Partaj judiciar. Decizia nr. 337/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2004/94/2008*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 337R
Ședința publică de la 18 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți B. E. C., B. L., B. M., I. M. și B. SIȚA împotriva deciziei civile nr. 866A/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E. și C. G., având ca obiect: partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți B. E. C., B. L., B. M., I. M. reprezentați de avocat B. M. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă B. A. reprezentată de avocat P. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă B. Sița și intimata reclamantă C. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost restituit dosarul de fond.
Reprezentanta recurenților pârâți arată că menține concluziile susținute la termenul din 26.11.2012 și solicită admiterea recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că menține concluziile susținute la termenul din 26.11.2012 și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 06.03.2008, sub nr._, reclamantele B. A. și C. G. au chemat în judecată pe pârâții B. Sița și B. I., solicitând ieșirea din indiviziune asupra suprafețelor de teren evidențiate în titlul de proprietate nr. 6698/29.03.1994.
Prin încheierea interlocutorie din data de 09.05.2008, instanța a constatat că părțile dețin în indiviziune terenurile indicate în titlul de proprietate, în cote de câte 1/3 reclamantele și 1/3 fiecare dintre cei doi pârâți.
Prin sentința civilă nr. 5973/02.12.2009, Judecătoria B. a admis acțiunea, a constatat că părțile se află în indiviziune asupra terenurilor situate pe raza comunei D., ., astfel: 15.600 mp situat în tarlaua 39 . valoare de 245.700 lei categoria arabil, 2500 mp tarlaua 29, . de 204.275 lei, 1100 mp extravilan vie tarlaua 65, . valoare de_ lei și 800 mp intravilan curți, construcții în tarlaua 39, . valoare de 153.376 lei, în total 693.232 RON. Judecătoria a constatat că, asupra masei partajabile, părțile au următoarele cote indivize: 1/3 în valoare de 231.077,33 RON, reclamantele B. A. și C. G., 1/3 în valoare de 231.077,33 RON, pârâtul B. I., și 1/3 în valoare de 231.077,33 RON, pârâta B. Sița. Judecătoria a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor conform variantei 3 (completare) la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expertul Manaș C.. Judecătoria a atribuit reclamantelor B. A. și C. G. în indiviziune lotul A conform variantei 3 (completare) la raportul de expertiză și a atribuit pârâtului B. I. lotul B, conform variantei 3 (completare) la raportul de expertiză în specialitatea topografie. Judecătoria a atribuit pârâtei B. Sița lotul C conform variantei 3 (completare) la raportul de expertiză în specialitatea topografie și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din interpretarea art. 67310 din Codul de procedură civilă, rezultă că principala modalitate de partaj ce trebuie avută în vedere de instanță este partajul în natură. Având în vedere solicitările părților, dimensiunile mari ale suprafețelor de teren cuprinse în masa partajabilă și faptul că în speță nu s-a dovedit că partajarea tuturor suprafețelor de teren ar duce la scăderea semnificativă a valorii acestora, instanța a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei trei la raportul de expertiză în specialitatea topografie (completare la raport). Față de concluziile orale formulate la ultimul termen de judecată și de cele scrise depuse de B. Sița precum și de lipsa exprimării altei poziții de către celelalte părți, instanța a atribuit către reclamantelor B. A. și C. G. lotul A, pârâtului B. I. lotul B, iar pârâtei B. Sița lotul C.
Având în vedere că partajul s-a efectuat în natură, instanța a constatat că nu se impune plata de sulte. Valoarea terenurilor și prin urmare a lotului fiecărei părți, va fi cea stabilită prin raportul de expertiză evaluatorie întocmit de expertul D. M., la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că atât reclamantele cât și pârâții au achitat onorarii de expert în cauză și au beneficiat de asistența unor avocați.
Prin decizia civilă nr. 742 A/08.06.2010 Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă B. A. împotriva sentinței civile nr. 5973/02.12.2009 a Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. G. și intimații-pârâți B. Sița și B. I..
Prin decizia civilă nr. 3071/16.05.2011 Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat de B. Sița împotriva acestei decizii, pe care a casat-o, trimițând cauza pentru rejudecarea apelului.
