Obligaţie de a face. Decizia nr. 17/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 12322./300/2006
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.17 R
Ședința publică din data de 10.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă . împotriva deciziei civile nr.689A/10.07.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți O. A., O. T. și intimații pârâți M. E., ., cauza având, ca obiect, „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenta pârâtă ., prin consilier juridic Ș. G. D., cu delegație la fila 49 dosar, intimata reclamantă O. A., personal și asistată de avocat O. X., cu împuternicire avocațială la fila 37 dosar, intimatul reclamant O. T. reprezentat de același apărător, lipsind intimații pârâți M. E., ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte ., solicită admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, apreciind că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut o situație eronată în ceea ce privește imobilul în litigiu, întrucât intimații reclamanți nu au nicio calitate față de acest teren. Astfel, arată că terenul este deținut în întregime de societatea recurentă, ½ în calitate de proprietar, în baza contractului de vânzare-cumpărare, și ½ în calitate de locatar, în baza contractului de închiriere. Mai arată că imobilul este în indiviziune între cei menționați anterior și nu s-a realizat ieșirea din indiviziune. Depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților reclamanți O. A. și O. T., solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, arătând că încă din anul 2006 recurenta tergiversează efectuarea lucrărilor, în condițiile în care terenul din . este proprietate privată, reclamanții locuind acolo din anul 1986.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 08.08.2006, reclamanții O. T. și O. A. au chemat în judecată pe pârâtul M. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să amenajeze terenul propietatea sa situat în imediata vecinătate a gardului despățitor dintre cele două proprietăți, de așa manieră încât scurgerea apelor pluviale să nu se mai facă pe terenul proprietatea lor, întrucât construcâia situată pe acesta s-a degradat într-o stare avansată și mai mult decât atât, chiar bunurile mobile aflate în interiorul locuinței s-au îmbibat de umezeală și s-au degradat în așa măsură încât nu se mai pot folosi.
Reclamanții au mai arătat că deși l-au avertizat pe pârât printr-o notificare să execute lucrările corespunzătoare acesta nu a dat niciun răspuns și nici nu a procedat la efectuarea respectivelor lucrări de amenajare a terenului său.
Reclamanții au menționat că în cauză se impune a fi înlocuit gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, obligându-se să suporte ½ din cheltuielile alocate acestei lucrări, gardul fiind degradat, orice persoană putând pătrunde pe proprietate.
Au susținut reclamanții faptul că pârâții desfășoară activități de construcții iar prin zgomotele și materialele depozitate pe proprietatea sa le provoacă un disconfort major.
În drept au fost invoacte dispozițiile art. 1075 c.civil.
În dovedire reclamanții au depus la dosar decizia civilă nr. 350/12.02.2003 a Tribunalului București- Secția a V-a Civilă.
Pârâtul M. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în sensul că persoana pârâtă din cauză nu este aceeași cu persoana sa, fiind diferență de nume și domiciliu. A mai arătat pârâtul faptul că nu deține în proprietate imobilul din . sector 2, el domiciliind la o altă adresă. Pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că nu este proprietarul imobilului nefiind îndeplinite condițiile antrenării răspunderii sale pentru obligația de face.
În drept au fost invocate disp. art. 115 c.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.3243/24.04.2007 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a fost respinsă cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesaulă pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, apel respins prin decizia civilă nr. 983/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a V A Civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 983/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă a fost declarat recurs, recurs admis prin decizia civilă nr.383/04.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția A IV A Civilă, casată decizia recurată, admis apelul, desființată sentința civilă nr.3243/24.04.2007 și trimisă cauza spre judecarea fondului la aceeați instanță.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 2 cauza a fost înregistrată la data de 25.05.2009 sub nr._ .
S-a apreciat de către instanța de control judiciar că în cauză trebuiau introduse în cauză în calitate de pârâte . și ., având în vedere autorizația de construire nr.1365/55 V din 13.10.2008, certificatul de urmbanism nr. 2222/110V/11.08.2006 și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr.0282/24.06.1994 din care rezultă imbilul este proprietatea ., chiriașul . fiind numit și administrator, conferindu-i toate puterile care decurg din această calitate prin contractul încheiat la data de 28.01.2001.
