Pretenţii. Decizia nr. 1552/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1552/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 4699/1/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1552 R
Ședința publică din data de 22.10.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - LIVIU-EUGEN FĂGET
JUDECĂTOR - I. R. T.
JUDECĂTOR - M. D. O.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant T. M., împotriva Deciziei civile nr. 1494 R/30.06.2010 pronunțată în dosarul nr. 1907../1748/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. F., cauza având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant T. M. personal și asistat de avocat M. V. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 27 dosar și intimatul-pârât G. F. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității recursului.
Recurentul-reclamant T. M. prin apărător, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, motivat de faptul că prezenta cauză privește o rejudecare a cauzei în fața instanței de recurs și în raport de motivarea făcută de recurentul-reclamant în prezenta cauză.
Apreciază că în prezenta cauză, recurentul T. M. a formulat recurs în interesul fiului său T. A., care l-a mandatat conform procurii existente la dosarul cauzei pentru a-i susține interesele și de a promova acțiune civilă în pretenții împotriva intimatului-pârât.
Depune concluzii scrise pe excepția inadmisibilității.
Intimatul-pârât G. F. personal apreciază că recursul este admisibil.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.10.2009 pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, reclamantul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. F., obligarea pârâtului la plata sumei de 3827,8 lei, sumă ce reprezintă despăgubirea investiției la lucrarea stradală ce permite accesul la sistemul de distribuție a gazelor naturale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că investiția privind executarea lucrării stradale ce permite accesul la sistemul de distribuție a gazelor naturale, a fost executată de numitul N. M..
Acesta i-a solicitat și a primit suma de 10.000 lei/RON pentru a deveni coinvestitor pentru această lucrare a cărui cost total a fost de 30.000 lei/RON.
Reclamantul a arătat că primul investitor, N. M., nu a putut demonstra valoarea totală a investiției, motiv pentru care a calculat partea ce revenea celui de-al treilea investitor, pârâtul G. F..
Astfel, reclamantul arată că pârâtul G. F. trebuie să plătească 6.666 lei, reprezentând cota lui de participare, calculată prin împărțirea sumei de 20.000 lei la trei.
Această sumă o datorează, arată reclamantul, în mod egal primului investitor, N. M. și reclamantului T. A., rezultând câte o sumă de 3.333 lei la fiecare, la care se adaugă, începând cu data de 01.07.2005, data realizării investiției, dobânda legală stabilită de BNR, respectiv suma de 494,8 lei.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și daune morale, în sumă de 1000 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în fond.
Astfel, în motivarea excepției, pârâtul arată că reclamantul nu a făcut dovada calității sale procesuale, nefiind investitorul inițial al stației de reglare gaze și nefiind procurate dovezi care să probeze temeinicia cererilor sale.
Prin sentința civilă nr. 1841/15.07.2008, Judecătoria Cornetu a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a admis acțiunea reclamantului; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.381,67 lei, reprezentând contribuția sa la investiția efectuată de reclamant ca investitor, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, pa care l-a omologat; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.413 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 706/07.04.2009, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a admis recursul declarat de pârât împotriva acestei sentințe, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, tribunalul reținând în esență că sentința primei instanțe nu a fost judicios motivată, nefiind cercetat fondul cauzei, instanța de fond limitându-se la a copia concluziile raportului de expertiză.
În rejudecarea în fond după casare, cauza a fost înregistrată sub nr.1907../1748/2007 pe rolul Judecătoriei Cornetu, după constatarea incompatibilității completului inițial investit .
Prin sentința civilă nr.2774/10.11.2009, Judecătoria Cornetu a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a prezentat o declarație sub semnătură privată din care rezultă că N. M., investitorul inițial, a primit de la T. A., prin mandatar, suma de 10.000 lei/RON ce reprezintă investiția făcută la lucrarea stradală ce permite accesul la sistemul de distribuție a gazelor naturale
Prezenta declarație nu este datată.
Reclamantul a mai prezentat un contract de execuție din 29.07.2004 încheiat între . SRL și N. M., prin care prima se obliga, în calitate de constructor, să execute lucrări de construcții instalații gaze naturale, respectiv o conductă stradală de 100 m, proiectul aferent, plus stație și subtraversare.
În probațiune s-a mai depus corespondență cu . București. Astfel, prin adresa nr._/02.08.2005, . i-a comunicat investitorului principal N. M., că în vederea alimentării cu gaze a imobilului din ., deținut de familia G., este necesară execuția unui tronson nou de conductă, locatarul respectiv neavând niciun fel de obligații financiare față de investitorul principal N. M., cu excepția stației de reglare.
Din analiza contractului de execuție anterior evocat, rezultă că prețul stației a fost de 11.500 lei/RON.
Instanța de fond a reținut că în anul 2005 primul investitor, N. M., a realizat o lucrare de branșare la rețeaua de gaze naturale în . Ilfov, . cost, conform expertizei, este de 28.465 lei.
Reclamantul T. A. i-a achitat acestuia contravaloarea unei cote-părți de o treime din investiția inițială.