Curtea a constatat că, prin nelegala citare, s-a produs recurentei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit cu neobservarea acestei forme, recurenta fiind lipsită de dreptul de apărare în apel.
În rejudecare, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 866A/21.10.2011 prin care a admis apelul declarat de apelanta reclamantă B. A. împotriva sentinței civile nr. 5973/02.12.2009 pronunțată de Judecătoria B., a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor, atribuind reclamantelor terenul în suprafață de 800 mp situat în tarlaua 39 . curți construcții și lotul nr. 3 în suprafață de 5200mp din terenul denumit „Creața” situat în extravilanul comunei D., Jud. Ilfov, tarlaua 39 . anexei 13 din completarea la raportul de expertiză tehnică aflat la fila 206 a dosarului, iar pârâtului B. I. lotul nr. 1 din terenul arabil denumit „Creața” în suprafață de 5200 mp conform anexei 3 din completarea la raportul de expertiză topo precum și terenul denumit „la R.” în suprafață de 2500 mp situat în extravilanul comunei D., jud. Ilfov, tarlaua 29, . B. Sița terenul „la Vii” situat în extravilanul comunei D. în suprafață de 1100 mp tarlaua 65, . și lotul nr. 2 în suprafață de 5200mp situat în extravilanul comune D. tarlaua 39 . completarea la raportul de expertiză.
Pentru egalizarea loturilor, tribunalul a obligat pe pârâtul B. I. la plata sumei de_ lei către pârâta B. Sița și pe reclamantele B. A. și C. G. la plata sumei de 4199 lei către pârâta B. Sița și a menținut dispozițiile referitoare la constatarea masei și cotelor indivize.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că reclamantele au arătat că doresc să le fie atribuită în exclusivitate suprafața de teren de 800 mp pe care este edificată casa construită de tatăl lor, aceasta nefiind comod partajabilă. Pârâții nu au depus cereri prin care să-și exprime poziția cu privire la modalitatea de partajare.
Tribunalul a constatat că expertiza efectuată în cauză a propus mai multe variante de lotizare, prima instanța omologând varianta a treia prin care toate terenurile ce formează masa partajabilă au fost împărțite în trei loturi egale. Prima instanță a apreciat că se impune această modalitate de ieșire din indiviziune față de lipsa exprimări altei poziții de către părți, singura care a fost de acord cu această variantă fiind pârâta B. Sița.
Tribunalul a constatat că reclamantele, în cererea de chemare în judecată, au propus ca terenul în suprafață de 800 mp pe care se află edificată o construcție, să le fie atribuit. Pârâții nu au prezentat instanței propriile variante de lotizare, însă au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, dorind ca toate terenurile să fie împărțite în loturi.
Tribunalul a considerat că, prin partajarea terenurilor în varianta a 3-a a raportului de expertiză, se aduce însă o modificare a destinației economice a terenurilor de 800mp și la „vii”, astfel încât acestea se împart în loturi cu deschideri de numai 8,6mp, respectiv 6,42m, inutilizabile potrivit destinației lor. Prin urmare, Tribunalul a apreciat motivul de apel întemeiat, întrucât, prin modalitatea de partajare solicitată de pârâta B. Sița prin concluziile orale și scrise, se produce o fărâmițare excesivă a bunurilor supuse partajului.
Tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul D. M., referitoare la valoarea terenurilor în litigiu - valori însușite de părți prin nedepunerea obiecțiunilor - valoarea totală a masei partajabile fiind de 693.323 lei iar echivalentul valoric al cotei de 1/3 fiind de_ lei. Având în vedere că loturile formate potrivit raportului de expertiză - completare efectuat de expertul Manaș C. sunt inegale ca valoare, în temeiul art. 742 din Codul civil, tribunalul a dispus obligarea pârâtului B. I. la plata sumei de_ lei cu titlu de sultă către pârâta B. Sița și obligarea reclamantelor, în solidar, la plata sumei de 4199 lei către pârâta B. Sița, cu titlu de sultă.
