Succesiune. Decizia nr. 46/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 46/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:208._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 46/2016
Ședința publică de la 24 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Judecător C. G. N.
Judecător M. A. M. - vicepreședinte
Grefier C. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul L. A. T.
împotriva deciziei civile nr. 534/A/22.09.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. R. pentru reclamant și avocat J. L. M. pentru intimat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și faptul că nu a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamantului.
Mandatarul reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru chitanța . nr._/24.01.2016 în valoare de 902,50 și chitanță nr. 162/30.12.2015 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Mandatara intimatului C. V. depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Instanța constată îndeplinită obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și acordă cuvântul în vederea formulării de cererii.
Mandatarii părților arată că nu au cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul în vederea susținerii recursului.
Mandatarul reclamantului solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2844/2014 a Judecătoriei A. și a Încheierii de ședință din data de 18.11.2014 care face parte integrantă din sentința atacată, cu cheltuieli.
Arată că instanța de apel a omis să se pronunțe și asupra Încheierii din data de 18.11.2014 deși prin cererea de apel au arătat expres că înțeleg să atace această încheiere.
Mai precizează că instanța de fond și instanța de apel au dat eficiență unui raport de expertiză care a fost anulat pentru convocarea necorespunzătoare a părților și s-au pronunțat în baza unui act nul.
Prin încheierea din data de 18.11.2014, instanța de fond a soluționat obiecțiunile formulate fată de Raportul de expertiză tehnică – completare 2 refăcut, iar expertul deși avea obligația refacerii raportului de expertiză, nu reface raportul ci face trimitere la raportul de expertiză anulat, astfel consideră că expertul a încălcat normele de deontologie profesională deoarece acesta trebuia să răspundă unor obiecțiuni formulate de pârât și nu să procedeze la o nouă evaluare a imobilului fără ca acest lucru să îi fie solicitat de instanță.
Mai arată că expertul la reevaluarea imobilului a folosit metoda comparației, metodă despre care chiar acesta a afirmat anterior că nu este recomandabilă, iar ulterior pe baza acestei metode determină o valoare cu 40.000 lei mai mică fată de evaluarea inițială.
Având cuvântul mandatara intimatului solicită respingerea recursului.
Arată că recursul nu se întemeiază pe motivele prevăzute expres de art. 304 C.pr.civ, recurentul nu a invocat motive de nelegalitate ci de netemeinicie .
Mai arată că primul motiv de recurs invocat, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra apelului declarat împotriva Încheierii de ședință din data de 18.11.2014, nu putea fi cerut pe calea recursului de vreme ce recurentul nu a cerut completarea hotărârii în termenul legal.
Consideră că instanța de apel în mod corect a respins apelul, deoarece această instanță în mod corect a reținut că instanța de fond nu și-a întemeiat hotărârea pe baza unui raport de expertiză nul, doar că în urma refacerii raportului de completare a expertizei concluziile expertului nu s-au modificat.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar .
Instanța, fată de actele și lucrările dosarului și fată de mersul dezbaterilor, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2844/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul L. A. T. în contradictoriu cu pârâtul C. V.. S-a dispus reducțiunea donației autentificate sub nr. 265/2005 de BNP Ș., în favoarea pârâtului C. V., în limita cotității disponibile de 1/3 din moștenirea defunctului C. D. și anularea încheierii de întabulare nr. 1016/2005 a BCPI A. I..A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și la plata către stat a sumei de 2793,20 lei reprezentând ajutorul public, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit actelor de stare civilă depuse în copie la filele 6, 7 și 11, 12 ale dosarului nr._ (atașat prezentei cauze), reclamantul L. A. T. și pârâtul C. V. au calitatea de moștenitori legali, în calitate de nepot de fiică predecedată și respectiv de fiu, al defunctului C. D., decedat la data de 17.07.2011 (f. 7).
