Pretenţii. Decizia nr. 1767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1767/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 24829/3/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1767R
Ședința publică de la 22.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
……………………
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant J. K., împotriva sentinței civile nr. 494/08.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul reclamant J. K. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat. Reclamantul nu a produs dovezi din care să rezulte caracterul politic al măsurii și nici dovezi în sensul confiscării anumitor bunuri care să poate fi restituite ca daune materiale.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a civilă la data de 28.06.2012, reclamantul J. K. a chemat in judecata pe paratul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitand: sa se constate caracterului politic al măsurii administrative a deportării în B. cu exproprierea averii avute la data deportării și cu stabilirea unui domiciliu forțat a petentului și a familiei sale ( mama sa, bunica si bunicul sau ), precum si obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro contravaloarea prejudiciului material si moral suferit ca urmare a masurii sus mentionate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr.494/8.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut:
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 28.06.2012, când art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, care prevedea acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, fusese declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale.
Tribunalul a constatat că potrivit deciziei în interesul legii nr. 12/2011, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Se reda apoi din considerentele retinute de Curtea Constituțională si din cele retinute în decizia în interesul legii nr. 12/2011, potrivit cărora prin pronunțarea deciziilor Curții Constituționale, referitoare la inexistenta unei discriminari.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat, in termen legal, prezentul recurs, de catre reclamant, sustinandu-se in esenta urmatoarele critici:
Instanta din motive de neinteles nu s-a pronuntat asupra pucntului 1 din cererea depusa. Constatarea caracterului politic este un drept stipulat de lege expresis verbis, cu caracter de recunoastere si reabilitare.
Plata despăgubirii solicitate trebuie acordată și conform art. 5 alin. 1 lit. b al Legii nr. 221/2009, chiar dacă nu se aplică art. 5 A. 1 Iit. a pe baza deciziei Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010, deoarece cel puțin în volumul cerut recurentul a avut o pierdere in avere, și nu numai morală, prin deportarea forțată pentru o perioadă îndelungată. Instanța ar fi putut proceda la estimarea daunei materiale prin absorbirea forțată a forței de muncă pentru mai mulți ani, prin expertiză. În această perioadă victimele erau private de posibilitatea de dobândire de venit și de întreținere a familiei, forța lor de muncă a fost absorbită cu forța și în mod abuziv prin măsura criticată. Valoarea acestei forțe de muncă depășește în mod evident suma cerută, așa ca scopul legii obligă pe pârât la reparația și a acestei daune, chiar dacă nu se) aplică art. 5 alin. 1 lit. a, ci litera b.
Recurentul până în prezent nu a beneficiat de un cadru legal de reparare a daunelor ca urmare măsurii abuzive suferite din partea statului roman comunist, deoarece art. 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 exclude pe recurent din cercul celor îndreptățiți, așa că nu poate fi vorba de o concurență în drepturi între aceste doua acte normative.
Recurentul arata ca pe langa art. 5 din Legea nr. 221/ 2009 invoca si toate celelalte norme care depasesc norma evocata. Judecatorul de drept comun este obligat din oficiu sa verifice care alte nome fac admisibila cererea depusa. Se invoca art. 20 din Constitutia Romaniei, art. 7, 8, 9, 10 si 28 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificat de Romania in 1974 ( art. 9 pct. 5 ).
SE invoca o decizie de practica a unei instante romane si se face referire la jurisprudenta CEDO legata de violarea art. 5 par. 1 din CEDO, solicitandu-se admiterea cererii, iar in caz de respingere sa fie sesizata jurisdictia comunitara conform art. 267 din Tratatul de functionare a UE.
Solutionand recursul declarat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata:
Curtea respinge toate criticile recurentului referitoare la solutia data pretentiei sale de despagubire a prejudiciului moral.
Acțiunea reclamantului, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 28.06.2012 fost întemeiată pe dispozițiile Legea nr. 221/2009.
