Revendicare imobiliară. Decizia nr. 23/2013. Curtea de Apel BACĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 23/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-10-2013 în dosarul nr.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B A C Ă U

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA nr. 23

ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 30 octombrie 2013

COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN :

PREȘEDINTE: N. C. - judecător

P. N. D. O. - judecător

GREFIER: C. M.

La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat formulat de recurenții-pârâți M. E. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., V. I. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., A. A. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., T. I. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., V. E. - moștenitor al defunctei V. M., A. L.-C., G. L., L. (G.) L., G. C., B. G. – L. și P. M.. BACĂU împotriva sentinței civile nr.2294/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .

La primul apel nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-pârâtă A. A. legitimată cu C.I.. nr._ eliberată la 26.10.2005 de SPCLEP Bacău CNP_, V. I. legitimată cu C.I.. nr._ emisă la 03.07.2006 de SPCLEP Bacău CNP_, T. A. legitimată cu B.I.. nr._ eliberat de Poliția Bacău la 25.09.1985 CNP_, A. L.-C. legitimată cu C.I.. nr._ eliberată la 23.02.2007 de SPCLEP Bacău CNP_, asistați de avocat P. M. și B. C. legitimat cu C.I.. nr._ eliberată la 17.08.2011 de SPCLEP B. CNP_, lipsă fiind intimații-reclamanți și apărătorul acestora.

Procedura este completă.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că procedura este completă și că prin serviciul arhivă au sosit relațiile solicitate la termenul anterior.

Verificând lucrările din dosar instanța constată că, în mod greșit pârâții au fost trecuți ca fiind recurenți în urma recalificării căii de atac, aceștia vor fi trecuți și citați ca apelanți-pârâți, motiv pentru care se va rectifica conceptul de citare.

Apărătorul apelanților-pârâți învederează faptul că apărătorul intimaților vine de la București și consideră că ar trebui lăsată cauza la a doua strigare. Întrebată fiind, precizează că a luat cunoștință de relațiile sosite de la dosar și că la fila 77 există un răspuns primit în acest sens.

Apelanta-pârâtă A. L.-C. arată că în prezent locuiește în Bacău ..49 și depune copia cărții de identitate pentru a confirma cele susținute. Depune în xerocopie și certificatul moștenitor nr.8/12.01.2006, precum și contractul de vânzare-cumpărare nr.732/1996.

Intimatul-pârât B. C. precizează că în prezent locuiește în ., județul Bacău și prezintă spre observare cartea de identitate.

Pentru a avea posibilitate să ajungă și apărătorul intimaților –reclamanți la termen, cauza se suspendă și va fi reluată.

La reluarea dosarului, cauza fiind la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată se prezintă și avocat P. C. F. pentru intimații-reclamanți, care a confirmat faptul că a luat cunoștință de la dosar de relațiile solicitate și că nu mai are de formulat cereri noi.

Instanța constată că în cauză au fost promovat două apeluri, declarate în termen, motivate în termen.

Av.P. arată că la fila 77 dosar există situația prezentată de Direcția Județeană pentru Cultură Bacău pe care înțelege să o valorifice, fiind comunicate oficial. Motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.

