Situaţie juridică minor. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 600/1372/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 377/ApDosar nr._
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător M. C. T.
Grefier E. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta C. pentru Protecția Copilului B. prin mandatar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B., împotriva sentinței civile nr. 11/S din data de 16 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant T. A. I., lipsă fiind apelanta pârâtă C. pentru Protecția Copilului B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Noul Cod de procedură civilă instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul reclamant T. A. I., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală. Precizează că în atât în anul 2010 cât și în anul 2011, fetița a fost protezată auditiv. Atașează la dosar înscrisuri, după deschiderea dezbaterilor, respectiv fișă investigații audiologice din 14.04.2010, audiograma din 14.04.2010 și factura nr._/15.04.2010.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că sentința civilă nr. 11/S/16.01.2015 Tribunalul pentru Minori și Familie B. este legală și temeinică, în sensul în care instanța a admis contestația formulată de către T. A. I. și a dispus Comisiei să facă aceeași încadrare a minorului în grupa de persoană cu handicap grav.
Arată că în memoriul de apel formulat de pârâta C. pentru Protecția Copilului B., s-a făcut vorbire despre întreaga evoluție a stării de sănătate a minorei iar hotărârea instanței de fond este criticată pentru că judecătorul de fond nu a aplicat în mod restrictiv dispozițiile legale și ale Ordinului nr. 725/2002. Apreciază că judecătorul fondului a făcut referire la acest ordin și a motivat pe larg, arătând motivul pentru care ordinul este aplicabil minorei, pentru care se impune admiterea contestației și menținerea minorei în încadrarea de gradul de handicap grav. Concluzionând, solicită respingerea apelului formulată de pârâta C. pentru Protecția Copilului B., ca fiind neîntemeiat.
În temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile.
CURTEA :
Constată că prin sentința civilă nr.11/S/16.01.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., a fost admisă contestația formulată de contestatorul T. A.-I., în calitate de reprezentant legal al copilului T. C. M., născută la data de 17.10.2006, în F., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean B.– C. pentru Protecția Copilului B., prin mandatar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B., împotriva Hotărârii nr.1178/15.10.2014, emisă de C. pentru Protecția Copilului B., pe care a desființat-o iar intimatul a fost obligatsă emită o nouă hotărâre cu privire la eliberarea certificatului de încadrare a minorei în gradul de handicap GRAV, cu valabilitate 12 luni de la data eliberării hotărârii inițiale .
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Minora T. C.-M. s-a născut la data de 17.10.2006 și este fiica lui T. A.-I. și T. I.-M. (fila 15 dosar).
F. a fost încadrată în cursul anului 2010 într-un grad de handicap grav potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap din 24.02.2010 eliberat de C. pentru Protecția Copilului B.. Încadrarea în grad de handicap grav a fost făcută și în cursul anului 2011, însă în anul următor 2012, minora pe baza diagnosticelor stabilite respectiv hipoacuzie neurosenzorială bilaterală congenitală profundă și retard mintal mediu, IQ 48 a fost încadrată într-un grad de handicap accentuat.
Prin sentința civilă nr.294/S/09.08.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. (fila 16 dosar), definitivă prin respingerea recursului promovat de intimata C. pentru Protecția Copilului B. (fila 20 dosar) s-a dispus desființarea Hotărârii nr. 937/2012 emisă de C. pentru Protecția Copilului B. și a fost obligată C. să emită o nouă hotărâre de încadrare a copilului T. C. M. în grad de handicap grav, cu valabilitate 12 luni de la data eliberării hotărârii inițiale.
Din adeverința depusă la dosar (fila 8) reiese că la data de 1 martie 2013 minora a fost supusă unei intervenții chirurgicale de implant cohlear. În perioada următoare copilul a fost supus unui program de recuperare, urmând ședințe de logopedie de trei ori pe săptămână.
Prin Hotărârea nr.1440/11.12.2013 C. pentru Protecția Copilului B. a încadrat-o pe minoră în gradul de handicap accentuat, însă prin sentința civilă nr.88/S/03.03.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia nr.226/. a Curții de Apel B. (filele 21, 24 dosar) a fost desființată această hotărâre, iar comisia a fost obligată să emită o nouă hotărâre, prin care minora să fie încadrată în gradul de handicap grav.
