Expropriere. Decizia nr. 1491/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1491/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1491/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1491/2015
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. L. - judecător
G. Ș. - judecător
G. P. - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. împotriva sentinței civile nr. 5/S din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă precum și în baza art. 396 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 noiembrie 2015.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 5/S din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a admis excepția prematurității formulării capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru suprafețele de teren expropriate din proprietatea reclamanților.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere având obiect obligarea la despăgubiri pentru terenurile arendate.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I. și M. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. și. în consecință:
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 215.200 lei cu titlu de despăgubiri civile și a respins celelalte pretenții.
S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru S. R., ca fiind fără obiect.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul S. R., prin M. Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Direcția Regională de Drumuri și Poduri B..
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii se arată că, potrivit HG 27/2012, au fost aprobați indicatorii tehnico – economici pentru realizarea obiectivului de investiții „Varianta de ocolire a Municipiului B.„, reclamanții fiind proprietarii parcelelor A895/21 și 895/27 cumpărate prin acte autentice și afectate de coridorul de expropriere (filele 8-11, 56 și 57).
De asemenea, dețin în arendă terenurile indicate în cerere, potrivit contractelor depuse la filele 12-36, terenuri pentru care au fost emise hotărâri de stabilire a despăgubirilor (filele 97-152) și care au fost cu diferite plante, motiv pentru care s-a solicitat sistarea lucrărilor de către reclamanți atât Prefecturii B. cât și Direcției Regionale de Drumuri și Poduri B. (filele 38-40).
Urmare decopertării terenului în vederea efectuării lucrărilor de construire a variantei ocolitoare, în luna mai 2012, s-a procedat la evaluarea pagubei suferite de reclamanți prin compromiterea culturilor în proporție de 100%, cum rezultă din Procesul-verbal nr. 3172 încheiat la data de 19.06.2012 de către comisia desemnată în acest sens (fila 37).
Potrivit prevederilor art. 6 al. 6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 255/2010, nu există obligația comunicării deciziei de expropriere către expropriați, transferul dreptului în proprietatea publică a statului operând de drept, drept ce nu poate fi suspendat nici urmare eventualei contestații formulate, cum rezultă din prevederile art. 9 din Legea 255/2010.
Comisia de aplicare a legii este numită în temeiul art. 18 din lege și are atribuții privind verificarea dreptului de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.
Potrivit art. 20 din Legea 255/2010, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile prezentei legi se comunică solicitantului, precum și celorlalți titulari ori, după caz, titulari aparenți, se afișează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului, iar la art. 22 se prevede posibilitatea expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 de a se putea adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile articolului 22 din lege se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
La art. 26 din Legea 33/1994, la care face trimitere art. 22 din Legea 255/2010 se prevede că despăgubirea ce urmează a se acorda expropriaților se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea acestui cuantum, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
La dosarul cauzei nu a existat vreo dovadă din care să rezulte emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor, potrivit prevederilor legale mai sus evocate, astfel că inexistența acesteia determină admiterea excepției prematurității acestui capăt de cerere, reclamanții având posibilitatea valorificării dreptului lor la despăgubiri în raport cu valoarea reală a imobilului și prejudiciile cauzate acestora, inclusiv urmare dezmembrării terenului în loturi care nu mai au folosința inițială.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pentru capătul de cerere având obiect obligarea la despăgubiri pentru terenurile arendate, s-a dovedit neîntemeiată și a fost respinsă, aceștia făcând dovada încheierii contractelor de arendare și a cultivării terenurilor indicate, cum s-a arătat mai sus.
Calitatea procesuală a reclamanților în formularea acestui capăt de cerere a fost justificată de dispozițiile art. 28 al. 3 din Legea 33/1994, aplicabile din perspectiva celor ale art. 34 din Legea 255/2010, potrivit cărora „uzul, uzufructul, abitația și superficia, precum și orice alte drepturi reale, cât și concesionarea și atribuirea în folosință se sting prin efectul exproprierii, titularii acestora având dreptul la despăgubiri”, reclamanții fiind titularii dreptului de folosință asupra parcelelor menționate.
Inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a apărut ca fiind o apărare de fond și a fost analizată implicit odată cu analizarea condițiilor legale de admisibilitate a unei astfel de cereri.
De asemenea, excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru S. R., nu a fost justificată în raport de cadrul procesual stabilit de părți, S. R. fiind cel care a formulat cererea de chemare în garanție, prin alți reprezentanți în raport de specificul acțiunii.
A rezultat că statul nu s-a chemat pe sine în garanție pentru a se pune problema reprezentării acestuia, ci a chemat în nume personal M. Finanțelor Publice, excepția lipsei calității de reprezentant dovedindu-se a fi fără obiect astfel că a fost respinsă ca atare.