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 265/27.01.2005 de Biroul Notarial Ș., defunctul C. D., în calitate de donator a transmis în favoarea pârâtului C. V., în calitate de donatar, dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 5/8 părți din imobilul înscris în CF 2020 a localității Ighiu, nr. top 369/1, grădină intravilan în suprafață de 316 mp, nr. top. 370, casă și curte, în suprafață de 432 mp.
În cuprinsul contractului de donație s-a menționat expres faptul că donația este scutită de raport și faptul că pe lângă donație, donatorul mai are drept moștenitor rezervatar pe reclamantul L. A. T., nepot de fiică predecedată, fiindu-i aduse la cunoștință prevederile art. 841 din vechiul Cod. civil, în vigoare la data încheierii contractului donație.
Potrivit prevederilor art. 841 anterior menționat, „liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim și peste o a treia parte dacă lasă doi copii”.
Ca urmare, în raport de prevederile art. 841 cod civil vechi, liberalitatea, sub forma donației, pe care defunctul C. D. a înțeles să o facă în favoarea fiului său, C. V., nu poate încălca rezerva succesorală, care în cazul de față, când defunctul a lăsat doi descendenți moștenitori rezervatari, reprezintă cota de 2/3 din masa succesorală, ceea ce depășește cota de 1/3 din această masă, respectiv cotitatea disponibilă fiind supus reducțiunii, în condițiile art. 847 Cod civil vechi.
Cotitatea disponibilă, adică acea parte a moștenirii de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalități se calculează ca diferența dintre valoarea masei succesorale și acea parte din aceasta care reprezintă rezerva succesorală, în prezenta cauză cotitatea disponibilă reprezentând o cotă de 1/3 din valoarea masei succesorale.
Prin raportul de expertiză specializarea evaluarea proprietății imobiliare, astfel cum a fost refăcut și ulterior completat au fost evaluate bunurile aflate în patrimoniul defunctului C. D. la decesul acestuia, după cum urmează:
- imobilul înscris în Titlul de proprietate nr._/1155/2000 cu nr. top. 3896/15 - arabil extravilan în suprafață de 3100 mp, având o valoare de circulație de 13.640 lei.
- imobilul înscris în Titlul de proprietate nr._/1155/2000 cu nr. top. 4349/8 – vie extravilan în suprafață de 900 mp, având o valoare de circulație de 3.960 lei.
- cota de 5/8 din imobilul înscris în CF 2020 Ighiu, cu nr. top. 369/1, grădină intravilan în suprafață de 316 mp, nr. top. 370, casă și curte în suprafață de 432 mp având o valoare de circulație de 65.625 lei pentru construcții și 8562,5 lei pentru teren.
Totalizând valorile menționate rezultă că valoarea masei succesorale rămasă după defunctul C. D. este de 91.787,50 lei, cotitatea disponibilă reprezentând cota de 1/3 din această valoare, respectiv bunuri în valoare de 30.595,83 lei.
Față de cele reținute instanța constatat că liberalitatea sub forma donației autentificate sub nr. 265/2005 de BNP Ș., în favoarea pârâtului C. V., având ca obiect dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 5/8 părți din imobilul înscris în CF 2020 Ighiu cu nr. top. 369/1 și nr. top. 370, în valoare totală de 74.187,50 lei, încalcă cotitatea disponibilă de 30.595,83 lei așa încât, având în vedere prevederile art. 847 Cod. civil vechi va dispune reducțiunea acesteia în limitele cotității disponibile anterior menționate.
Ca urmare a reducțiunii, intervine și rezoluțiunea donației cu consecința repunerii părților în situația anterioară astfel încât în virtutea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis instanța a dispus și anularea încheierii de întabulare nr. 1016/2005 a BCPI A. I., fiind desființat actul juridic (contractul de donație) care a stat la baza acesteia.