Potrivit Fișei educaționale a copilului, întocmită la data de 08.09.2014 (fila 12 dosar ) minora urmează Școala Gimnazială din ., unde s-a integrat în colectiv, atașându-se de cei din jurul ei. Nivelul școlar al minorei raportat la cerințele activităților școlare este scăzut, acționează prin imitare, fiind atentă doar la stimuli vizuali. F. are nevoie de sprijin atât acasă cât și la școală, fiind un copil care necesită multă atenție și mult sprijin. Durează mai mult până înțelege ceea ce are de făcut și nu reușește întotdeauna să îndeplinească cerințele învățătoarei.Din evaluarea psihologică a minorei (fila 6 dosar) reiese că aceasta are un intelect liminar QI=70 cu memorie deficitară, rezistență scăzută la frustrare, labilitate emoțională.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor Ordinului nr.725/2002 al Ministerului Sănătății la baza aprecierii severității handicapului stau, în principal: gradul, stadiul, eventualele complicații și posibila asociere de afecțiuni derivate din afectări/deficiențe structurale sau funcționale, răspunsul la tratament și efectul măsurilor recuperatorii, posibilele limitări în activitate și restricții în participarea socială, influența pozitivă sau negativă exercitată de factorii de mediu și influența pozitivă sau negativă a criteriilor sus-menționate cu factorii personali. Conform actului normativ indicat, aplicarea combinată a criteriilor medicale și psihosociale se face diferențiat și adaptat particularităților de vârstă ale copiilor în cauză.
Din cele ce preced, instanța a concluzionat că în speță la aprecierea severității handicapului nu se au în vedere doar criteriile medicale, ci acestea trebuie analizate în corelare cu celelalte aspecte și criterii psihosociale, întrucât dispozițiile Ordinului 725/2002 prevăd expres, că pentru aceeași boală încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor la gradul grav.
Chiar dacă minora a suferit o intervenție chirurgicală de implant cohlear la data de 1 martie 2013, fiind supusă unui program de recuperare, urmând ședințe de logopedie de trei ori pe săptămână, aceasta necesită în continuare îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane, fetița fiind însoțită permanent de mama sa la orele de curs (fila 52 dosar) și deși instanța a încercat să comunice cu copilul în Camera de Consiliu, nu a reușit, ceea ce dovedește că are încă un grad ridicat de dependență fizică și psihică de părinți, aspecte specifice gradului grav de handicap, potrivit prevederilor ordinului arătat.
Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel C. pentru Protecția Copilului B. iar prin motivele de apel soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente:
Din probe rezultă indubitabil evoluția favorabilă a minorei: recomandarea audiologului A. M. din 11.04.2014, din care reiese faptul că fetița a fost implantată cohlear în urmă cu un an și a necesitat ședințe repetate de reglaj pentru procesorul implantului cohlear, de asemenea și terapie logopedică iar în urma acestor ședințe, evoluția fetitei este extrem de favorabilă, ea achiziționând progrese rapide în domeniul reabilitării auditiv-verbale, precum și fișa privind traseul educațional al copilului întocmită în data de 08.09.2014 din care reiese faptul că minora frecventează cursurile învățământului de masă, fiind înscrisă la Școala Gimnazială din ., unde s-a integrat în colectiv, atașându-se de cei din jurul ei dar durează mai mult până înțelege ceea ce are de făcut si nu reușește întotdeauna să îndeplinească cerințele învățătoarei - aspect absolut firesc raportat la diagnosticul minorei.
Din motivarea instanței de fond reiese că nu se contestă diagnosticul medical al minorei, stabilit prin certificatul medical nr. 1109/25.08.2014, însă acesta trebuie analizat și prin coroborare cu criteriile psihosociale, în contextul în care minora suferă de două afecțiuni medicale asociate!? Dacă instanța de fond se referă la diagnosticul de hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală cu implant cohlear drept și la retardul de limbaj expresiv ca fiind doua afecțiuni medicale asociate, acest raționament este eronat în contextul în care doar unul dintre diagnostice poate fi asimilat în grad de handicap si este prevăzut în cuprinsul criteriilor medicale, în timp ce retardul de limbaj expresiv este un diagnostic, astfel că nu poate fi apreciat ca un diagnostic de sine stătător.Nu se poate reține că minora suferă de doua afecțiuni medicale asociate care, coroborate ar putea conduce la alt grad de handicap decât cel în care a fost încadrată. în speța de față nu se poate face vorbire decât de un singur diagnostic, cu consecințele pe care acesta le presupune și care, potrivit ordinului aplicabil, nu poate fi asimilat decât gradului mediu de handicap. Iar faptul că minora a suferit o intervenție chirugicală de implant cohlear reprezintă o modificare uriașă în situația medicală a minorei, intervenție care conduce până la urmă la înlăturarea deficienței auditive, în prezent impunându-se ședințe de recuperare a limbajului. Chiar dacă minora are nevoie de prezența unei persoane adulte, acest aspect nu echivalează cu necesitatea unui însoțitor în sensul gradului grav de handicap, orice copil aflat de vârsta minorei având nevoie de prezența unui adult, neputându-se descurca singur. Este firesc că minora nu poate duce la îndeplinire toate sarcinile trasate de învățătoare, după cum reiese din fișa privind traseul educațional și este evident că, față de deficiența de limbaj pe care o prezintă minora, aceasta necesită multă atenție și sprijin dar aceste aspecte nu justifică în nici un caz încadrarea într-un grad de handicap grav, fiind corespunzătoare gradului mediu.