Pârâtul s-a branșat la rețeaua de gaze naturale, folosindu-se de lucrarea deja efectuată a primilor doi.
Pentru această lucrare pârâtul nu a dorit să achite valorile revendicate de primii doi investitori, din acest motiv reclamantul T. A. s-a adresat instanței solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii cotei sale parte din investiția inițială.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului, instanța observă că reclamantul se subrogă în drepturile investitorului inițial N. M., în limita cotei de 1/3 pe care i-a achitat-o .
Instanța, raportat la întregul material probator, a constatat că cererea este neîntemeiată, reclamantul nesuferind o micșorare a patrimoniului propriu, condiție esențială a temeiului admiterii unei acțiuni întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Astfel, deși în expertiza judiciară se face referire la acest principiu, instanța de fond a constatat că nu poate fi aplicat în speța de față, și, având în vedere că nu există alte temeiuri legale care să dea naștere la un drept de creanță al reclamantului asupra pârâtului, instanța urmează să respingă acțiunea.
De asemenea, instanța a obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât, pentru diferență instanța făcând aplicarea art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul T. A., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr. 1907../1748/2007, la data de 28.01.2010, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii (art.304 pct.7 C.pr.civ.), precum și faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.).
Spre deosebire de sentința nr. 1841/15.07.2008, pronunțată de aceeași instanță, care a avut în vedere în mod corect concluziile raportului de expertiză și a soluționat cauza printr-un proces echitabil, sentința sus menționată, deși face și aceasta trimitere la același raport de expertiză, inversează în mod artificial lucrurile și dispune în mod netemeinic și nelegal respingerea acțiunii, pe motivul absolut contradictoriu că reclamantul nu ar fi înregistrat o micșorare a patrimoniului propriu și că nu ar fi îndreptățit la un drept de creanță asupra pârâtului.
Dacă tot a făcut un asemenea eșafodaj, sentința ar fi trebuit să facă și remarca completatoare a eșafodajului și că pârâtul nu ar fi beneficiat prin racordarea la conducta plătită de primii investitori, de o îmbogățire fără justă cauză.
Apreciază recurentul că nu s-a făcut o asemenea precizare, nu dintr-o regretabilă scăpare ci, în mod calculat, prin ignorarea intenționată a acestui aspect, tocmai pentru faptul că pârâtul racordându-se la conducta plătită de primii investitori și neachitând partea sa de contribuție a înregistrat în patrimoniul său o economie în echivalentul sumei care trebuia achitată și deci o îmbogățire fără justă cauză.
Iată că din acest punct de vedere instanța de fond se află într-o regretabilă contradicție.
Mai mult, fără a avea elementele de bază, sentința afirmă că lucrarea inițială ar fi costat 30.000 lei și că reclamantul a suportat 10.000 lei, deci 1/3 din valoare.
Este inexact, întrucât investiția a fost mai mică, iar reclamantul a suportat ½ din investiție.
Inechitatea și eroarea instanței de fond este că s-a trecut prea ușor peste toate aspectele cauzei, lăsând practic cauza fără o soluție cel puțin corectă, dacă nu și temeinică și legală.
S-a ignorat pur și simplu faptul că reclamantul nu a putut obține autorizație de racordare de la Distrigaz până nu a achitat primului investitor ½ din investiția cu tragerea conductei și construirea stației de reglare a presiunii gazului.
Reclamantul a suportat separat costul instalației de la stradă la locuință, contribuind numai la acoperirea parțială a contravalorii primului racord prin care gazele au fost aduse pe stradă la limita locuinței primului investitor și a stației susmenționată.
Dacă instanța de fond ar fi ținut seama de concluziile raportului de expertiză și dacă ar fi dorit ca justiția să facă dreptate într-un proces cât de cât echitabil, ar fi gândit că este normal și echitabil ca toți următorii beneficiari de gaze de pe stradă, să achite cotă parte din valoarea lucrărilor aducțiunii de gaz inițiale și a stației fără de care întreg sistemul nu ar fi putut funcționa.
In acest sens s-ar fi avut în vedere și atitudinea duplicitară a Distrigaz, care pe de o parte nu elibera autorizații de gaze până nu se achita contravaloarea primei investiții (de fapt Distrigaz ar fi trebuit să suporte întreaga valoare, deoarece aceasta se erijează în continuare în calitatea de unic proprietar pe toate conductele și instalațiile) și asta numai pentru unii beneficiari.
Mai mult, reclamantul consideră că instanța a încălcat dispozițiile art.129 C.proc.civ. prin refuzul unui rol activ și art.6 din CEDO prin derularea unui proces inechitabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 C.proc.civ.
