Legea 10/2001. Decizia nr. 288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 40713/3/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 288R
Ședința publică de la 11 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - M. A.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea, după casare cu reținere spre rejudecare, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta U. C. S., în contradictoriu cu pârâtul M. A. NAȚIONALE, având ca obiect: Lg. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 4.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.02.2013.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1441 R/10 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă U. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1460/14.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. Naționale prin Direcția Domenii și Infrastructuri București și P. M. Bistrița. Curtea a casat parțial sentința menționată numai în ceea ce privește cererea formulată de reclamantă împotriva Ministerului A. Naționale și a reținut spre rejudecare această cerere.
Prin cererea menționată, înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 23.12.2010, reclamanta U. C. S. a solicitat restituirea în natură a suprafaței de teren de 1261 m.p., situat în Bistrița, . Năsăud, cerere reținută spre rejudecare în contradictoriu cu M. A. Naționale. La termenul din data de 01.06.2011, reclamanta U. S. C. a depus la dosar o precizare a cererii, în sensul că solicită desființarea Ordinului nr. A/16.524 din 22 noiembrie 2010 emis de M. A. Naționale. La data de 31.08.2011, reclamanta a depus la dosar o nouă precizare, învederând că restituirea în natură a terenului în cauză este posibilă și obligatorie conform Legii nr. 10/2001 și practicii CEDO.
Această cerere a fost respinsă de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, prin sentința casată menționată mai sus, datorită nedovedirii pretențiilor referitoare la echivalența de valoare a celor două terenuri vizate de Ordinul nr._/2010 al Ministerului A. Naționale, respectiv terenul preluat, în suprafață de 1261 mp și terenul oferit spre compensare, în suprafață de 328,1 mp.
Rejudecând acțiunea reclamantei, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr._/22.11.2010, Ministrul A. Naționale a respins cererea de restituire în natură a cotei de ½ din terenul în suprafață de 2522 mp, respectiv 1261 mp. situat în municipiul Bistrița, înscris actualmente în CF_ Bistrița, nr. cadastral_, formulată de U. C. S., întrucât terenul se află în incinta cazărmii, pe acesta fiind edificate construcții iar în apropiere există construcții cu destinație specială.
Prin același ordin, s-a propus acordarea către persoana îndreptățită, în compensare, a terenului în suprafață de 328,1 mp, situat în mun. Bistrița, înscris în CF_ Bistrița, nr. cadastral_.
Reclamanta a contestat legalitatea măsurii, atât prin prisma faptului că terenul oferit în compensare nu este echivalent ca valoare cu terenul preluat, cât și prin prisma neexaminării posibilității de restituire în natură a terenului preluat.
Calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii nu a fost contestată și nu formează obiectul prezentei contestații.
Pretențiile reclamantei menționate mai sus nu au fost verificate pe fond de tribunal, nefiind administrată proba cu expertiza, necesară în acest sens.
În consecință, în rejudecarea după casare, a fost administrată proba cu expertiza tehnică, pentru a se stabili echivalența de valoare dintre cele două terenuri vizate de ordinul nr._/2010 al Ministerului A. Naționale și pentru verificarea condițiilor legale pentru măsura restituirii în natură.
Prin expertiza efectuată în cauză, s-a constatat că, prin încheierea nr. 1175-1182/23.02.1963 imobilul din litigiu a fost intabulat în baza Legii nr. 187/1945, împreună cu alte terenuri din zonă, în favoarea Statului Român, și transcris în CF. nr. 358 Bistrița. În prezent, . cu parcelele top nr. 3018/1, 5615-5630, 5660-5670 și altele fac parte din incinta cazărmii miIitare Bistrița din administrarea Ministerului A. Naționale. Clădirile principale sunt situate pe parcelele top nr. 3018/1 și 5615.
