Legea 10/2001. Decizia nr. 531/2012. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2012 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-03-2012 în dosarul nr. 531/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 531/2012
Ședința publică de la 19 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător L. C.
Judecător P. M. A.
Grefier D. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul B. R. DE METROLOGIE LEGALĂ, împotriva sentinței civile nr. 1001 din 20.07.2011 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Hurgheș L. în substituirea av. I. C. pentru recurentul B. de Metrologie Legală București, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că recurenta prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța constată că la dosar s-au depus la termenul anterior un memoriul formulat de intimata A. și apreciază că din eroare dosarul s-a trecut la completul C6, dosarul fiind repartizat la un complet de incompatibilitate.
Av. Hurgheș L. a arătat că nu mai are alte cereri, solicitând judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Av. Hurgheș L., având cuvântul, pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind hotărârea instanței de fond nulă deoarece îi lipsesc motivele de fapt și de drept, prin încheierea de îndreptare a erorii materială s-a schimbat sentința, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1001 /C/2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului N. a fost admisă, astfel cum a fost precizată la data de 31.01.2011, acțiunea în obligația de a face formulată de reclamanții A. J.-V., domiciliat în B., ..7, jud. I., și A. V., domiciliat în București, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâtul B. R. de Metrologie Legală, cu sediul în Piatra N., ..12, jud.N..
A fost obligat pârâtul, în calitate de administrație publică centrală învestită cu soluționarea notificărilor nr.685 și 687 NT din 08.11.2001 - comunicate, prima prin B. Executorului Judecătoresc N. T., și cea de-a doua cu adresa nr.5381/30.06.2011 a Instituției P. - județul N. -, prin conducătorul său, în persoana directorului general, să emită ordinul conținând propunerea motivată de acordare reclamanților a despăgubirilor cuvenite pentru imobilul teren în suprafață de 163 mp situat în Piatra N., ..12 bis.
A fost obligat pârâtul ca, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a ordinului, să predea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe bază de proces-verbal de predare-primire, cele două notificări, însoțite de ordinul emis, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, precum și de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile deținute.
Prin încheierea de ședință din 08.12.2011, s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentinței civile nr.1001/C/2011, în sensul înlocuirii acestor considerente menționându-se:
Prin acțiunea formulată la data de 28.04.2010, reclamanții A. V. și A. J.-V., în calitate de moștenitori legali ai notificatoarei A. A. (decedată la 1.08.2004), au chemat în judecată pe pârâții Prefectura județului N., B. R. de Metrologie Legală – ca unitate deținătoare a imobilului din Piatra N., ..12, județul N. – A. București și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru Comisia Centrală de Stabilire și Acordare a Despăgubirilor, pentru ca, prin sentința ce va fi pronunțată în baza probelor care vor fi administrate, instanța să dispună:
• obligarea pârâților notificați, respectiv a Prefecturii județului N. și a unității deținătoare B. R. de Metrologie Legală, la înaintarea, de îndată, a notificării autoarei lor, către A. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru imobilul în suprafață de 163 mp situat la adresa menționată (în locația unde, în prezent, își are sediul B. județean N.), în vederea stabilirii și plății efective a acestor despăgubiri;
• obligarea A. și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la a emite și a comunica, cel mai târziu în termenul legal de 60 de zile, dispozițiile proprii cu privire la valoarea despăgubirilor și modalitatea măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru terenul notificat (convenite prin negociere, sau stabilite la valoarea de piață);
• obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că A. V. A., autoarea lor, a fost proprietara unui imobil constând în construcție și teren aferent în suprafață de 1.650 mp, preluat abuziv și ajuns în stăpânirea a doi deținători: S.C. Electrica S.A. (actuala E.ON M.), pentru suprafața de 1.487 mp teren și construcții pe care le-a demolat în perioada comunismului, edificând, alături de părți rămase din vechea construcție, actualul sediu al instituției, și B.R.M.L., pârâta din cauza de față, pentru diferența de 163 mp teren.
