Obligaţie de a face. Decizia nr. 1702/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1702/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 7865/299/2013
Dosar nr._
(1969/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1702
Ședința publică de la 13.11.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A. (fostă S.C.R.E.I.R.C.F. BUCUREȘTI), împotriva deciziei civile nr. 826 A din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. M..
P. are ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic S. V., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A., conform delegației pe care o depune la dosar și intimata reclamantă G. M. personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 02.10.2014, a taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
A fost legitimată intimata G. M., care prezintă C.I., ., nr._, eliberată de SPCEP Sector 1 la data de 26.10.2011.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, urmând a se avea în vedere criticile expuse pe larg prin motivele de recurs.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, urmând a se avea în vedere apărările expuse în întâmpinarea pe care o depune la dosar și pe care solicită a fi avută în vedere ca și concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 13.02.2013, reclamanta G. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. „C.” S.A.- SCREIR București, să se constatate că la data intrării în vigoare a Legii nr. 244/2011, procedura de vânzare pentru locuința situată în București, Piața Gării Băneasa, nr. 4bis, sector 1, pe care o are în folosință conform contractului de închiriere nr. 61/10.02.2010, era în curs de derulare, să se constate că procedura de vânzare a locuinței este cea prevăzută de art. II din Legea nr. 244/2011 și să fie obligată pârâta să perfecteze vânzarea pentru locuința menționată conform reglementărilor în vigoare la data începerii procedurii de vânzare, respectiv conform Decretului - Lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992, nemodificată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data publicării Legii nr. 244/2011 procedura de vânzare pentru locuința în litigiu era deja începută și că pârâta refuză în mod ilegal vânzarea, motivând că ar trebui făcută la prețul pieței.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legea nr. 85/1992 și Legea nr. 244/2011.
La data de 17.06.2013, pârâta C.N.C.F. „C.” S.A.- SCREIR București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că actele invocate în susținerea cererii nu sunt suficiente pentru perfectarea vânzării. Chiar dacă actele necesare vânzării au fost întocmite înainte de apariția Legii nr. 244/2011, procedura de vânzare nu poate fi considerată ca fiind începută întrucât reclamanta nu a achitat și prețul de vânzare. Întrucât prețul de vânzare nu a fost achitat, nici vânzarea nu a fost perfectată și prin urmare, vânzarea trebuie să aibă loc la prețul pieței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115- 118 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr._/14.10.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea formulată de reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâta C.N. C.F. „C.” S.A. – SCREIR CF București, a obligat pârâta să perfecteze vânzarea pentru locuința situată în București, Piața Gării Băneasa, nr. 4 bis, sector 1, conform reglementărilor cuprinse în Decretul-lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992 (art. II din Legea nr. 244/2011) și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că astfel cum rezultă din susținerile concordante ale părților și din înscrisurile depuse la dosar, în baza contractului de închiriere nr. 61/10.02.2010, reclamanta G. M. a primit în folosință locuința situată în București, Piața Gării Băneasa, nr. 4bis, sector 1.
Prin cererea depusă la pârâta C.N.C.F. C.F.R. S.A. Suc. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF București, sub numărul de înregistrare 2206/04.11.2011, reclamanta a solicitat vânzarea locuinței închiriate, în conformitate cu Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și cu Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat
Prin fișa tehnică de calcul întocmită la data de 09.12.2011, s-a calculat prețul locuinței pentru reclamantă.
La câteva zile după efectuarea acestui calcul, prin Legea nr. 244/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 884/14.12.2011, s-au adus modificări Legii nr. 85/1992, în sensul stabilirii că „valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii.” Prin art. II din lege s-a stabilit însă că „Locuințele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 […] pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.”
Instanța de fond a apreciat că situația reclamantei se circumscrie ultimei ipoteze antemenționate, procedura de vânzare fiind în curs de derulare la apariția Legii nr. 244/2011, având în vedere data formulării cererii de cumpărare și efectuarea calculului cu câteva zile înainte de modificarea legislativă. Deși pârâta a recunoscut că actele necesare vânzării au fost întocmite înainte de apariția Legii nr. 244/2011, opinia sa în sensul că procedura de vânzare începe odată cu achitarea prețului nu poate fi reținută, neavând suport legal, legea nefăcând această distincție.