Expertul a constatat că Lotul nr. 2 de teren, revendicat de reclamantă, în suprafață de 2522/2 = 1261 mp, este situat în zona mediană a incintei cazărmii actuale. Acest teren este ocupat parțial cu platforma betonată destinată probabil pentru aplicații și instrucții, ori pentru parcare temporară a utilajelor de tehnică militară. În imediata vecinătate a laturii sud-vestice se afla o clădire inzidită din cărămidă cu destinația de remiză ori depozit, iar latura sud-vestică se învecinează cu șoproane metalice de tip baracament. Prin planul urbanistic general (PUG) Bistrița, teritoriul este tratat ca zona cu destinație specială (T.D.S.).
Conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. În cauză, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune restituirea în natură a terenului, acesta fiind situat în incinta cazărmii actuale, fiind ocupat parțial cu platformă betonată și având în imediata vecinătate construcții cu destinație specială, prin planul urbanistic general (PUG) Bistrița, terenul reprezentând zonă cu destinație specială (T.D.S.).
În ceea ce privește obiectivul constând în stabilirea echivalenței de valoare dintre cele două terenuri vizate de Ordinul nr._/2010 al Ministerului A. Naționale, expertul a constatat diferența dintre valoarea de circulație a terenului situat în incinta cazărmii din municipiul Bistrița, ., revendicat, de 1261 mp, de 266.307 lei, și valoarea lotului oferit la schimb, de 328,1 mp, de 98.889 lei.
Întrucât, potrivit constatărilor menționate în raport, atribuirea în natură a lotului de teren revendicat nu este posibilă, fiind teren ocupat de funcțiuni cu destinație specială, expertul a propus atribuirea în compensare a unui teren situat pe locul convenit de părțile din proces, în suprafață de 1261 mp x 0,70 = 882,7 mp, ce corespunde unui patrulater cu latura lunga de 35,3 m și adâncimea de 25,0 mp.
Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii pot fi acordate doar cu acordul persoanei îndreptățite.
La termenul din 4.02.2013, reclamanta a arătat că nu este de acord cu atribuirea în compensare a terenului propus prin expertiză, situație în care respectiva măsură nu poate fi dispusă.
Mai mult, în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, conform căruia primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare. Astfel, acest articol stabilește o anumită obligație în sarcina autorităților dar reprezintă, în același timp, o etapă preliminară pe care persoanele îndreptățite nu o pot eluda și care, în speță, nu a fost parcursă. Etapa respectivă are scopul de a asigura, în mod nediscriminatoriu, accesul tuturor persoanelor îndreptățite care ar intenționa să solicite bunuri în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001, la măsura respectivă, egalitatea de tratament pentru toate persoanele îndreptățite putând fi asigurată numai cu respectarea procedurii prevăzute de lege pentru acordarea unor bunuri în compensare.
În consecință, reținând că în cauză nu este posibilă acordarea unui alt teren în compensare, față de prevederile menționate ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, Curtea va admite în parte contestația formulată de reclamanta U. C. S. și va anula în parte Ordinul Ministerului A. Naționale nr. 16.524/2010, în ceea ce privește acordarea în compensare a terenului în suprafață de 328,1 mp înscris în Codul familiei_ Bistrița.
În temeiul art. 1 alin. 1 - 3 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că măsura reparatorie în echivalent care poate fi dispusă în favoarea contestatoarei constă în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, situație în care va constata dreptul contestatoarei în acest sens, pentru terenul în suprafață de 1261 mp situat în Bistrița, . Năsăud, înscris în C.F. nr._ nr. cadastral_.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În fond, după casare:
Admite în parte contestația formulată de reclamanta U. C. S., în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale.
Anulează în parte Ordinul Ministerului A. Naționale nr. 16.524/2010, în ceea ce privește acordarea în compensare a terenului în suprafață de 328,1 mp înscris în C.F._ Bistrița.
Constată dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1261 mp situat în Bistrița, . Năsăud, înscris în C.F._ Bistrița nr. cadastral_.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. R. P. M. A.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
27.02.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 337/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 2113/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