Intimatul-pârât G. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legala si temeinica cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că sentința civilă atacată a fost temeinica si legala, prima sentința pronunțată în cauză fiind casata de către Tribunalul București, tocmai pentru motive de nelegalitate. Cu privire la acest aspect, s-a învederat faptul ca instanța de fond, după casarea primei sentințe, in mod corect a respins cererea reclamantului T. A., care ar beneficia de o îmbogățire fără just temei prin admiterea cererii sale, întrucât singurul înscris depus la dosarul cauzei (contract de execuție neștampilat și nesemnat) este întocmit pe numele lui N. M. și nicidecum pe numele reclamantului, acesta din urma nedepunând în susținerea cererii niciun fel de înscrisuri justificative pentru suma pretinsă.
Raportul de expertiza întocmit în cauza a avut în vedere valorile indicate de reclamant fără a exista înscrisuri în susținere si fără a face dovada calității de investitor pentru conducta de gaze.
Mai mult, intimatul are un contract de cofinanțare cu Distrigaz, proprietarul de drept al acestei conducte stradale, contract pe care reclamantul ar fi trebuit să-l prezinte si el daca ar fi existat o eventuala investiție in acest sens.
Prin răspunsul nr._/02.10.2008, se confirma cele susținute, in sensul ca orice investitor pentru un tronson de conducta trebuie sa întocmească o documentație avizata de societatea Distrigaz si numai cei ce doresc să se branșeze (adică să se lege de conducta de gaze a investitorilor au obligații de plata față de aceștia, însă investitorii nu au niciun fel de obligații financiare unii față de alții sau față de investitorii anteriori (ai tronsoanelor de conducta precedente).
Prin răspunsul Distrigaz nr._/02.08.2005, răspuns adresat d-lui N. M., se reconfirma faptul ca intimatul nu are fata de acesta niciun fel de obligații financiare, in cauza fiind aplicabile prevederile HG 429/1991, reactualizata prin HG 746/1997.
În speța de fata a avut loc o extindere a conductei de gaze ce s-a realizat prin extinderea conductei inițiale, cu un tronson distinct de conducta, ceea ce nu incumba in sarcina intimatului-pârât vreo obligație pecuniara fata de investitorul inițial al tronsonului de conducta precedent. Intimatul-pârât a realizat pe cheltuiala sa 100 m de conducta stradala, lucrare pentru care a plătit suma de 3.145,38 lei, astfel încât o eventuala despăgubire a reclamantului este neîntemeiată și nelegală.
Cât privește susținerea recurentului ca Distrigaz este in mod nelegal proprietarul conductei stradale, erijându-se in unic proprietar, este contrara legii, întrucât conducta este pe domeniul public si aparține domeniului public. In situația in care intimatul-pârât se branșa la conducta investitorului inițial era ținut de obligația de plata fata de investitor, fiecare consumator urmând sa participe cu aceasta plata, doar pentru tronsonul de conducta ce il deservește. Or, în speța de fata apreciază ca reclamantul T. A. datorează cheltuieli pentru tronsonul I investitorului pe tronsonul I, adică lui N. M., ce ii deservește gospodăria acestuia, si nicidecum nu este in măsura sa-i solicite intimatului cheltuieli pentru tronsonul II, al cărui proprietar este, potrivit actelor depuse in susținere.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 1494 R din 30.06.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant T. A., împotriva sentinței civile nr. 2774/10.11.2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.1907../1748/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. F. și s-a luat act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Critica privind motivele contradictorii și străine de natura pricinii ale sentinței recurate, ce se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., a fost nefondată.
Prima sentință pronunțată în cauză, pe care recurentul o consideră corectă, a fost casată în recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de casare reținând că soluția primei instanțe nu este motivată, considerentele sentinței copiind raportul de expertiză, fără a arăta argumentele care au întemeiat convingerea instanței.
În faza rejudecării în fond după casare, prima instanță a expus în considerentele sentinței recurate, chiar dacă în mod succint, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, printr-un raționament logic și coerent, fiind satisfăcute cerințele art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ.
Celelalte susțineri din primul motiv de recurs vizează aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond.
În acest sens, tribunalul a constatat că proba cu expertiză tehnică nu are o valoare probatorie mai mare decât înscrisurile administrate în cauză ori decât declarațiile martorilor audiați; expertul desemnat în cauză a calculat valorile investițiilor și a făcut aprecieri cu privire la dreptul de proprietate asupra conductei fără să indice vreun temei legal și fără să prezinte o schiță a branșamentelor și a conductei stradale, ajungând astfel la concluzii eronate cu privire la sumele pe care intimatul pârât le-ar datora recurentului reclamant; mai mult decât atât, prin modul de efectuare a expertizei, expertul și-a depășit atribuțiile, singura competentă să stabilească existența obligației de despăgubire a pârâtului fiind instanța de judecată.
Din acordul de acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale nr.9922/02.09.2005 și contractul de cofinanțare nr.61/11.08.2005, încheiate între S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. – Sucursala București, în calitate de operator și intimatul pârât G. F., în calitate de solicitant, a rezultat că intimatul are calitatea de investitor la extinderea conductei de distribuție gaze naturale din comuna 1 Decembrie, ., județul Ilfov, conductă care după realizarea sa a devenit proprietatea operatorului S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București.
