Evacuare. Decizia nr. 1638/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1638/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1638/2013
DOSAR NR._ *
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B A C Ă U
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 1638
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 20 noiembrie 2013
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: G. V.-N. judecător
N. C. - judecător
B. A. M.– judecător
GREFIER: M. C.
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta FUNDAȚIA H., împotriva deciziei civile nr.79/AC din 01 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ *.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă vicepreședintele Fundației domnul P. C. L. legitimat cu C.I.. nr._ eliberat la 7.06.2012 de SPCLEP Piatra N. CNP_, iar pentru intimata - reclamantă se prezintă vicepreședintele G. M. legitimat cu C.I.. nr._ eliberată de SPCLEP Piatra N. la data de 28.11.2004 CNP_.
Procedura este completă la termenul de astăzi.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că procedura este completă și că, prin corespondență, prin fax s-au depus la dosar de părți delegații de reprezentare și cerere de amânare pronunțare pentru concluzii scrise de către recurenta-pârâtă.
Instanța constată că, la termenul anterior respectiv 18.09.2013 apare o semnătură diferită pe cererea de recurs față de semnătura de pe cererea prin care s-a solicitat un nou termen, deși ambele cereri apar ca fiind semnate de președintele Fundației domnul K. W. Neugeboren. Față de acest aspect i se pune în vedere reprezentantului recurentei-pârâte să precizeze dacă își însușește recursul.
Reprezentantul recurentei-pârâte învederează faptul că, prin declarația depusă la dosar este împuternicit de președintele Fundației să reprezinte această Fundație, depune originalul precizărilor care au sosit la dosar prin fax, în schimb nu poate depune și originalul delegației care fost depus la dosar astăzi, prin fax. Arată că își însușește recursul formulat întrucât a fost formulat chiar de el în baza împuternicirii și a precizărilor pe care le-a depus astăzi. Arată că Fundația H. are o activitate care constă în instituționalizarea a 3 copii, cu 5 salariați. Precizează că s-a adresat DNA-ului întrucât atunci când s-a făcut donația au fost încălcate normele legale privind înstrăinarea și au solicitat în instanță nulitatea actului de donație care are termen în luna ianuarie 2014 la Piatra N., sens în care solicită amânarea cauzei pentru a veni cu soluții concrete din dosarul ce se va soluționa la Piatra N..
Reprezentantul intimatei-reclamante depune delegație și precizează că sunt doar 3 copii aduși la această fundație pentru a evita evacuarea. La data de 23.06.2013 au obțin evacuarea spațiului, dar recurenta, prin forță a intrat din nou în acel spațiu spunând că sunt copii acolo instituționalizați și astfel să se evite evacuarea. Actul de donație s-a făcut în 2 rânduri, odată acest act a fost întocmit de o persoană fără calitate, iar a doua oară acest act de donație nu a fost timbrat. Depune la dosar în xerocopie certificatul de grefă cu soluția pronunțată în dosarul penal_ în două exemplare, un exemplar înmânându-i și părții adverse. Arată că, în fapt evacuarea s-a produs, au fost ridicate și bunurile, dar recurenta a ocupat din nou acest spațiu fără a avea o hotărâre de reintegrare în spațiu.
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că există o hotărâre irevocabilă prin care se atestă faptul că nu s-a produs evacuarea, prin care se recunoaște rolul lor în acest cămin precum și prezența copiilor.
Reprezentantul intimatei arată că acest cămin nu este stăpânit de nimeni, este degradat, au fost furate bunurile din dotare și, prin forță în acest cămin a intrat această persoană cu 3 copii . Fundația H. a intrat și a ocupat nelegal acest spațiu și a refuzat să plece când s-a terminat perioada stipulată în actul de donație. Solicită judecarea cauzei nemaiavând cereri de formulat.
Reprezentantul recurentei insistă în acordarea unui nou termen de judecată întrucât soluția din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N. are o relevanță extraordinară, la fel ca și referatul DNA-ului prin care se constată nulitatea actului de donație, sens în care consideră că se impune acordarea unui nou termen de judecată. Alte cereri nu are de formulat.
Având în vedere probatoriul administrat pe parcursul procesului civil în această cauză, faptul că dosarul se află într-o cale extraordinară de atac și anume cea a recursului, dar și față de stadiul procesual al cauzei, instanța respinge cererea de amânare apreciind că probatoriile solicitate nu sunt pertinente și utile cauzei la acest moment.
