Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 770/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 770/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 770 R
Ședința publică de la 08.07.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – G. S.
GREFIER – S. V.
……………………..
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea P. M., împotriva deciziei civile nr. 249/02.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._/4/2010, în contradictoriu cu intimații D. I., P. M., S. G. și S. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea P. M. personal, lipsind intimații D. I., P. M., S. G. și S. N..
Dosarul a fost strigat la ora 10,04, la sfârșitul listei de recursuri.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimații D. I., P. M., S. G. și S. N. întâmpinare, în 2 exemplare, iar de către apărătorul acestora, avocat D. P. I. s-a depus o cerere prin care se solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței.
Instanța procedează la identificarea contestatoarei P. M., care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat de SPCEP S 3 birou nr. 1, la data de 15.07.2010
Instanța comunică contestatoarei P. M. o copie a întâmpinării.
Contestatoarea P. M. personal arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Contestatoarea P. M. personal solicită admiterea contestației în anulare, întrucât s-a întemeiat pe greșeli materiale, astfel pe de o parte recursul s-a judecat plătindu-se o taxă de timbru care este mai mică decât cea stabilită prin încheierea din data de 17 martie 2014, încheiere care are caracter interlocutoriu și care nu mai putea fi modificată ulterior.
Arată că ulterior, prin încheiere s-a revenit asupra taxei de timbru la care a fost obligat P. M. la suma de 631 lei, față 2321lei. Consideră că aceasta reprezintă rezultatul unei erori materiale, întrucât împotriva modului de stabilire a taxei de timbru de 2321 lei s-a formulat cerere de reexaminare, însă instanța a reținut că taxa de timbru este de 631 lei și a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată.
Un alt motiv se referă la împrejurarea că judecându-se recursul instanța a fost în eroare materială când a considerat ora 13,04 ca fiind înainte de rămânerea în pronunțare, cu toate că în decizia instanței de apel se face precizarea expresă că motivele de apel s-au depus după rămânerea în pronunțare și avându-se în vedere ora depunerii lor. Potrivit dispozițiilor art. 146 N.C.pr.civ. instanța nu este ținută de închiderea ședinței. Să se constate că instanța a considerat ora 13,05 ca fiind înainte de rămânerea în pronunțare.
Pe fond solicită respingerea recursului. Nu se solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 12.05.2015, contestatoarea P. M. în contradictoriu cu intimații D. I., P. M., S. G. și S. N. a solicitat anularea deciziei civile nr. 249/02.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În motivare, se arată că instanța de recurs s-a aflat în eroare privind momentul în care s-au depus motivele de apel, "după rămânerea în pronunțare”, cum se retine în însăși considerentele deciziei instanței de apel, faptul ajungerii în posesia completului "după ședința de judecata de la termenul in discuție " neavând nici o relevanță față de prevederile art. 146 Cod procedură civilă 1865 conform cu care "după rămânerea în pronunțare (închiderea dezbaterilor ) părțile vor putea fi îndatorate să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susținerilor lor verbale. Părțile vor putea depune concluzii sau prescurtări fără să fie obligate", acestea fiind și singurele care vor fi luate în considerare, după închiderea dezbaterilor, după cum s-a statuat în practică (restul cererilor și actelor depuse după închiderea dezbaterilor, urmând a nu fi luate în considerare, doctrina și jurisprudența fiind constante în acest sens ), iar art. 394 NCPC tranșează problema stipulându-se în alin. 3 "După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă".
Contestatoarea a mai arătat că, chiar dacă prevederea este cuprinsă în Noul Cod Civil, dat fiind că tranșează astfel problema stipulând și expres ceea ce art. 146 prevedea implicit, interpretarea art. 146 nu se mai poate face la acest moment, respectiv momentul judecării recursului, fără a se avea în vedere interpretarea corectă rezultând din stipularea expresa în alin. 4 a art. 394 NCPC, respectiv că părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
Se menționează că față de aceasta, omiterea reținerii instanței de apel, de către instanța de recurs, că motivele de apel s-au depus după rămânerea în pronunțare (necombătută și nefăcându-se dovada că ora depunerii, respectiv transmiterii lor prin fax, ora 13.04 a fost anterioară acestui moment) respectiv închiderea dezbaterilor, apare ca o eroare materială, care a avut ca efect soluționarea greșită a cauzei.
