Legea 10/2001. Decizia nr. 803/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 59687/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 803R
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1626/24.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. C., K. C., K. F., K. J. și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți Cobnrad C., K. C. și K. J. reprezentați de avocat A. L. S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că intimatul reclamant K. F. a decedat și depune la dosar copie de pe certificatul de deces al acestuia și copie de pe certificatul de calitate de moștenitor din care rezultă că moștenitorul acestuia este K. C. și precizează că îl reprezintă în prezenta cauză.
Curtea, în urma deliberării, constată că intimatul K. F. a decedat, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și introduce în cauză pe moștenitorul acestuia K. C., care este reprezentat în cauză, de avocat A. L. S. cu împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurată, fără obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 09.12.2010 sub nr._, reclamanții K. C., K. Frieserich, C. C. și K. J. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia să restituie reclamanților imobilul teren situat în București, ., sector 1, ce face obiectul notificării nr.1039 din 3 iulie 2001, dosar nr._ din 20 iunie 2001.
În ședința publică din 26.04.2011 Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamanți, de lărgire a cadrului procesual în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).
Prin sentința civilă nr. 1826/25.10.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acțiunea și a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire pentru imobilul teren în suprafață de 210 mp. situat în București, . (fost nr.136), sector 6, identificat potrivit raportului de expertiză efectuat de expert topografic B. D..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 20.06.2001, reclamanții au depus notificarea nr. 1039 prin intermediul Biroului de executori judecătoresc B., R. și B. în baza Legii nr.10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului teren situat în București, ., sector 1 compus din 210 mp., înregistrată sub nr._/03.07.2001.
Tribunalul a reținut că imobilul în litigiu, situat în București, ., sector 1, a fost proprietatea autorilor reclamanților, defuncții F. Schveitzer și Helena Schveitzer, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr._/1914 de Tribunalul Ilfov, Secția notariat. Imobilul era alcătuit din teren având următoarele vecinătăți: fața cu . cu proprietatea lui I. T., în partea dreaptă a intrării cu un loc viran și în partea stângă cu proprietatea dlui C. D.. De pe urma defunctului F. Schveitzer, au rămas moștenitori defuncta E. Schveitzer și E. K., astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 17.04.1942; de pe urma defunctei E. Schveitzer a rămas unică moștenitoare C. E., astfel cum rezultă din certificatul de calitate nr. 55/10.01.2004 eliberat de notar public F. S., iar, de pe urma defunctei C. E. au rămas în calitate de moștenitori reclamanții, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 5/27.01.2000 eliberat de notar public L. C..
Tribunalul a reținut că defuncta E. Schweitzer a mai fost cunoscută și cu numele de E. Schwetzer sau I. Schveitzer, așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 427/03.03.2004 de notar public F. S.. Defuncta K. Helena a mai fost cunoscută și sub numele de C. Helena sau K. E. sau C. E., astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr.430/03.03.2004 de notar public F. S..
Instanța a mai reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului - Lege nr. 92/1950, fiind compus din teren în suprafață de 210 mp. Imobilul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciar efectuat de expert B. D., reținându-se că acest teren face parte din Titlul de proprietate nr._/23.04.2007, pe teren neidentificându-se construcții de interes public. Cu privire la Titlul de proprietate nr._/23.04.2007, tribunalul a constatat că, prin sentința civilă nr.9133/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 12._, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parțială a acestuia.
Referitor la numărul poștal al imobilului în litigiu, tribunalul a reținut că fostul nr. 136 pe . este în prezent nr. 110.
Constatând îndeplinite cerințele legale cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu, în temeiul art. 4 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 10/2001, precum și cu privire la faptul că bunul se circumscrie prevederilor legii speciale de reparație, tribunalul a analizat cererea prin raportare la modalitatea concretă de reparație.