Că, pentru a obține măsurile reparatorii legale pentru acest imobil, în termenul prevăzut de Legea nr.10/2000, fosta proprietară a depus la Prefectura județului N. Notificarea nr.687 NT/2001, înregistrată la B. executorului judecătoresc N. T., la care, însă, nu s-a primit de la unitatea deținătoare nicio decizie privind cuantumul despăgubirilor cuvenite, ci doar o adresă, prin care se arată că este așteptată emiterea unei hotărâri de Guvern, prin care să se stabilească ce terenuri fac parte dintre imobilele pentru care nu se poate dispune restituirea în natură, ci doar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
D. fiind faptul că terenul este ocupat de construcții, respectiv de sediul instituției, reclamanții au arătat că sunt conștienți de imposibilitatea restituirii lui în natură, dar că, întrucât au trecut 9 ani de la comunicarea notificării, iar aceasta nu a fost soluționată în niciun fel, solicită admiterea acțiunii sub toate capetele de cerere prevăzute în petitul său, inclusiv a celui care are ca obiect obligarea pârâtelor A. și Comisia Centrală la a le emite și comunica, în termenul legal de 60 de zile, dispozițiile privind stabilirea despăgubirilor și modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți.
Reclamanții au făcut și precizarea că doresc să fie stabilite cuvenitele despăgubiri și ca acestea să fie plătite în timpul vieții lor și către ei, și, în niciun caz, către generațiile viitoare, ceea ce i-a determinat să promoveze acțiunea de față, pentru a obține emiterea actelor de despăgubire și, ulterior, și plata lor efectivă, în cât mai scurt timp, având în vedere că, în cei 9 ani trecuți de la notificare, au decedat două rânduri de autori și nu s-a primit nicio despăgubire.
De asemenea, reclamanții au solicitat să le fie comunicate copii ale actelor de transmitere a proprietății în litigiu către deținătoare, precum și alte acte de înstrăinare, în măsura în care ele există, potrivit dispozițiilor legale.
În cuprinsul notificării înregistrate la B. executorului judecătoresc N. T. sub nr.685 NT/8.11.2001, comunicată Biroului județean N. pentru Metrologie Legală și anexată, în copie, contestației deduse judecății (filele 5-7), numita A. V. A. arăta că este unica moștenitoare (fiică) a lui G. N.-D., decedat la data de 4.04.1955, calitate în care solicită, în temeiul Legii nr.10/2001, drepturile ce i se cuvin cu privire la imobilul din Piatra N., în prezent ..12 (fostă ., apoi nr.11 și, finalmente, nr.12), care a aparținut părinților săi. Notificatoarea a precizat că imobilul a fost preluat de stat în baza sentinței civile nr.1848 din 7.05.1955 a Tribunalului Popular al raionului Piatra N. și a Deciziei nr._/25.06.1955 a Comitetului executiv al fostului Sfat popular al orașului Piatra N., pentru neplata impozitului și abandonarea imobilului, ulterior preluării, acesta fiind atribuit integral (construcție în suprafață de 228 mp și 1.650 mp teren aferent) Întreprinderii de Rețele Electrice Piatra N., care a demolat o parte din construcții, clădind un sediu etajat, pe terenul astfel eliberat și pe o parte din cel fără construcții, și păstrând și restul clădirii nedemolate.
Ca atare, în calitate de persoană îndreptățită, notificatoarea a solicitat persoanei juridice deținătoare a imobilului menționat restituirea în natură a clădirii vechi nedemolate, în suprafață de 152 mp (corpul B) și a curții neconstruite, în suprafață de 961 mp (în total, 1.113 mp) și compensarea cu măsuri reparatorii prin echivalent a părții demolate din vechea clădire (76 mp) și a părții de teren ocupate de construcții noi (537 mp), care nu mai pot fi restituite în natură (în total, 613 mp).
