Rectificare carte funciară. Decizia nr. 890/2014. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 890/2014 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 890/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 890/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător D. P.
Judecător S. C.
Grefier A. Ș.
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul F. O. împotriva deciziei civile nr. 99 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant F. O., lipsă fiind intimatul O.C.P.I. B..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
După referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează că intimata a transmis un set de înscrisuri;
Instanța constată că s-au înaintat relațiile solicitate O.C.P.I B., la solicitarea recurentului. Recurentul învederează că nu dorește să le studieze, pentru că sunt aceleași ca cele aflate la dosarul de fond.
Nefiind alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant F. O., având cuvântul, depune concluzii scrise. Oral susține că documentația cadastrală se întocmește strict pe baza actelor. Arată că suprafața în discuție este cea evidențiată cu culoarea albastru deschis, și nu apare în documentația cadastrală. Acel intrând nu apare nici în actul de proprietate, nici în sentință, nici în planul cadastral.
Susține că pe o suprafață de teren există o suprapunere virtuală, nu reală și că O.C.P.I. B. trebuia obligată să modifice baza de date conform deciziei Curții de Apel.
Solicită în final admiterea recursului, să se constate că este o suprapunere virtuală, obligarea O.C.P.I. B. la modificarea Cărții Funciare conform planului de situație efectuat de expert.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar reprezentând taxă de timbru și corespondența purtată în dosar.
Instanța constată dezbaterile terminate și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 99/A/2014 din 17.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului B., a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant F. O., împotriva sentinței civile nr.9385 din 27.11.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul_ în contradictoriu cu intimata-pârâtă O.C.P.I. B., ca nefondat.
În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că:
„Prin sentința civilă nr.9385/27.11.2012 pronunțată în dosarul. nr._ Judecătoria B. a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive.
A respins acțiunea formulată de reclamantul F. O., în contradictoriu cu O.C.P.I. B. având ca obiect constatarea că suprapunerea suprafeței ce o deține cu suprafața vecinului reclamantului de la sud cu nr. cadastral 4376 este o suprapunere virtuală, să fie obligat pârâtul să facă rectificările necesare în baza de date a O. B. și să deblocheze cartea funciară a terenului reclamantului, ca fiind nefondate.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Prin întâmpinare (filele 13 -20) s-au invocat două excepții, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive.
La primul termen de judecată, respectiv 19.04.2011 (fila 67) instanța a prorogat discutarea excepției lipsei calității procesuale pasive. Având în vedere că după administrarea tuturor probelor încuviințate de instanță (atât pe fond cât și pe excepții), cele două excepții au rămas să fie soluționate odată cu fondul motiv pentru care, instanța, respectând dreptul fundamental la apărare a dat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii atât pe cele două excepții (nesoluționate pe fond) cât și pe fondul cauzei.
Instanța (analizând cu prioritate cele două excepții) reține faptul că, dacă se invocă, simultan, mai multe excepții procesuale, codul de procedură civilă nu prevede ordinea de soluționare a acestora precizând doar că excepțiile trebuie rezolvate înaintea fondului, aceasta fiind dedusă din caracterul și efectele produse de excepțiile respective. Astfel, sunt analizate cu prioritate excepțiile privind învestirea instanței, excepția de necompetență, excepțiile privind compunerea sau constituirea instanței, excepția puterii de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Așadar, prin raportare la aceste reguli instanța apreciază că doar ulterior stabilirii admisibilități acțiunii se poate determina cadrul procesual sub aspect pasiv, respectarea termenului de a introduce cererea sau intervenirea prescripției dreptului material la acțiune, motiv pentru care va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru analiza excepției inadmisibilității acțiunii, instanța va analiza condițiile de exercitare a acțiunii civile, pornind de la definiția acțiunii civile.
Acțiunea civilă se definește ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se urmărește protecția drepturilor subiective civile sau a situațiilor juridice ocrotite de lege. Pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiții, care sunt și condiții de
exercitare ale acțiunii civile:
1.afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare poate fi folosita calea justiției;
2.existenta unui interes;
3.calitatea procesuala;
4.capacitatea procesuala.