În temeiul contractului de cofinanțare nr.61/11.08.2005, intimatul pârât a achitat operatorului S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București suma totală de_,9 lei, cu titlu de investiție.
Din adresele nr._/02.08.2005, nr._/14.04.2006 și nr._/10.05.2006, emise de S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București, a rezultat că primul investitor, N. M., proprietarul imobilului situat în comuna 1 Decembrie, ., județul Ilfov, a realizat un tronson de conductă la care s-a branșat instalația care îl deservește; pentru alimentarea cu gaze naturale a imobilului din ., proprietatea intimatului G. F., este necesară execuția unui tronson nou de conductă, intimatul neavând obligația de a achita primului investitor, N. M., cota-parte din investiție, exceptând contravaloarea stației de reglare, care trebuie să fie suportată de beneficiarii conductei de gaze naturale ai întregii străzi.
Adresele emise de S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București s-au întemeiat pe prevederile H.G. nr.746/1997 privind înființarea distribuțiilor de gaze naturale în unele localități din țară, precum și extinderea consumului de gaze naturale la unele gospodarii ale populației, potrivit cărora plata cheltuielilor aferente conductelor de gaze naturale le revine beneficiarilor, fiecare consumator urmând să participe la plata lucrărilor de execuție și punere în funcțiune numai pentru tronsonul de conductă care îl deservește. . județul Ilfov este prevăzută la poziția 136 din Anexa 1 la H.G. nr.746/1997.
În raport de aceste dispoziții legale, investitorul care participă la extinderea conductei stradale de gaze naturale, conductă ce este proprietatea operatorului, în speță S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București, și nu a investitorului beneficiar, nu trebuie să suporte decât costurile tronsonului nou care îl deservește, fără a avea obligația de a-i despăgubi pe investitorii anteriori, pentru tronsoanele ce deservesc imobilele proprietatea acestora.
Deși recurentul reclamant a susținut că atât el, cât și primul investitor, N. M., sunt proprietarii conductei stradale de gaze în extinderea căreia s-a executat tronsonul nou ce deservește imobilul intimatului, nu a făcut dovada acestui drept de proprietate.
Dimpotrivă, din dispozițiile legale enunțate, din adresele emise de S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București și din contractul de cofinanțare nr.61/11.08.2005, încheiat între S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. – Sucursala București, în calitate de operator și intimatul pârât G. F., în calitate de solicitant, rezultă că proprietarul conductei stradale de gaze naturale este S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. – Sucursala București și nu investitorii, astfel încât recurentul reclamant nu poate pretinde intimatului pârât despăgubiri pentru tronsonul realizat pe cheltuiala recurentului și care deservește imobilul recurentului.
Contractul de execuție încheiat între N. M. și S.C. General MPM Impex S.R.L. la data de 29.07.2004 nu face dovada dreptului de proprietate al investitorului asupra conductei stradale de gaze, ci doar a convenției părților de a executa lucrările de construcții instalații gaze naturale. La art.VII din contract se prevede că executantul rămâne proprietarul părților comune la conducta stradală, tăieturile și modificările ce alterează înscrisul constatator al convenției la art.VII neputând fi luate în seamă decât cel mult sub aspectul infracțiunii de fals material în înscrisuri, câtă vreme nu au fost însușite prin semnătură de ambele părți contractante. Oricum, acest contract de execuție lucrări trebuie să aibă la bază contractul încheiat cu S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. – Sucursala București, care nu a fost depus la dosar, după cum nici recurentul nu a depus la dosar contractul încheiat cu operatorul S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. – Sucursala București, care să îl îndreptățească a executa lucrările de branșare la conducta stradală.
Dispozițiile art.85 alin.1 lit.g din Legea gazelor nr.351/2004, invocate de recurent, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece recurentul nu a făcut dovada că este proprietarul conductei stradale de gaze naturale, la care să se fi branșat intimatul.
Așa cum s-a arătat, în lipsa unor probe contrare, în raport de cele reținute mai sus, proprietarul conductei stradale de distribuție a gazelor naturale este S.C. Distrigaz Sud S.A. – Sucursala București, iar intimatul nu s-a branșat la tronsonul de conductă ce deservește imobilul proprietatea recurentului, ci a participat, în calitate de investitor, la executarea unui tronson nou, în extinderea conductei stradale, astfel încât nu are obligația legală de a-l despăgubi pe recurent pentru cheltuielile efectuate cu executarea tronsonului ce deservește imobilul proprietatea recurentului.
Declarația autentificată sub nr.2739/24.06.2005 de B.N.P. A. Ș., prin care intimatul a consimțit să-i despăgubească pe investitorii inițiali ai conductei stradale de gaze naturale, conform art.85 alin.1 lit.g din Legea gazelor nr.351/2004, nu produce efecte juridice deoarece obligația de despăgubire este asumată de intimat în temeiul acestui text de lege, care însă nu generează în sarcina lui nicio obligație de despăgubire, astfel încât obligația este lipsită de cauză și, prin urmare, nulă, potrivit art.966-967 C.civ.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că pretențiile reclamantului împotriva pârâtului nu au temei legal, nefiind îndeplinite nici condițiile îmbogățirii fără justă cauză, deoarece nu s-a produs o mărire a patrimoniului pârâtului pe seama micșorării patrimoniului reclamantului. Fiecare dintre părți a suportat, conform dispozițiilor legale menționate, costul lucrărilor de execuție pentru tronsonul de conductă stradală ce deservește imobilul proprietatea sa.
