Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 183/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 183/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 183/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 23 MARTIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. C.
JUDECĂTOR - D. P.
JUDECĂTOR - S. C.
GREFIER - G. S.
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenții-revizuenți C. L. și C. N. G. - prin procurator C. L. împotriva deciziei civile nr.186/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
La primul apel nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat H. V. pentru recurenții-revizuenți C. L. și C. G., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat H. V. arată că a luat cunoștință de răspunsul O.C.P.I, depune extras de pe Portalul Judecătoriei Piatra N., dosar nr._ cu termen la data de 30.03.2015, în baza căruia s-a formulat cerere de suspendare.
Vizavi de plângerea penală și cererea de suspendarea, este vorba despre o suprafață de teren de 2024 m.p. Cartea Funciară până la un anumit moment a ținut cont de o . înscrisuri depuse de intimați, dar ulterior au fost duși în eroare că această suprafață de 2024 m.p. de fapt a fost scoasă din titlul recurenților de proprietate. În cadrul plângerii penale au arătat că ei au ca și drept de proprietate o suprafață de 2024 m.p. care a fost extrasă dintr-un Titlu de proprietate a defunctului C. G., dar ulterior această suprafață de 2024 m.p. a fost scoasă și din Titlul recurenților de proprietate.
O instanță de judecată constată că intimații sunt proprietari pe o suprafață de 2024 având ca Titlu de proprietate un act de moștenire, dar ulterior, vin și scot de la recurenți tot o suprafață de 2024 m.p. Au documente din care rezultă că această suprafață este a recurenților, rol agricol/1959, dar Cartea Funciară nu ține cont și dă această suprafață, în loc să o intabuleze pe rolul pe care l-au avut de la moștenitori prin care au anulat un titlu de proprietate înregistrează această moștenire pe rolul lor. Se confundă o suprafață, iar 2 titluri de proprietate puse unul lângă altul, se va observa că există o diferență de teren referitor la terenul agricol, . să fie pe numele intimaților și care este intabulată pe numele recurenților. De aici provine această nedreptate, pentru că recurenții au documente doveditoare în sensul că această suprafață, prin hotărâre irevocabilă este a lor, ei au făcut o modificare în titlul de proprietate si au solicitat toată această suprafață, dar sunt 2 Titluri de proprietate. Această suprafață de teren a făcut obiectul modificării titlului de proprietate pe numele C. V.G..
În cadrul plângerii penale acest lucru se va modifica sub aspectul înscrierii în Cartea Funciară întrucât au depus documente din care rezultă că această suprafață este a lor și se va stabili care este situația reală întrucât se confundă o suprafață de teren. Există o diferență de teren, referitor la . intabulată pe numele recurenților, au hotărâre irevocabilă că suprafața este a lor, există 2 titluri de proprietate, iar plângerea penală va lămuri situația.
Până la soluționarea plângerii penale, solicită suspendarea cauzei.
Curtea, face cunoscut d-lui avocat că cererea de revizuire s-a formulat în baza art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Această cerere de revizuire s-a formulat în baza unei rezoluții și a unei sentințe penale, respectiv: rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1663/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. N., sentința penală nr. 417 din 30.08.2011 a Judecătoriei P. N. și decizia penală nr. 13/2012 și solicită să se precizeze dacă în raport de aceste rezoluții și decizii penale au intervenit modificări, nu plângeri ulterioare.
Avocat H. V., precizează că la momentul formulării cererii de revizuire și momentul pronunțării deciziei nr. 186 de către Tribunalul N., nu era definitivă această soluție și insistă în cererea de suspendare.
Curtea, având în vedere limitele investirii instanței și cele arătate anterior în dosarul penal al Judecătoriei Piatra N., respectiv Tribunalul N., respinge cererea de suspendare.
Avocat H. V., arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond și cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.
Avocat H. V. solicită în baza documentelor și actelor depuse, precum i a motivelor de recurs formulate, admiterea cererii, casarea sentinței civile nr. 186/2014 a Tribunalului N. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul N.. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 186 din 4 iunie 2014 a Tribunalului N. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 187/AC din 14 august 2008 și a deciziei civile nr. 138/AC din 17 iunie 2011 pronunțate de Tribunalul N., formulate de revizuenții C. L. și C. G. în contradictoriu cu intimații B. de C. Funciară Piatra N., C. M., C. G. V., C. Gh. V. și C. V. V..