Nemaifiind probe de administrat, cereri de formulat și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul recurentei-pârâte având cuvântul pe fond arată că, față de ancheta socială efectuată de o instituție specializată și pe care a depus-o la dosar se atestă faptul că în acel spațiu sunt instituționalizați 3 copii, sens în care solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii de evacuare. Chiar Direcția Generală pentru protecția copilului prin referatul pe care l-a întocmit atestă faptul că în acest spațiu deținut continuu și neîntrerupt s-au desfășurat și se desfășoară activități specifice acestei fundații, în condiții bune. Dacă într-adevăr părțile adverse insistă să ocupe acest spațiu, au la dispoziție calea revendicării. Această Fundație nu dorește decât să protejeze copii instituționalizați și este recunoscută și pe plan extern. Solicită admiterea recursului, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise pentru a demonstra că, cererile și situația prezentată este cea reală, nu solicită cheltuieli de judecată, fiind o asociație caritabilă.
Reprezentantul intimatei-reclamante arată că acei copii despre care se face vorbire nu sunt sub protecția nimănui, intimata este proprietara de drept a spațiului având și activitate pentru protecția copilului și acest spațiu nu necesită o acțiune în revendicare, ci pur și simplu o evacuare. În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 5512/1.11.2011 a Judecătoriei Piatra N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația E. Diaconia, în contradictoriu cu pârâta Fundația H..
S-a dispus evacuarea pârâtei ( inclusiv a personalului angajat, voluntarilor și persoanelor ce fac parte din conducere ) din următoarele imobile: construcția C1 ( două grajduri cu suprafața de 456 mp ) amplasată pe suprafața de 5664 mp ( act ), 5660 mp ( măsurători ) teren intravilan, înscris în CF nr. 7/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 11; construcțiile C1 - casă de 308 mp ( evidențiată în contractul de comodat din 14.02.2009 ) și C2 - magazie de 135 mp amplasate pe terenul în suprafață de 3278 mp înscris în CF nr. 37/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 46.
A fost obligată pârâta la ridicarea bunurilor ce îi aparțin, aflate în imobilele menționate anterior și obligată pârâta și la plata sumei de 1016,15 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2011, sub nr._, reclamanta Asociatia E. Diaconia au chemat în judecată pe pârâta Fundația H., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea acesteia din spațiile proprietatea sa, a personalului angajat, a voluntarilor fundației pârâte – cu ridicarea bunurilor ce le aparțin, inclusiv a tuturor persoanelor care fac parte din conducerea fundației, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de despăgubire, pentru folosirea abuzivă a bunurilor imobile, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamanta a devenit proprietarul bunurilor specificate în contractul de donație nr. 1116 autentificat la BNP S. A., la data de 25.11.2010, fiind intabulat dreptul de proprietate cu privire la aceste bunuri.
Pârâta folosește aceste bunuri încă din 14.02.2009, când aparțineau donatoarei Fundația Diaconia International, ca urmare a încheierii unui contract de comodat ilegal, desființat prin sentința civilă nr. 3016/26.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ .
A mai precizat reclamanta că pârâta refuză să părăsească respectivele locații, sub diverse pretexte, printre care și cel referitor la existența unui centru de plasament cu 12 copii, într-una din construcții.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 480 din Codul civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 19 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
În dovedire, a depus înscrisuri.
Instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și, din oficiu, cu interogatoriul pârâților.
La termenul din data de 25.10.2011, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
A menționat faptul că, prin încheierea din data de 14.03.2011, Judecătoria Piatra N. a dispus începerea procedurii dizolvării, fiind numit lichidator judiciar S. J., care a procedat la întocmirea unui act de custodie prin care întreg patrimoniul fostei fundații Diaconia International a fost pus la dispoziția Fundației H..
S-a mai prevalat de aspectul potrivit căruia dispune de toate avizele necesare impuse funcționării unei fundații.
De asemenea, a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de donație nr. 1116/25.11.2010.
În drept, a indicat prevederile art. 115 raportat la art. 118 alin. 3 Cod de procedură civilă.