Afirmarea unui drept presupune existența unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit. Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecție juridică, trebuie să îndeplinească anumite condiții:
a. – să fie recunoscut și ocrotit de lege; b. – să fie exercitat în limitele sale externe ( care pot fi de ordin material sau juridic) și în limitele sale interne (adică numai potrivit scopului economic și social pentru care a fost stabilit sau creat de lege). c. – să fie exercitat cu bună credință d. – să fie actual – adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive.
Instanța constată că reclamantul F. O. este proprietarul unei suprafețe de teren și are dreptul la stabilirea (cu exactitate) dacă există sau nu o suprapunere reală sau virtuală între documentația cadastrală a sa și a vecinului său de la sud. Acest drept este legal, exercitat cu bună credință și este actual.
A doua condiție pentru exercitarea unei acțiuni este justificarea unui interes, acesta reprezentând folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Condițiile interesului:să fie legitim – să nu vină în contradicție cu legea; ă fie personal și direct– în folosul practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală și nu pe altcineva; și în cazul în care acționează alte persoane sau organe în locul titularului, folosul se resfrânge asupra lor; să fie născut și actual – să existe la momentul la care se exercită acțiunea, în sensul că, dacă cel care acționează s-ar abține, s-ar expune unui prejudiciu. Pârâtul nu a arătat prin întâmpinare că interesul reclamantului în promovarea acțiunii nu îndeplinește condițiile legale.
În dreptul civil, capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care consta în aptitudinea de a avea și de a-si exercita drepturile civile și de a avea și a-si asuma obligații civile, prin încheierea de acte juridice și ea cuprinde în structura sa doua elemente: capacitatea de folosința și capacitate de exercițiu.
Fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Potrivit RIL nr. 72/15.10.2007,în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului în interesul legii, se arată că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora". În acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar în cuprinsul art. 21 s-a subliniat că "modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale". În conformitate cu principiul relativității, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menționată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum și "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată". Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu", precum și în alin. (6) al aceluiași articol, prin care se precizează că "intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular". Acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale. De altfel, o asemenea încheiere, deși act administrativ, nu este supusă controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.
În acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, că "hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului". Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din Codul de procedură civilă, la art. 331-339, fiind de observat că în art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă se prevede că "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispozițiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față".
Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă. De aceea, în raport cu această distincție făcută de legiuitor, se impune să se rețină că Legea nr. 7/1996, republicată, nu conține dispoziții care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. De altfel, pe linia promovării acestei rațiuni deduse din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, s-a subliniat că "activității de publicitate imobiliară i se aplică principiile și regulile specifice prevăzute de lege, care se întregesc cu dispozițiile art. 331-339 din Codul de procedură civilă".
Calitatea procesuala presupune existenta unei identității între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins (calitate procesuala activa ), precum și între persoana chemata în judecata (pârât) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuala pasiva ).
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie sa justifice atât calitatea sa procesuala activa cât și calitatea procesuala pasiva a persoanei pe care a chemat-o în judecata prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa. Drepturile și obligațiile procedurale pot fi transmise în cursul procesului ceea ce echivalează cu o transmisiune a calității procesuale active sau pasive.
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond și consta în respingerea cererii ca fiind introdusa de către o persoana fără calitate procesuala sau care da în judecata o persoana fără calitate.
Având în vedere precizările formulate de reclamant (fila 7), instanța apreciază că pârâtul O. B. are calitate procesuală pasivă, motivpentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii, așa cum a fost formulat prin cererile modificatoare de către reclamantul F. O., constatarea că documentația cadastrală 4376 este greșit întocmită, că suprapunerea între documentațiile cadastrale 4376 și 5721 este o suprapunere virtuală și să oblige O. B. să rectifice cartea funciară având ca părți pe F. O. – reclamant și O. B. pârât.
În cauză s-a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară iar din concluziile acesteia rezultă că (filele 97- 99) suprapunerea dintre documentația cadastrală cu numărul 4376, carte funciară nr._ pe numele Bostiog M. și documentația cu numărul cadastral 5721/1/1/1/1/1 este reală. Suprapunerile între documentațiile cadastrale având numerele 4376 și 5721/1/1/1/1 sunt suprapuneri pe terenul fostului grajd ce apare în documentația cu număr cadastral 4376.