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul N. a reținut că prin încheierea nr. 8829 din 08.08.2001 B. de carte funciară din cadrul Judecătoriei Piatra N. s-a admis cererea prin care numita C. M. a solicitat intabularea dreptului său de proprietate, cu titlu de cumpărare și construire, asupra imobilului construcții și teren aferent înscris în Cartea funciară a localității D. Roșie nr. 299/N.
Împotriva încheierii nr. 8829 din 08.08.2001 au declarat apel numiții C. G. și C. L., care au solicitat modificarea acesteia și respingerea cererii numitei C. M. întrucât terenul în cauză, în suprafață de 2024 mp, situat în satul Brășăuți, . vecinii C. Gh. V., M. V. și drumul sătesc pe două laturi, este proprietatea lor, dobândit în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată într-un proces de revendicare imobiliară.
În cursul soluționării apelului a survenit decesul apelantului C. G., ai cărui moștenitori legali sunt coapelanta C. L., în calitate de soție supraviețuitoare, și C. N. G., în calitate de fiu.
P. decizia civilă nr. 187/AC din 14.08.2008 Tribunalul N. a respins ca neîntemeiat acest apel cu motivarea că, în privința terenului în litigiu, s-au purtat nenumărate procese, relevant în cauză fiind faptul că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, din Titlul de proprietate nr. 28/260/3.03.1994, emis în favoarea numitului C. Gh. N., suprafața de 2024 mp a fost radiată. Astfel, cei doi apelanți au pierdut dreptul de proprietate în mod retroactiv și s-a consolidat acest drept în favoarea intimaților C. V. și C. M., pe care l-au dobândit în baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9640/30.09.1991.
Tot astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ din 12.02.2010 petenții C. L. și C. G. au formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 299/07.01.2010 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară N..
În motivare au arătat că cererea și documentele atașate acesteia nu sunt reale, decizia civilă nr.187/AC din 14.08.2008 a Tribunalului N. fiind în curs de judecată, la fel și decizia civilă nr. 227 din 09.03.2009, care se află pe rol cu un alt dosar, pentru anularea și casarea lor în totalitate, iar actul de cumpărare autentificat sub nr. 9640/30.09.1991 se află în curs de judecată, cu termen la data de 02.02.2010. Au mai arătat că pentru terenul în suprafață de 2024 mp, din sola 23, .-au purtat numeroase litigii, că pe acest teren, pentru care au obținut câștig de cauză în acțiunea în revendicare, prin decizia civilă nr. 322 din 28.03.1994, nu era edificată nicio construcție și că în anul 1995 numiții C. M. și C. V. au construit pe acest teren fără autorizație, încălcând hotărârile judecătorești menționate.
P. sentința civilă nr. 629 din 02.02.2011 Judecătoria Piatra N. a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții C. M. și C. V., și a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în privința excepției autorității de lucru judecat, că împotriva aceleiași încheieri nu au mai fost formulate și alte plângeri, astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 din Codul civil.
Pe fondul cauzei a reținut că B. de Cadastru și Publicitate Imobiliară N. din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară N. a respectat prevederile art. 51 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, atât timp cât decizia civilă nr. 187/AC din 14.08.2008, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, este definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 227 din 09.03.2009 a Curții de Apel Bacău.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta C. L., atât în nume propriu cât și în calitate de procurator pentru reclamantul C. N. G..
În motivare apelanții au arătat că prima instanță nu a analizat apărările lor privitoare la titularul dreptului de proprietate al suprafeței de 2024 mp, pe care le-a înlăturat cu o falsă motivație. Autorul lor, C. Gh. N., are o hotărâre irevocabilă care demonstrează că este proprietarul acestui teren, astfel că este nelegală înscrierea intimaților în cartea funciară.