La ultimul termen de judecată, instanța a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privitor la contravalorii despăgubirii, respingând, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
A încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, amânând pronunțarea pentru a acorda posibilitatea pârâtei să depună concluzii scrise și înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietarul următoarelor bunuri imobile materializând construcții: construcția C1 ( două grajduri cu suprafața de 456 mp ) amplasată pe suprafața de 5664 mp ( act ), 5660 mp ( măsurători ) teren intravilan, înscris în CF nr. 7/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 11; construcțiile C1 - casă de 308 mp ( evidențiată în contractul de comodat din 14.02.2009 ) și C2 - magazie de 135 mp amplasate pe terenul în suprafață de 3278 mp înscris în CF nr. 37/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 46, astfel cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 1116/25.11.2010 la BNP A. S. ( filele 6-9 ).
Astfel cum reiese din conținutul extraselor de carte funciară, reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate relativ la aceste construcții, precum și terenurile aferente ( filele 10-19 ).
Potrivit contractul de comodat din data de 14.02.2009 ( filele 21-22 ), donatoarea Fundația Diaconia International, fostul proprietar al imobilelor menționate, transmisese anterior dreptul de folosință asupra imobilului – construcție de 308 mp, amplasată pe terenul în suprafață de 3278 mp înscris în CF nr. 37/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 46.
Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 3016/26.05.2010, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 28/RC/18.01.2011 a Tribunalului N., prin care s-a respins, ca nefundat, recursul, s-a dispus anularea respectivului contract de comodat.
Instanța a mai reținut faptul că, ulterior, lichidatorul S. J., numit în dosarul nr._, având ca obiect dizolvarea Fundației Diaconia International, a procedat la identificarea tuturor bunurilor aflate în patrimoniul persoanei juridice și le-a dat în custodie pârâtei. Potrivit actului de custodie ( fila 25 ), printre bunuri se numără și construcțiile evidențiate anterior.
Raportat la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că pârâta ocupă spațiile evocate fără a deține vreun titlu valabil în acest sens, nefiind măcar simplu tolerată și având în vedere atributele dreptului de proprietate, deduse din interpretarea de art. 480 Cod civil, a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei ( inclusiv a personalului angajat, voluntarilor și persoanelor ce fac parte din conducere ) din următoarele imobile: construcția C1 ( două grajduri cu suprafața de 456 mp ) amplasată pe suprafața de 5664 mp ( act ), 5660 mp ( măsurători ) teren intravilan, înscris în CF nr. 7/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 11; construcțiile C1 - casă de 308 mp ( evidențiată în contractul de comodat din 14.02.2009 ) și C2 - magazie de 135 mp amplasate pe terenul în suprafață de 3278 mp înscris în CF nr. 37/N A localității unității administrativ teritoriale Dobreni, cu nr. cadastral 46.
În consecință, a admis și capătul de cerere accesoriu și a obligat pârâta la ridicarea bunurilor ce îi aparțin, aflate în imobilele menționate în cele ce preced.
Trebuie amintit că, atât în ceea ce privește transmiterea nevalabilă a dreptului de folosință asupra case de 308 mp, prin contractul de comodat din data de 14.02.2009, cât și relativ la actul de custodie, nu ar putea fi invocate drepturi de folosință asupra imobilelor construcții, de către pârâtă. Astfel, referitor la comodat, problema a fost rezolvată în mod irevocabil prin hotărârile menționate anterior; privitor la actul de custodie, în niciun caz nu s-a putut aprecia că, prin acesta s-a transmis vreun drept asupra bunurilor evidențiate în cuprinsul înscrisului, pe de o parte, întrucât custodia nu presupune dreptul de utilizare a imobilelor, pe de altă parte, pentru că acestea aparțin, până la proba contrară, reclamantei, iar nu Fundației Diaconia International.
Faptul că pe rolul Judecătoriei Piatra N. există un dosar având ca obiect anularea actului de donație prin care reclamanta a devenit proprietarul bunurilor, nu este susceptibil de a determina adoptarea unei concluzii contrare. Chiar și admiterea acțiunii nu ar fi în măsură să valideze dreptul de folosință al pârâtei asupra imobilelor, acesta fiind și motivul pentru care instanța a optat în sensul respingerii cererii de suspendare.