Nemaifiind probe de administrat, cereri de formulat și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat P. M. având cuvântul pentru apelanții-pârâți solicită admiterea apelului și așa cum rezultă din relațiile de la dosar în special cele comunicate de Ministerul Culturii coroborate cu adresele de la fila 77 dosar Tribunal, vol.2, rezultă cu certitudine că statutul de monument istoric a fost dobândit de această clădire la data înregistrării sub nr.BCIIMB007665, respectiv cum a fost publicată în anexă și avută în vedere ca fiind momentul de la care această clădire a dobândit calitatea de monument istoric și este opozabilă părților. Există motivarea la dosar pe Legea 115/1992 art.10 reținută de instanța de fond ca fiind un text care interzice vânzarea acestei clădiri. La data când s-a efectuat această vânzare clădirea nu era declarată monument istoric deoarece pârâta prezintă în dosar o situație clară din care rezultă că la acea dată nu este clădirea trecută în listă ca fiind monument istoric. Ministerul Culturii face trimitere la aceeași identificare de cod din 1962 fiind singura listă avută în vedere dar nu s-a verificat modalitatea în care s-a dobândit de această clădire statuul de monument istoric, această calitate se dobândește după apariția în Monitorul Oficial când devine și opozabilă părților. Prin Decretul 91/1990 s-a instituit Comisia Națională a monumentelor și șisturilor istorice care avea obligativitatea de a publica această listă, însă s-a întocmit doar un proiect al listei. Ministerul Culturii a precizat că deține doar proiectul de listă și nu lista, iar cei de la Direcția de Cultură spun că nu au actualizat această listă. Clădirea din discuție a primit statutul de monument istoric în anul 2004. Dar această modalitate de înscriere în listă stabilește modul de dobândire din 1992. Lista se revizuiește anual, iar ceea ce s-a depus la dosar nu este o listă actualizată, este o listă proiect din anul 1992 și nu poate sta la baza calificării acestei clădiri ca monument istoric. În Monitorul Oficial nr.646 bis/2004 este publicată lista și anexa la Ordinul 2001. În anul 1996 când au fost încheiate actele de vânzare-cumpărare la acea dată nu exista o listă completă aprobată de O.G. 27/1992, exista doar un singur act normativ și Hotărârea Consiliului de Miniștri din 1965 dar nu cuprinde imobilul din litigiu. Adresa prin care Direcția județeană de Cultură învederează faptul că această clădire are statut de monument istoric nu are importanță juridică, pentru că lista nu a mai fost activată din anul 1992. Răspunsul Ministerului Culturii și O.G.27/1992 stabilesc clar calitatea de bun imobil aparținând monumentelor și că lista se revizuiește anual. Ceea ce s-a depus în dosar nu reprezintă lista actualizată, ci o listă proiect din anul 1992. Există un singur motiv de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare și anume dispozițiile art.78 din Constituția României când, respingerea calității de monument istoric apare numai după publicarea în Monitorul Oficial și intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial fiind și momentul de la care ar putea fi imputabil părților faptul că, nu ar fi respectat dispozițiile legii cu referire la calitatea de monument. Această publicare 646 bis/2004 este momentul de la care se putea imputa apelanților că nu au respectat dispozițiile privind calitatea de monument istoric. Ministerul Culturii a învederat că ar fi comunicat proiectul de listă și consiliilor locale, răspunsul fiind simplu și evaziv, dar din această afirmație simplă fără o dovadă certă nu rezultă că ar fi comunicat consiliilor locale această listă pentru a se putea analiza buna sau reaua-credință a apelanților și posibilitățile pe care le-au avut aceste persoane care locuiesc în acest imobil de peste 30 de ani. În anul 1996 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, iar în anul 1997 Primăria a amplasat doar o placă, iar această placă nu schimbă calitatea de proprietari după cum însuși a afirmat Primăria. Solicită admiterea apelului, în mod incorect instanța de fond a dispus anularea cumpărării, singurul motiv de nulitate fiind acela că acest imobil ar fi fost monument istoric la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dar motivul de nulitate nu subzistă, iar față de probele administrate, de răspunsul Ministerului Culturii și Direcției de Cultură solicită plata cheltuielilor de judecată, iar cu privire la apelul promovat de Primăria municipiului Bacău solicită admiterea acestui apel pentru că și primăria a fost în imposibilitate de a clarifica acest imobil ca și monument istoric . Acest litigiu nu a fost notat în Cartea Funciară niciodată, există o asemenea apărare formulată prin întâmpinare, că această cauză a avut mai multe modificări de obiect iar când s-a ajuns la revendicare s-a invocat și acest aspect.

Avocat P. C. F. solicită respingerea apelurilor ca nefondate și neîntemeiate. Consideră că nu era importantă sau nu înscrierea în Cartea Funciară . Instanța de fond a avut în vedere nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare în baza comparării titlurilor. S-a constatat că, imobilul era monument istoric, iar apelanții știau acest lucru din 1991. Instituțiile statului au fost avizate că există proprietar, că există această listă a monumentelor istorice și că acest imobil era înscris în listă încă din anul 1991. Când s-a emis Legea 112/2002 nu exista nicio listă a monumentelor istorice, dar exista în schimb art.10 care interzice vânzarea imobilelor. Există și o adresă care spune clar că s-au comunicat consiliilor județene lista cu monumentele istorice și că acest imobil era din anul 1991-1992 cuprins în listă. Deși această listă a fost și avizată fiind anexată și o copie, aceste lucruri încă nu-i conving pe apelanți că imobilul avea statut de monument istoric. Cu privire la compararea titlurilor, consideră că instanța de fond a procedat corect, nu s-a modificat nimic când acțiunea a fost trimisă spre rejudecare. Imobilul nu putea fi vândut pentru că exista pe listă cu monumente istorice. Instanța de fond a stabilit că acest imobil a intrat fără titlu în proprietatea statului,deci cu atât mai mult nu se putea înstrăina. În culpă sunt și cumpărătorii și vânzătorii. Instanța de fond în mod corect a admis acțiunea în revendicare. În ceea ce privește apelul promovat de Primărie acesta nu este decât o copie fidelă a celuilalt apel, deci solicită respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimatul B. C. arată că nu a luat cunoștință de expertiza efectuată în dosar și nici de hotărârea tribunalului, că a fost pe nedrept înlăturat de tribunal, el consideră că intervenienții participă în proces până la faza finală, iar cu privire la cele două apeluri, arată că lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul apelanților-pârâți intervine și arată că acest imobil nu era cuprins în nicio listă, nu a existat o înscriere în listă, că revendicarea unui imobil fără notare în Cartea Funciară nu are opozabilitate față de terți. S-a modificat obiectul acțiunii aceasta fiind ca o plângere la Legea 18, iar în timp s-a schimbat pe dispozițiile Legii 112, deși au fost solicitate doar despăgubiri nu și restituiri.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelurilor civile de față constată că:

Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.5654 din 15.04.1997 reclamanții A. M. M. și A. M. T. au formulat contestație împotriva hotărârii nr.153/20.02.1997 a Comisiei județene de apli­care a Legii 112/1995 Bacău solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, .. 49, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri pentru imobilul de mai sus.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt descendenți de gr.II ai defunctului A. M. și descendenți de gr.I ai defunctului A. G., respectiv A. T. și în această calitate au solicitat, în baza art. 1 (2) din Legea 112/1995, Primă­riei Bacău să le restituie în natură sau să le acorde despăgubiri pentru imobilele-casă și teren trecute în proprietatea statului încă din anul 1953.

