Pretentii. Decizia nr. 772/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 12634/196/2012*
Dosar nr._
(248/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.772
Ședința publică din 07.05.2014
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Judecător - A. D. T.
Judecător - I. A. H. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., împotriva deciziei civile nr.119 A din 22.10.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Județean Ialomița și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face și pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie, apoi la 07 mai 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.09.2012 sub număr unic de dosar_, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a chemat în judecată pe pârâții Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița și C. Județean Ialomița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună preluarea tânărului B. G. A. în Centrul de Îngrijire și Asistență Slobozia, județul Ialomița și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1712,29 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada iunie – iulie 2012, precum și obligarea la plata contravalorii diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada cât acesta va beneficia de servicii sociale în cadrul centrului rezidențial respectiv, până la momentul preluării de către D.G.A.S.P.C. Ialomița.
La data de 25.01.2013, pârâtul C. Județean Ialomița a depus întâmpinare, solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția invocată, pârâtul a arătat că art. 8 alin. 1 din Codul de procedură civilă, menționat de către reclamantă în susținerea solicitării ca prezenta cauză să se judece de către Judecătoria B., nu este aplicabil, acesta referindu-se la direcțiile generale subordonate Ministerului Finanțelor Publice, minister care reprezintă statul.
Consideră pârâtul că în speță se aplică art. 5 coroborat cu art. 9 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a apreciat acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a respectat procedura instituită de art. 33 și 34 din H.G. nr. 268/2007, Hotărârea nr. 110/21.06.2012 a Comisiei Județene pentru Protecția Copilului B. având la bază doar cererea tânărului B. G. – A., înregistrată sub nr. 1356/18.06.2012, nu și solicitarea pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița privind admiterea persoanelor cu handicap în centru și nici acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița de a achita costul mediu lunar de cheltuieli.
La data de 21.03.2013, pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița a depus întâmpinare, invocând, în esență, aceleași argumente ca și pârâtul C. județean Ialomița.
Prin sentința civilă nr. 2609/27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița.
Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că rațiunea art. 8 din codul de procedură civilă este aceea de a facilita reclamanților accesul la justiție, atunci când cheamă în judecată autoritățile centrale enunțate în textul de lege, iar în cazul în care sunt chemate în cauză autorități locale, respectiv consiliul județean, consiliul local, direcțiile, regiile și alte instituții din subordinea acestora, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de competență teritorială, respectiv art. 5 Cod procedură civilă.
Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 08.04.2013 sub același număr unic de dosar_ .
Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr. 1391 din 14.05.2013 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Ialomița și C. Județean Ialomița.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
Conform art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale și de situația de fapt rezultată din înscrisurile despre care s-a făcut vorbire anterior, instanța a considerat că în mod greșit reclamanta a apreciat că domiciliul tânărului B. G. – A., în prezent major, s-ar afla în ..
Instanța a apreciat că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens de loc în care persoana locuiește efectiv, în chip statornic, iar în cauză, locul (localitatea) în care tânărul B. G. – A. locuiește încă din anul 1995, așa cum s-a arătat mai sus, este municipiul B..
Chiar dacă s-ar aprecia că domiciliul tânărului B. G. – A. ar fi în localitatea G., județul Ialomița, instanța, față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a apreciat că, date fiind particularitățile speței, este în interesul persoanei cu handicap să rămână în centrul în care a locuit până în prezent și în care s-a adaptat.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul recurs, calificat de instanță ca fiind apel, în termen legal și motivat reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
În apelul său aceasta critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, reluând prezentarea situației de fapt, fără a preciza punctual motivele de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate. Astfel, apreciază recurenta, refuzul pârâtei D.G.A.S.P.C. Ialomița de preluare a tânărului B. G. A. într-un centru a fost justificat prin lipsa locurilor disponibile și nu prin existența domiciliului acestuia pe raza județului B..
Cât privește decontarea cheltuielilor suportate de reclamantă condiția existenței unei solicitări din partea conducătorului D.G.A.S.P.C. de la domiciliul beneficiarului nu poate fi priviră ca o condiție sine gua non a admiterii unei persoane cu dizabilități într-un centru rezidențial.
Prin decizia civilă nr.119 A/22.10.2013, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B., împotriva sentinței civile nr. 1391 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Tribunalul, examinând sentința apelată și față de motivele de apel invocate, a apreciat apelul ca nefondat pentru următoarele considerente.