Apelul declarat de Fundația H. a fost respins prin decizia 79/1.04.2013, cu următoarea motivare:
Prima instanță a fost învestită cu o acțiune în evacuarea pârâtei-apelante din spațiile proprietatea sa, specificate în contractul de donație nr. 1116 autentificat de BNP S. A., la data de 25.11.2010, intabulate în cartea funciară, respectiv: construcția C1 (două grajduri cu suprafața de 456 mp) amplasată pe suprafața de 5664 mp (act), 5660 mp (măsurători) teren intravilan, înscris în CF nr. 7/N a localității Dobreni, cu nr. cadastral 11; construcțiile C1 - casă de 308 mp (evidențiată în contractul de comodat din 14.02.2009) și C2 - magazie de 135 mp amplasate pe terenul în suprafață de 3278 mp înscris în CF nr. 37/N a localității Dobreni, cu nr. cadastral 46.
Asupra imobilului – construcție de 308 mp, amplasată pe terenul în suprafață de 3278 mp înscris în CF nr. 37/N a localității Dobreni, cu nr. cadastral 46, pârâta a exercitat un drept de folosință în temeiul contractului de comodat din data de 14.02.2009, încheiat cu fostul proprietar Fundația Diaconia International. Acest contract a fost însă anulat prin sentința civilă nr. 3016/26.05.2010, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 28/RC/18.01.2011 a Tribunalului N., iar ulterior acestui moment a continuat să ocupe imobilul menționat fără titlu.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că actul de custodie invocat de pârâtă nu poate justifica deținerea bunului de către aceasta, în condițiile în care imobilul ieșise din patrimoniul Fundației Diaconia International aflată în proces de dizolvare, prin contractul de donație anterior menționat. Din această perspectivă, nu au relevanță nici avizele și acreditarea invocate de apelantă, obținute de la autoritățile competente în vederea desfășurării activității pentru care s-a constituit ca persoană juridică.
În speța de față, având ca obiect o cerere în evacuare, nu poate face obiect al analizei decât folosința imobilului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate pretins a fi încălcat de pârâtă, urmare a deținerii acestuia fără titlu.
Fără a pune în discuție însuși dreptul de proprietate, ca în cazul acțiunii în revendicare, acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului. Nu sunt astfel fondate nici criticile formulate prin precizările la motivele de apel, potrivit cărora instanța ar fi analizat de fapt cererea prin prisma condițiilor unei acțiuni în revendicare.
În mod legal și temeinic prima instanță a constatat că pârâta-apelantă ocupă fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta - în calitate de proprietar - are dreptul la dobândirea folosinței bunului, ca atribut al dreptului de proprietate.
Reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acesteia și predarea bunului în materialitatea sa. S-a urmărit valorificarea unui drept personal de creanță având caracter relativ, respectiv constrângerea debitorului la executarea obligației de a face. Astfel, în mod eronat a susținut apelanta că acțiunea în evacuare constituie mijlocul procedural specific exclusiv raporturilor de locațiune și că neopunerea unui titlu de către pârâți ce nu poate fi analizată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare. Dispozițiile art. 480 Codul civil constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor, ceea ce face pe deplin admisibilă și întemeiată o asemenea acțiune.
Tot nefondată și nesusținută de vreun argument juridic este și critica privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare în cazul altor imobile decât cele cu destinație de locuință, o asemenea abordare restrictivă contravenind scopului edictării dispozițiilor legale mai sus menționate și conducând la certe inechități sociale, prin protejarea culpei unor persoane, cărora li s-ar permite folosința unui bun, în lipsa oricărei justificări legale.
Situația de fapt a fost corect și complet stabilită de prima instanță, inclusiv sub aspectul identificării imobilelor cu privire la care s-a solicitat evacuarea, aflate în posesia nelegală a pârâtei, iar sentința a făcut referire și la persoanele cărora le este opozabilă hotărârea, prin menționarea, chiar generică, a personalului angajat, a voluntarilor și a persoanelor care fac parte din conducerea fundației pârâte, o enunțare a numelor acestora nefiind necesară.
Așa cum s-a mai arătat, fiind analizată o acțiune în evacuare, imobilele au fost identificate prin adrese și numere cadastrale, raportat la actele pe care părțile își întemeiază drepturile invocate, nu prin descrierea diferitelor activități (de ex. îngrijirea copiilor aflați în plasament), neavând relevanță din acest punct de vedere specificul activității desfășurate.