Această interpretare rezultă implicit și din considerentele Deciziei nr. 3/03.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, instanța reținând că „pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicată, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș în momentul realizării acordului de voință (data înaintării cererii de cumpărare) […].”
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a apreciat fondată cererea reclamantei, a obligat pârâta să perfecteze vânzarea pentru locuința situată în București, Piața Gării Băneasa, nr. 4bis, sector 1, conform reglementărilor cuprinse în Decretul-lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992 (art. II din Legea nr. 244/2011).
În temeiul art. 129 alin. (6) și art. 274 C.proc.civ., instanța a făcut aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.N. C.F. „C.” S.A. - SCREIR CF București, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 14.04.2014, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii ca netemeinica si nelegala.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit, instanța de fond a apreciat ca simpla cerere de cumpărare si întocmirea fisei de calcul al prețului de vânzare al locuinței in litigiu semnifica începerea procedurii de vânzare a acesteia.
In cazul in speța, instanța de fond trebuia sa aibă in vedere ca procedura de vânzare nu poate începe decât odată cu plata prețului locuinței.
Întrucât prețul de vânzare al locuinței in litigiu nu a fost achitat înainte de data publicării Legii 244/2011, respectiv înainte de data de 14.12.2011, este clar ca vânzarea nu se poate face decât in condițiile art. I din Legea 244/2011, adică la prețul pieții.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 C.proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 826 A din 13.06.2014 Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă C.N. C.F. „C.” S.A. – SCREIR CF București, împotriva sentinței civile nr._/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. M..
Analizând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 244/2011, art. II, locuințele ce face obiectul Legii nr. 85/1992, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.
Contrar motivelor de apel invocate, locuința în litigiu se regăsea tocmai în ipoteza prevăzută de textul normativ, fiind demarate așadar procedurile de vânzare întrucât fusese formulata cererea de vânzare, de întocmise fișa de calcul a prețului de vânzare și fusese facturat acest preț cu factura nr._/13/2011.
Nu a putut fi primită apărarea apelantei în sensul în care procedura de vânzare a locuinței nu fusese demarată întrucât nu fusese plătit prețul având în vedere art. II din Legea nr. 244/2011 mai sus citat, fiind corectă analiza instanței de fond și prin raportare la decizia nr. 3/03.04.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul în care condițiile necesare pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 85/_ sunt cele referitoare la faptul că solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș în momentul realizării acordului de voință, respectiv la data înaintării cererii de cumpărare, condiție îndeplinită în cauza de față.
Împotriva acestei decizii, la data de 6.08.2014, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 16.09.2014.
Prin motivele de recurs pârâta solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii față de pârâtă pentru că, în mod greșit, instanța de apel si instanța de fond a apreciat ca simpla cerere de vânzare a locuinței și întocmirea fisei de calcul, semnifica începerea procedurii de vânzare.
Vânzarea locuinței în discuție trebuie să aibă loc în condițiile art. l din Legea 244/2011, adică la prețul pieței, întrucât la data publicării acestei legi în M.O., contractul de vânzare - cumpărare nu era perfectat.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu a fost perfectat, nici vânzarea nu a fost perfectată și prin urmare, intimata-reclamanta trebuie să achite prețul pieței pentru ca vânzarea să fie perfectă.
Arată pârâta că în mod greșit, instanța de apel a apreciat că acordul de voința privind cumpărarea locuinței a fost realizat.
Intimata-reclamanta nu a făcut dovada realizării acordului de voință, nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens.
Fată de cele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 C.pr.civ.
La data de13.11.2014 intimata - reclamantă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, pentru că,
Astfel cum a reținut instanța de apel, la data intrării în vigoare a Legii 244/2011, respectiv la data de 17.12.2011, procedura de vânzare a locuinței reclamantei era începută.
Neadevărat, recurenta susține că reclamanta nu a depus acte pentru a proba faptul că la data intrării în vigoare a Legii 244/2011, respectiv la data de 17.12.2011, procedura de vânzare era începută.