Prin încheierea din 14.12.2012, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 866A/21.10.2011 prin care s-a soluționat cererea de apel formulată de apelanta reclamantă B. A., în sensul că în loc de pârâtul B. I. vor fi menționați moștenitorii acestuia: B. L., I. M., B. E. C., B. M., în paragrafele 2 și 3 ale dispozitivului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenții pârâți B. E. C., B. L., B. M. și I. M. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 6735 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având în vedere că se puteau repartiza loturi egale în natură și egale ca și valoare fără să se încalce dreptul de proprietate al apelantei asupra construcției, așa cum a stabilit în mod corect instanța de fond, întrucât prin expertiza topo loturile au fost alcătuite în așa fel încât construcția în cauză a căzut în lotul de teren atribuit apelantei.
Recurenții pârâți au considerat că varianta 3 de lotizare aleasă de instanța de fond este cea egală și echitabilă deoarece cuprinde loturi din fiecare suprafață de teren (intravilan și extravilan) ce compun masa succesorală. Autorul intimaților, B. I., a primit în natură lotul nr. 3 conform variantei 3 din completarea la raportul de expertiză, variantă cu care intimații sunt de acord.
Recurenții pârâți au considerat că pronunțarea unei hotărâri în anul 2011, bazată pe concluziile unei expertize evaluatorii din anul 2008, este total greșită și necorespunzătoare valorilor actuale ale imobilelor construcții și teren. Recurenții pârâți au arătat că instanța a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată și a atribuit loturi cu acordarea sultelor stabilite conform unor expertize întocmite la nivelul anului 2008, terenurile nemaiavând valorile reținute în expertizele întocmite cu 4 ani în urmă, hotărârea fiind astfel nelegală și netemeinică.
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs pârâta B. Sița, solicitând menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, având în vedere că în mod corect instanța de fond a dispus împărțirea în natură a fiecărei suprafețe de teren, în cote egale pentru fiecare parte, luând în considerare varianta nr. 3 din completarea la raportul de expertiză topografică în care toate terenurile se împart în natură în cote de 1/3 pentru fiecare parte, fără plata vreunei sulte.
Recurenta a arătat că părțile și-au exprimat pe parcursul dosarului de fond poziția procesuală în sensul de a li se atribui pe cât posibil teren în natură, astfel încât în mod greșit instanța a reținut că doar prin concluziile scrise recurenta și-ar fi exprimat această poziție procesuală. În acest sens există încheierile de ședință precum și obiecțiunile și :mai ales cererea de suplimentare a raportului de expertiză pentru a se stabili dacă se pot împărți în natură inclusiv terenul intravilan de 800 mp și a se formula variante de lotizare prin atribuirea în natura de loturi egale, ceea ce s-a și întâmplat.
Recurenta a arătat că părțile au participat la efectuarea expertizei și și-au exprimat punctele de vedere chiar față de expert în sensul de a se alcătui loturi în natură pe cât posibil și a se împărți toate suprafețele în cote egale, poziție procesuală reținută în expertiză. Ca atare, instanța de apel a plecat de la o premisă greșită, respectiv a reținut o situație de fapt și de drept eronată ce a dus ulterior la o interpretare greșită a actelor deduse judecății și la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Recurenta a arătat că și în ultima încheiere de ședință s-a luat act de faptul că cel puțin recurenta, Butușina Sița, și-a exprimat opțiunea în sensul împărțirii tuturor loturilor în natură iar în concluziile scrise formulate pe fondul cauzei a fost argumentată pe larg solicitarea acestei variante. Ca atare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de legal cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nesocotind dispozițiile în materie, care prevăd a se dispune împărțirea în natură a tuturor terenurilor, prin loturi egale pe cât posibil.
În ceea ce privește argumentația ca nu ar fi fost posibilă construirea pe această suprafață datorită deschiderii mici, recurenta a arătat că această susținere nu este reală întrucât cererea de deschidere de 12 ml este pentru oraș, iar nu pentru sate unde este de 8 ml și, oricum de la această deschidere de 12 ml, respectiv 8 ml, se pot face excepții în condițiile legii, expertul tehnic cunoscând foarte bine aceste norme și luând decizia de a le împărți în natură.
Recurenta a considerat că argumentul instanței în sensul că suprafețele de teren ar fi fărâmițate prin lotizarea și atribuirea în natură și le-ar fi schimbată destinația, având deschideri foarte mici este greșită întrucât, pentru suprafața intravilan, s-a dat explicația mai sus, iar pentru vii, nu este necesar să existe vreo deschidere.
Recurenta a considerat că soluția instanței de apel nu este motivată, fiind lacunară și contradictorie, fiind o copie a soluției casate, invocând în acest sens motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Recurenta a arătat că instanța de apel a stabilit la sfârșitul anului 2011 sulte ce fuseseră dispuse printr-o expertiză din 2008, sulte ce nu mai sunt de actualitate, nefiind corect stabilite.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs invocat de recurenții pârâți B. E. C., B. L., B. M. și I. M., în sensul că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6735 alin. 2 din codul de procedură civilă este nefondat. Conform articolului menționat, instanța va face împărțeala în natură, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani. În temeiul acestei prevederi, partajul în natură constituie regula, care a și fost urmată în cauză. Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor, atribuind în natură loturile determinate prin expertiza efectuată la prima instanță, cu obligarea părților la plata unor sulte pentru egalizarea loturilor.
Referitor la modalitatea de partajare aleasă de instanța de apel, Curtea constată că în mod just s-a optat pentru partajarea în natură prin aplicarea art. 6735 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu respectarea art. 6739, privitor la criteriile pentru formarea loturilor. Astfel, din conținutul completării la raportul de expertiză a rezultat punctul de vedere al expertului privind dificultatea formării a trei loturi din terenul de 800 mp, categoria de folosință curți construcții, și din terenul denumit „Viile”, acestea având, în această modalitate de împărțire, deschideri mici la stradă.
În acest context, împrejurarea că instanța de apel a optat pentru o variantă de partajare în natură care presupune atribuirea în natură a unor loturi inegale ca valoare, nu reprezintă o încălcare a art. 6735 alin. 2 din Codul de procedură civilă, principiul împărțelii în natură fiind respectat și în această situație, opțiunea pentru varianta de partajare care presupune obligarea părților la plata unor sulte pentru egalizarea valorii loturilor fiind permisă de dispoziția legală menționată.
Motivul de recurs invocat de recurenta B. Sița, prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, în sensul că soluția instanței de apel nu ar fi motivată, fiind lacunară și contradictorie, nu este întemeiat. Curtea constată că, în motivarea deciziei, instanța de apel a expus considerentele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, arătând argumentele pentru care a schimbat sentința și a ales o altă variantă de partajare decât cea pentru care a optat prima instanță, și anume, a considerat că respectiva variantă aleasă de judecătorie conduce la o modificare a destinației economice a terenurilor de 800 mp, categoria de folosință curți construcții, și „La vii”, datorită deschiderii mici a loturilor, producându-se astfel o fărâmițare excesivă a bunurilor supuse partajului. Împrejurarea că instanța de apel, în urma analizării probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, a ajuns la o altă concluzie decât aceea dorită de parte nu presupune că motivarea ar fi lacunară său contradictorie, astfel cum susține recurenta.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă Curtea constată că, deși recurenta B. Sița a invocat în cererea de recurs aceste prevederi legale, nu a formulat critici care să se circumscrie acestui motiv de recurs, nefiind menționat care este actul juridic dedus judecății care să fi fost greșit interpretat sau a cărui natură sau înțeles vădit neîndoielnic să fie schimbate prin decizia recurată. Criticile expuse în cererea de recurs vizează varianta de partajare aleasă de instanța de apel cu pretinsa încălcare a legii, situație în care aceste critici urmează a fi examinate de Curte prin prisma art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă este, de asemenea, neîntemeiat. Contrar susținerii recurentei B. Sița, instanța de apel a ținut cont de principiul partajării în natură și a dispus în consecință, poziția procesuală a părților în acest sens fiind astfel luată în considerare.
Conform art. 6736 din Codul de procedură civilă, raportul de expertiză va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite. Curtea constată că, în opinia expertului, varianta din completarea la raport, adoptată de prima instanță, de împărțire a terenurilor în 3 loturi, conduce la fărâmițarea excesivă a terenului intravilan și a terenului denumit „Viile”.
Instanța de apel a luat în considerare această opinie și a dispus în consecință atribuirea terenului intravilan reclamantelor și, respectiv, a terenului denumit „la Vii” pârâtei B. Sița, fără a încălca astfel regula partajării în natură.
Principiul partajării în natură presupune, astfel cum s-a arătat, formarea și atribuirea loturilor, cu întregirea acestora printr-o sumă de bani. Curtea constată că instanța de apel, ținând cont de toate probele administrate - expertiza tehnică imobiliară și completarea la aceasta, dar și de dispozițiile art. 67310 din Codul de procedură civilă, a considerat în mod just că, în raport de suprafața terenurilor denumite „Curți” și „Vii”, și de opinia expertului, varianta atribuirii acestor bunuri unora din coproprietari este cea mai indicată,
Împrejurarea că instanța de apel a optat pentru o variantă în care loturile nu sunt echivalente ca valoare, fiind necesară stabilirea unor sulte pentru stabilirea echivalenței valorice, nu presupune încălcarea principiului partajării în natură, punerea în aplicare a acestui principiu, în ambele variante, fiind prevăzută de art. 6735 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, Curtea constată că instanța de apel a dat eficiență principiului partajării în natură cu respectarea dispozițiilor art. 6735 din Codul de procedură civilă, precum și a art. 6739 și art. 67310 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 6739 din Codul de procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Instanța de apel a ținut seama de aceste criterii. Astfel, la atribuirea terenului de 800 mp, denumit „Curți”, a avut în vedere faptul că, pe respectivul teren, autorul reclamantelor a efectuat o construcție, situație în care în mod corect a considerat că respectivul criteriu de atribuire operează în favoarea acestora.
Principiul în materie de partaj este ca, păstrându-se drepturile cuvenite fiecărui copărtaș, instanța să evite fărâmițarea excesivă a terenurilor, care poate duce la diminuarea valorii lor economice. Partajul prin atribuire se impune în cazul în care unul din copărtași a construit pe terenul indiviz, situație în care în mod corect instanța de apel a atribuit reclamantelor terenul intravilan de 800 mp, ținând seama de faptul că, pe acest teren, autorul reclamantelor a edificat construcția, reclamanta B. A. locuind la acea adresă.
De asemenea, tribunalul a aplicat corect prevederile art. 67310 din Codul de procedură civilă, ținând cont de opinia expertului în sensul că împărțeala în natură a terenurilor denumite „Curți” și „Vii” ar cauza o scădere importantă a valorii acestora, datorită deschiderii mici care ar rezulta în cazul împărțirii în 3 loturi egale, modificând-le astfel în mod păgubitor destinația economică.
În această situație, având în vedere și lipsa învoielii părților privind atribuirea loturilor, în mod corect instanța de apel a atribuit terenul denumit „R.” moștenitorilor defunctului B. I., având în vedere că, prin cererea depusă la fila 43 din dosarul primei instanțe, acesta a solicitat atribuirea în întregime a acestui teren, pe care îl folosește și cultivă. Având în vedere faptul că terenurile denumite „Curți” și „R.” au fost atribuit în întregime copărtașilor menționați, în mod corect a fost atribuit terenul denumit „Vii” către pârâta B. Sița, pentru a fi atribuite, pe cât posibil, terenuri în natură.
În ceea ce privește cuantumul sultelor stabilite de instanța de apel, Curtea constată că acestea au fost stabilite conform expertizei efectuate în cursul judecății în primă instanță, conform art. 6736 din Codul de procedură civilă, raportul de expertiză arătând evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia. Criticile formulate în recurs cu privire la cuantumul sultelor nu vizează motive de nelegalitate, nefiind invocate neregularități privind efectuarea expertizei, recurenții făcând simple afirmații, nesusținute de probe, în sensul că terenurile nu mai au valorile stabilite prin expertiza din 2009.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că motivele de recurs invocate de recurenții pârâți B. E. C., B. L., B. M. și I. M. și B. Sița nu sunt întemeiate. În consecință, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile menționate, declarate împotriva deciziei civile nr. 866A/21.10.2011 pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții pârâți B. E. C., B. L., B. M. și I. M. și B. Sița împotriva deciziei civile nr. 866A/21.10.2011 pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. A. și C. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. GC – 2 ex
19.02.2013
Jud. apel T. S.
I. I.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1679/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