În baza art. 274 Cod. proc. civilă, pârâtul căzut în pretențiile reclamantului a fost obligat la plata către acesta a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, iar în baza art. 18 din OUG 51/2008 va obliga pârâtul la plata către stat a sumei de 2793,20 lei reprezentând ajutorul public, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de care a beneficiat reclamantul în baza încheierii pronunțată în ședința publică din 23.05.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul L. A. T., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește considerentele acesteia, în sensul de a fi avute în vedere concluziile și valorile cuprinse în Raportul de expertiză tehnică depus la dosar pentru termenul din 04.09.2013.
În expunerea de motive se arată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2844/2014, Judecătoria A. I. a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C. V. și a dispus reducțiunea donației autentificate sub nr. 265/2005 de BNP Ș. M. în limita cotității disponibile de 1/3 din moștenirea defunctului C. D.. De asemenea, s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 1016/2005 a BCPI A. I.. Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Criticile se referă doar la considerentele sentinței, mai precis la faptul că instanța a ținut seama de concluziile Raportului de expertiză tehnică - completare 2 și nu de primul raport de expertiză.
In primul rând, apreciază că instanța de fond a dat eficiență unui raport de expertiză (completarea 2, depusă la dosar pentru termenul din 09.04.2014) care a fost anulat pentru convocarea necorespunzătoare a părților, iar expertul nu a procedat la refacerea acestuia în întregime. Se poate observa că în Raportul de expertiză - completare 2 - refacere, depus la dosar pentru termenul din 04.11.2014, expertul, cu toate că avea obligația refacerii raportului de expertiză, se mulțumește să arate că „datele cuprinse în completarea 2 ... nu se modifică". Așadar, expertul face trimitere la varianta anulată a raportului de expertiză, știut fiind că un act nul nu mai poate produce consecințe juridice. Din păcate, instanța de fond, în ciuda opoziției reclamantului, a îmbrățișat varianta expertului, putându-se observa și din sentință acest lucru.
In al doilea rând, apreciază că valorile indicate de expert în cuprinsul completării 2 la raportul de expertiză diferă semnificativ de cele stabilite în cuprinsul primului raport de expertiză, în ciuda faptului că instanța a dispus completarea raportului inițial doar pentru a se răspunde unei obiecțiuni formulate de pârât și anume dacă s-au luat sau nu în calcul lucrările de consolidare și de subzidire efectuate la imobil (încheierea de ședință din 05.02.2014), expertul procedează la o nouă evaluare a imobilului, fără ca aceasta să îi fie solicitată de instanță.
În urma reevaluării imobilului, se stabilește o valoare mult diminuată a acestuia. Pe de o parte aceasta se datorează modificării stării tehnice a construcției de la bună la satisfăcătoare și, implicit, modificării coeficientului de uzură de la 0,45 la 0,30. Expertul justifică aceste modificări prin aceea că a constatat la unul dintre pereții exteriori ai imobilului mai multe crăpături. Consideră că o astfel de explicație nu poate fi primită de către instanță și nu poate justifica, sub nici o formă, scăderea cu aproape_ lei a valorii casei de locuit (de la_ lei la_ lei).
Susține recurentul că un alt element care contribuie la scăderea semnificativă a valorii imobilului este corecția negativă aplicată, care diferă cu 25% față de raportul inițial: de la + 15% la - 10%. Se poate observa că explicația oferită de expert este aceea a puterii de cumpărare scăzute. Dacă în raportul inițial aceasta a determinat o scădere a valorii cu 10%, în completarea 2 scăderea este de 35%. În sprijinul afirmațiilor sale expertul prezintă o tranzacție efectuată în zona în care se află imobilul, considerând aceasta o comparabilă suficientă pentru a-și forma opinia că se impune scăderea cu 35% a valorii casei. Solicită instanței să observe că în cuprinsul raportului inițial expertul face în două rânduri (pag. 5 lit. b și pag. 7 lit. e) afirmația că metoda comparațiilor de piață „nu este recomandabilă" întrucât „vânzătorii și cumpărătorii nu declară prețul real din motive de taxare sau alte motive". Este cel puțin curios, în aceste condiții, de ce expertul a folosit acest criteriu de evaluare în Completarea 2 a raportului de expertiză.