Sub aspectul modalității concrete de restituire, tribunalul a reținut, din concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert B. D., că suprafața de teren este de 210 mp. Prin urmare, tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 210 mp situat în București, ., sector 1, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert B. D., reținând că pe teren nu sunt amplasate construcții sau rețele edilitare subterane și nici nu sunt identificate capace de rețele edilitare, conducte de gaze, apă sau canalizare sau alte lucrări edilitare ori servituți legale de natură a împiedica restituirea imobilului în natură. Privitor la adresa nr._/_/29.08.2011 emisă de Primăria Municipiului București potrivit căreia terenul în litigiu este utilizat ca parcaj auto neamenajat, tribunalul a reținut că, în cauză, nu au fost administrate dovezi pertinente și concludente în sensul existenței unor astfel de lucrări autorizate de natură a împiedica restituirea imobilului în natură.
Prin încheierea din 20.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea reclamanților și a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 1826/25.10.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ în sensul că se va trece corect că imobilul din . (fost 136) este situat în sectorul 1, în loc de sectorul 6.
Prin sentința civilă nr. 667/21.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 1826/25.10.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului situat în București, ., sector 1, București. Ulterior, prin cererea completatoare depusă la termenul de judecată din data de 26.04.2011, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanții au precizat că solicită restituirea imobilului situat în București, ., sector 1.
Numai în ședința publică din data de 24.05.2011, reclamanții, prin avocat, au arătat că solicită acordarea de masuri reparatorii pentru construcțiile aflate pe terenul din ., în prezent demolate. Dar această cerere completatoare nu a fost formulată în scris, astfel cum prevăd dispozițiile art. 82 raportate la art.112 Cod procedură civilă. De asemenea, cu ocazia concluziilor asupra fondului cauzei, reclamanții au solicitat instanței sa dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 210 mp. În aceste condiții, instanța a constatat că nu a fost legal investită cu o cerere de constatare a calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate ce s-au aflat în proprietatea autorilor reclamanților și, ca atare, instanța în mod corect nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței civile a cărui completare s-a cerut asupra unei astfel de cereri.
Prin decizia civilă nr. 275/14.02.2013 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă în majoritate, a respins ca nefondat, recursul declarat de recurenții – reclamanți K. C., K. F., C. C. și K. J. împotriva încheierii de îndreptare pronunțată la data de 20.03.2012 de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților; a respins ca nefondat, recursul pârâtului M. București prin Primarul General formulat împotriva sentinței civile nr. 1826 din data de 25.10.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, a admis recursul formulat de recurenții – reclamanți K. C., K. F., C. C. și K. J. împotriva sentinței civile nr. 667 din data de 21.03.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a casat în parte, sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a apreciat ca fiind întemeiat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 667/2012, prin care tribunalul a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului, în sensul că în mod greșit prima instanță a considerat că nu a fost sesizată și cu soluționarea notificării formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 și sub aspectul cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcția demolată. Pornind de la faptul că este vorba de o acțiune întemeiată pe decizia nr. 20/2007, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, tribunalul trebuia să coroboreze conținutul acțiunii introductive de instanță cu notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care aceștia au învederat componența imobilului, în sensul că este format din teren și construcții demolate, pentru care au solicitat restituire în natură și respectiv despăgubiri bănești, constând în contravaloarea acestora.
Curtea a considerat neîntemeiată critica referitoare la nestabilirea situației juridice a terenului, în condițiile în care aceste aspecte au fost elucidate prin relațiile furnizate de Primăria Municipiului București, Direcția generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană, precum și de Direcția Patrimoniu, din cadrul aceleași instituții, în sensul că, potrivit notei de reconstituire, se confirmă faptul că imobilul în litigiu nu este afectat de rețele edilitare subterane, neindentificându-se nici pe suprafața acestuia capace de rețele edilitare. De asemenea, relațiile anterior menționate evidențiază că actualmente fostul amplasament al terenului este ocupat de un spațiu verde, care este folosit și ca parcaj auto neamenajat. Coroborând aceste informații cu concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie, existent în dosarul de fond, Curtea constată că situația juridică a imobilului teren a fost clarificată de către prima instanță.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civila, la data de 21.05.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1626/24.09.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1826/25.10.2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în sensul că se constată calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu privire la construcțiile edificate pe terenul situat în București, . (fost nr. 136), sector 1, în prezent demolate, cu suprafața construită de 221 mp, având caracteristicile tehnice menționate în fișa tehnică a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, pe terenul situat la adresa menționată anterior, proprietarii F. Schveitzer și Helena Schveitzer, au edificat, în baza autorizației de construire nr._/23.09.1921, un nou corp de clădire, parter și etaj, în continuarea construcției existente.