Au mai arătat că hotărârile judecătorești în revendicare privesc acest teren și, mai mult, au fost date în contradictoriu cu numitul C. V. V. și cu cumpărătorul Cociorba V., iar intimații nu au obținut anularea hotărârii date în revendicare.
P. decizia civilă nr. 138/AC din 17.06.2011 Tribunalul N. a respins ca nefondat apelul petenților, reținând în motivare că în privința terenului în suprafață de 2024 mp între părți au avut loc nenumărate procese și că, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, din Titlul de proprietate nr._, emis în favoarea lui C. Gh. N., autorul apelanților, s-a radiat suprafața de 2024 mp, asupra căreia apelanții continuă să pretindă că sunt proprietari în baza unei hotărâri judecătorești pronunțată în revendicare într-o perioadă anterioară modificării titlului de proprietate.
Instanța de apel a mai reținut și că, întrucât au pierdut retroactiv dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, s-a consolidat dreptul intimaților C. V. și C. M. care, în baza deciziei civile nr. 187 din 14.08.2008 a Tribunalului N. și a deciziei civile nr. 227 din 09.03.2009 a Curții de Apel Bacău, au solicitat înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară, cerere admisă prin încheierea nr. 299/12.01.2010.
Împotriva deciziilor civile nr. 187/AC din 14.08.2008 și nr. 138/AC 17.06.2011 ale Tribunalului N., a deciziilor civile nr. 227/2009 și 1791/2011 ale Curții de Apel Bacău și a sentinței civile nr. 629/2010 a Judecătoriei Piatra N. apelanții C. L. și C. N. G. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr._ din 19.06.2012.
P. decizia civilă nr. 1114 din 30.05.2012 Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 227/2009 și nr. 1791/2011 și a disjuns atât cererea de revizuire a sentinței civile nr. 629/2010, pe care a înaintat-o spre competentă soluționare Judecătoriei Piatra N., cât și cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 138/AC din 17.06.2011 și nr. 187/AC din 14.08.2008, pe care a înaintat-o în același scop Tribunalului N..
Cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 138/AC din 17.06.2011 și nr. 187/AC din 14.08.2008 a fost înregistrată pe rolul Secției I Civilă a Tribunalului N. sub nr._ din 19.06.2012.
În motivarea acestei din urmă cereri de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuenții au arătat că înscrisurile noi de care se prevalează constau în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1663/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N.; referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale ce a stat la baza acestei rezoluții precum și sentința penală nr. 417 din 30.08.2011 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 13/RP din 17.01.2012 a Tribunalului N., din care reiese că terenul în suprafață de 2024 mp a aparținut înainte de colectivizare autorului lor.
La termenul de judecată din data de 05.04.2013 instanța de revizuire a invocat din oficiu excepția privind tardivitatea cererii de revizuire întrucât a fost formulată la data de 19.06.2012 iar cel mai recent dintre înscrisurile invocate în susținerea ei este decizia penală nr. 13/RP din 17.01.2012 a Tribunalului N..
P. decizia civilă nr. 143/AC din 31.05.2013 Tribunalul N. a respins ca fiind tardivă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 187/AC din 14.08.2008, pronunțată de aceiași instanță, și a aplicat revizuenților C. L. și C. G. sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 300 lei pentru exercitarea abuzivă a dreptului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de revizuire a reținut, din prevederile art. 324 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, că în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din Cod, când se invocă descoperirea de înscrisuri noi, termenul de revizuire este de o lună și curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile.
Cum din certificatul de grefă de la fila nr. 82 a dosarului de fond reiese că revizuenții au luat cunoștință de decizia penală nr. 13/RP din 17.01.2012 a Tribunalului N. la data de 19.01.2012 și, cum prin această hotărâre s-a soluționat recursul împotriva sentinței penale nr. 417 din 30.08.2011 a Judecătoriei Piatra N., care a avut drept obiect soluționarea plângerii împotriva rezoluției nr. 1663/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., reiese că cererea de revizuire formulată la data de 19.06.2012 este tardivă.
Întrucât a constatat că revizuenții au formulat numeroase cereri atât civile cât și penale în legătură cu terenul în suprafață de 2024 mp, chiar și după ce s-a stabilit în mod irevocabil că acesta nu le aparține, instanța de revizuire a apreciat că cererea de revizuire a fost formulată cu rea credință și în mod șicanator, motiv pentru care, în temeiul art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, a dispus sancțiunea revizuenților cu amendă judiciară.