Reclamanții au mai arătat că prin hotărârea a cărei anulare o cer, Comisia județeană le-a respins cererea, cu motivarea că Decretul nr.218/1960, în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului nu constituie titlu.

In cauză a formulat întâmpinare C. Județean Bacău, care a solicitat respingerea contestației, avându-se în vedere că cererea formulată de reclamanți a fost respinsă, în baza art.1(2) din HG nr.2 1996 republicată, întrucât Decretul nr.218/1960 nu reprezintă titlu.

La termenul din 4.06.1997, reclamanții și-au modificat obiectul

acțiunii, înțelegând să cheme în judecată pârâta .

terții detentori: M. E., M. V., C. C.,

V. M., T. I., O. I. Leocardia, V. I.,

B. M., B. G., A. A., G. C.,

G. F., B. C. și H. M. pentru

revendicarea și evacuarea din imobilul situat în Bacău, .>nr.49 și terenul aferent de 1620 mp și, pentru constatarea nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate între părțile

contractante și pentru obligarea terților detentori la^: sistarea și

demolarea unor construcții efectuate la imobil.

În motivare, reclamanții au arătat că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu fraudarea legii, întrucât imobilul trecut în proprietatea statului fără titlu, era înscris pe lista monumentelor istorice, iar o astfel de înstrăinare este nulă.

La termenul din 25.03.1998, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu C. L. Bacău.

La termenul din 22.03.2002, reclamanții au solicitat săse constate și încetarea de drept a contractelor de închiriere dintre T. SA (Raiflet), pe de o parte și B. C, Hrinciuc M,Cantan C, Butnarul M,M. V și B. M.

La data de 19.09.2002 formulat cerere de intervenție numitul

B. C., care a solicitat să se constate că este chiriașul

imobilului din Bacău, ..49 și să-i fie restituite

cheltuielile efectuate pentru repararea și îmbunătățirea locuinței

precum și cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr.5944/19.09.2003 Judecătoria Bacău a admis acțiunea civilă, astfel cum a fost modificată, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare: nr.737/18.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău - vânzător și M. E. - cumpărător ; nr.746/19.12.1996 încheiat între S.C. "T." S.A. Bacău, vânzător și G. C. -cumpărător; nr.757/20.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău- vânzător și A. A. – cumpărător; nr.733/19.12.1996, încheiat între S.C. "T."S.A. Bacău, vânzător și V. I. – cumpărător; nr.741/13.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău, vânzător și B. G., B. E. – cumpărători; nr.732/19.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău, vânzător și O. I. Leocardia - cumpărător; nr.736/19.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău - vânzător și T. I., T. A. - cumpărători; nr.731/19.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău - vânzător și V. M. - cumpărător; nr.751/18.12.1996, încheiat între S.C "T." S.A. Bacău - vânzător și G. M., G. F. – cumpărători; a obligat intervenienții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în Bacău, ..49 și suprafața de teren aferentă de 1620 m.p., având ca vecini: N -. - teren primărie, S - teren proprietate de stat (Colegiul "F.), V - "Agricola Internațional", a respins cererea de evacuare formulată de reclamanți, ca nefondată, a respins cererea cu privire la constatarea încetării contractelor de închiriere formulată de reclamanți, ca nefondată, a respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul B. C., ca nefondată.

Prin decizia nr. 418/1.04.2004, Curtea de Apel Bacău a anulat sentința nr. 5944/19.09.2003 și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bacău-Secția Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău-Secția Civilă sub nr. 5538/2004, număr nou_ .

La data de 22.09.2009, intervenienții A. A., B. G., M. E., I. O. L., T. I. și T. A. au formulat cereri reconvenționale prin care au solicitat ca, în cazul în care se restituie proprietarului imobilul, să se compenseze contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-au făcut la imobil cu chiria pe care ar trebui să o plătească.

La data de 17.11.2004, intervenienții A. A., B. G., M. E., T. I. și T. A., V. M. și V. I. au formulat cereri de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Bacău și a Ministerului Finanțelor Publice, solcictând ca în cazul admiterii acțiunii pricipale, să li se restituie prețul apartamentelor cumpărate, precizând totodată și obiectul cererilor reconvenționale, respectiv valoarea îmbunătățirilor efectuate.

La data de 20.12.2004, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere de restrângere a acțiunii inițiale, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilul situat în Bacău, .. 49, format din construcție și teren aferent în suprafață de 1620 mp, să dispună lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului de mai sus, cu excepția părții restituită prin Dispoziția nr. 187/2004, modificată prin Dispoziția nr. 1537/2004, să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 737/18.12.1996, nr. 751/18.12.1996, nr. 746/19.12.1996, nr. 757/20.12.1996, nr. 733/19.12.1996, nr. 741/13.12.1996, nr. 731/19.12.1996 și nr. 732/19.12.1996. și să dispună evacuarea pârâților din apartamentele ce fac obiectul acestor contracte de vânzare-cumpărare.

În motivare, reclamanții au arătat că imobilul arătat a fost preluat de stat în mod abuziv și fără titlu legal, fapt demonstrat de Hotărârea Consiliului L. Bacău nr. 152/20.02.1997 și art. 1 al. 4 din HG nr. 11/1997. Făcând dovada că sunt moștenitorii proprietarului, reclamanții au susținut că imobilul s-a aflat în permanență în propietatea lor, iar statul a vândut un bun asupra căruia nu era proprietar. De asemnea, aceștia au arătat că a lor calitate de proprietari este recunoscută și de Dispoziția nr. 187/2004 a Municipiului Bacău.

Cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanții au învederat că, deși s-a recunoscut oficial că imobilul a fost preluat de la propritar fără titlu, la aproape 4 ani de la înregistrarea cererii lor de restituire în natură/acordarea desppgubiri, un număr de 9 chiriași au cumpărat o parte din apartamentele ce compuneau imobilul.

La momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nu s-a ținut seama de faptul că încă din 1992, imobilul era trecut pe lista monumentelor istorice, acestea din urmă fiind exceptate de la vânzarea către chiriași, în baza art. 10 al. 2 din Legea nr. 112/1995. sancțiunea ce intervine este prevăzută de art. 11 din Legea nr. 112/1995, fiind nulitatea absolută.

Reclamanții au mai arătat că, întrucât imobilul nu intra sub incidența Legii nr. 112/1995, prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la acesta, s-a urmărit o cauză ilicită. De asemenea, . fost administratorul imobilului și nu avea calitatea de a face acte de dispoziție, această unitate fiind de rea-credință.

Întrucât imobilul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, rezultă că aceste contracte de vânzare-cumpărare sunt nule absolut, potrivit principiului de drept ”resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis”.

În final, reclamanții au precizat că nu trebuie ignorată nici atitudinea subiectivă a chiriașilor la data cumpărării imobilelor, ținând cont de faptul că aceștia știau de existența unor persoane care se considerau propietarii imobilului și îl revendică.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și urm c. civ, art. 10 al. 2, art. 11 din Legea nr. 112/1995 și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995.

La termenul din 22.12.2004 a fost introdusă în cauză A. L. C., în calitate de moștenitor al pârâtului I. O. L., decedat pe parcursul procesului.

La data de 18.01.2005, intervenientul G. F. a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Bacău și a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii principale, să li se restituie prețul apartamentelor cumpărate, precizând totodată și obiectul cererilor reconvenționale, respectiv valoarea îmbunătățirilor efectuate.

La termenul din 23.02.2005, instanța a dispus rectificarea conceptului de citare în sensul că intervenienții au calitatea de pârâți.

La termenul din 6.04.2005, reclamanții a arătat că înțeleg să se judece și cu T. A., cu moștenitorii lui G. M. și cu moștenitorii lui B. E..

Pe parcursul procesului, au fost introduși în cauză B. D. și B. G. L. în calitate de moștenitori a pârâtei B. E., G. L. și L. L. în calitate de moștenitori ai pârâților G. M. și G. F., iar V. E., în calitate de moștenitor a pârâtei V. M..

La termenul din 7.01.2009, instanța a dispus disjungerea judecății față de moștenitorii pârâtei B. E. (B. D. și B. Gheoghe L.), fiind constituit dosarul nr._ .

La termenul din 4.03.2009, instanța a luat act de renunțarea la judecata în contradictoriu cu M. V., C. C., B. M., B. C. și H. M., acești pârâți fiind scoși din cauză și s-a dispus disjungerea cererilor reconvenționale și a cererilor de chemare în garanție, acestea fiind înregistrate sub nr._ .

La termenul din 1.04.2009, pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de dispozițiile deciziei nr. 33/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și faptul că reclamanții au formulat notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și excepția necompetenței materiale a instanței. La termenul din 13.05.2009, instanța a respins excepția necompetenței materiale și a unit excepția inadmisibilității cu fondul cauzei.

La termenul din 21.10.2009, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu Municipiul Bacău prin primar și nu cu C. L. Bacău.

În susținerea acțiunii, reclamanții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu expertiză topocadastru B. M. și proba cu exepertiză contrucții, rapoartele de expertiză întocmite de exp. și respectiv H. Chiriachița fiind atașate la dosarul cauzei.

La termenul din 9.02.2011, s-a dispus introducerea în cauză a reclamantului A. V. P., în calitate de moștenitor al defunctului A. M. M. și a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză.

La termenul din 1.06.2012, s-a dispus introducerea în cauză a pârâtului T. I., în calitate de moștenitor la defunctului T. I., decedat pe parcursul procesului.

Prin sentința civilă nr.2294/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău s-au dispus următoarele:

S-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost modificată (restrânsă) de către reclamanții A. M.-T. cu domiciliul în C., ..104 A, ..1, ., A. V.-P., cu domiciliul în București, ..16, . contradictoriu cu pârâții . cu sediul în Bacău ..41, Județul Bacău, T. A., cu domiciliul Bacău ..49; județul Bacău, T. A., domiciliat în Bacău ..49, Județul Bacău, M. E., cu domiciliul în Bacău ..49, Județul Bacău, V. I., domiciliată în Bacău ..49, Județul Bacău, A. A., domiciliată în Bacău ..49, Județul Bacău, A. L.-C., domiciliată în Bacău ., ., Județul Bacău, V. E., domiciliată în Bacău .. 49, Județul Bacău, G. L., domiciliat în Bacău ..49, județul Bacău, L. (G.) L., domiciliată în Bacău . Bis, ., Județul Bacău, G. C., domiciliată în Bacău ..49, Județul Bacău, MUNICIPIUL BACĂU - PRIN PRIMAR, cu sediul în ., Județul Bacău, B. G. - L., domiciliat în Bacău ..2, ., Județul Bacău, B. D., cu domiciliul în Canada nr.382 Magnolia Drive H. Ontario L.9 C.6 N.7 Canada, T. I., cu domiciliul în Bacău ..49, Județul Bacău, având ca obiect revendicare imobiliară.