Din înscrisurile menționate a rezultat că intimatul are obligația de a-i despăgubi pe investitorii inițiali numai cu cota-parte din contravaloarea stației de reglare, contravaloare pe care trebuie să o suporte toți beneficiarii conductei stradale de gaze naturale, care însă nu a fost solicitată de reclamant în prezenta cauză.
Critica privind încălcarea dispozițiilor art.120 C.proc.civ., prin neexercitarea rolului activ al instanței și a dispozițiilor art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prin derularea unui proces inechitabil, a fost nefondată.
Recurentul nu a arătat în ce mod ar fi trebuit exercitat rolul activ de către instanța de fond și nici în ce constă încălcarea dreptului la un proces echitabil .
Împrejurarea că după analizarea probelor administrate, instanța de judecată dă o soluție favorabilă uneia sau alteia dintre părți nu constituie nici neexercitare a rolului activ și nici încălcarea dreptului la un proces echitabil, căci în mod evident una din părți trebuie să câștige procesul, iar alta să piardă, din moment ce nu au putut soluționa litigiul pe cale amiabilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 și art.274 C.proc.civ., tribunalul a respins recursul ca nefondat, recurentul nefiind îndreptățit nici la acordarea cheltuielilor de judecată, fiind în culpă procesuală.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și al principiului disponibilității părților, tribunalul a lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul – reclamant T. M.,arătând următoarele:
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a respins recursul ca neîntemeiat, invocând diverse motive trunchiate, nelegalități, confuzii și aberații.
Cererea este întemeiata. Temeiul legal este Legea gazelor naturale nr. 351/2004, art.85, lit. g. Acesta este temeiul principal. În continuare este HG nr. 1043/iulie 2004, publicata in MO nr. 693/02.08.2004, pentru aprobarea celor două Regulamente de transport si distribuție a gazelor naturale la nivel local si național.
De asemenea Normele NT-DPE - /2004, la art. 2.3, prevede că proiectarea lucrărilor de instalații de gaze naturale este permisă numai după ce investitorul obține acordul scris din partea operatorului de distribuție pentru accesul la sistemul de alimentare, certificatul de urbanism, cu avizele si acordurile cerute prin aceasta.
Metodologia GDF Suez din octombrie 2009, de introducere a gazelor naturale - elaborate după adoptarea Normelor Tehnice pentru Proiectarea, Executarea si Exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale. Indicativ NTPEE - 2008, publicata in MO nr. 255 bis, din data de 16.04.2009, prevede ca pentru persoanele fizice:
În situația în care exista un investitor inițial, solicitantul pentru racordarea ulterioara, trebuie să suporte o cota parte din investiție, plătibilă sub forma de despăgubire.
Cuantumul cotei - părți se stabilește de către investitorul inițial și viitorul beneficiar, fie pe cale amiabilă, fie prin hotărâre judecătoreasca.
Furnizorul de gaze, nu are nici un fel de atribuții și metodologii de calcul privitor Ia cuantumul diverselor cotei - parti din valoarea investiției plătibile investitorului inițial de către beneficiarul ulterior.
Conform Legii gazelor nr. 351/2004, art.85, lit. "g", solicitantul de racord la gaze naturale are acest drept cu respectarea uneia dintre următoarele condiții: prezentarea acceptului proprietarului prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului,
acord prezentat printr-un act autentic și în baza căruia se eliberează acordul de acces la rețeaua de gaze declarația notariala din care sa rezulte angajamentul solicitantului de a-si achita cota-parte din investiție, către investitorul inițial.
Art. 91 din Legea gazelor, prevede ca nefiind posibilă negocierea pe cale amiabila, se recurge la instanța de judecata.
Cele patru documente oficiale, enumerate mai sus, stabilesc caracterul de temeinicie al acțiunii de judecata inclusiv recursul.
Invocarea de către Instanța a HG nr. 429/1991 si HG 746/1997, invocate de intimatul-parat si menționate in adresa Distrigaz Sud cu nr._/02.08.2005 este o aberație, un neadevăr si fac cunoscut ca HG nr.429/1991 privind modul de aprobare a extinderii consumului de gaze naturale la gospodăriile populației, a fost ABROGATA de art. 6 din HG nr. 538/07.07.1999, la data de 09 iulie 1999. Aceasta este nula de fapt si de drept.
Aceasta nu a făcut nici o modificare la HG nr. 429/1991, deci e o minciuna.
Susținerea de către instanța a acestor documente în favorizarea pârâtului pune câteva semne de întrebare, la care răspunsul este interesul material.