Cât privește motivul de apel vizând suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 Cod procedură civilă acesta a fost analizat de instanță prin încheierea din 4.02.2013, reținându-se că cererea formulată nu este întemeiată.
Împotriva deciziei din apel s-a formulat recurs de Fundația H. în care, în esență, s-au invocat:
Între obiectul pricinii și motivarea acțiunii există p vădită contradicție, obiectul fiind evacuare, iar motivarea aparținând acțiunii în revendicare.
Dacă s-ar împărtăși opiniile exprimate în motivele cererii de chemare în judecată s-ar ajunge a se confunda două instituții juridice diferite, acțiunea în revendicare imobiliară și acțiunea în evacuare.
Atâta timp cât între părți nu s-a încheiat un contract de închiriere, proprietarul are la îndemână, doar revendicarea pentru a intra în stăpânirea bunului deținut fără drept de altă persoană.
Evacuarea de pe teren nu poate fi concepută, căci terenul nu poate fi locuit.
S-a eludat legea taxelor de timbru.
Nu se indică nominal evacuarea căror persoane se solicită, numai stabilirea corectă a situației de fapt sub aspectul identificării persoanelor pentru care s-a solicitat evacuarea, precum și descrierii spațiului din care intimata reclamantă solicită evacuarea și a titlului pe care intimata reclamantă îl poate invoca pentru acest spațiu, a spațiilor pe care le deține în fapt și a concordanței acestora cu cele ce formează obiectul contractului de donație autentificat sub nr.1116/25.11.2010 la BNP”A. S.”, ar fi putut determina convingerea instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, respectiv a instanței de apel în sensul respingerii apelului.
Din alt punct de vedere, din cuprinsul actului de donație nu rezultă susținerea intimatei reclamante că a făcut obiectul donației „ dreptul de a folosi Casa S.”.
De altfel, în actul de donație nu se face nicio referire la imobilul destinat funcționării „ Centrului de plasament S. Dobreni „ de asemenea nu există nicio dovadă din care să rezulte în concret, faptul înstrăinării destinat funcționării acestui centru de plasament.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Verificând decizia prin prisma motivelor de recurs, Curtea o apreciază ca fiind legală pentru cele ce succed:
Instanța de apel a făcut o pertinentă analiză a celor invocate mai sus ( care au constituit precizări la motivele de apel) astfel că, o reluare a acestora nu se mai impune, Curtea însușindu-și-le.
De reținut că, într-adevăr, obiect al acțiunii a fost evacuarea prin raportare la un dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv folosința și la inexistența contractului de comodat din 14 februarie 2009, la data promovării acțiunii.
În mod evident, disputarea dreptului de proprietate (în cazul în care ambele părți se pretind proprietare) se va face în cadrul unei acțiuni în revendicare, însă în ceea ce privește apărarea dreptului de folosință nu i se poate impune unei părți să formuleze o acțiune în revendicare.
În ceea ce privește evacuarea de pe teren, de principiu susținerea este adevărată, însă trebuie remarcat că, în speță, obiectul principal a vizat evacuarea din clădiri astfel că s-au identificat imobilele ce urmează a fi evacuate de recurentă, nefiind posibil ca recurenta să păstreze folosința terenului, câtă vreme trebuie să evacueze clădirile aflate pe acesta.
Cu privire la taxa de timbru, Curtea reține, pe de o parte, lipsa de interes în susținerea acestui argument ( taxa de timbru fiind o taxă bugetară impusă părții adverse în cererea de chemare în judecată și recurentei-reclamante în cererile de apel/recurs), iar pe de altă parte, față de reținerea incidenței evacuării, rezultă că aceasta a fost achitată corespunzător.
Restul chestiunilor invocate fie vizează netemeinicia deciziei și modul de apreciere a probatoriului, fie au fost invocate pentru prima oară în recurs, omisso medio.
Față de aceste considerente, va respinge, ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâta FUNDAȚIA H., împotriva deciziei civile nr.79/AC din 01 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ *.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. V.-N. N. C.
B. A. M.
GREFIER,
M. C.
Red.sent.- R.C.B.
Red.dec...B.
Red.dec.rec.- A.M.B.
Tehn.- C.M./ 2 ex./18.12.2013.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