Cât privește fondul cererii deduse judecății, formulată de reclamanții M. I. și M. M., instanța a admis în parte cu consecința obligării pârâtului să plătească reclamanților suma de 215.200 lei cu titlu de despăgubiri civile, cum rezultă din Procesul-verbal nr. 3172 încheiat la data de 19.06.2012 de către comisia desemnată în acest sens și în temeiurile de drept mai sus evocate odată cu analiza excepțiilor invocate.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul S. R. nu s îndeplinit condițiile legale specifice acesteia și rezultate din prevederile art. 72 al Noului cod de procedură civilă și a fost respinsă.
În speță, nu s-a pus problema existenței posibilității ca S., în calitate de parte interesată să cheme în garanție o terță persoană - M. Finanțelor Publice - împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Legiuitorul a reglementat această situație, încadrarea în bugetul alocat nefiind de natură a justifica o astfel de cerere, eventuala suplimentare a sumelor individuale prevăzute la art. 7 din Legea 255/2010 putând fi făcută prin hotărâre a Guvernului, la cererea expropriatorului, în orice alte situații temeinic motivate, inclusiv pentru cea prevăzută la alin. 2, cum rezultă din prevederile art. 8 al. 3 din aceeași lege.
Aliniatul 2 al art. 8 vizează obligația proprietarilor imobilelor cuprinse în listă de a se prezenta la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri, aceștia având și posibilitatea contestării hotărârii de stabilire a despăgubirii, cum s-a arătat mai sus.
Deși au cerut cheltuieli de judecată, prin cererea lor, reclamanții nu au făcut dovada acestora, iar celelalte părți nu au solicitat astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o sub un singur aspect, respectiv cuantumul despăgubirilor care a fost stabilit pe baza Procesului-verbal nr. 3172/2012, care este o probă insuficientă în raport de dispozițiile 25-26 din Legea nr. 33/1994, care impun stabilirea lor pe baza unei expertize, mai ales că nu toată suprafața a fost afectată de lucrările de expropriere.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a combătut apelul.
Apelul nu este fondat.
Conform art. 254 alin. 1 NCPC, probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a propus administrarea probei cu expertiză de specialitate, în raport de obiectul acesteia, nu însă și pârâta, pentru care, în puterea normei expuse a operat decăderea.
Deși la termenul de judecată din data de 05.01.2015, tribunalul a pus în discuția părților administrarea probelor, pârâtul s-a opus probei cu expertiza tehnică specialitatea evaluare terenuri, încât singurele probe rămase de administrat au fost înscrisurile, ceea ce s-a și întâmplat.
Din procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole, înregistrat sub nr. 3172/19.06.2012, reiese că suprafețele deținute de reclamant, în proprietate și arendă, cultivate cu arbuști fructiferi, trandafir altoit și grâu de toamnă, au fost distruse prin decopertarea terenului, devenind imposibilă executarea lucrărilor de întreținere la restul suprafețelor care au rămas în cultură, fiind compromise în proporție de 100% datorită neefectuării acestor lucrări. Prin același act s-a stabilit și valoarea pagubelor, comisia de specialitate stabilind-o pe baza cantității de plante distruse și valoarea de contractare cu o terță persoană juridică (pentru culturile de arbuști fructiferi și trandafiri) și a producției estimate și prețului de vânzare a grâului. D. urmare, valoarea a fost stabilită pe baza unor criterii precise, respectiv prețul pe care reclamantul l-ar fi încasat de terț, pe baza contractului de livrare încheiat cu acesta și a prețului cu care se vinde producția de grâu. Nu trebuie omis că procesul-verbal a fost încheiat de o comisie de specialiști, între care și consilieri din cadrul Direcției pentru Agricultură Județeană B., ceea ce dă forță probantă acestuia și nu a fost contestat în niciun mod de pârât, încât în mod temeinic prima instanță l-a administrat ca probă și și-a fundamentat soluția pe această dovadă, față de refuzul pârâtului de a administra proba cu expertiză. Mai este de menționat că reclamantul nu a fost notificat de demararea lucrărilor de decopertare, drept pentru care a cultivat terenurile, după cum nu a fost înștiințat nici în primăvara anului 2012 de acest fapt, deși terenurile erau deja cultivate și în consecință lucrările trebuiau începute după recoltare cum dispune art. 31 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, încât dreptul la despăgubire este deschis, iar cuantumul a fost stabilit de o comisie de specialiști, cum deja s-a reținut.
În raport de aceste împrejurări și față de refuzul administrării probei cu expertiză, curtea a respins cererea de administrare a acestei probe în apel, fiind de amintit că în apel s-au depus două opinii ale unor specialiști în domeniu ce întăresc convingerea că prin lucrările efectuate de pârât, culturile au fost distruse, iar despăgubirile sunt just calculate de experții de la Direcția pentru Agricultură Județeană B..
Față de considerentele expuse, văzând prevederile art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, curtea va respinge apelul, păstrând sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. R. prin CNADNR prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. împotriva Sentinței civile nr. 5/S/2015, a Tribunalului B. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10.11.2015.
Președinte Judecător
M. L. G. Ș.
Grefier
G. P.
Red.ML/12.11.2015
Dact.GP/12.11.2015/8ex
Jud.fond:V.M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 696/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 301/2015. Curtea de... → |
|---|
