Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 640/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 7532/229/2012
Dosar nr._
(2505/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.640
Ședința publică de la 14.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-pârât, S. (I.) M., împotriva deciziei civile nr.134.A. din 05.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. G. și AUTORITATEA TUTELARĂ-C. L. AL MUNICIPIULUI PITEȘTI.
P. are ca obiect – exercitarea autorității părintești/stabilire domiciliu minor.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 24.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2014, 07.04.2014, 14.04.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2338 din 09.05.2013 Judecătoria Fetești a admis cererea precizată formulată de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâta S. M., a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor I. Ș., născut la data de 28.02.2005 și I. T., născut la data de 11.02.1999, să fie exercitată de reclamant.
A stabilit locuința minorilor I. Ș., născut la data de 28.02.2005 și I. T., născut la data de 11.02.1999, la domiciliul reclamantului I. G..
A luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut,că prin sentința civilă nr. 559/19.05.2005 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr. 488/2005 s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorilor I. T., născut la data de 11.02.1999 și I. Ș., născut la data de 28.02.2005, pârâtei din prezenta cauză.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că la adresa pârâtei s-au realizat sesizări la Secția 5 de Poliție a Municipiului C., având în vedere faptul că aceasta a provocat scandal, iar urmare unui asemenea scandal, a fost internată la Secția de Psihiatrie Palazu M., minorul I. Ș. fiind dat în îngrijire tatălui său, cu ocazia internării pârâtei.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor, având în vedere condițiile de locuit ale reclamantului, concluziile anchetei sociale, din care rezultă că pârâta locuiește împreună cu mama sa într-un imobil pe care aceasta din urma îl deține împreună cu alte două fiice, pe când condițiile de locuit la reclamant sunt bune, faptul că minorul I. T. locuiește la reclamant de aproximativ 2 ani, preocuparea reclamantului în creșterea și educarea minorilor, lipsa unei locuințe stabile a pârâtei, instanța a stabilit ca locuința minorilor I. Ș. și I. T. să fie la domiciliul reclamantului, neexcluzându-se posibilitatea ca în viitor, dacă condițiile se vor schimba, această măsură să fie modificată de instanță, la cererea persoanei interesate.
Prin decizia civilă nr.134 A/05.11.2013, Tribunalul Ialomița a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S. M., împotriva sentinței civile nr. 2338 din 9 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care a păstrat-o în tot.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut dispozițiile art.483 alin.1 și alin.2 și art.487 Noul cod civil care instituie ca principiu că autoritatea părintească se exercită numai în interesul superior al copilului și că această autoritate presupune ca părintele care o exercită să fie capabil să decidă în problemele majore legate de creșterea și îngrijirea copilului, din perspectiva nevoilor acestuia, față de probele administrate în cauză, tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță, există motive temeinice pentru a dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată asupra minorilor I. Ș. și I. T. doar de către reclamant.
Afecțiunile de care suferă apelanta – pârâtă, care au impus internarea într-o clinică de psihiatrie, comportamentul agresiv al acesteia față de cadrele didactice și conducerea școlii unde minorul I. Ș. este elev, precum și față de părinții colegilor copilului, atitudinea tolerantă pe care aceasta o are față de greșelile minorului, aspecte ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, sunt de natură a conduce la concluzia că cel puțin la acest moment, pârâta nu poate exercita autoritatea părintească într-o manieră care să răspundă interesului copiilor.
Toate susținerile apelantei prin care aceasta contestă că reclamantul ar fi tatăl minorilor, declarația făcută de numitului P. M. privind comportamentul pârâtei în ceea ce-l privește, cât și aspectele consemnate de organele de poliție în procesele – verbale încheiate și depuse la dosar, probează că apelanta – pârâtă nu are capacitatea de a exercita drepturile părintești și de a îndeplini obligațiile, astfel încât creșterea și dezvoltarea fizică și psihică a copiilor să nu fie afectată.
Tribunalul a reținut că reclamantul oferă garanții morale și materiale pentru a exercita singur autoritatea părintească, fiind în interesul copiilor ca aceștia să locuiască împreună cu tatăl său, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, aceasta fiind rezultatul unei corecte aprecieri a probelor administrate în cauză și a unei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale incidente, în spiritul în care acestea au fost adoptate, astfel că în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 2338 din 9 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care a păstrat-o în tot.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S. (I.) M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 24.03.2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția nulității recursului.
Curtea, analizând excepția urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021 pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Constatând că în cererea de recurs formulată, recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pe care le invocă și apreciind că nici una din susținerile făcute de aceasta în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate de instanță în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de recurenta – pârâtă S. (I.) M., împotriva deciziei civile nr.134 A/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. G. și Autoritatea Tutelară – C. L. AL MUNICIPIULUI PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./16.04.2014
Trib.Ialomița – C.T.D.; I.T.
Jud.Fetești – M.C.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 891/2014.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1494/2014.... → |
|---|