Apreciază că ceea ce trebuie remarcat este diferența enormă dintre cele două variante ale raportului de expertiză, fapt care dă naștere unor mari semne de întrebare în legătură cu imparțialitatea expertului. În final, valoarea imobilului scade de la_ lei, la_ lei, o diferență semnificativă, greu de explicat de către un profesionist, astfel cum este domnul expert.
Nu în ultimul rând, consideră că presupusele îmbunătățiri făcute de pârât nu trebuiau scăzute din valoarea construcției, acestea făcând parte din masa succesorală a defunctului C. D.. Expertul nu a constatat tehnic existența îmbunătățirilor și data la care au fost făcute acestea, concluziile sale bazându-se doar pe ceea ce i-a comunicat pârâtul. De asemenea, pârâtul nu a formulat o acțiune reconvențională prin care să solicite a se constata existența îmbunătățirilor și cota exclusivă de contribuție la acestea și nici nu a invocat astfel de apărări prin întâmpinarea depusă la dosar. Mai mult, pârâtul nu a indicat probe în sprijinul afirmațiilor sale, mulțumindu-se să solicite ca, la efectuarea raportului de expertiză, să fie avute în vedere aceste îmbunătățiri.
Față de cele expuse mai sus, apreciază că se impune a fi admis recursul, urmând a fi modificate considerentele sentinței atacate în sensul de a se lua în considerare concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit pentru termenul din 04.09.2013 și fără a se scădea din valoarea casei suma de_ lei reprezentând îmbunătățiri.
In drept invocă disp. art. 299 și urm. Cod procedură civilă 1865.
La termenul de judecată din data de 23.06.2015, Tribunalul a stabilit calea de atac legală a apelului, având în vedere obiectul și valoarea litigiului.
Prin decizia civilă nr. 534/2015 Tribunalul A. a respins apelul, reținând următoarele:
Deși prin cererea de apel reclamantul solicită modificarea considerentelor sentinței atacate - situație neprevăzută de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă incident în prezenta cauză contestă valoarea de 40.000 lei, la care s-a și dispus timbrarea cererii sale, astfel că Tribunalul a apreciat că prin apelul declarat s-a urmărit schimbarea în parte a sentinței, potrivit disp.art.296 Cod.pr.civ.
Chiar dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, obiectivele stabilite de prima instanță pentru efectuarea expertizei tehnice încuviințată în cauză au constat în stabilirea prețului de circulație al imobilului până la data de 27.01.2015 și cel în prezent, iar în cazul în care sunt diferențe, să se precizeze de unde provin acestea.(f.27 dosar fond), iar așa cum rezultă din raportul de expertiză f.66 în anul 2005 pârâtul a făcut mai multe îmbunătățiri la imobil, astfel că masa succesorală este compusă din imobilul fără îmbunătățiri.
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2014, Judecătoria a constatat nulitatea absolută a completării nr.2 la expertiza efectuată de exp. M. I. D., deoarece procedura de încunoștiințare a părților cu privire la data la care trebuiau să se prezinte la imobilul supus expertizării nu a fost efectuată cu respectarea prevederilor art.208 al.1 Cod procedură civilă, dovezile depuse la dosar de către expert au creat un dubiu, neputându-se stabili dacă părțile au luat cunoștință de data la care au fost convocate în vederea efectuării expertizei. Din acest motiv s-a dispus refacerea completării la expertiză.(f.163 dosar fond). Completarea expertizei a fost refăcută, raportul fiind depus la filele 167-168 dosar primă instanță, iar din acesta rezultă că valorile de circulație ale imobilelor nu s-au modificat față de cele indicate în completarea 2 la raportul de expertiză. Expertul mai menționează că reclamantul nu a fost prezent și a atașat dovada de încunoștiințare a acestuia privind data și ora efectuării lucrării (fila 169 dosar Judecătorie ). .Așadar, nu se poate reține că prima instanță si-a întemeiat hotărârea în baza unui raport de expertiză nul, pentru că în urma refacerii raportului de completarea expertizei nu s-au modificat concluziile expertului.