În luna iunie 2005, recurentul reclamant a solicitat la Distrigaz Sud București, racordul la gaze naturale la instalația (investiția) realizată de N. M.. Distrigaz-ul i-a solicitat recurentului – reclamant să prezinte acordul scris al proprietarului instalației. N. M. a refuzat să-i dea acest acord, dar a mers cu acesta la Distrigaz Sud București.
În urma acestei vizite, Distrigaz Sud i-a aprobat recurentului reclamant dosarul pentru acces la instalația de aductiune gaze naturale, fără ca acesta personal sa prezint acordul proprietarului. Deci Distrigaz Sud încalca propria lui lege. Recurentul – reclamant arată că a cunoscut de la executantul instalației, ca valoarea investiției realizata de N. M., a fost de aproximativ 20.000 ron si nu 30.000 ron.
Legea gazelor naturale nr. 351/2004, l-a obligat pe recurentul reclamant să-l despăgubească pe N. M. cu 1/2 (jumătate) din valoarea investiției si acesta a convenit sa achit 10.000 ron in fata notarului public. N. M. din dorința de a se îmbogăți fără just temei, a declarat mincinos ca valoarea investiției a fost de 30.000 ron, fără sa prezinte dovada in acest sens.
Ulterior, reclamantul, a reușit sa obțină de la primul investitor N. M., Contractul de execuție, fără număr, din data de 29 iulie 2004, din care rezulta clar ca valoarea totala a investiției a fost de 21.532 ron.
Investiția realizată si achitată în întregime de primul investitor N. M. se compune din doua părți: o parte . si toți solicitanții ce vor urma, compusa din Stația regulator presiune gaze naturale. A doua parte este tronsonul I de conducta stradala ce începe de la stația de reglare presiune pana la locuința primului investitor. Aceasta privește doar pe primii doi investitori si ceilalți solicitanți care se racordează ulterior pe acest tronson I. Restul abonaților si solicitanților care se racordează pe alte tronsoane, nu au obligații financiare pentru tronsonul I, către primii doi investitori.
Stația de reglare presiune gaze naturale pentru a fi amplasata și a fi pusa în funcțiune, s-au executat și alte lucrări, conform contractului de execuție, fără număr, din data de 29 l iulie 2004, capitolul HI, punctele 2, 3 si 4.
Proiect conducta stradala plus perforare in conducta proprietate Distrigaz Sud București, in valoare de 1.700 ron;
- Stația de reglare presiune, plus subtraversare a DN 5 București G., in valoare de 11.500 ron; - Instalație branșament a conductei de subtraversare a DN 5, cu stația de presiune, valoare de 832 ron.
Valoarea totală a acestora este de 14.032 ron.
Această valoare conform legislației arătate mai sus, este suportată în cota parte de toți abonații și solicitanții, care se servesc de aceste lucrări.
Calculul cotelor - părți in valoare de 14.032 ron, are formula următoare: al doilea solicitant, abonat, cota parte de participare este jumătate din valoarea investiției de 21.532 ron. Astfel, reclamantul a achitat primului investitor suma de 10.000 ron, ce reprezintă jumătate din valoarea părților comune de 14.032 ron si 46% din valoarea tronsonului I de conducta stradala.
Din Sentința nr. 1841/15.07.2008, în dispozitiv, intimatul-parat G. F., a fost obligat să achite reclamantului suma de 2.381,67 ron. Aceasta îl determina pe recurentul reclamant să aprecieze că această sentință a fost legala, echitabilă si dreaptă.
În aceasta Sentință casată pe nedrept, nu se face nici-o mențiune cu privire la HG 429/1991 si HG 746/1999. Aceasta dă de înțeles că prima instanța a respectat corect prevederile legii gazelor naturale nr. 351/2004 si celelalte acte normative enumerate mai sus. Judecarea cauzei in prima instanța, s-a făcut prin interogatoriu, audieri de martori, înscrisuri si expertiza tehnica de specialitate.
Toate aceste sentințe si decizii, conțin Ia unison, confuzia precum ca investiția inițiala se compune dintr-un tronson de conductă stradală excluzând părțile de folosința . presiune si lucrările adiacente acestora. Investitorul tronsonului in extinderea tronsonului I, nu are si părțile de folosința . tronsonul obligatoriu se folosesc de părțile comune si investiția inițiala. Toți abonații și solicitanții de pe tronsonul au obligații financiare de despăgubire - fata de cei de pe tronsonul I numai pentru valoarea pârtilor comune.
Prin achitarea cotei parți, ce le revin fiecăruia, este clar că se creează un prejudiciu cert beneficiarilor investiției inițiale, o îmbogățire fără just temei si o uzurpare de proprietate.
TMB Secția a IV-a Civila, prin Decizia recurată omologhează si susține afirmația falsă, precum ca declarația primului investitor N. M., prin care consimte primirea cotei părți de 10.000 ron, este nulă de drept si nu are efect juridic. Aceasta, pentru că declarația nu este datată, nu este semnată si nu este parafata. Se ignoră categoric faptul ca declarația a fost dată in fața Notarului public. Declarația este autentificată, are un număr de autentificare. Acest act autentic, este legal si are efect juridic, fiind cerut de legea 351/2004.
