Pretenţii. Decizia nr. 1261/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1261/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 20846/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1261R
Ședința publică de la 21 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. M..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant B. J. împotriva sentinței civile nr.44/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței faptul că recurentul-reclamant a depus cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol, suspendată la data de 12.04.2013 în baza art.242 pct.2 C.pr.civ. Totodată, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol.
Curtea, în baza art.245 alin.1 C.pr.civ. repune cauza pe rol la cererea părții. Având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 44 din 9.01.2013 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul B. J. împotriva pârâtului S. R. - cerere formulată în baza legii nr. 221/2009 - cu motivarea că măsura deportării în URSS a autoarei reclamantului nu reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs reclamantul.
Recursul nu este fondat.
Măsura deportării în URSS dispusă anterior datei de 6.03.1945 nu este o măsură administrativă cu caracter politic în sensul legii nr.221/2009, deoarece această lege are ca obiect de reglementare numai condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989 ceea ce rezultă chiar din titlul legii.
Măsura administrativă a deportării reclamantului în URSS a fost pronunțată anterior datei de 6.03.1945, astfel că nu face parte din măsurile luate în perioada de referință a legii nr.221/2009 pentru a atrage aplicabilitatea în speță a legii menționate. Excluderea de la reparație în baza criteriului temporal nu este arbitrară și aleatorie, deoarece data de 6.03.1945 marchează instaurarea dictaturii comuniste, iar opțiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privința persoanelor aflate în ipoteza art. 1 din lege este una justificată în mod obiectiv și rațional, așa cum a stabilit chiar Curtea Constituțională prin decizia nr.402 din 24.03.2011, în cadrul controlului de constituționalitate al art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr.221/2009.
De aceea, în speță nu are nici o relevanță dacă măsura deportării în URSS a avut sau nu un caracter politic, deoarece din punct de vedere juridic ea excedează obiectului de reglementare al Legii nr.221/2009, astfel cum a stabilit și Înalta Curte de Casație prin decizia nr. 15 din 12 noiembrie 2012, dată în interesul legii, obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.”
De aceea, recursul analizat în baza art. 3041 c. pr. civ. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant B. J. împotriva sentinței civile nr.44/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. A. V. R. P.
GREFIER
G.-M. V.
Red. R.P.
Tehnored. T.I.
2 ex./19.07.2013
Jud. fond C. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 786/2013. Curtea de Apel... | Evacuare. Decizia nr. 1679/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