În temeiul art.54 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. Cum, din actele dosarului, rezultă că persoana cu dizabilități are domiciliul/reședința pe raza județului B., așa cum corect a reținut instanța de fond soluția dată de aceasta primului capăt de cererea reclamantei este corectă.
Cu privire la suportarea cheltuielilor cu îngrijirea acestuia, soluția instanței de fond este de asemenea corectă. Astfel, H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede la art.33: „decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii. De asemenea, obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară. Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap”.
Art. 34 din același act normativ prevede o procedură specială pentru operarea decontărilor: de la data publicării prezentelor norme metodologice, (4 aprilie 2007, Monitorul Oficial nr. 233, partea I) admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a apreciat că, pentru obligarea pârâților din prezenta cauză la plata cheltuielilor de întreținere solicitate de către reclamantă pentru perioada iunie-iulie 2012, trebuia să existe în acest sens solicitarea conducătorului pârâtei de internare a pacientului în centrul reclamantei, solicitare însoțită de acordul pârâtei de a achita cheltuielile de întreținere ale pacientului, lucru neexistent în cauză, așa cum a reținut corect instanța de fond.
Ca atare, în baza art. 296 (1)Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. împotriva sentinței civile nr. 1391 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., prin care a solicitat să se dispună, după caz:
-în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.1 și pct.3 din Codul de procedură civilă, casarea în tot a sentinței civile nr. 1391/14.05.2033 cu trimitere spre rejudecare,
-în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.7, pct. 8 si pct.9 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii introductive, în sensul:
- preluării tânărului B. A. G. în cadrul Centrului de îngrijire și Slobozia din județul Ialomița;
-obligarea în solidar a pârâților la plata sumei certe de 1.712,29 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine a obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada ianuarie - iulie 2012, precum și obligarea la plata contravalorii diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada cât aceasta va beneficia de servicii sociale, până la momentul preluării de către DGASPC Ialomița.
În baza acestor considerente, observând faptul că Tribunalul Ialomița a recalificat calea de atac ca fiind apel, fără însă a motiva sau a face referire în cuprinsul deciziei civile nr. 119 A/22.10.2013 despre încheierea prin care s-a recalificat respectiva cale de atac si fără a pune în discuția părților acest aspect, recurenta – reclamantă solicită analizarea situației din perspectiva legalității căii de atac si pronunțarea în consecință.
În speța, tânărul B. G. A., (născut la data de 08.07.1993 în B., fiul lui B. D. (decedat) și B. I., beneficiază în prezent de admitere în cadrul Centrului de îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap B. prin Dispoziția nr.3/18.01.2012 a Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
Admiterea acestuia în respectivul centru pe raza teritorială a județului B. s-a efectuat ca urmare a răspunsului negativ primit din partea DGASPC Ialomița la solicitarea recurentei - reclamante de identificare a unui centru rezidențial pentru persoane adulte cu handicap pe raza teritorială a județului Ialomița.
Având în vedere art.54 alin. 4 din Legea nr.448/2006 care prevede că «persoana cu handicap arc dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința», instituția recurentă a inițiat si transmis către DGASPC Ialomița un protocol în baza căruia urma să fie făcută decontarea către DGASPC B. a diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului.
Intenția recurentei - reclamante a fost respectarea procedurii prevăzute în Ordinul nr.468/2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, respectiv convenția sau protocol semnată sau asumată de directorul DGASPC Ialomița prin care se realizează decontarea cheltuielilor. Protocolul a fost returnat fără a fi asumat, deși ancheta socială care îl însoțea dovedea domiciliul stabil al tânărului în ..
Având în vedere acest refuz, reclamanta s-a adresat instanței solicitând fie preluarea tânărului, fie suportarea cheltuielilor solicitate. Legislația prevede în această situație condiția existenței unei solicitări din partea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului de la domiciliul beneficiarului ca act administrativ în baza căruia se efectuează decontarea și nu ea o condiție sine qua non a admiterii unei persoane cu dizabilități într-un centru rezidențial.
În cazul în care admiterea ar fi condiționată de existența acestei cereri, se creează o situație paradoxală, în sensul că astfel conducătorul DGASPC se poate opune oricărei solicitări de suportare a cheltuielilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește afirmația că sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru fiecare beneficiar au fost obținute de la bugetul de stat și că admiterea cererii reclamantei ar însemna o dublă finanțare, face precizarea că sumele acordate de la bugetul de stat destinat întreținerii beneficiarilor din centrele rezidențiale au fost insuficiente fiind necesară suplimentarea acestora din fonduri alocate de către C. Județean B.. De asemenea, aceste sume figurează în evidențele instituției reclamante ca debit, urmând ca în baza unei hotărâri judecătorești acestea să poală fi acoperite.