Din Decizia TMB Secția a IV-a Civila, reiese că reclamantul recurent nu a avut apărător (avocat) si reiese clar ca, concluziile la rejudecarea recursului au fost făcute de mandatar. Reclamantul a avut avocat, în persoana Av. D. loan și la dosarul recursului este delegația de reprezentare a acestuia. Decizia nu precizează nimic in legătura cu aceasta. Deci nu i s-a luat in calcul apărarea legala.
Tot în această decizie, se face o eroare de neimaginat - menționând că reclamantul T. A., nu are contract de cofinanțare ca partea adversă, la instalarea de aductiune gaze naturale.
De asemenea Secția a IV-a Civila din TMB, în decizia nr. 1494/R, menționează în mod eronat că reclamantul nu prezintă și el contract de execuție Ia instalația de aductiune gaze naturale. Nu are, pentru ca legea gazelor naturale nr. 351/2004, nu prevede acest lucru si practic nu este posibil si admisibil acest lucru pentru că reclamantul a fost al doilea solicitant după un an de zile de la data executării investiției. Daca erau amândoi solicitanți la data contractării, atunci puteau fi trecuți in contract împreuna la capitolul beneficiari.
În aceasta idee, se face cunoscut că: legea gazelor naturale nr. 351/2004, a intrat in vigoare la data de 28 iulie 2004. Contractul de execuție, fără număr, din data de 29 iulie 2004, a fost semnat a doua zi după . legii.
La aceeași data, Distrigaz Sud București, nu aveau fonduri necesare pentru extinderea rețelelor de distribuție gaze naturale.
În anul 2006, Distrigaz-ul a înființat în organigrama sa, o secție de Rețele de - distribuție gaze naturale, care executa instalații de gaze naturale, cu contracte de cofinantare. Adică Distrigaz-ul, organizează si executa cu o cota de participare din valoarea lucrărilor, astfel devine proprietarul instalației. Beneficiarul achita si el o cota parte din valoarea lucrărilor si devine cofinanțator.
Reclamantul menționează faptul ca TMB Secția a V-a Civila, prin Decizia nr. 706/07.04.2009, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Aici cauza nu a fost rejudecată, nu s-a respectat dispozitivul Deciziei nr. 706/07.04.2009 si prevederile Codului de procedura Civila, privind criteriile obligatorii, stabilite la judecarea cererii de chemare in judecata, si de ce nu la rejudecare.
Cauza la primul termen, a fost discutată în camera de consiliu, unde s-au pus întrebări despre lungimea tronsoanelor de conducta. S-a respins categoric prezentarea de documente probatorii, pe motiv ca în camera de consiliu se stabilesc câteva lămuriri. Nu s-a luat in seama replica apărării privind respectarea Deciziei organului superior, pentru rejudecarea cauzei.
După întrebarea pusa de judecător părților si răspunsul primit, cauza rămâne in pronunțare.
Spre uimirea reclamantului si a apărării, când reclamantul a luat la cunoștința despre sentința nr. 2774/10.11.2009, ca este falsa, trunchiata, care apare ca rezultat al judecării in ședința publica. Nu se face mențiunea despre cererile apărării, despre refuzul prezentării de
Uimitor, TMB Secția a IV-a Civila, la recursul formulat împotriva acestei sentințe, ia de baza motivarea acesteia si constata greșit cauza rejudecata.
Reclamantul își menține afirmația ca decizia recurata cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii (art. 3 04, punctul 7, Cod Procedura Civila), precum și faptul ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si aplicarea greșita a legii (art. 3 04, punctul 9, Cod Procedura Civila). Legislația menționata in conținutul prezentei, nu a fost respectata. Decizia organului superior nu a fost respectata (Decizia TMB, Secția a V-a Civila nr. 706).
Motivele contradictorii, străine de natura pricinei, este abordarea actelor normative abrogate si cele care nu au nici o legătura cu pricina, declararea in fals a actului autentic, nul de drept și lipsirea de efect juridic a declarațiilor autentice.
Prejudiciul este cert prin neachitarea cotei părți din valoarea investiției la părțile comune.
Îmbogățirea fără just temei este certă, pentru că prin neachitarea obligațiilor de plata, patrimoniul paratului a crescut in dauna patrimoniului meu.
Uzurparea proprietății reclamantului este si aceasta certă, pentru că pârâtul se folosește abuziv de cota de participare la investiția pârtilor comune, in mod abuziv si fraudulos.
In motivarea deciziei - recurata - se menționează eronat că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar.
Calitatea reclamantului de coproprietar, este dovedita de actul autentificat (declarația notariala) prin care acesta face dovada că a achitat primului investitor jumătate din valoarea investiției, contractul de execuție fără număr, din data de 29.07.2004; certificatul de racordare la sistemul de distribuție a gazelor naturale nr. 2009/25.10.2005; certificatul de furnizare reglementata a gazelor naturale pentru consumatorii captivi casnici nr._/20.12.2005; procesul verbal de punere in funcțiune a instalației de utilizare gaze naturale nr._/3817-141, din data de 22.12.2005; certificatul de urbanism nr 89/10.11.2005.