S-a constatat că imobilul situat în Bacău, .. 49 a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fără titlu.

S-a constatat nulitatea următoarelor contracte de vânzare-cumpărare:

- nr. 741/13.12.1996 încheiat între . B. G. și B. E., în calitate de cumpărători;

- nr. 737/18.12.1996 încheiat între . pârâta M. E., în calitate de cumpărător;

- nr. 751/18.12.1996 încheiat între . G. M. și G. F., în calitate de cumpărători;

- nr. 731/19.12.1996 încheiat între . V. M., în calitate de cumpărător;

- nr. 732/19.12.1996 încheiat între . O. I. L., în calitate de cumpărător;

- nr. 733/19.12.1996 încheiat între . pârâta V. I., în calitate de cumpărător;

- nr. 735/19.12.1996 încheiat între . T. I. și T. A., în calitate de cumpărători;

- nr. 746/19.12.1996 încheiat între . pârâta G. C., în calitate de cumpărător;

- nr. 757/20.12.1996 încheiat între . pârâta A. A., în calitate de cumpărător.

A fost obligat Municipiul Bacău prin primar să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele, din imobilul mai sus arătat:

-apartamentul ocupat de A. A., identificat pe contur verde pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 231 vol. III) cu suprafață construită de 72,36 mp și suprafață utilă 54,74 mp;

- apartamentul ocupat de V. E., identificat pe contur albastru pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 231 vol. III) cu suprafață suprafață utilă totală de 31,35 mp;

-apartamentul ocupat de M. E., identificat pe contur verde pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 231 vol. III) cu suprafață construită de 38,03 și suprafață utilă 27,16 mp;

-apartamentul ocupat de A. L. C., identificat pe contur roz pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 231 vol. III) cu suprafață construită de 51,45 mp, suprafață utilă 38,44 mp, plus beci în suprafață de 11,05 mp;

-apartamentul ocupat de V. I., identificat pe contur albastru pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 231 vol. III) cu suprafață construită totală de 48,55 mp și suprafață utilă totală de 34,46 mp ;

- apartamentul ocupat de G. L. și L. L., identificat pe contur galben pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 232 vol. III) cu suprafață construită de 75,15 mp și suprafață utilă totală de 57,55 mp și balcon în suprafață de 14,34 mp ;

-apartamentul ocupat de B. G., identificat pe contur albastru pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 232 vol. III) cu suprafață construită de 52,95 mp și suprafață utilă de 42,37 mp ;

- apartamentul ocupat de G. C., identificat pe contur albastru pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 232 vol. III) cu suprafață construită de 115,94 mp și suprafață utilă de 87,51 mp;

- apartamentul ocupat de G. C., identificat pe contur albastru pe schița anexă raportului de expertiză construcții H. (fila 233 vol. III) cu suprafață construită totală de 67,37 mp și suprafață utilă totală de 47,89 mp;

-terenul aferent construcțiilor de mai sus, evidențiat pe schița anexă raportului de expertiză topocadastrală B. (fila 271 vol. III) pe conturul 2-3-4-20-19-18-16-2.

A fost respinsă cererea de evacuare a pârâților persoane fizice ca neîntemeiată.

S-a constatat că prin încheierea din 4.03.2009 instanța a luat act de renunțarea la judecata în contradictoriu cu B. C., în mod eronat acesta fiind trecut pe citativ începând cu termenul din 10.06.2011.

S-a constatat că la termenul din din 21.10.2009 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că se judecă în contradictoriu cu Municipiul Bacău, prin primar și nu cu C. L. Bacău, acesta din urmă în mod greșit fiind introdus din nou pe citativ încă de la termenul din 30.10.2009.

S-a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză, dorind a le recupera pe cale separată.

Au fost obligați reclamanții să plătească expertului B. suplimentul de onorariu în cuantum de 300 lei stabilit în ședința din 5.10.2012.

Considerentele instanței au fost următoarele:

Imobilul din Bacău din ..49 a intrat în posesia de fapt a statului în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. Acesta a devenit proprietate de stat în baza Decretului nr. 712/1996, fiind considerat astfel încă de la data intrării lui în posesia statului sau a oricărei organizații socialiste.

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 1 al. 3 din HG nr. 20/1996 (al. 4 din forma republicată), instanța constată că acest imobil a fost trecut, fără titlu, în proprietatea statului.

Acest aspect este confirmat și de Hotărârea nr. 153/20.02.1997 a Comisiei Județene Bacău de Aplicare a Legii nr. 112/1995, hotărâre devenită definitivă prin renunțarea reclamanților la contestația introdusă inițial.

În condițiile inexistenței unui titlu legal de preluare a imobilului, instanța a apreciat primul capăt de cerere ca fiind întemeiat, drept pentru care a și fost admis.

Analizând apoi capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că acesta a fost întemeiat pe de o parte pe dispozițiile art. 11 raportat la art. 10 din Legea nr. 112/1995, iar pe de altă parte, pe existența unei cauze ilicite și imposibilitatea vânzătorului de a transmite un drept pe care nu îl avea.