Arată reclamanta că actele ce probează faptul că la data intrării în vigoare a Legii 244/2011, respectiv la data de 17.12.2011, procedura de vânzare era începută, sunt: cererea de cumpărare, întocmirea fișei de calcul a prețului de vânzare, facturarea prețului de vânzare cu factura nr._/13.12.2011.
Întrucât toate aceste acte au fost întocmite înainte de data aplicării Legii 244/2011, respectiv înainte de 17.12.2011, prețul de vânzare este cel prevăzut la art. II din această lege.
Astfel cum ICCJ a statuat prin Decizia (RIL) nr. 3/304.2013, „Conform dispozițiilor art. II din Legea 244/2011, locuințele pentru care procedurile de vânzare au început sub imperiul Legii 85/1992, republicată, se vând la prețul stabilit potrivit Decretului Lege nr. 61/1991".
Față de cele arătate, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au administrat înscrisuri noi în recurs.
Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de nelegalitate formulate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recursul, astfel cum este reglementat în prezent, este o cale de atac extraordinară, întrucât motivele de recurs invocate trebuie să se subsumeze motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.proc.civilă, iar actuala configurație a art. 304 C.proc.civ. permite reformarea unei hotărâri a instanței de apel în această fază procesuală numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie – instanța de recurs verificând doar legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt stabilită.
Or, contrar celor susținute de recurentă privind nedovedirea existenței acordului de voință al părților litigante pentru cumpărarea locuinței situată în București, Piața Gării Băneasa, nr. 4bis, sector 1, instanța de apel a stabilit pe baza probelor administrate în cauză că, în mod corect, prima instanță a reținut demararea procedurilor de vânzare, în condițiile în care fusese formulată cererea de vânzare, se întocmise fișa de calcul a prețului de vânzare și fusese facturat acest preț cu factura nr._/13/2011 – acest ultim aspect fiind deosebit de relevant pentru exprimarea manifestării de voință a recurentei pentru perfectarea actului juridic.
De altfel, împrejurarea că prețul nu fusese încă plătit nu are legătură cu începerea procedurilor de vânzare, ci, eventual, cu finalizarea acestora .
In acest sens, în considerentele Deciziei nr. 3/18.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii - obligatorie, deci, pentru instanțe, potrivit art. 3307 alin. 4 din codul de procedură civilă – s-a arătat, făcându-se trimitere la cele statuate anterior prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, că prin reglementarea obligativității vânzării ce intră sub incidența Legii nr. 85/1992, republicată, se instituie o limitare a principiului autonomiei de voință a părților, iar nașterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere, care, fără a fi legat de vreun termen, poate formula cerere de cumpărare.
Instanța supremă a mai reținut că „dezlegarea problemei de drept controversate în jurisprudența instanțelor prezintă relevanță chiar dacă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost modificate prin art. I din Legea nr. 244/2011, în sensul că prețul de vânzare al unor astfel de locuințe va fi stabilit prin expertiză la valoarea de circulație a bunurilor. Conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 244/2011, locuințele pentru care procedurile de vânzare au început sub imperiul Legii nr. 85/1992, republicată, se vând la prețul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990.”
Prin urmare, în mod corect tribunalul a înlăturat susținerea recurentei privind faptul că intimata-reclamanta ar trebui să achite prețul pieței, în condițiile art. l din Legea 244/2011, constatându-se – față de situația de fapt stabilită – că sunt incidente în speță prevederile art. II ale Legii nr. 244/2011, conform cărora locuințele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.
Curtea nu constată, pentru considerentele expuse anterior, incidența în cauză a motivului de recurs prev. de art. 304 pct.9 C.proc.civ., reținând interpretarea și aplicarea corectă a legii în cauză prin decizia recurată, astfel încât, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A. ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A. (fostă S.C.R.E.I.R.C.F. BUCUREȘTI), împotriva deciziei civile nr. 826 A din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. M., ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red. M.
Tehnored. M./GIA
2 ex./
T.B. - S. a IV-a civ. - M.I.L., D.I.T.
Judecătoria sect. 1. A. A.
| Strămutare. Sentința nr. 45/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