La data de 23.10.2001, A. A. a formulat precizări la notificare, determinate de . unor noi informații, de natură a modifica sau completa datele din notificarea inițială, și necesar a fi aduse la cunoștința „factorilor interesați“:
• în prezent, din suprafața totală de 1.650 mp teren, S.C. Electrica S.A. Piatra N. stăpânește 1.487 mp, conform scrisorii nr.7462/30.08.01, transmise de oficiul său juridic, diferența de 163 mp fiind deținută, conform susținerilor Primăriei municipiului Piatra N., în comun, de B. județean N. de metrologie legală și de Oficiul județean N. pentru protecția consumatorilor;
• notificarea și documentația aferentă au fost comunicate de executorul judecătoresc numai S.C. Electrica S.A., astfel că se impune transmiterea lor și către aceste din urmă două instituții, precum și Comisiei județene N. pentru aplicarea Legii nr.10/2001;
• conform unor copii mai clare ale anexelor 9 si 10 la notificare, recent primite de la Arhivele Statului, suprafața casei confiscate era de 278 mp (și nu de 228mp, cât a arătat în notificare), astfel că, la data preluării imobilului, suprafața terenului fără construcții măsura 1.378 mp, în loc de 1.422 mp, suprafața comunicată anterior;
• în 1999, S.C, Electrica S.A. a demolat și partea de 152 mp rămasă din vechea construcție de 278 mp, edificând un nou corp de clădire, care ocupă, în momentul de față, întreaga suprafață de teren solicitată prin notificare:
• pe baza indicilor de valorificare prezentați în notificare și raportați la noile date, valoarea terenului este de 1._ lei (ROL), din care S.C. Electrica SA Piatra N. datorează 1._ lei (ROL), iar celelalte două instituții datorează, împreună,_ lei (ROL).
În cauză, au formulat întâmpinări toate instituțiile chemate în judecată de cei doi reclamanți.
Astfel, B. R. de Metrologie Legală, organ de specialitate al administrației publice centrale care funcționează în temeiul H.G. nr.193/2002, cu modificările si completările ulterioare, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanți împotriva sa și plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În prealabil, B. R. de Metrologie Legală a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, motivată prin aceea că reclamanții nu au indicat motivele de drept pe care și-au întemeiat-o, încălcând, astfel, prevederile art.112 din Codul de procedură civilă, și punându-l în imposibilitatea de a formula o apărare corespunzătoare în cauză.
Pe fond, pentru situația în care instanța va trece peste această excepție sau viciile sesizate vor fi remediate de către reclamanți, pârâtul B. R. de Metrologie Legală a calificat drept neîntemeiate pretențiile acestora în ceea ce îl privește, întrucât acestei instituții nu îi revine obligația de a transmite notificarea formulata de A. V. A. către A. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în speță nefiind incidente prevederile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. A precizat acest pârât că a răspuns autoarei notificării, în persoana defunctei A. V. A., prin adresa nr.9505/21.11.2001, anexata la dosarul cauzei, și că nicio altă notificare ori cerere nu a fost primită de la reclamanți, care, de altfel, nu au făcut dovada calității lor de moștenitori și nici nu au prezentat celelalte acte impuse de Legea nr.10/2001, cu modificările si completările ulterioare.
Mai mult, pârâtul a susținut că nu are calitatea de a decide cu privire la stabilirea despăgubirilor și a modalității de acordare a măsurilor reparatorii și că terenul revendicat nu numai că nu poate fi acordat în natură, întrucât este ocupat de construcții, dar nici nu constituie proprietatea sa, ci aparține domeniului public și este supus prevederilor Legii nr.213/1998.