P. decizia civilă nr. 308 din 05.03.2014 Curtea de Apel Bacău a admis recursul declarat de revizuenți împotriva deciziei civile nr. 143/AC din 31.05.2013 a Tribunalului N., pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare și a disjuns cererea de reexaminare a amenzii judiciare, formulată de recurenți, și și-a declinat competența de soluționare a cererii Tribunalului N..
La pronunțarea acestei decizii civile instanța de recurs a reținut că în mod greșit Tribunalul N. a respins ca fiind tardivă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 187/AC din 14.08.2008 calculând termenul de revizuire începând cu data la care cauza a fost înregistrată pe rolul său, respectiv de la 19.06.2012, în condițiile în care cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 15.02.2012. Ori, în raport de această dată, cererea de revizuire apare ca fiind formulată în termenul prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
S-a mai reținut că Tribunalul N. a fost investit cu soluționarea cererii de revizuire a deciziilor civile nr. 138/AC din 17.06.2011 și nr. 187/AC din 14.08.2008, și că în mod greșit Tribunalul N. a considerat că revizuenții ar fi renunțat la cererea de revizuire a civile nr. 138/AC din 17.06.2011, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există o astfel de cerere.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ din 26.03.2014 care, reanalizând cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 138/AC din 17.06.2011 și nr. 187/AC din 14.08.2008, s-a constatat că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Activitatea de soluționare a unei pricini se finalizează cu pronunțarea unei hotărâri irevocabile care este prezumată în mod absolut că reflectă adevărul, conform principiului res judicata pro veritate habetur. Pentru ca aceste hotărâri să se bucure de stabilitate în timp, li s-a recunoscut atributul de autoritate de lucru judecat, care împiedică atacarea lor prin intermediul căilor de atac ordinare.
Întrucât realizarea justiției a demonstrat că există și cazuri când hotărârile irevocabile pot fi greșite sau afectate de o cauză de nulitate, au fost adoptate remedii procesuale care să permită supunerea hotărârilor în cauză unei noi proceduri judiciare. Aceste remedii au constat în instituirea altor căi de atac extraordinare, pe lângă recurs.
Calea de atac a revizuirii este, în principiu, strâns legată de posibilitatea intervenirii unor erori judiciare datorate stabilirii de către instanțe a unei situații de fapt inexacte. În aceste cazuri prin revizuire se urmărește tocmai înlăturarea erorilor judiciare prin prezentarea unui material probator cu totul inedit sau ca urmare a prezentării dovezii că o . probe care au fundamentat hotărârea sunt false.
Pentru a păstra un echilibru just între principiul stabilității raporturilor juridice ce au drept fundament o hotărâre judecătorească irevocabilă și interesul realizării justiției într-o cauză concretă, legiuitorul a instituit motive limitative pe care se poate întemeia cererea de revizuire, anumite condiții pe care probele noi invocate trebuie să le îndeplinească precum și un anumit termen pentru introducerea cererii.
În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă înscrisurile doveditoare trebuie să îndeplinească cinci condiții de admisibilitate, respectiv: înscrisul să fie nou, în sensul că nu a fost cunoscut și examinat de instanța care a pronunțat hotărârea, să aibă forță probantă prin el însuși, să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată dintr-o împrejurare mai presus de voința părții care are interes să se folosească de ele sau pentru că a fost reținut de partea potrivnică, precum și să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu prilejul judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În speță, revizuenții au invocat drept înscrisuri noi rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1663/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale ce a stat la baza acestei rezoluții precum și sentința penală nr. 417 din 30.08.2011 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 13/RP din 17.01.2012 a Tribunalului N., din care ar reieși că terenul în suprafață de 2024 mp ar fi aparținut înainte de colectivizare lui C. Gh. N., autorul lor.