Potrivit art. 10 al. 2 din Legea nr. 112/1995 (în forma în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare) sunt exceptate de la vânzare locuințele (…) declarate monumente istorice, iar sancțiunea pentru nerespectarea acestei dispoziții legale este nulitatea absolută (art. 11 din același act normativ).

În speță, imobilul din .. 49 este înscris pe lista monumentelor istorice la nr. 04B0006 încă din 1992, astfel cum rezultă din adresa de la fila 110 dosar fond.

Susținerile pârâților în sensul că imobilul a primit statutul de monument istoric abia în anul 2004 (adresa fila 77 din volumul IV) nu a putut fi primită, întrucât această listă monumentelor istorice a fost doar actualizată în anul 2004, astfel cum rezultă chiar din titlul Ordinului nr. 2314/2004 al MCC. Până la această actualizare, conform art. 60 al. 1 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor instorice, lista cuprinzând monumentele, ansamblurile și siturile istorice, aprobată de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice în anii 1991 - 1992, cu modificările și completările ulterioare, a rămas în vigoare.

Așadar, instanța a reținut că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare ce fac obiectul prezentei cauze, imobilul din .. 49, era monument istoric și nu putea fi vândut în condițiile Legii nr. 112/1995. Sancțiunea care intervine pe acest considerent este nulitatea absolută.

Referitor la susținerile reclamanților privind nulitatea contractelor pe motiv că imobilul nu făcea obiectul legii nr. 112/1995, instanța a reținut mai întâi că dispozițiile art. 12 lit.a din HG nr. 20/1996, republicată, nu erau în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și astfel instanța nu a putut face aplicarea lor în speță, legea nouă neputând retraoactiva.

Cu toate acestea, instanța a facut aplicarea principiilor generale de drept și a considerat că, întrucât contractele au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 1 raportat la art. 9 din Legea nr. 112/1995, sancțiunea ce intervine nu poate fi decât nulitatea.

Instanța a respins însă susținerile reclamanților privind existența unei cauze ilicite și implicit a unei rele credințe a cumpărătorilor, în speță nefiind dovedit că dobânditorii apartamentelor cunoșteau, la momentul încheierii contractelor, că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, și astfel, că nu putea fi cumpărat în baza Legii nr. 112/1995. Mai mult, prin cererea nr._/24.07.1996 (fila 9 dosar 5654/1997) reclamanții au cerut doar despăgubiri pentru imobil și astfel, în aparență, chiriașii erau îndreptățiți să solicite cumpărarea apartamentelor.

Nici teza privind vânzarea lucrului altuia nu a putut fi primită întrucât, astfel cum s-a statuat în doctrina și practica judecătorească, acest motiv nu este de natură a duce la constatarea nulității actului, decât în condițiile în care părțile contractante cunoșteau că bunul era proprietatea altei persoane. Or, în speță, astfel cum s-a arătat mai sus, în sarcina cumpărătorilor nu s-a putut reține o intenție de fraudare.

Pentru aceste motive, apreciind ca fiind întemeiat acest capătul de cerere, instanța l-a admis și a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare mai sus indicate.

În ceea ce privește revendicarea, instanța a reținut pe de o parte, că reclamanții sunt moștenitorii proprietarului imobilului din .. 49. Astfel, A. M. a decedat la data de 22.12.1933, de pe urma sa rămânînd 5 fii: T., G., E., L. E. și M.. Potrivit certificatelor de moștenitor nr. 199/23.09.1997, nr. 54/2003, nr. 794/1.06.1985, nr. 29/16.03.2003, nr. 50/27.03.2003 și tranzacției autentificată sub nr. 676/10.03.2003, A. M. M. și A. M. T. sunt singurii moștenitori ai fiilor defunctului A. M.. Pe parcursul procesului, a decedat și A. M. M., moștenitorul acestuia fiind fiul A. V. P..

Pe de altă parte, instanța a constatat că prin desființarea contractelor de vânzare-cumpărare, ca urmare a admiterii celui de-al doilea capăt de cerere, imobilul a reintrat în proprietatea statului. Aceasta din urmă a fost clasificată prin art. 3 din Legea nr. 213/1998 în mai multe categorii și, față de dispozițiile HG nr. 250/2007 (cap.2 primul articol) care definesc noțiunea de “unitate deținătoare”, dar și față de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora statul prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată numai în cazul în care nu a putut fi identificată persoana deținătoare, instanța apreciază că la momentul actual bunul se află în proprietatea privată a Municipiului Bacău (art. 4 din legea nr. 213/1998). De altfel, restul imobilului le-a fost restituit reclamanților prin dispoziție a Primarului Municipiului Bacău.

Procedând la compararea celor două titluri de proprietate, instanța a observat că prin soluționarea primul capăt de cerere s-a constatat că imobilul a intrat în proprietatea statului în mod abuziv, fără un titlu.

În aceste condiții, în baza art. 480 cod civil (în forma în vigoare la momentul sesizării instanței), instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat Municipiul Bacău prin primar să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul revendicat, respectiv apartamentele și terenul aferent acestora, astfel cum au fost identificate în rapoartele de expertiză H. și B..