Același pârât a arătat că prevederile H.G. nr.193/2002 nu stabilesc în sarcina acestei instituții obligații legate de transmiterea către alte persoane juridice a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 și că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.247/2001, în situația în care sunt respectate prevederile legale și reclamanților li s-ar cuveni acordarea de despăgubiri, B. R. de Metrologie Legală nu deține competențe în aceasta materie, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind cea care emite titlurile de despăgubire, pe baza cărora, ulterior, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, ținând cont de opțiunile persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
La rândul său, Instituția P. – județul N., prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.10.2010 (data poștei), a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât a prefecturii, cu privire la care a arătat că, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.340/2004 republicată, constă într-un imobil proprietate publică și reprezintă sediul instituției prefectului, cât și a Instituției P. – județul N., date fiind dispozițiile pct.26.1 din anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, conform cărora, obligația de a emite decizie/dispoziție motivată de acordare de despăgubiri în favoarea persoanei îndreptățite în condițiile legii speciale aparține unității deținătoare a imobilului imposibil de restituit în natură; că, de asemenea, Titlul VII din Legea nr.247/2005, intitulat „Regimul stabilirii și pății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.81/2007, conform căruia, la nivelul instituției prefectului se centralizează pe județe doar „dispozițiile autorităților administrației publice locale“, care se înaintează „de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului“.
Ca atare, Instituția P. – județul N. a solicitat admiterea excepției ridicate și scoaterea sa din cauză.
Și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a comunicat la dosar, atât prin fax (la 15.06.2010), cât și prin poștă, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în privința petitului 1 al acțiunii reclamanților și excepția prematurității petitului 2 al cererii introductive de instanță.
a). Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, Comisiei Centrală a învederat instanței că, prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, cât și înființarea unei entități cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, aceasta fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Că, procedura administrativă prevăzută de actul normativ amintit presupune parcurgerea mai multor etape, și anume:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor (art.16 alin.1 și 2 din Capitolul V al Titlului VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv);
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale, sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;
- etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul 5^1, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire“.
Pe cale de consecință, parcurgerea etapelor enumerate în ordinea lor cronologică implică soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr.10/2001 de către entitatea învestită cu soluționarea notificării/unitatea deținătoare, iar ulterior finalizării procedurii administrative prevăzute de legea specială, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale.
Ori, în cauza dedusă judecății, procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 nu a fost finalizată, întrucât notificarea reclamanților, având drept obiect imobilul în suprafață de 163 mp situat în Piatra N., . a fost soluționată printr-o dispoziție motivată, care să fie emisă de unitatea deținătoare, respectiv de B. R. de Metrologie Legală și, de aceea, nu se poate declanșa și urma procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută în Titlul VII din Legea nr.247/2005, în cadrul căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire, ceea ce face ca, la acest moment, în soluționarea primului capăt de cerere din acțiunea reclamanților, Comisia să nu aibă calitate procesuală pasivă.
b). Referitor la excepția prematurității petitului 2, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că autoarea reclamanților a formulat, în temeiul Legii nr.10/2001, o notificare depusă la Prefectura Județului N., prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Piatra N., ..12, iar Prefectura județului N., în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificării, nu a emis o dispoziție motivată prin care să le fi recunoscut reclamanților dreptul la măsuri reparatorii, care se acordă în situația în care imobilul nu poate fi restituit în natură, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1-4 din lege.
Astfel, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, măsurile reparatorii prin echivalent constau „în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“.
Dacă măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite cu soluționarea notificării, măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite cu soluționarea notificării. Prin urmare, pentru finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, primarul trebuie să emită o dispoziție, prin care să le fie recunoscut reclamanților dreptul la măsuri reparatorii.
Pe cale de consecință, procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, care este subsecventă celei prevăzute de Legea nr.10/2001, nu se poate declanșa, deoarece procedura administrativă prevăzută de acest din urmă act normativ nu este finalizată, astfel că cel de-al doilea capăt de cerere din acțiune a fost prematur formulat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Urmare solicitării instanței, la 19.01.2011 (data poștei), pârâtul B. R. de Metrologie Legală, prin directorul său general, a formulat, în cauză, precizările care vor fi prezentate în cele ce urmează, dintre care, unele constituie reiterări ale susținerilor făcute prin întâmpinare.
La notificarea nr.687/NT/2001, care a avut ca obiect un imobil (teren) în suprafață de 1.650 mp situat în Piatra N., ..12, a răspuns solicitantei prin adresa nr.9505/2001, iar răspunsul transmis nu a fost atacat în justiție de către persoana îndreptățită, în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia, in conformitate cu art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, în forma pe care o avea la data respectivă, și nici nu s-a solicitat anularea, completarea sau modificarea ei, ori alte lămuriri suplimentare. De altfel, obiectul cererii de chemare în judecată este acela ca B. R. de Metrologie Legală doar să înainteze notificarea lui A. V. A. către A. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nicidecum emiterea unei dispoziții/decizii cu privire la aceasta notificare, solicitare care, în mod evident, în prezent ar fi tardivă, și nu este admisibil ca, pe calea promovării unei acțiuni în obligație de a face, să fie nesocotite prevederile imperative ale Legii nr.10/2001 referitoare la termenul de 6 luni (prelungit succesiv prin O.U.G. nr.109/2001 și prin O.U.G. nr.145/2001) în care se putea face notificarea, solicitându-se restituirea imobilului.
Pârâtul a subliniat faptul că nu deține niciun imobil sau părți ale acestuia care să fi aparținut autoarei A. A. sau persoanelor care o moștenesc, toate construcțiile care au existat pe terenul situat în Piatra N., ..12 bis, fiind demolate, iar clădirea în care își desfășoară activitatea Serviciul județean de Metrologie Legală N. (SJML N.) și Oficiul județean N. pentru Protecția consumatorilor este o construcție nouă, dată în folosință în anul 1978, care aparține domeniului public al statului și se află în administrarea comună a celor două unități menționate. Cât privește terenul în cauză, el este proprietatea Consiliului local Piatra N., așa cum rezultă din încheierea nr._/16.10.2001 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria Piatra N. și din extrasul de C.F. nr.7574/N al localității Piatra N., eliberat de același B.C.F., la data de 22.05.2002.
La data de 31.11.2011, reclamanții au precizat, în scris, prin avocatul ales, că înțeleg să se judece numai cu pârâtul B. R. de Metrologie Legală, pentru unitatea deținătoare Serviciul județean de Metrologie Legală N., unitate lipsită de personalitate juridică, și că acțiunea are caracter mobilizator, obiectul său fiind obligarea pârâtului la emiterea dispoziției ca răspuns la notificarea comunicată în urmă cu 10 ani.
Cât privește dreptul de proprietate asupra imobilului, calitatea reclamanților de moștenitori legali ai fostului proprietar și preluarea abuzivă a imobilului în proprietatea statului, toate aceste aspecte se desprind cu ușurință din actele dosarului: imobilul a intrat în proprietatea soților E. și G. (G.) N.-D., părinții notificatoarei, prin două acte de vindere cumpărare autentice, nr.380/16.04.1916 și, respectiv, nr.79/11.01.1928. Imobilul, compus din casă (278 mp), grajd (24,50 mp) pivniță (16 mp) și bucătărie de vară (19,20 mp), împreună cu terenul aferent în suprafață de 1.650 mp, au fost trecute în proprietatea statului în procedura reglementată de Decretul nr.224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor Statului, act normativ în baza căruia preluarea bunurilor a avut caracter abuziv, el circumscriindu-se dispozițiilor art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.10/2001 („În sensul prezentei legi, prin imobile preluate abuziv se înțelege … imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989“).
Constatând că, pe de o parte, N.-D. G. „a dispărut“ din localitate în anul 1951 și că, pe de altă parte, el nu a mai plătit impozitele datorate pentru imobil în perioada 1953-1955, Secția Financiară a orașului Piatra N. a încheiat procesul-verbal nr.3682/25.03.1955 de sechestrare a bunurilor și a solicitat Tribunalului Popular al raionului Piatra N., la 14.04.1955, încuviințarea vânzării acestora, cerere care a făcut obiectul dosarului nr.2903/1955 și a fost admisă prin sentința civilă nr.1848 din 7.05.1955, irevocabilă prin nerecurare. Întrucât nu s-au prezentat cumpărători, Comitetul executiv al fostului Sfat popular al orașului Piatra N. a dispus, prin Decizia nr._/25.06.1955, trecerea imobilului din administrarea și folosința Secțiunii Gospodăriei Comunale a orașului, în folosința Întreprinderii de Locuințe și Localuri Piatra N., pentru ca, ulterior în baza Decretului M.A.N. nr.409 din 8 septembrie 1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, printr-o decizie a Comitetului executiv al Consiliului popular județean N., imobilul situat în ..12, să fie transmis în administrarea Întreprinderii de Rețele Electrice Piatra N., antecesoarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica“ S.A.
Autoarea reclamanților – care, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.3/24.01.2005 și certificatului de moștenitor nr.13/15.02.2008, sunt fiul și, respectiv, nepotul de fiu postdecedat ai acesteia – a comunicat și către „Electrica“ S.A. București (devenită S.C. CONEL S.A.) - Sucursala de Distribuție Piatra N., Notificarea nr.409 NT/2001, înregistrată sub nr.7462/15.08.2001, prin care a solicitat restituirea în natură a clădirii vechi nedemolate și a curții neconstruite din imobil, însă, cu adresa nr.7462/30.08.2001, i s-a răspuns că imobilul construcție revendicat a fost demolat integral și că, pentru terenul ocupat funcțional în întregime de două clădiri edificate cu autorizație de construire (sediu, în suprafață construită de 383 mp și Centru de relații cu publicul și casierii, în suprafață de 352 mp), care măsoară 1.487 mp, și nu 1.650 mp, cât s-a preluat la stat în anul 1955, a fost obținut Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.5483, eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului la data de 28.12.1999. Ca atare, notificarea a fost soluționată de conducătorul societății prin Decizia nr.12/10.01.2002, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești.
Diferența de 163 mp este ocupată de clădirea în care funcționează B. județean N. de Metrologie Legală și Oficiul județean N. pentru Protecția Consumatorilor (acesta din urmă, nefiind notificat), ca unități teritoriale ale Biroului R. de Metrologie Legală și Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, înființate ca organe de specialitate ale administrației publice centrale, în urma reorganizării Comisiei Naționale pentru Standarde, Metrologie și Calitate, a cărei activitate a încetat în baza O.G. nr.18/1992.
Potrivit art.1 din Hotărârea Guvernului României nr.193 din 28 februarie 2002 privind organizarea și funcționarea Biroului R. de Metrologie Legală, publicată în Monitorul Oficial nr.173 din 13 martie 2002, „B. R. de Metrologie Legală, organ de specialitate al administrației publice centrale pentru coordonarea și controlul la nivel național al activității de metrologie legală, este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Industriei și Resurselor“, iar în structura sa funcționează, potrivit art.6 alin.1, un număr de șapte direcții regionale de metrologie legală (Bacău, B., București, Cluj-N., C., C., Ploiești și Timișoara), unități fără personalitate juridică, care au în zona lor teritorială de competență mai multe județe, conform repartizării prevăzute în anexa nr.2. Județul N. face parte, alături de Bacău, B., Iași și Suceava, din zona teritorială de competență a Direcției regionale Bacău de Metrologie Legală și, în raport de dispozițiile legale menționate, competent să soluționeze notificarea nr.685 NT/8.11.2001, comunicată de autoarea reclamanților prin B. executorului judecătoresc N. T., Biroului județean de Metrologie Legală N., este B. R. de Metrologie Legală, care trebuie să procedeze conform celor stabilite prin art.16 alin.1 și 2 din Capitolul V – „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor“ din Titlul VII, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sens în care tribunalul urmează a dispune, înlăturând ca nereală și făcută cu rea-credință afirmația pârâtului, potrivit căreia, prin acțiunea lor, reclamanții ar încerca să eludeze legea specială, întrucât nu au formulat în termenul legal notificarea prin care să solicite restituirea terenului sau măsuri reparatorii.