Inițial, valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită de exp. M. I. la suma de 177.000 lei (fila70), iar ulterior la cea de 105.000 lei (fila127), în urma reevaluării imobilului prin luarea în calcul a lucrărilor de consolidare a pereților casei .
Deși diferența între cele două sume este importantă, este totuși justificată de explicațiile expertului, astfel că valoarea de circulație avută în vedere de prima instanță este corectă, deoarece așa cum s-a menționat mai sus, în compunerea masei succesorale intră imobilul fără îmbunătățiri, iar apelantul nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize tehnice.
În consecință, apelul este nefondat, iar în baza art. 295 Cod procedură civilă a fost respins.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal reclamantul L. A. T., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței nr. 2844/2014 a Judecătoriei Alba Iulia și a încheierii de ședință din data de 18.11.2014.
În motivarea recursului arată următoarele:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 18.11.2014 a Judecătoriei Alba Iulia, deși a indicat expres că înțelege să atace și această încheiere;
- Instanțele de fond au considerat ca valabil un raport de expertiză anulat pentru convocare necorespunzătoare a părților. Chiar și în situația în care concluziile expertului au rămas aceleași după citarea corespunzătoare, expertul avea obligația de a reface raportul de expertiză, iar nu de a face trimitere la primul raport, anulat de instanță.
- În urma reevaluării imobilului, se stabilește o valoare mult diminuată a acestuia, datorită modificării stării tehnice a construcției de la bună la satisfăcătoare, precum și raportat la corecția tehnică aplicată, care diferă cu 25% față de raportul inițial. De asemenea, cele două variante ale raportului se contrazic în ceea ce privește pertinența metodei de evaluare a comparațiilor de piață.
- Instanțele de fond fac o . aprecieri care denotă o analiză superficială a dosarului, reținând că în masa succesorală intră imobilul fără îmbunătățirilor și cota de contribuție la acestea.
În drept invocă prevederile art. 399 și următoarele Cod de procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica vizând nepronunțarea instanței de apel cu privire la calea de atac formulată împotriva încheierii de ședință din data de 18.11.2014 a Judecătoriei Alba Iulia, se reține că această încheiere este cea de finalizare a dezbaterilor în fața Judecătoriei Alba Iulia, prin care s-a amânat pronunțarea în cauză. Această încheiere, prin care instanța s-a pronunțat și asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză și cererea de refacere a acestuia, face corp comun cu hotărârea, fiind în fapt practicaua acesteia.
Reclamantul a declarat calea de atac înregistrată pe rolul Tribunalului A. împotriva sentinței civile și a încheierii din 18.11.2014, iar instanța s-a pronunțat asupra acesteia ca un tot unitar, cu atât mai mult cu cât prin recursul formulat – recalificat apel – s-a solicitat numai modificarea sentinței, iar prin considerentele deciziei s-a răspuns criticilor vizând refacerea raportului de expertiză sau a variantei de raport însușită de instanță.
În consecință, acest motiv de recurs se dovedește a fi neîntemeiat.
Critica vizând greșita includere în masa succesorală a imobilului fără îmbunătăți și stabilirea cotei de contribuție la acestea nu este întemeiată, întrucât imobilul in discuție a făcut obiectul unui contract de donație în anul 2005- nr. 265/2005 autentificat de BNP Ș..
Prin contractul de donație respectiv, donatorul C. D. a transmis în favoarea donatarului C. V. dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 5/8 părți din imobilul înscris în CF 2020 a localității Ighiu, nr. top 369/1, grădină intravilan în suprafață de 316 mp, nr. top. 370, casă și curte, în suprafață de 432 mp.
De la acel moment până la momentul la care s-a pronunțat reducțiunea judecătorească a donației, imobilul s-a aflat în proprietatea pârâtului, care în această calitate a făcut îmbunătățirile la imobil la care face referire reclamantul recurent.