Tribunalul a mai reținut că imobilul (teren și construcții) a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, autoarea reclamanților, Helena Schveitzer, fiind înscrisă în lista anexa la poziția nr. 7119.
Ca atare, reținând și dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de prevederile acestui act normativ beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, pentru construcția demolată situată în București, . (fost 136) sector 1.
În ceea ce privește măsurile reparatorii ce pot fi acordate, art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 10/2001 prevede că, pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Împotriva sentinței civile nr. 1626/24.06.2013 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii completării dispozitivului sentinței civile nr. 1826/2011 ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, după cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 1826/2011, terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, autoarea reclamanților Helena Schveitzer fiind înscrisă în lista anexa la poziția nr. 7119.
Recurentul a arătat că, în ceea ce privește modalitatea de restituire potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi, conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, M. București urmând să fie obligat să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Recurentul pârât a precizat că înscrisurile avute în vedere de către instanța de judecată la soluționarea cauzei și considerate de către instanța de fond ca acte doveditoare a dreptului de proprietate nu fac această dovadă și nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia, făcându-se referire la construcțiile demolate.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prin care recurentul pârât a invocat greșita aplicare a legii în ceea ce privește stabilirea măsurilor reparatorii nu este întemeiat. Astfel, prin sentința recurată, tribunalul a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu privire la construcțiile edificate pe terenul situat în București, . (fost nr. 136), sector 1, în prezent demolate. Pentru a reține dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii în echivalent, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 10/2001 conform cărora, pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Aceste dispoziții legale nu au fost afectate de . Legii nr. 165/2013 și reprezintă un temei legal corect pentru soluția conținută în dispozitiv.
Într-adevăr, în ceea ce privește măsurile reparatorii, potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, însă tribunalul nu și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, ci pe cele ale Legii nr. 10/2001. Mai mult, modalitatea concretă în care se vor acorda măsurile reparatorii reprezintă un aspect care ține de executarea hotărârii și nu poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri.
Motivul de recurs referitor la valoarea probantă a înscrisurilor avute în vedere de către instanța de judecată la soluționarea cauzei și considerate de ca acte doveditoare a dreptului de proprietate este neîntemeiat.
Pentru a reține existența și întinderea dreptului în ceea ce privește construcțiile demolate, Tribunalul a avut în vedere autorizația de construire nr._/23.09.1921 în baza căreia proprietarii F. Schveitzer și Helena Schveitzer au edificat pe terenul situat în București, . (fost nr. 136), sector 1 un nou corp de clădire, parter și etaj, în continuarea construcției existente precum și faptul că imobilul compus din teren și construcții a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, autoarea reclamanților, Helena Schveitzer, fiind înscrisă în lista anexa la poziția nr. 7119.
Înscrisurile menționate reprezintă acte doveditoare în sensul Legii nr. 10/2001, la pct. 23.1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 arătându-se că prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective). În această situație, înscrisurile menționate au fost reținute de tribunal în mod corect în stabilirea dreptului reclamanților asupra construcțiilor demolate.
Astfel, din înscrisul de la fila 35 din dosarul tribunalului rezultă preluarea, în temeiul Decretului nr. 92/_, de la autoarea reclamanților a imobilului din ., compus din construcție și teren, componența imobilului rezultând din declarația de impunere nr. 7872/8.02.1952. Din autorizația nr. 129T/23.09.1921, înregistrată la Primăria orașului București cu nr._/23.09.1921, rezultă componența imobilului, construcții aflate pe teren și construcții noi autorizate. De asemenea, fișa tehnică a imobilului, depusă la filele 62 – 64, conține descrierea construcțiilor demolate.
Mai mult, conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În cauză, prezumția existenței dreptului de proprietate al autoarei reclamanților asupra imobilului construcție și teren, preluate abuziv prin Decretul nr. 92/1950, este susținută de probele administrate în cauză, și anume, înscrisurile menționate.
Reținând că motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1626/24.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1626/24.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C., K. C., K. F., K. J. și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. DF
Tehnored. TI
2 ex/05.05.2014
Jud. fond S. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1786/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