În decizia recurata se mai face mențiunea eronată si de data aceasta, precum ca investiția fiind pe domeniul public, trece in proprietatea ordonatorului de gaze naturale. Nu exista act normativ in acest sens si nici o logica.
HG nr 1043/2004 publicata în MO nr 693/02.08.2004, prevede în ambele Regulamente, privind rețelele de distribuție gaze naturale la nivel local si național ca ordonatorul de distribuție gaze naturale, executa si are obligația de a lua in administrație pentru dotare cu aparate, modernizarea si dezvoltarea instalațiilor pe baza de: contract de cumpărare, de concesionare, de închiriere, de indiviza, etc. Asemenea acte nu există până în prezent intre mine coproprietar si Distrigaz Sud.
Legea gazelor nr 351/2004, art 85, lit h, arată ca ordonatorul de distribuție gaze naturale, executa dotarea cu aparate, dezvoltare si modernizare. Valoarea acestora se suporta de toți beneficiarii instalațiilor de gaze naturale. Deci, inclusiv de reclamant.
Fiind vorba de o conductă în extinderea conductei inițiale a cărui proprietar este beneficiarul care a achitat în întregime valoarea acesteia, conducta in extindere proprietar Distrigaz Sud București, nu poate funcționa fără investiția pârtilor comune, din investiția primului investitor N. M.. Deci este o aberație si un interes de protecție fata de paratul G. F., prin mențiunea ca, acesta nu are obligații financiare de a-i despăgubi pe investitorii anteriori.
Reclamantul susține și precizează că, atât el cât și investitorul inițial N. M., sunt proprietarii întregii investiții inițiale.
Privind invocarea de către instanța a art. 120 Cod procedura Civila, reclamantul înțelege ca acest articol, se referă la modul de rezolvare a cererii reconventionale. Acest articol nu se referea la neexercitarea rolului activ al instanței. Dar in mod sigur, s-au incalcat dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si al Libertăților Fundamentale, ratificata de România prin Legea nur. 30/1994, prin derularea unui proces neechitabil si conform motivelor arătate in prezenta, este total FONDATA.
Prin aceasta Decizie 1494/R/2010, recurata, s-a exercitat o presiune asupra dreptului la libera exprimare. S-a creat o protecție paratului, pentru ca scopul a primat.
Reclamantul arată că i s-au respins categoric în instanță contractele enumerate mai sus, pe motiv ca acestea nu sunt pe domeniul public, ci sunt în interiorul gospodăriei acestuia și îl privește personal.
Reclamantul solicită să se rejudece cauza și să fie obligat intimatul pârât, la plata sumei de 2.338 ron, reprezentând cota parte de despăgubire a pârtilor comune din investiția inițiala, majorarea acestei sume cu indicele de inflație pe perioada iunie 2005 până în prezent, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în suma de 260 ron, ce reprezintă taxe judiciare în prezenta cauza si timbre judiciare, obligarea pârâtului la plata de daune materiale în suma de 3112 ron, reprezentând: La prima instanța de fond, Judecătoria Cornetu suma de 1413 ron, conform Sentinței Civile nr. 1841/15.07.2008, onorariu de avocat la Sectia a V-a Civila, decizia TMB 706/07.04.2009 în suma de 500 ron; onorariu de avocat în suma de 500 ron la așa zisa rejudecare la instanța de fond Cornetu; taxa judiciara 119 ron si onorariu de avocat la recurs TMB, Sectia a IV-a si 500 ron taxa judiciara la TMB Sectia a IV-a Civila, în suma de aproximativ 80 ron. În total, 3112 ron.
Analizînd excepția inadmisibilității recursului, Curtea reține că este întemeiată, urmînd să o admită pentru considerentele următoare:
Recursul a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 1494/R/ 30.06.2010, pronunțată de Tribunalul București în soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr. 2774/10.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Curtea reține că hotărârile pronunțate cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucît nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C., iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin 2 pct. 4 C..
Astfel, potrivit art. 299 alin. 1 C.: ” (1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului ” , în timp ce art. 377 alin 2 pct. 4 C. prevede că: ” Sunt hotărâri irevocabile:…….. 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii” .
Avînd în vedere considerentele expuse, recursul va fi respins ca inadmisibil, soluție față de care nu se mai impune analizarea apărărilor din întîmpinare, referitoare la lipsa calității procesuale a reclamantului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant T. M., împotriva Deciziei civile nr. 1494 R/30.06.2010 pronunțată în dosarul nr. 1907../1748/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. E. F. I. R. T. M. D. O.
GREFIER
F. J.
Red.M.D.O.
Tehnored. T.I./MDO
2 ex./
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 228/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recuzare. Decizia nr. 1686/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