În ceea ce privește evacuarea, instanța a constatat că potrivit art. 6 din OUG nr. 40/1999, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza Legii nr. 112/1995 și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani. Potrivit art. 10 din același act normativ, în vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriașul sau fostul chiriaș este obligat că comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat cererea de evacuare ca fiind neîntemeiată, drept pentru care a rspins-o.

Instanța a constatat că prin încheierea din 4.03.2009 a luat act de renunțarea la judecata în contradictoriu cu B. C., în mod eronat acesta fiind trecut pe citativ începând cu termenul din 10.06.2011.

Instanța a constatat că la termenul din 21.10.2009 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că se judecă în contradictoriu cu Municipiul Bacău, prin primar și nu cu C. L. Bacău, acesta din urmă în mod greșit fiind introdus din nou pe citativ încă de la termenul din 30.10.2009.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâți: municipiul Bacău, T. A., T. I., M. E., V. I., A. A., V. M., G. L., G. C., L.(G.) L., A. L. C. și B. G. L..

Pârâtul Municipiului Bacău a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.

În esență, motivele de apel invocate de acest pârât au fost următoarele:

Instanța a reținut în mod eronat că imobilul din ..49 era înscris pe lista monumentelor istorice la nr.04B0006 încă din 1992, deoarece până la emiterea Ordinului Ministrului Culturii și cultelor nr.2314/2004 singura Listă a Monumentelor Istorice în vigoare a fost cea anexată la Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.661/1995 care prevedea un număr de 4345 de monumente istorice și care nu cuprindea imobilul aflat în litigiu.

Aceste aspecte sunt confirmate și prin Adresa nr.188/14.03.2012 emisă Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Bacău în care se precizează faptul că „Imobilul din Bacău ..49 este înscris în Lista Monumentelor Istorice, reactualizată în 2010 cu denumirea Casa inginer A.. Această clădire a primit statutul juridic de monument istorice, în conformitate cu Lista Monumentelor Istorice 2004 publicată ca Anexă la Ordinul nr.2314/08.07.2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Nici măcar potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Legea nr.422/2001 imobilul aflat în litigiu nu a primit statutul de monument istoric, întrucât dispozițiile legale invocate fac trimitere la Lista Monumentelor Istorice aprobată de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, or, în perioada 1991-1992 a fost elaborat doar un proiect de listă care nu a fost aprobată niciodată.

Este de observat și faptul că pârâții au învederat contractelor de vânzare-cumpărare S.C. T. S.A. Bacău, entitate cu capital de stat la momentul vânzării și continuatoare în drepturi a fostei RAIFLET(ILL)Bacău. Nici vânzătorul și nici autoritățile locale care au preluat ulterior în administrare imobilul nu au avut cunoștință de faptul că acest imobil ar avea statut de monument istoric.

Instanța de fond a prezumat în teorie că apartamentele a căror contracte sunt lovite de nulitate absolută se întorc în proprietatea privată a municipiului Bacău.

Și ceilalți pârâți care au formulat apel au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În esență, aceștia au invocat faptul că prima instanță a reținut în mod eronat că imobilul din ..49 avea anterior anului 1996 statutul juridic de monument istoric.

Totodată au invocat și faptul că dispozițiile legale pe care instanța de fond și-a întemeiat opinia cu privire la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nu îndeplinesc condițiile de previzibilitate și accesibilitate întrucât, pe de o parte, ei nu au avut acces la un act normativ publicat în Monitorul Oficial care să stabilească măcar criteriile pe baza cărora să se poată aprecia dacă imobilul pe care intenționau să-l achiziționeze îi erau aplicabile dispozițiile art.10 din Legea nr.112/1995, iar, pe de altă parte nu au fost în măsură să prevadă că ulterior, în anul 2004, imobilul aflat în litigiu va dobândi statutul de monument istoric prin raportare la un proiect de listă a monumentelor istorice ce nu a fost adus la cunoștință persoanelor interesate.

La data achiziționării apartamentelor nu exista o interdicție de înstrăinare a imobilelor sau notat vreun litigiu în cartea funciară a imobilului.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâții, persoane fizice, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În esență, intimații au arătat că Lista Monumentelor Istorice din 1991-1992 a fost actualizată în anul 2004, și nu întocmită în anul 2004 și a fost avută în vedere de Legea nr.422/2001.

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri ( extras din L.M.I. 1991-1992 comunicat de Institutul Național al Patrimoniului) și s-au solicitat lămuriri de la Institutul Național al Patrimoniului( filele 87-88 dosar instanța de apel).

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în limitele în care cauza a fost devoluată prin apelurile formulate de pârâți, Curtea, constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

Art.10 alin.2 din Legea nr.112/1995( forma în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare care fac obiectul cererii de chemare în judecată prevede fără echivoc că sunt exceptate de la vânzarea locuințele (…) declarate monumente istorice. Sancțiunea juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale imperative este nulitatea absolută, așa cum prevede în mod expres și fără echivoc art.11 din aceeași lege.

Legea nr.112/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, astfel că nu s-ar putea susține că aceasta nu ar fi fost accesibilă pârâților. Față de formularea foarte clară a interdicției de vânzare prevăzută de art.10 din această lege nu s-ar putea, de asemenea, reține că Legea nr.112/1995, deși a fost accesibilă nu a fost însă și previzibilă, în sensul hotărârilor C.E.D.O. pronunțate în această materie.