În dosarul civil nr._/180/2010, Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a O. B. și a respins pe fond acțiunea reținând următoarele „Prin contractul de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 1004/19 04 2002 la B.N.P. Z. E., reclamantul a dobândit dreptul de proprietatea asupra suprafeței de 1929,94 m.p. teren curți construcții și arabil având numărul cadastral 5721/1. Dreptul de proprietate al reclamantului a fost intabulat în Cartea Funciară nr._/N a localității B..
Prin actul de dezlipire autentificat sub nr. 1637/2006 la B.N.P. Z. E., reclamantul a dezlipit suprafața de teren identificată mai sus în trei parcele, de 489 m.p., având număr cadastral 5721/1/1/1/1, suprafață de 158 m.p. teren având număr cadastral 5721/1/1/1/2 și suprafața de 1060 m.p. având număr cadastral 5721/1/1/1/3.
Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei realipirea parcelelor având numere cadastrale 5721/1/1/1/1 și 5721/1/1/1/2, arătând că în mod abuziv pârâta refuză primirea documentației necesare acestei operațiuni, motivul fiind acela că există suprapuneri cu terenul de pe latura de sud.
Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. B., invocată de aceasta, având în vedere faptul că prezenta cauză nu reprezintă plângere împotriva unei încheieri emisă de O.. conform art. 50 alin.2 din Legea nr.7/1996, ci are ca obiect suplinirea consimțământului pârâtei la emiterea unui act de competența sa.
Pe fondul cauzei, din actele depuse la dosar de către reclamant, instanța reține că acesta s-a adresat pârâtei încă din anul 2009 pentru alipirea celor două parcele de teren. Refuzul O. de a proceda la realipire a fost motivat de următoarea situație:
Situația actuală a limitelor de teren nu coincide cu cea existentă în baza de date grafică a O. B.. În urma verificărilor s-a constatat suprapunere intre documentația reclamantului și cea a vecinului de pe latura de sud, Macaru L., la momentul înscrierii celor două documentații nefiind observată suprapunerea existentă. Situația de suprapunere se datorează, pe de o parte, erorilor rețelei de sprijin utilizată de fiecare executant al lucrării la data efectuării acestora dar și datorită unei convenții neautentificate încheiată intre reclamant și Macaru I. (ca mandatar pentru Macaru L.) – fila 125 dosar.
Constatându-se existența suprapunerii celor două documentații, prin referatul O.C.P.I. nr. 485/16 04 2009 s-a dispus convocarea proprietarilor imobilelor implicate în suprapunere și a persoanelor autorizate executante ale documentației, insă demersurile pârâtei nu s-au finalizat în sensul modificării atributelor imobilelor și înlăturarea suprapunerilor existente. Potrivit adresei O.C.P.I. nr._/09 12 2011, suprapunerea intre parcelele având numere cadastrale 5721/1/1/1/1 și 5721/1/1/1/2 proprietatea reclamantului și . 4376 (proprietar actual Bostiog M.) este suprapunere reală.
Art. 27 din Ordinul A.N.C.P.I. nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, stabilește:
(1) Dacă două sau mai multe planuri de amplasament și delimitare ale imobilelor recepționate sau pentru care se solicită recepția sunt reprezentate pe planul cadastral de carte funciară în format digital, cu suprapunere totală sau parțială a suprafețelor imobilelor, se va proceda după cum urmează:
a) în situația în care este necesar pentru lămurirea situației, consilierul poate convoca persoanele autorizate care au executat documentațiile, pentru verificarea la teren a situației și stabilirea tipului de suprapunere, reală sau virtuală. În acest sens, suprapunerea virtuală, existentă în baza de date grafică a oficiului teritorial, este o suprapunere generată de erori de măsurare și prelucrare a datelor, iar suprapunerea reală este suprapunerea efectivă în teren datorată existenței mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării, fapt ce conduce la nesemnarea procesului-verbal;
(…) (2) În cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul prezentei reglementări. Dacă proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor, oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru.
(2^1) În situația în care proprietarul imobilului dorește să dispună de dreptul său de proprietate pentru zona de imobil neafectată de suprapunere, în baza declarației titularului dreptului, exprimată în formă autentică, se vor întocmi documentații cadastrale separate, pentru fiecare lot, afectat de suprapunere, respectiv fără suprapunere. Pentru lotul fără suprapunere se acordă număr cadastral și se înscrie în cartea funciară, iar pentru lotul afectat de suprapunere se va întocmi nota de respingere.
Față de dispozițiile enunțate, instanța constată că în situația unei suprapuneri reale (cum este și cea de față) se impune notarea acesteia în Cartea funciară și ulterior modificarea atributelor imobilelor. Dacă suprapunerea existentă nu este înlăturată datorită refuzului proprietarilor, pentru documentațiile cadastrale ale parcelelor afectate de suprapuneri, O.C.P.I. este în drept să respingă înscrierea documentațiilor.
În consecință, deși terenul proprietatea reclamantului nu a suferit modificări fizice ale limitelor iar alipirea a două parcele nu modifică actualele limite exterioare, refuzul O.C.P.I. de a proceda la înregistrarea documentației cadastrale a parcelelor alipite este justificat. Astfel legea impune ca în situația unei suprapuneri reale (de care reclamantul a avut cunoștință încă din anul 2009) să se procedeze la soluționarea ei chiar și în situația în care nu se poate reține vreo culpă a acestuia, iar în caz contrar toate actele de dispoziție asupra terenului neputând fi înscrise în Cartea funciară și în consecință fiind inopozabile terților.
Pentru considerente, cererea reclamantului urmează a fi respinsă ca nefondată”.
Având în vedere soluția dispusă în dosarul nr._/180/2010, instanța constată că este vorba despre o suprapunere reală și, în consecință consideră de prisos să analizeze toate apărările reclamantului, cererea acestuia fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul F. O., domiciliat în B. .. 37 A jud. B. în contradictoriu cu O. B., cu sediul în B. . nr. 78 jud. B., având ca obiect constatarea că suprapunerea suprafeței ce o deține cu suprafața vecinului reclamantului de la sud cu nr. cadastral 4376 este o suprapunere virtuală, să fie obligat pârâtul să facă rectificările necesare în baza de date a O. B. și să deblocheze cartea funciară a terenului reclamantului, ca fiind nefondate. Ultimele capete de cerere fiind respinse deoarece acestea sunt accesorii primului capăt de cerere (urmând soluția principală).
Având în vedere că pârâtul nu a căzut în pretenții, cererea reclamantului de a fi obligat pârâtul la cheltuieli de judecată apare ca neîntemeiată., motiv pentru care urmează a fi respinsă de instanță.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calificat apel prin încheierea din 03.02.2014) reclamantul F. O. solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea de fapt a apelului se arată că prima instanță a încălcat Legea nr.7/1996 și prevederile explicite ale Ordinului nr.634/2006 art.10 și 27.
Instanța a ignorat faptul juridic că suprafața de teren a fost intabulată în anul2002 fără ca O. să constate o suprapunere și că suprafața ce se presupune a fi o suprapunere provine dintr-o suprafață mai mare ce a avut dreptul de proprietate înscris la Judecătoria B. din anul 1995.
Între anii 2004 și 2005 a solicitat și obținut certificate de urbanism și autorizație de construire pentru care O. a eliberat planuri de situație pentru acest teren fără să se constate nicio suprapunere. În anul2005 suprafața de teren cu nr. cadastral4376 a vecinilor săi cu care se presupune această suprapunere a fost vândut fără a se constata suprapunere cu terenul său. Cele 2 parcele fac parte din terenul inițial fără suprapuneri care a fost dezmembrat în 3 parcele.
Soluționarea cauzei în temeiul unei reglementări din anul 2006 pentru un act, respectiv o intabulare din 2002 (când aceste acte normative nu existau) din punctul de vedere al apelantului reprezintă o încălcare a legii și constituției.
Arată apelantul că din documentele depuse la dosar și din expertiza tehnică judiciară rezultă:
a) Documentația cadastrala 4376 (proprietar Macaru L.) nu respectă delimitările și geometria din actele de proprietate. Geometria parcelei nu corespunde cu actele de proprietate așa cum prevede Ordin 633/2006, art.39 (3): conform concluziilor d-lui expert D. V., fila 142 de la dosar, aliniatul 5 (sau rând 32) "Forma terenului în documentația cadastrala având numărul cadastral 4376 nu corespunde cu cea din planul de situație din expertiza anexa a sentinței civile Nr._/1998 ..."și aliniatul 7" Forma din documentația cadastrala nu corespunde cu schița din procesul verbal de punere în posesie aflat la fila 81 din dosar"; geometria parcelei din documentația cadastrala 4376 nu corespunde cu situația reala din teren .
b) La întocmirea documentației cadastrale s-au luat în considerație terenuri expropriate (terenul = 400 mp pe care se afla construcțiile).
c) S-a luat în considerare terenul (reconstituire a dreptului de proprietate) din TP_/1995 emis pe numele altui proprietar: Macaru I. (teren arabil 400 mp.- reconstituire drept proprietate Macaru L.).
d) S-a luat în considerație un teren ce era al altui proprietar ( TP_/ 1995 pe numele F. C. (grajd demolt = 42 mp ) care este motivul suprapunerii.
e) Terenul din documentația cadastrala 4376 este mai mare decât cel ce este în actele de proprietate cu 380 mp. (deși s-au făcut vânzări, suprafața a rămas aceeași).
f) Terenul real din teren și care este împrejmuit este cu 1000 mp. mai mare decât cel din documentația cadastrala 4376 .
g) În documentația cadastrala 4376 s-au trecut construcții care au fost expropriate și o construcție (grajd) care la data întocmirii documentației nu exista.
h) încheierea de intabulare 9581/2001 cuprinde un teren "curți construcții" care nu exista în nici un act de proprietate; în încheierea de intabulare sunt evidențiate și suprafețele și construcțiile expropriate.
i) În încheierea 9581/2001 nu este specificat nici un grajd și acest grajd nu este specificat în nici un act de proprietate juridic valabil.
În continuare, apelantul a redat dispozițiile art. 10 și 27 din Ordinul 634/2006
A precizat apelantul că își întemeiază cererea de chemare în judecată și calea de atac pe dispozițiile art. 33 alin1 și 5 și art.34 alin.2 din Legea nr.7/1996.
Apelantul a depus completări la motivele de apel (filele 8-9) prin care a invocat: nemotivarea sentinței, schimbarea completului, punerea în discuție a conformității înscrisurilor cu originalul, în condițiile în care aceleași acte erau depuse și de O.C.P.I. și certificate cu parafă și semnătură precum și solicitarea unui certificat de grefă. La termenul din data de 20.11.2012 a fost pusă din nou în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de O. în anul 2011 deși această excepție fusese respinsă de completul de la acea dată.
Instanța a respins cererile formulate de apelant cu privire la justificarea de către expert a suprapunerii reale.
La pronunțarea sentinței instanța nu a ținut cont de concluziile expertului și de înscrisurile depuse la dosar și a încălcat legile în vigoare și codul de procedură civilă.
În opinia apelantului sentința este nulă deoarece nu specifică motivul pentru care s-a stabilit că este o suprapunere reală, așa cum specifică Ordinul nr. 634/2006 potrivit căruia suprapunerea reală este între două acte de proprietate Susține apelantul că instanța era obligată să constate suprapunere între T.P. F. și T.P. Macaru.
Apelul este declarat și motivat în termen și timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru 0,15 lei timbru judiciar. Intimatul O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii având ca obiect rectificare de carte funciară ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă de instanța de apel ca inadmisibilă având în vedere că intimata O. nu a declar apel împotriva sentinței apelate, achiesând practic la soluția primei instanței cu privire la această excepție.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
A susținut apelantul că deși, excepția lipsei calității procesuale pasive excepție a fost soluționată, instanța de fond, la termenul din 20.11.2012, a pus din nou în discuția părților această excepție. Analizând actele dosarului, instanța de apel reține că această excepție a fost invocată de O. prin întâmpinarea depusă la data de 04.04.2011. Așa cum rezultă din dispozitivul încheierii de la termenul din 24.04.2011, instanța a prorogat discutarea excepției pentru termenul următor, după analiza documentelor depuse de apelantul – reclamat la termen. Verificând încheierile pronunțate în cauza pendinte instanța de apel constată că această excepție nu a fost soluționată până la termenul din 20.11.2012, cum greșit susține apelantul, astfel că în mod corect instanța a pus în discuția părților excepția și a soluționat-o prin sentința ce face obiectul prezentei căi de atac.
Cât privește obligația impusă de instanță apelantului de a certifica înscrisurile depuse, instanța de apel reține că această măsură este una corectă și legală, instanța de fond procedând în conformitate cu dispozițiile art.112 alin.2 Cod Procedură Civilă. De asemenea, obligația de a depune certificat de grefă cu privire la stadiul de soluționarea a unui litigiu în care reclamantul era parte, a fost stabilită de instanță ca urmare a susținerilor apelantului (încheierea din 16.10.2012 fila 307 dosar fond).
Contrar susținerilor apelantului hotărârea instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, considerentele făcând trimitere la probele administrate în cauză.
Prin cererea de chemare în judecată pendinte apelantul-reclamant a solicitat ca instanța să constate că suprapunerea suprafeței ce o deține cu suprafața vecinului de la sud, cu nr. cadastral 4376, este o suprapunere virtuală, să oblige pârâta O. să facă rectificările necesare în baza de date a O. B., să deblocheze cartea funciară a terenului său și să respecte prevederile art.27 din Ordinul 634/2006.
Instanța de fond a reținut că suprapunerea terenului reclamantului cu ternul vecinului de la sud (cu nr. cadastral 4376) este una reală și nu virtuală cum susține reclamantul. Apelantul critică aceste considerente ale primei instanțe argumentând că această suprapunere nu a fost constatată nici în anii 2004 și 2005, când a obținut certificate de urbanism și autorizație de construcție, și nici în anul 2005 când suprafața de teren cu nr. cadastral 4376 a vecinilor săi a fost vândută .
Aceste argumente ale apelantului sunt neîntemeiate având în vedere că această suprapunere reală a fost reținută cu putere de lucru judecat atât în considerentele sentinței civile_/16.12.2011 pronunțată în dosarul nr._/180/2010 de Judecătoria B. cât și în considerentele deciziei civile nr. 520/27.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel B. .
Și criticile apelantului referitoare la nerespectarea legii și a Constituției vor fi apreciate ca neîntemeiate. Așa cum a reținut și prima instanță și cum prevăd și dispozițiile art.27 alin.2 din Ordinul nr. 634/2006, în cazul în care suprapunerea este reală, apelantul reclamant are la dispoziție două căi: una amiabilă, prin documentații cadastrale și o cale de a se adresa instanțelor de judecată, cu precizarea că acesta din urmă nu poate fi întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 634/2006, ea neputând face obiectul acestei reglementări .
În decizia mai sus enunțată Curtea de Apel (consultată de instanța de apel în SISTEMUL ECRIS) a reținut „în condițiile în care reclamantul nu a clarificat întinderea și limitele suprafețelor de teren ce fac obiectul dreptului său de proprietate într-o procedură contencioasă în care vecinii afectați să-și poată formula apărările referitoare la dreptul lor de proprietate, acceptarea susținerilor reclamantului, contrară procedurii prevăzute de Ordinul nr.634/2006 este de natură să încalce dreptul de proprietate al acestora.
Întocmirea unei documentații cadastrale nu echivalează cu rezolvarea problemelor constatate de instituția competentă, impunându-se pronunțarea unei hotărâri judecătorești în condițiile prevăzute de normele speciale în această materie prevăzute de dispozițiile Legii nr.7/1996.
Existența unor înscrieri și intabulări anterioare a dreptului de proprietate privind suprafețele de teren vizate nu reprezintă un element care să determine efectuarea obligatorie a operațiunii în condițiile în care de la ultima operațiune invocată de către reclamant ca având loc în anul 2005 au intervenit modificări legislative și au fost constatate suprapuneri reale justificate de modalitatea de întocmire a documentațiilor la momentul respectiv.”
Apelantul are deschisă calea unei proceduri contencioase, în care judecata să se poarte cu proprietarii vecini, procedură care se impune pentru respectarea dreptului de proprietate al acestora și este în concordanță cu dispozițiile art.44 din Constituția României.
Cât privește aplicarea în timp a legii, prevederile art.27 din Ordinul nr. 634/2006 instituie reguli de procedură aplicabile unor situații determinate care sunt constatate ulterior intrării în vigoare a acestora, nepunându-se în aceste împrejurări problema încălcării principiului neretroactivității legii civile.”
Împotriva hotărârii a promovat recurs reclamantul F. O., care a criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, invocând, în esență, faptul că instanțele anterioare nu au judecat fondul în sensul că n au stabilit dacă, în ceea ce privește suprapunerea terenurilor este o suprapunere reală sau virtuală, că în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._/2011, pronunțată în dosarul nr._/110/2010 al Judecătoriei B. și considerentele deciziei civile nr.520/2013 a Curții de Apel B..
A mai invocat recurentul faptul că instanțele precedente nu au avut în vedere adeverințele nr._/28.07.2001 și_/23.09.2009, care trebuiau coroborate cu raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză.
A mai învederat recurentul faptul că în mod greșit cele două instanțe (de fond, respectiv apel) au respins cererea de alipire a celor două parcele de pământ cu argumentația conform căreia nu ar fi depus o astfel de cerere la O.C.P.I. B..
S-a mai arătat de către recurent faptul că instanța a ignorat sentințele civile nr._/1998 prin care se stabilesc limitele proprietății Macaru L., sentința din dosarul nr.2262/2005, conform căreia documentația cadastrală 5271 este corect întocmită, decizia civilă nr.370/2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. prin care s-a dispus intabularea construcției pe care a ridicat-o pe terenul pe care are suprapunerea cu terenul vecinilor săi.
A mai învederat recurentul faptul că instanța trebuia să identifice, să constate și să judece dacă pe titlul de proprietate se află suprafața de teren de 44,72 mp, dacă pe această suprafață există două acte de proprietate și apoi să constate ce fel de suprapunere de teren există (reală sau virtuală), aceasta nefiind ținută de concluziile expertizei topo-cadastrală prin care s-a stabilit că suprapunerea este virtuală.
A mai învederat recurentul că delimitările între proprietăți sunt aceleași din 1995, nefiind modificate, toți proprietarii, inclusiv el, deținând terenul așa cum acesta este delimitat și în prezent.
Arată recurentul că în cauză s-au încălcat prevederile art.11, art.27, art.10 din Ordinul nr.634/2006, Legea nr.7/1996.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 Cod pr.civilă, Legea nr.18/1992 (art.7, art.27), Legea nr.7/1996, Ordinul 633/2006, Ordinul 634/2006 – art.27.
Prin întâmpinare, intimatul O.C.P.I. B. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu atât mai mult cu cât, prima instanță trebuia să respingă acțiunea recurentului-reclamant în rectificare Carte funciară ca inadmisibilă (astfel cum a s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia civilă nr.6338/2011, decizia civilă 3583/2014).
A mai invocat intimatul lipsa calității sale procesuale pasive.
Pe fondul litigiului, a învederat faptul că acțiunea este neîntemeiată.
La cererea recurentului, instanța a solicitat intimatului-pârât O.C.P.I. B. actele translative de proprietate, respectiv alte înscrisuri care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale emise pe numele lui Macaru L., documentație transmisă la 11.10.2014 (filele 60-101 dosar fond).
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, cu modificările ulterioare, recurentul-reclamant a solicitat, în contradictoriu cu O.C.P.I. B., să se constate, prin hotărâre judecătorească, că suprapunerea suprafeței de teren pe care o deține (număr cadastral 5721) cu suprafața de teren deținută de vecinul său de la Sud cu nr. cadastral 4376 este i suprapunere virtuală, să fie obligat pârâtul să facă rectificările necesare în baza sa de date, să deblocheze Cartea Funciară a terenului pe care îl deține, să respecte prevederile art.27 din ordinul nr.634/2006, cu obligarea, totodată, a pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod pr.civilă, art.27 Ordinul 634/1994.
Din ansamblul probator administrat în cauză (respectiv documentațiile cadastrale cu nr.4376 și nr.5721/1/1/1/1, actele ce au stat la baza întocmirii celor două documentații, expertiza topo-cadastrală efectuată la instanța de fond), rezultă că suprapunerea terenurilor din cele două documentații aferente numerelor cadastrale anterior arătate, este o suprapunere reală, și nu o suprapunere de teren virtuală, astfel cum a învederat recurentul-reclamant.
Astfel, potrivit expertizei topo-cadastrale efectuate în cauză (filele 97-98 dosar fond), a răspunsurilor expertului la obiecțiunile recurentului-reclamant la raportul de expertiză (filele 131-137 dosar fond), suprapunerea dintre documentația cadastrală cu nr.4376/C.F. nr._ pe numele Macaru L., actualmente pe numele Boștiag M. și documentația cadastrală nr.5721/1/1/1/1 este o suprapunere reală, suprapunerile fiind pe terenurile fostului grajd ce apare în documentația cu nr. cadastral 4376, zona de care documentația cadatrală nr.5721 nu a ținut cont (filele 131-132, răspunsul expertului la obiecțiunile recurentului-reclamant) suprapunerea de terenuri fiind generată de înstrăinările succesive, a modului de întocmire a schițelor anexe a actelor de înstrăinare, cât și a sistemului de măsurători folosit la întocmirea schițelor anexă a terenurilor.
Aceeași suprapunere reală a terenurilor a fost constatată cu autoritate de lucru judecat (astfel cum a arătat și instanța de apel) prin sentința civilă nr._/2011, pronunțată în dosarul nr._/180/2010 al Judecătoriei B., cât și în argumentarea deciziei nr.520/2013 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._/180/2010, având ca obiect alipirea (reînscrierea) parcelelor de teren cu numere cadastrale 5721/1/1/1/1, în suprafața de 489 mp și_/1/1/1/2 în suprafața de 158 mp, acțiune respinsă, cu argumentarea conform căreia, acțiunea nu poate fi primită, pe de o parte, în absența clarificării situației juridice a terenului, sub aspectul limitelor și întinderii acestuia, într-o procedură contencioasă în care proprietarii vizați să își poată formula apărări în legătură cu dreptul lor de proprietate, precum și față de faptul că existența unor înscrisuri și intabulări anterioare a dreptului de proprietate referitor la suprafețele de teren vizate nu este de natură să determine efectuarea obligatorie a unei alte documentații cadastrale, în contextul modificărilor legislative ulterioare anului 2005 și a constatării unor suprapuneri reale de terenuri generate de modul de întocmire a documentației cadastrale, pe de altă parte.
În raport de cele anterior arătate, se apreciază ca fiind nefondate criticile din recurs, conform cărora instanțele anterioare nu au avut în vedere hotărârile judecătorești menționate în motivele de recurs (la care s-a făcut însă referire în raportul de expertiză efectuat în cauză și regăsite și în documentațiile transmise de O.C.P.I. la fond și în recurs), cât și cele referitoare la nesoluționarea pe fond a cauzei, atât timp cât instanțele precedente au avut în vedere aspectele de fond ale litigiului, astfel cum au fost investite, autoritatea de lucru judecat fiind analizată în argumentarea hotărârilor coroborat cu probele administrate în cauza pendinte (documentația cadastrală, expertiza topo-cadastrală).
Față de cele anterior arătate, se constată că, în speță, nu au fost încălcate dispozițiile art.27 ale Ordinului ANCPI nr.634/2006 – Regulamentul de întocmire a documentațiilor cadastrale, intimata-pârâtă procedând, conform alin.1, alin.2 ale textului normativ anterior arătat.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind, în raport de motivele invocate, că, în speță, nu pot fi incidente dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, în baza art.3121 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul F. O. împotriva deciziei civile nr. 99 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât O.C.P.I.B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
Președinte, L. C. | Judecător, D. P. | Judecător, S. C. |
Grefier, A. Ș. |
Red.sent. – S. V-le
Red.dec. – D. C.
Red.dec. C.L.
Tehnored.Ș.A. – 2 ex.
17.11.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel BACĂU | Strămutare. Sentința nr. 78/2014. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