Curtea constata ca in mod corect tribunalul a stabilit ca cererea reclamantului de despagubire a prejudiciului moral este neintemeiata, urmare a interventiei deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, prin care s-a stabilit ca prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale, intrucat aceste dispozitii care intemeiasera cererea reclamantului isi incetasera deja efectele, conform art. 147 din Constitutie, inca anterior formularii prezentei cereri.
In ce priveste sustinerea recurentului ca despagubirile ar fi putut fi acordate in conditiile art. 5 lit. b din lege, Curtea constata ca acestea vizeaza in mod expres despagubirile pentru prejudiciul material, iar nu pentru prejudiciul moral.
Totodata, fata de decizia in interesul legii nr. 12/ 2011, obligatorie pentru instante potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca toate argumentele dezvoltate de recurent prin recursul formulat sunt neintemeiate, inclusiv cele referitoare la incalcarea unor drepturi fundamentale reglementate de documentele internationale si la existenta unei discriminari, aceasta analiza a conformitatii legislatiei interne cu textele documentelor internationale referitoare la drepturile omului (inclusiv Conventia Europeana a Drepturilor Omului ) fiind facuta de instanta suprema prin decizia in recurs in interesul legii mentionata.
Curtea respinge si sustinerea recurentului ca instanta din oficiu ar fi trebuit sa aiba in vedere alte temeiuri de drept, in realitate o data ce reclamantul a indicat cadrul legal in care isi formuleza cererea, instanta neputand sa extinda judecata.
In ce priveste Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificat de Romania, Curtea constata ca acestea nu sunt reglementari cu valoare de norma juridica pentru statele semnatare, iar pe de alta parte sunt ulterioare faptelor acuzate de recurent ca ar fi constituit o incalcare a drepturilor sale, neoferind pentru acest motiv protectie recurentului.
Pentru aceste motive, Curtea va mentine solutia data de tribunal asupra cererii de despagubire a prejudiciului moral, constatand ca aceasta este temeinica si legala. Nu se impune sesizarea jurisdictiei comunitare cu intrebare preliminara, Curtea avand in vedere la acest moment exista deja pronuntata o hotarare si de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului – hotararea din 4 septembrie 2012, in cauza Nastaca D. și alții împotriva României (cererea nr._/11), prin care instanta europeana a hotarat ca nu exista incalcare a art. 6 par. 1 si art. 14 din Convenție, dar nici a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție . neacordare de despagubiri pe motivul interventiei deciziei Curtii Constitutionale.
Curtea va admite insa criticile formulate de recurent referitor la nepronuntarea tribunalului asupra capatului 1 de cerere si la cererea de despagubire pentru prejudiciul material.
Astfel, se constata ca prin cererea formulata reclamantul preciza in mod expres si aceste pretentii, anume de constatare a caracterului politic al masurii deportarii, precum si de acordare de despagubiri pentru prejudiciul material.
Or, din lecturarea sentintei tribunalului se constata ca tribunalul nu a luat spre analiza, nu a cercetat si nu s-a pronuntat asupra acestor capete de cerere, situatie care, in conditiile art. 312 C.pr.civ. impune admiterea recursului, casarea partiala a sentintei si trimiterea spre rejudecare, pentru asigurarea unei judecati cu respectarea limitelor judecatii.
In concluzie, Curtea va admite recursul, in limitele mentionate mai sus, va casa în parte sentința recurată și va trimite spre rejudecare la Tribunalul București cererea de constatare a caracterului politic și cererea de despăgubire a prejudiciului material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant J. K., împotriva sentinței civile nr. 494/08.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează în parte sentința recurată și trimite spre rejudecare la Tribunalul București cererea de constatare a caracterului politic și cererea de despăgubire a prejudiciului material.
Menține soluția privind daunele morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER
S. V.
RED.DFG
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
24.10.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 17/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 233/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