Având în vedere motivele menționate anterior, recurenta – reclamantă consideră hotărârea Judecătoriei Slobozia ca fiind netemeinică si nelegală si solicită să se analizeze din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 1 si pct.3 din Codul de procedură civilă, casarea în tot a sentinței civile nr. 1299/30.04.2013 cu trimitere spre rejudecare sau din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.7, pct. 8 și pct.9 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului formulat în cauză, modificarea sentinței civile nr.1299/2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr._/196/2012, în tot, și pe fond, admiterea cererii introductive, în sensul:
-preluării tânărului B. A. G. în cadrul Centrului de îngrijire și Asistență Slobozia din județul Ialomița;
-obligării în solidar a pârâților la plata sumei certe de 1.712,29 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar si contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada ianuarie - iulie 2012, precum și obligarea la plata contravalorii diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada cât aceasta va beneficia de servicii sociale, până la momentul preluării de către DGASPC Ialomița.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile pe dispozițiile art. 304, pct. 1 și pct.3, pct. 8 și pct.9 din Codul de procedură civilă, art.54 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată cu modificările si completările ulterioare precum și art.33 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 448/2007.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică formulată ce vizează legalitatea calificării căii de atac exercitate în fața tribunalului ca fiind apelul, nu este întemeiată, tribunalul punând în discuția părților acest aspect la termenul din data de 22 octombrie 2013, contrar susținerilor recurentei. De altfel, curtea reține că, în mod corect, a judecat tribunalul calea de atac împotriva sentinței 1391/2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia ca apel, în raport de obiectul acțiunii introductive ce a avut două capete de cerere, respectiv „ preluarea tânărului B. G. A. într-un centru de plasament pe raza județului Ialomița și obligarea pârâților la plata sumei de 1721,29 lei diferență de contribuție lunară”, primul capăt de cerere fiind supus apelului. De altfel, recurenta se mărginește să susțină că se impune verificarea legalității calificării căii de atac fără a arată însă, de ce hotărârea instanței de fond ar fi fost supusă numai recursului și nu și apelului.
Pe fondul litigiului, curtea constată în conformitate cu art. 54 din legea nr. 448/2006, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială .Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată. Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Prin art. 33 din Hotărârea Guvernului 268/2007, s-a stabilit că, în sensul prevederilor art. 54 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii. Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară. Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap.
Articolul 34 din același act normativ stabilește că, de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru. Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul.
Aplicând aceste prevederi legale la probele administrate în cauză, curtea reține că tânărul B. G. A. a avut ultimul domiciliu legal pe raza județului B., contrar susținerilor recurentei, această situație de fapt rezultând chiar din hotărârea nr. 110/21.06.2012 a Consiliului Județean B. – Comisia Județeană pentru Protecția Copilului, aspect în raport de care plasarea tânărului urmează a se face pe raza acestui județ.
Pe de altă parte, și dacă am accepta teza conform căreia domiciliul tânărului ar fi la domiciliul mamei sale, pe raza județului Ialomița, curtea constată că motive de recurs formulate nu sunt întemeiate, întrucât procedura dispune ca plasarea tânărului într-un centru pe raza altui județ să se facă numai la solicitarea conducătorului direcției de la domiciliul tânărului, solicitare ce va cuprinde și acordul pentru achitarea costului lunar, procedură pe care recurenta nu a înțeles să o respecte.
Nu poate fi primită susținerea recurentei privind imposibilitatea condiționării plasării într-un alt centru și al achitării sumelor aferente de formularea unei astfel de cereri, întrucât tocmai acesta a fost rațiunea edictării dispoziției legale în acest sens, de a se evita litigiile legate de achitarea acestor sume, în condițiile în care odată cu formularea solicitării, conducătorul instituției își exprimă și acordul de a achita costul lunar de întreținere.
Nu prezintă nici un fel de relevanță aspectul referitor la faptul că sumele destinate acoperirii acestor cheltuieli sunt insuficiente, în condițiile în care textul legal instituie o anumită procedură ce trebuie urmată, procedură pe care recurenta nu a înțeles să o respecte în cazul de față.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 312 C: pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B., împotriva deciziei civile nr.119 A din 22.10.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. JUDEȚEAN IALOMIȚA și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IALOMIȚA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./27.05.2014
Trib.Ialomița – I.T.; C.T.D.
Jud.Slobozia – A.A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 327/2014.... → |
|---|