Deficiența de auz este recuperată prin implantul pe care l-a suferit, fiind în măsură să audă în mod digital iar acest lucru nu se poate realiza în mod optim într-un învățământ de masă, ci într-un centru special destinat hipoacuzicilor, unde se poate regăsi printre copiii cu aceeași afecțiune și unde poate primi sprijinul necesar din partea unui personal de specialitate, care deține instrumentele necesare pentru recuperarea limbajului verbal, precum și pentru deprinderea limbajului specific. Deși importanța acestui aspect i se aduce la cunoștința contestatorului anual, făcându-se recomandări în acest sens, acesta nu numai că nu a dat curs recomandărilor noastre dar a susținut chiar în fața instanței de judecată că nu este obligat să înscrie copilul la o formă de învățământ specială.
Analizând soluția atacată prin prisma motivelor de apel precum și în baza caracterului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea reține că apelul pârâtei este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată este dată cu aprecierea corectă a criteriilor legale pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, astfel cum acestea sunt reglementate prin Ordinul MSF nr.725/2002. În acest sens, Curtea reține că, potrivit raportului de evaluare psihologică nr.380/25.08.2014 și recomandării din 11.04.2014 eliberată de . București, minora T. C., născută cu hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă prezintă un „grav deficit senzorial”, „o coordonare motrică bună”, Nivelul de dezvoltare intelectuală QI 70 /față de QI 48 avut în 2013), memorie deficitară, atenție instabilă, limbaj și comunicare mimico-gestuală, labilitate emoțională iar în urma implantului cohlear, i se recomandă tratamentul logopedic de cel puțin 3 ședințe pe săptămână pentru o perioadă de cel puțin 2 ani.
Prin motivele invocate în întâmpinarea formulată la fond precum și prin motivele de apel se invocă aplicabilitatea criteriilor prevăzute la anexa 2, secțiunea II Afecțiuni ORL din Ordinul 725/2002 potrivit cărora „hipoacuzia congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă și tulburări de auz bilateral cu pierderea peste 70 db, calculată cu audiogramă ce se protezează greu” se asimilează gradului mediu de handicap. Din rapoartele medicale și probele administrate în cauză nu rezultă o măsurare a tulburării de auz a minorei calculată cu audiogramă care să facă dovada încadrării situației acesteia în prevederile legale invocate.
Coroborând toate criteriile prevăzute de Ordinul nr.725/2002, Curtea reține că la aprecierea severității handicapului stau o multitudine de factori (stadiu, evenimente, complicații, afecțiuni derivate) a căror aplicare concomitentă se face diferențiat și adaptat particularităților de vârstă ale fiecărui minor în parte.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat, raportat la situația și vârsta fragedă a minorei, că starea minorei nu s-a ameliorat semnificativ de la ultima evaluare, astfel încât să se impună schimbarea gradului de handicap. Creșterea ușoară a coeficientului de inteligență nu poate fi singurul criteriu avut în vedere pentru a se evalua posibilitățile de participare socială a minorei, în acest sens fiind relevantă atestarea unei dezvoltări psihice mult inferioare vârstei biologice, fapt ce rezultă din evaluările psihologice depuse în probațiune.
De asemenea, astfel cum a reținut și instanța de fond, minora suferă de afecțiuni medicale asociate astfel încât în mod corect s-a admis contestația împotriva deciziei de schimbare a gradului de handicap, drept pentru care, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, apelul pârâtei va fi respins.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâta C. pentru Protecția Copilului B. prin mandatar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. împotriva sentinței civile nr. 11/S/16.01.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.
Președinte, C. Ș. | Judecător, M. C. T. | |
Grefier, E. C. |
Red.C.Ș./27.03.2015
Tehnored.E.C./ 30.03.2015 – 5 ex., Jud. fond I.N. I.
| ← Succesiune. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