Referitor la aceste înscrisuri, Tribunalul a constatat că ele privesc soluționarea plângerii depuse la P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. de petenta C. M. împotriva intimatei C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a folosirii locuinței, uz de fals, fals în declarații, insultă și calomnie, prevăzute art. 320, art. 291, art. 292, art. 205 și de art. 206 din Codul penal, constând în aceea că intimata ar fi tulburat-o în folosirea locuinței sale din satul Brășăuți, . N., ar fi întocmit documente false pentru a revendica o suprafață de 2000 mp teren și ar fi dat declarații false în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui teren, iar atunci când o întâlnește o insultă și o calomniază.
P. rezoluția nr. 1663/P/2010/30.11.2010 P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. a confirmat propunerea organelor de cercetare penală ale poliției de neîncepere a urmăririi penale față de intimată pentru comiterea infracțiunilor menționate întrucât faptele fie nu sunt prevăzute de legea penală, fie le lipsește unul din elementele constitutive ale acestor infracțiuni. În drept, rezoluția a fost întemeiată pe prevederile art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. 1 lit. b) și d) din Codul de procedură penală.
Împotriva rezoluției nr. 1663/P/2010/30.11.2010 a formulat plângere petenta C. M., care a fost respinsă ca nefondată de Judecătoria Piatra N. prin sentința penală nr. 417 din 30.08.2011 (f. 13 - 17 dosar_ ), în care s-a reținut, în legătură cu terenul în suprafață de 2000 mp, că numitul C. V. G. l-a testat, prin înscrisul autentificat sub nr. 540/19.02.1972, nepotului său C. V. V., terenul fiind înscris în registrul agricol al comunei D. Roșie, inițial la C. Gh. V. – tatăl lui C. V. V. (care era minor la acea dată) – iar din anul 1983 în rolul acestuia din urmă. În anul 1991, prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9640/30.09.1991 de notariatul de Stat județean N., terenul a fost vândut de C. V. V. cumnatului său C. V. și soției acestuia, C. M..
S-a mai reținut că această suprafață de teren se regăsește înscrisă și în Titlul de proprietate nr. 28/260/30.03.1994, eliberat pe numele lui C. Gh. N. – unul din fiii lui C. V. G. – datorită faptului că în anul 1959 a fost trecut în rolul lui agricol ca fiind primit de zestre de la tatăl său. Cumpărătorii C. V. și C. M. au edificat pe terenul în discuție o construcție cu destinație de locuință pe care nu au reușit să o finalizeze deoarece C. N. a formulat pe rolul Judecătoriei Piatra N. o acțiune de revendicare și a obținut și sistarea lucrărilor de construcție, iar din anul 1992 și până în prezent între C. L., soția lui C. N. – care ulterior a decedat – și C. M. au avut loc un șir lung de procese civile și penale, unele dintre ele fiind și în prezent în curs de judecată.
Împotriva sentinței penale nr. 417 din 30.08.2011 a Judecătoriei Piatra N. a formulat recurs petenta C. M., care a fost respins ca inadmisibil de Tribunalul N. prin decizia penală nr. 13/RP din 17.01.2012, cu motivarea că, potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 hotărârea recurată este definitivă.
Așadar, înscrisurile invocate de revizuenți au fost emise de organele judiciare arătate mai sus în cadrul aceluiași demers judiciar, inițiat de petenta C. M. și finalizat prin pronunțarea celor două hotărâri judecătorești reprezentate de sentința penală nr. 417 din 30.08.2011 și de decizia penală nr. 13/RP din 17.01.2012, care nu au statuat nimic în legătură cu terenul în suprafață de 2024 mp, ci au făcut doar o . referiri cu privire la proveniența acestuia. Aceste referiri nu pot fi însă determinante pentru admisibilitatea cererii de revizuire deoarece, pe de o parte, așa cum s-a arătat, ele nu au autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte, potrivit art. 22 alin. 2 din Codul de procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă doar în ceea ce privire existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Întrucât neîndeplinirea de către aceste înscrisuri a condiției de a fi determinante atrage respingerea cererii de revizuire, instanța de rejudecare nu a mai analizat dacă, în cauză, acestea îndeplinesc și celelalte condiții de admisibilitate.
Pentru considerentele ce preced Tribunalul a respins ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 187/AC din 14.08.2008 și a deciziei civile nr. 138/AC din 17.06.2011, pronunțate de Tribunalului N., formulată de revizuenți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. L. și C. G., recursul fiind declarat în termen și legal timbrat cu taxă de timbru de 100 lei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență că se impunea admiterea cererii de revizuire, întrucât înscrisurile invocate erau determinante deoarece obiectul cercetărilor era chiar terenul în cauză și aceste înscrisuri se coroborează cu 6 decizii irevocabile care au stabilit și au statuat dreptul de proprietate al autorului lor.
Arată că, în mod nelegal tribunalul nu a analizat pricina în totalitate așa cum i s-a indicat prin dispoziția de casare, nu a analizat fondul ei așa cum singură declară și se autodispensează de obligația legală de motivare a hotărârii.
Precizează că în realitate se încalcă în mod flagrant însuși conținutul înscrisului pe care soții C. îl folosesc, respectiv actul de vânzare-cumpărare 9466/1991 care chiar în cuprinsul său conține expresis verbis clauza de nulitate, respectiv aceea de risc, care nu înseamnă decât netransmiterea dreptului de proprietate.
Susține că au uzat de această cale de extraordinară de atac pentru că în mod evident atunci când ți se încalcă un număr de 6 decizii irevocabile date de Curtea de Apel Bacău. exact în problema tranșării dreptului de proprietate și a altei decizii tot a Curți de Apel Bacău care stabilește exact amplasamentul terenului derivat deținut de partea adversă într-o altă locație, pentru care i se facilitează anularea respectivului titlu pentru a beneficia efectiv de favoarea testamentelor, era obligația legală a Tribunalului să analizeze în totalitate cazul de revizuire dedus judecății.
Arată și că tribunalul nu are dreptul de a face adăugiri la lege și nici deducții personale, deoarece legiuitorul nu a prevăzut ca înscrisul folosit ca act nou să fie unicul înscris hotărâtor, determinant.
Revizuenții fac o trecere în revistă a conținutului deciziei nr. 187/AC/14 august 2008 a Tribunalului N. susținând că încheierea de carte funciară nr. 8829/8 august 2001 este rezultatul unei erori judiciare grave în raport de decizia civilă 322/28 martie 1994 a Tribunalului N., decizia civilă 477/1995 a Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.864/11 septembrie 1996 a Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.669/14 mai 1997 a Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.464/2000 a Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.1309/9 iunie 2000.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară N. a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței justa soluționare a cauzei prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenții-revizuienți au solicitat inițial revizuirea deciziei civile nr.138 din 17 iunie 2011 și a deciziei civile nr.187/AC din 14 august 2008 ale Tribunalului N..
Ca temei al cererii de revizuire s-au invocat dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, conform căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere ( printre altele) când, dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților(…).
Recurenții-revizuienți au invocat ca înscrisuri noi rezoluția de neînceperea urmăririi penale nr.1663/P/30 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale ce a stat la baza acestei rezoluții din 1 iunie 2010 precum și sentința penală 417/30 august 2011 a Judecătoriei Piatra N. rămasă definitivă prin decizia penală nr.13/RP din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului N..
P. decizia civilă nr.138/17 iunie 2011 a Tribunalului N. s-a respins ca nefondat apelul formulat de C. L. și C. N.G. împotriva sentinței civile nr.629 din 2 februarie 2011 a Judecătoriei Piatra N. prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților C. L. și C. G. având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară nr.8829 din 8 august 2001 și s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții C. M. și C. V..
P. decizia civilă nr.187 din 14 august 2008 a Tribunalului N. s-a respins apelul formulat de apelanții reclamanți C. L. și C. N.G. împotriva încheierii din 8829/8 august 2001 emisă de B. de C. Funciară de pe lângă Judecătoria Piatra N. împotriva pârâților C. M. și C. V., încheiere prin care s-a admis cererea prin care numita C. M. a solicitat să se intabuleze dreptul său de proprietate cu titlu de cumpărare și construire asupra imobilului construcții și teren aferent înscris în Cartea funciară a localității D. Roșie nr.299/N cu nr. cadastral provizoriu.
În raport de motivele de revizuire invocate se va aprecia că hotărârea recurată este corectă întrucât actele noi invocate privesc soluționarea plângerii formulate de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. de petenta C. M. împotriva intimatei C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a posesiei locuinței, uz de fals, fals în declarații, insultă, calomnie prevăzute de art.320, art.291, art.292, art.205 și de art.206 din Codul penal, invocând că intimata ar fi tulburat-o în folosința locuinței sale din satul Brăsăuți, . N., ar fi întocmit documente false în scopul dobândirii dreptului e proprietate asupra acestui teren și când se întâlnește o insultă și o calomniază.
Astfel ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. s-a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.1663/P/2010 și referatul cu propunerea de neînceperea urmăririi penale din 1 iunie 2010 și ca urmare a plângerii formulate împotriva rezoluției menționate s-a pronunțat sentința penală 417/30 august 2011 a Judecătoriei Piatra N..
Verificând aceste acte invocate de recurenții-revizuenți se va aprecia că prin aceasta nu s-a statuat în legătură cu terenul de 2024 m.p. făcându-se doar referire cu privire la proveniența terenului așa cum în mod corect a reținut tribunalul iar conform art.22 al.2 de Codul de procedură penală definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile doar în ceea ce privește existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În această situație se va aprecia că în mod corect s-a stabilit prin hotărârea recurată că actele invocate nu erau determinante pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
De asemenea se va aprecia că actele nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă pentru că, deși nu au fost folosite în procesul în care s-a dat hotărârea atacată ele au fost cunoscute părților în timpul judecății, așa încât nimic nu le împiedica să uzeze de dispozițiile art.172 și art.175 Cod procedură civilă pentru a fi administrate în cauză.
Mai mult, ultima decizie pronunțată și pentru care se solicită revizuirea, respectiv decizia nr.138 a fost pronunțată la data de 17 iunie 2011, iar sentința penală 417 a fost pronunțată la data de 30 august 2011 deci nu exista la data pronunțării hotărârii 138/2011 și a deciziei 187/2008 ambele ale Tribunalului N., situație în care, hotărârea penală nu este un înscris nou în sensul celor prevăzute de dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Nu poate constitui înscris doveditor cel emis după pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale, înscrisul emis ulterior pronunțării hotărârii nu întrunește cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă pentru că este emis după judecarea litigiului în fond, iar situația de fapt la care se referă a fost examinată de instanța care a judecat fondul.
Recurenții susțin că instanța trebuia să soluționeze cauza pe fond așa cum s-a stabilit prin decizia de casare, susținere ce nu va putea fi reținută întrucât, instanța a analizat cererea de revizuire în raport de motivele invocate de revizuent și de cele prevăzute de Codul de procedură civilă, așa cum s-a dispus prin decizia de casare.
Revizuenții sunt nemulțumiți de faptul că nu s-a analizat cauza pe fond cu referire la suprafața de 2024 m.p. teren și la dreptul de proprietate a părților asupra acestuia însă, în mod corect acest aspect nu a fost avut în vedere de instanță atât timp cât cererea de revizuire a fost respinsă, hotărârile a căror revizuire s-a solicitat rămânând valabile.
Celelalte susțineri din cuprinsul cererii de recurs nu vor putea fi reținute întrucât vizează aspecte ce exced analizei admisibilității cererii de revizuire pe motivele invocate respectiv art.322 pct.5 Cod procedură civilă, iar faptul că recurenții-revizuenți s-au judecat în mai multe cauze cu referire la terenul de 2024 m.p. nu are relevanță asupra cauzei deduse judecății.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.304 pct.7, 8, 9 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurenții-revizuenți C. L. și C. N. G. - prin procurator C. L. împotriva deciziei civile nr.186/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
L. CiobanuDaniela P.
S. CiobanuGREFIER,
G. S.
Red.sent. G.B./D.M.
Red.dec. rec. P.D.
Tehnored. S.G. /2 ex.
3/6.04.2015
| ← Strămutare. Sentința nr. 15/2014. Curtea de Apel BACĂU | Evacuare. Decizia nr. 1638/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