De altfel niciunul dintre pârâți nu a susținut că nu a știut sau că nu ar fi putut cunoaște această interdicție legală și/sau că norma din legislația națională (recte art.10 și 11 din Legea nr.112/1995) care a prevăzut interdicția mai sus-arătat ar fi în contradicție cu normele convenționale ( internaționale) la care România a aderat de bunăvoie.

În aceste condiții, rămâne de stabilit în cauza de față dacă la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a căror anulare a fost cerută de reclamanți prin cererea de chemare în judecată imobilul din . nr.49 ( în numerotarea poștală din anul 2010) construit de autorii reclamanților avea sau nu avea statutul juridic de monument istoric.

Or, în ceea ce privește acest aspect de drept determinant în cauza de față, probatoriul administrat în apel confirmă fără niciun dubiu faptul că acest imobil, cunoscut sub denumirea de „Casa inginer A.”, a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice încă din anul 1992, fiind menționat la categoria „Monumente și Ansambluri de Arhitectură” cu codul 04B006, la adresa . nr.16, cu denumirea „Casa” datată în anul 1910.

Apărarea pârâților conform căreia această listă întocmită în anul 1992 nu ar reprezenta decât un proiect și nu o listă finală nu este confirmată de Institutul Național al Patrimoniului. Conform răspunsului transmis instanței de apel și întocmit de acest institut național, imobilele din L.M.I. întocmită în anii 1991-1992 au fost doar reconfirmate în L.M.I. întocmită în anul 2004, conform Legii nr.422/2001 și a normelor de aplicare a ei, cu actualizarea adresei poștale și corectarea denumirii monumentelor istorice. Lista monumentelor istorice întocmită în anii 1991-1992 a fost avizată ( nu propusă spre aprobare, cum eronat susțin apelanții-pârâți) de către Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor la 27.05.1992, deci cu mult timp înainte de întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare care fac obiectul cererii de chemare în judecată din cauza de față.

Faptul că apelanții-pârâți nu au avut cunoștință despre acest fapt este irelevant în cauza pedinte, deoarece nulitatea prevăzută de art.11 din Legea nr.112/1995 nu este una condiționată de buna sau reaua-credință a cumpărătorilor sau a vânzătorului, ci una necondiționată.

Oricum, atâta timp cât L.M.I. 1991-1992 nu a avut caracter secret, fiind transmisă autorităților publice locale în scopul aducerii la cunoștință acestora și, proprietarilor imobilelor, nu se poate reține că pârâții ar fi fost de bună-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, deoarece aceștia puteau, prin minime diligențe să afle dacă imobilul din ..16 ( actualmente nr.49) avea sau nu statutul juridic de monument istoric. Faptul că această listă întocmită în anii 1991-1992 nu a fost publicată în Monitorul Oficial, ca L.M.I. întocmită în anul 2004 nu face ca aceasta să nu fie opozabilă și apelanților-pârâți, întrucât, pe de o parte, legea în vigoare în 1991 și 1992 nu a prevăzut obligația publicării listei monumentelor istorice în Monitorul Oficial, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, această listă nu a avut caracter secret, fiind accesibilă oricărei persoane interesate de conținutul ei.

Rezultă deci că susținerea apelanților-pârâți conform căreia „nici în anul 1994 și nici în anul 1996 când au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nu a existat o Listă a Monumentelor Istorice care să confere imobilului aflat în litigiu statutul de monument istoric” este vădit neadevărată.

Apărarea pârâților conform căreia instanța trebuia să țină seama și de faptul că anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare au stăpânit imobilul, în calitate de chiriași, o perioadă de peste 30 de ani este, de asemenea, lipsită de relevanță juridică în cauza de față, deoarece nulitatea prevăzută de art.11 din Legea nr.112/1995, fiind una absolută, este imprescriptibilă sub aspect extinctiv.

S.C. T. S.A. Bacău a încheiat contractele de vânzare-cumpărare nu în nume propriu, ci în calitate de administrator ( deci de reprezentant al unității administrativ-teritoriale ) al imobilului, astfel că nu s-ar putea reține că municipiul Bacău nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauza de față. Această calitate a S.C. T. S.A. Bacău rezultă fără echivoc din însăși contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții, persoane fizice.

Prima instanță nu doar a prezumat că apartamentele se întorc în proprietatea privată a municipiului Bacău, așa cum susține acesta în motivele de apel, ci a făcut aplicarea unuia dintre efectele nulității actului juridic prevăzute de lege, și anume repunerea părților în situația anterioară.

Hotărârea apelată fiind legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelurile ca nefondate.

Totodată va face și aplicarea art.35 alin.6 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare și a art.93 alin.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelurile, ca nefondate formulate de recurenții-pârâți M. E. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., V. I. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., A. A. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., T. I. - MOȘTENITOR AL DEF. V. M., V. E. - moștenitor al defunctei V. M., A. L.-C., G. L., L. (G.) L., G. C., B. G. – L. și P. M.. BACĂU împotriva sentinței civile nr.2294/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .

Dispune emiterea unei adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Bacău pentru notarea prezentului litigiu conform dispozițiilor art.35 al.6 din Legea 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare și art.93 al.1 din Ordinul ANCPI 633/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. C. P. N. D. O.

GREFIER,

M. C.

Red.sent.- C.M.R.

Red.dec..

Tehn.- C.M./ 2 ex./

← Strămutare. Sentința nr. 77/2013. Curtea de Apel BACĂU		Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță