Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 405/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 405/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 405/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror V. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul S. I. V., împotriva sentinței civile nr. 2472/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul pârât M. Finanțelor P. prin DGFP A. pt. Statul Român, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de reclamant, întrucât așa cum a statuat și jurisprudența în materie, nu se acordă despăgubiri morale sau materiale persoanelor persecutate politic sau antecesorilor acestora.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar civil nr._ al Tribunalului A., formulată de reclamantul S. I. V. s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M. Finanțelor P. să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei reprezentate de contravaloarea salariilor de care a fost lipsit prin excluderea din învățământ și a dobânzii legale până la plata efectivă a sumei datorate,
- obligarea la cheltuieli.
In motivare se susține că prin sentința civilă nr. 2379/2010 a Tribunalului A. pronunțată în dosar civil nr._ i-a fost recunoscut caracterul politic al excluderii sale din învățământ.
Pentru că pe perioada excluderii a fost lipsit de veniturile salariale pe care le-ar fi încasat dacă această măsură politică nu ar fi fost luată, se impune obligarea pârâtului la plata contravalorii acestor venituri de care a fost lipsit ilegal.
Prin sentința civilă nr. 2472/2012, Tribunalul A. – Secția I Civilă a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. V. împotriva pârâtului Statul Român prin M. Finanțelor P., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2379/2010 pronunțată de Tribunalul A., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 78/2011 pronunțată de C. de A. A. I., s-a constatat caracterul politic al condamnării la o pedeapsă de 3 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională suportate de antecesorul reclamantului, defunctul S. V., fiind respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
De asemenea s-a constatat și caracterul politic al măsurii administrative având ca obiect stabilirea domiciliului obligatoriu precum și a excluderii din învățământ a reclamantului S. I. V..
In acest context reclamantul, a solicitat obligarea Statului Român la plata de despăgubiri constând în contravaloarea salariilor de care a fost lipsit în perioada excluderii din învățământ.
In probațiune s-au depus adeverințe care atestă salariul de care a beneficiat reclamantul precum și un raport de expertiză contrabilă extrajudiciară fila 24 care a stabilit o valoare de 8067 lei.
Potrivit art. 5 din Legea 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acestuia până la gradul II inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, obligarea statului la:
-acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii 10/2011 sau ale Legii 247/2005.
După cum se poate observa din modul în care a fost redactat acest text de lege rațiunea legiuitorului a fost aceea de a menționa expres și limitativ cazurile și tipurile de despăgubiri ce urmează a fi acordate ca urmare a condamnărilor cu caracter politic.
Textul instituie clar doar posibilitatea de acordare a contravalorii bunurilor confiscate, nu și a altui tip de despăgubiri cum este cel solicitat prin acțiunea de față, care excede măsurilor reparatorii prevăzute de art. 5 din Legea 221/2009.
Prin urmare apreciindu-se că neacordarea contravalorii salariilor de care a fost lipsit reclamantul în perioada excluderii din învățământ nu este posibilă în condițiile textului de lege susmenționat, instanța a respins acțiunea de față de nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor reclamantul arată în esență că se impune acordarea despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea salariilor întrucât se înscriu în categoria despăgubirilor pe care Legea nr. 221/2009 le permite.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, C. constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
„Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare; c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară".
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea salariilor de care a fost lipsit prin excluderea din învățământ și a dobânzilor legale.
Aceste pretenții au fost întemeiate pe prevederile art. 5 al. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Corect instanța de fond nu a acordat contravaloarea salariilor, astfel cum au fost solicitate de reclamant.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus arătate rezultă indubitabil că, pentru a beneficia de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 221/2009, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții:
-reclamantul să aibă calitatea de persoană care a suferit condamnare cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, sau care a
(continuarea deciziei civile nr. 405/24.05.2013 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ /2013)
făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, calitatea de soț sau calitatea de descendent al unei astfel de persoane, până la gradul II inclusiv;
-bunurile pentru care a solicitat despăgubirea să fi fost confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative și să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii 10/2001sau Legii nr. 247/2005.
Or, bunurile pentru care se solicită despăgubiri, nu au făcut obiectul vreunei confiscări, în sensul Legii nr. 221/2009 și este evident că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Mai mult, se impune a se avea în vedere și dispozițiile deciziei nr. 6/2013 a ICCJ, pronunțată de completul competent să judece recursul în interesul legii, conform căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 al. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 s-a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul legii speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, sub imperiul căreia partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamantul S. I. V. împotriva sentinței civile nr. 2472/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.05.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. C.G.N/27.05.2013
Tehn. N.P./2 ex/10.06.2013
Jud. fond – I. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 407/2013. Curtea de... | Succesiune. Decizia nr. 118/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