Față de transmiterea proprietății către pârât la nivelul anului 2005, anulată în limita cotității disponibile abia în anul 2014, corect au reținu cele două instanțe că reducțiunea operează raportat la starea imobilului din anul 2005, deci fără îmbunătățirile ulterioare pe care pârâtul le-a efectuat în calitate de proprietar.
Nefondată se privește a fi și susținerea reclamantului recurent că instanțele de fond au avut în vedere la pronunțare un raport de expertiză anulat. Astfel, prin încheierea de ședință
din 30.09.2014 – fila 163 dosar, Judecătoria A. I. a constat nulitatea absolută a completării nr. 2 la raportul de expertiză și a dispus refacerea acesteia, față de nerespectarea de către expert a prevederilor art. 208 alin. 1 Cod de procedură civilă, privind citarea părților la efectuarea expertizei. Ulterior, la filele 166 și următoarele dosar s-a depus completarea 2 la raportul de expertiză, refăcută, care a fost avută în vedere de instanță la pronunțarea sentinței, iar nu varianta inițială, anulată.
În plus, Curtea mai reține că în ceea ce privește criticile vizând concluziile pretins greșite ale rapoartului de expertiză însușit de instanțele de fond, se reține că recurenta nu invocă vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și nu indică norma de drept material care și-ar fi găsit o greșită aplicare în speță și nici nu dezvoltă argumente încadrabile în drept și susceptibile de un control de legalitate pe calea recursului.
Prin modalitatea de formulare a criticilor se tinde de fapt la o devoluare a fondului, aducând judecății în recurs aspecte legate de mijloacele de probă, de felul în care acestea au fost evaluate de către instanțele fondului și starea de fapt reținută, ignorând astfel că în cadrul recursului nu se poate realiza decât un control de legalitate și nu unul al elementelor de fapt.
În acest sens, se face trimitere la modul de realizare a raportului de expertiză, la faptul că în urma reevaluării imobilului, se stabilește o valoare mult diminuată a acestuia, datorită modificării stării tehnice a construcției de la bună la satisfăcătoare, precum și raportat la corecția tehnică aplicată, care diferă cu 25% față de raportul inițial. De asemenea, la faptul că cele două variante ale raportului se contrazic în ceea ce privește pertinența metodei de evaluare a comparațiilor de piață.
(continuarea deciziei civile nr. 46/2016 pronunțată în dosar nr._ )
Toate aceste motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate intrau sub incidenta pct. 10 si 11 ale art. 304 C.proc.civ., in prezent abrogate, astfel încât ele nu mai pot fi supuse cenzurii instanței de recurs, care nu mai poate cenzura hotărârea recurată decât sub aspectul nelegalității sale, iar nu si sub aspectul netemeiniciei.
In consecință, in recurs nu mai pot fi invocate motive care sa vizeze modalitatea in care primele doua instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care sa se refere la reproduceri ale stării de fapt, a raporturilor dintre părți ori care sa tinda la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținuta sa se raporteze strict la starea de fapt stabilita de primele doua instanțe.
Recursul este o cale extraordinară de atac în reglementarea vechiului Codului de procedură civilă, art. 302 indice 1 prevăzând că, sub sancțiunea nulității, cererea de recurs va cuprinde….c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Art. 304 indice 1 prevede că doar recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În aceste condiții, invocarea unor chestiuni de fapt, iar nu de drept, nu este admisibilă în recurs.
Pentru aceste considerente, văzând că motivele de drept invocate în recurs se dovedesc a nu fi întemeiate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ va respinge recursul formulat în cauză.
Conform art. 274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții adverse, să plătească cheltuielile de judecată. Întrucât recurentul a căzut în pretenții, calea de atac formulată fiind respinsă, va fi obligat să plătească intimatului C. V. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. A. T., împotriva deciziei civile nr. 534/A/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului C. V. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2016
Președinte, M. C. P. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, C. R. |
Red./Tehn.: PMC/26.02.2016
CR 2 ex/29.02.2016
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 32/2016. Curtea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 88/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