Dimpotrivă, acestui organ de specialitate al administrației publice centrale i s-au transmis, cu respectarea termenului prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001 – care, urmare modificărilor aduse, a expirat la data de 14 februarie 2002 – prin unitatea sa din Piatra N., nu una, ci două notificări, respectiv cea comunicată direct Biroului județean de Metrologie Legală N. și cea înregistrată la biroul aceluiași executor judecătoresc sub nr.687 NT/8.11.2001, comunicată Prefecturii județului N. și redirecționată de aceasta din urmă, în mod corect, unității deținătoare a terenului.
Așa fiind, tribunalul a dispus conform celor mai sus reținute.
Împotriva hotărârii a promovat apel, în termen legal pârâtul, B. R. de Metrologie Legală, calea de atac fiind recalificată ca recurs în considerarea dispozițiilor art.XII și art.XXVI din Legea nr. 202/2010.
În esență, în argumentarea recursului, recurentul a invocat nulitatea hotărârii atacate, în raport de considerentele inițiale ale acesteia, înlocuirea lor neputându-se efectua pe calea încheierii de îndreptare a erorii materiale, prevăzute de art. 281 alin.1 Cod procedură civilă.
A mai invocat recurentul faptul că hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echilibrat al procedurii și a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, conform art.261 Cod procedură civilă.
A mai arătat recurentul că dispozitivul și considerentele fac corp comun și intră deopotrivă în autoritatea de lucru judecat; s-a mai invocat faptul că sentința pronunțată nu conține argumentele care au justificat adoptarea soluției.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă A. București a apreciat că, în speță, calea de atac este apelul, în raport de data acțiunii 29.04.2010 și nu recursul conform art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, aplicabile de la data de 25.11.2010.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.281 alin.1 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Încheierile pronunțate în temeiul art.281 și art.2811 Cod procedură civilă, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea, astfel cum menționează textul art.2813Cod procedură civilă.
Din preambulul și dispozitivul sentinței recurate rezultă că instanța de fond s-a pronunțat în legătură cu părțile litigiului și în limitele investirii, considerentele acesteia vizând alte persoane între care s-a derulat o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 ( fila 68-74 dosar fond), dintr-o eroare de tehnoredactare ( procesul verbal – fila 75 dosar fond, considerentele sentinței civile nr.1011/2011 fiind atașate considerentelor sentinței civile nr. 1001/2011).
În contextul anterior arătat, apare evident faptul că argumentarea sentinței, vizând alte părți și alt litigiu, reprezintă o eroare materială, remediabilă în condițiile art.281 alin. 1 Cod procedură civilă, aspect asupra căruia s-a sesizat din oficiu prima instanță.
Este de reținut, totodată, în speță, că motivarea instanței este în concordanță cu acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanți, în concordanță cu apărările și susținerile părților și modul de soluționare a acțiunii.
Se reține, de asemenea, că, potrivit art.2813 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor pronunțate în temeiul art.281 alin.1 Cod procedură civilă, se pot exercita aceleași căi de atac, ca și hotărârile în legătură cu care a intervenit îndreptarea.
Ori, deși încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost comunicată recurentului la 12.12.2011 (fila 96 dosar fond), recurentul având cunoștință de considerentele acesteia astfel cum rezultă din cererea depusă la 26.12.2012 (fila 3 dosar recurs) nu a formulat critici de fond, în condițiile art. 2813 Cod procedură civilă, solicitând doar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În contextul dat, recurentul nu poate susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, și nici faptul că, în cauză s-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Totodată, se apreciază că nici principiul dezinvestirii instanței, după pronunțarea hotărârii, nu a fost încălcat, astfel cum susține recurentul din moment ce legiuitorul a instituit procedurile prevăzute în secțiunea a VI – a Codului de procedură civilă referitoare la îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii.
Având în vedere motivele invocate, apreciind, că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile referitoare la casarea hotărârii, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul B. R. DE METROLOGIE LEGALĂ, împotriva sentinței civile nr. 1001 din 20.07.2011 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2012.
Președinte, S. C. | Judecător, L. C. | Judecător, P. M. A. |
Grefier, D. M. |
red.sent.D. M.
red..d.r.LC/17.04
tehn.DM/ex.2
17/18.04.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 50/2016. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