În fond, după casare, pârâtul M. E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât aceștia nu au calitatea de proprietari ori chiriași ai imobilului, ocupându-l fără titlu locativ, iar prin sentința civilă nr.728/01.02.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 rămasă definitivă și irevocabilă a fost reziliat contractul de închiriere încheiat de reclamanți și s-a dispus evacuarea acestora.
Pârâtul M. E. a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu este proprietarul terenului, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept au fost invoacte dispozițiile art. 115 c.pr.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrusiri fiind depusă al dosar în copie sentința civilă nr.728/01.02.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2.
Pârâtele . și . au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților motivat de faptul că imobilele nu se învecinează iar reclamanții nu justifică un titlu valabil fiind evacuați din imobil prin sentința civilă nr.728/01.02.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2.
Pârâtele au invocat de asemenea excepția lispei calității procesuale pasive întrucât imobilele nu se învecinează.
În drept au fost invocate disp. Art. 115 c.pr.civ.
În dovedire au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
În temeiul disp. art. 137 alin.2 c.pr.civ. instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive invocate de pârâți.
Instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri, interogatoriu doi martori, expertiză tehnică specialitatea construcții și pârâților proba cu înscrisuri.
La dosar a fost atașat raportul de expertiză construcții întocmit de domnul expert P. I. C. filele 83-85, precum și răspunsul la obiecțiuni.
Reclamanții au renunțat la proba testimonială.
Pârâtul M. E. legal citat la interogatoriu nu s-a înfățișat.
Prin sentința civilă nr.7475 din 31.05.2011 pronunțată de Judecătoriei Sector 2 București s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanții O. T. și O. A. în contradictoriu cu pârâții M. E. și . și ., a fost obligată pârâta . să amenajeze curtea betonată a imobilului situat în ., sector 2 în sensul de a completa zidul de separație dintre cele două curți – curtea imobilului reclamanților din ., sector 2 și curtea betonată a imobilului din ., sector 2- pe toată lungimea gardului, să realizeze cămine de scurgere apelor pluviale la canalizare în curtea betonată sau a unor rigole pentru dirijarea apelor către stradă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere având ca obiect grănițuire, a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, a respins ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâților M. E. și .., a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la sistarea lucrărilor de depozitare de materiale de construcție, incendiere de deșeuri, de poluare a atmosferei, a obligat pârâta . la plata sumei de 800 lei către reclamantă cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, a luat act că pârâta . nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 7475/31.05.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ în termen legal, motivat și timbrat a formulat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei, fiindu-le încuviințată proba cu înscrisuri în vederea combaterii susținerilor formulate de instanța prin hotărâre, să se admită apelul formulat, să fie schimbată în parte sentința atacată și pe cale de consecință să fie respinsă acțiunea formulată în fond de reclamanții O. T. și O. A. împotriva apelantei S.C. I. I. S.R.L., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă sub nr. unic_, la data de 18.01.2012.
Prin decizia civilă nr. 689 A din 10.07.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât . în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. T., O. A. și intimații-pârâți M. E. și ., împotriva sentinței civile nr. 7475/31.05.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ și a fost obligată apelanta pârâtă la plata către intimații reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Una dintre condițiile promovării acțiunii în justiție este și justificarea calității procesuale active de către cel ce formulează cererea de chemare în judecată, respectiv de titular al dreptului subiectiv încălcat.
Instanța în temeiul art. 137 C.pr.civ. s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor, dar în situația în care apreciază necesar administrarea de probe sau aprecierea unor probe ce ar antama fondul sau pentru o mai bună administrare a justiției se pronunță odată cu fondul asupra excepțiilor, un asemenea caz fiind cel al excepției lipsei calității procesuale active.
Tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitatea de chiriași ai imobilului din ., în baza contractului de închiriere nr. 5623/30.07.1982, contract ce a fost reziliat prin Sentința Civilă nr. 728/01.02.2001, sentință ce nu a fost pusă în executare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta precizează că instanțele au reținut o stare de fapt eronată, atâta timp cât intimații nu pot dovedi nici dreptul de proprietate, nici dreptul de posesie a imobilului ce face obiectul dosarului, intimații O. T. și O. A. fiind evacuați din imobilul situat în București, ., Sector 2 pentru lipsa titlului locativ conform sentinței civile nr. 728/2001 a Judecătoriei Sector 2 prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 5628/1982 și evacuarea intimaților.
Se mai arată că instanțele nu au luat în calcul faptul că imobilul în cauză, situat în imediata vecinătate a gardului despărțitor dintre cele două proprietăți este deținut în indiviziune între . și Municipiul București și atât pentru teren, cât și pentru construcțiile de pe acesta, nu au fost definite cotele părți ale proprietății, neputând ști dacă gardul este poziționat corect și dacă va rămâne în aceeași poziție în care se găsește în prezent, existând pe rol dosarul nr._/300/2012 cu termen de judecată – 26.02.2012 în vederea ieșirii din indiviziune.
Intimații-reclamanți au depus în cauză întâmpinare, prin care au arătat că printr-o hotărâre irevocabilă, . obligat să le vândă imobilul în cauză, dar aceștia nu și-au îndeplinit obligația, că reclamanții locuiesc în imobil de peste 40 de ani și că hotărârea de evacuare nu a fost pusă niciodată în executare, solicitându-se respingerea recursului, ca nefondat.
La dosar, au fost depuse ca înscrisuri, încheierea nr._ eliberată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară și extrasul de carte funciară din care reiese că imobilul în cauză este deținut în indiviziune.
La termenul din 28.11.2012, recurenta-pârâtă a solicitat o cerere de suspendare a judecății cauzei, conform art. 244 Cod procedură civilă, cu motivarea că imobilul în cauză face obiectul dosarului de ieșire din indiviziune, depunându-se în scop doveditor și certificatul din care reiese că respectivul dosar de partaj are termen de judecată fixat la 26.02.2013.
Instanța, în ședința publică de la 29.11.2012 a respins cererea de suspendare a judecății recursului, în cauză nefiind îndeplinită dovada existenței condițiilor prevăzute de textul procedural menționat, în sensul că soluționarea prezentei cauze, ar depinde de soluția ce urmează a se da în dosarul indicat, printr-o eventuală măsură de suspendare, tergiversându-se inutil soluționarea prezentului dosar.
Analizând criticile din motivele de recursa, raportat la actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele care vor urma:
Prin sentința civilă nr. 968/20._ pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, . obligată, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 să încheie cu reclamanții, contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, ., sector 2, contract de vânzare-cumpărare care nu a fost încheiat însă nici până în prezent.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 728/2001 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 5628/1982 încheiat de către reclamanți cu . evacuarea acestora, însă nici această din urmă hotărâre, nu a fost pusă în executare, chiriașii continuând să locuiască în imobil, cu permisiunea proprietarului. Având așadar posesia imobilului în cauză, în care locuiesc de peste 30 de ani, reclamanții și-au justificat calitatea procesuală activă, raportat și la obiectul cauzei deduse judecății: obligație de a face, și anume obligația de a completa zidul de separație dintre cele două curți, pe lungimea gardului și realizarea de cămine de scurgere a apelor pluviale la canalizare, lucrări a căror necesitate a reieșit din întregul ansamblu probator.
Totodată, Curtea de apel reține faptul că recurenta pârâtă în calitate de coproprietară a imobilului în litigiu, are obligația de a asigura o bună administrare a imobilului, care se realizează astfel în urma admiterii obligației de a face formulată, cu obiectul menționat anterior.
Faptul că recurenta pârâtă este doar coproprietară a imobilului și că nu s-a realizat încă ieșirea din indiviziune, aflată pe rol, nu reprezintă un impediment la admisibilitatea prezentei acțiuni, deoarece pârâta recurentă va avea posibilitatea ca ulterior să se redreseze pentru costul reparațiilor, a operațiunilor efectuate, de la celălalt coproprietar - Municipiul București, în funcție de soluția obținută în respectivul litigiu de ieșire din indiviziune.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel a respins recursul, ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, iar potrivit art. 274 Cod procedură civilă l-a obligat pe recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă . împotriva deciziei civile nr.689A/10.07.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți O. A., O. T. și intimații pârâți M. E. și ..
Obligă pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații- reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. G. D.-M. M. A.-M.
GREFIER
M. D.
Red. G.S.
Tehnored. C.G. 2 ex.
16.01.2013
Jud. apel: L. C. S.
I. N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