Contestatoarea a precizat că dovada achitării taxei de timbru, respectiv transmiterea chitanței s-a făcut prin fax la ora 07,35 AM ( și nu rezultă ca s-ar fi transmis o copie xerox) adică anterior rămânerii în pronunțare, respectiv închiderii dezbaterilor, iar pe de altă parte, Înalta Curtea de Casație și Justiție a statuat prin excepție de la principiul sus enunțat că dacă plata taxei de timbru s-a făcut în cursul zilei care reprezintă termenul de judecată, aceasta se va lua în considerare.
Se mai precizează că excepția fiind de strictă interpretare nu se poate extinde și asupra tuturor cererilor și actelor pe care le-ar putea depune părțile după rămânerea în pronunțare, respectiv închiderea dezbaterilor și pe care în speță, așa le-au și depus recurenții apelanți parați reclamanți si tocmai prin registratura, fax la ora 13.04, ulterior rămânerii în pronunțare.
Contestatoarea a susținut că instanța de recurs se afla în eroare materială și referitor la achitarea taxei de timbru la care a fost obligat recurentul P. M., în timp ce taxa de timbru aferentă recursului și la care a fost obligat acesta este potrivit încheierii instanței din 17.03.2014, de 2321 lei, la termenul de judecată a recursului s-a făcut dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de numai de 631 lei (cum se retine în însăși decizia contestată), astfel încât, recursul făcut de numitul P. M. trebuia anulat, ca urmare a ridicării excepției de netimbrare, instanța omițând din eroare aceasta și verificarea achitării taxei de timbru potrivit încheierii din 17.03.2015.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare, cu motivarea că aspectele invocate nu constituie motive care pot fi puse în discuție pe calea contestației în anulare.
Analizând contestația în anulare formulată, care poate fi încadrată în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru considerentele care vor urma:
Faptul invocat, și anume că instanța de apel a luat în considerare motive depuse după rămânerea în pronunțare și că, instanța de recurs nu a analizat corect acest aspect, nu reprezintă un aspect care să poată fi invocat pe calea contestației în anulare.
Instanța de recurs a motivat această critică reținând că la data de 3 octombrie 2013, ora 01.04.PM pârâții reclamanți au comunicat instanței, prin fax, motivele de apel. Acestea au fost înregistrate de instanță la data de 04.10.2013, deci ulterior termenului de judecată de la 03.10.2013, iar completul de judecată a intrat în posesia acestor motive de apel după ședința de judecată de la termenul în discuție, respectiv, la data de 03.10.2013, la ora 14.00.
S-a mai reținut că în aceiași modalitate de transmitere a fost comunicată la data de 03.10.2013, ora 07.35, în copie xerox, dovada achitării taxei de timbru pentru apel, originalul intrând în posesia completului de judecată tot după ședință și că pronunțarea în cauză a fost amânată de instanța de apel pentru termenul de judecată de la 10.10.2013, și respectiv, 17.10.2013.
Instanța de recurs a arătat că la data de 09.10.2013, apelanții au solicitat instanței repunerea pe rol a cauzei în vederea comunicării motivelor de apel către partea adversă și pentru a se discuta probatoriul și a reținut că
deși dovada achitării taxei de timbru a fost depusă, ca și motivele de apel, după închiderea dezbaterilor, aceasta a fost luată însă în considerare de către instanță, apelurile fiind respinse ca nefondate; soluția a fost adoptată pe seama apărărilor de la fondul cauzei în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 292 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea de Apel București a statuat că având în vedere dispozițiile art. 151 coroborate cu cele ale art. 289 și 138 din Codul de procedură civilă, instanța de apel avea obligația de a repune cauza pe rol și de a soluționa litigiul din perspectiva motivelor de apel care, într-adevăr, din motive independente de complet, au ajuns cu întârziere la dosarul cauzei.
În sensul textului art. 318 Cod procedură civilă „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât, a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Așadar, trebuie să fie vorba despre o greșeală comisă de instanță prin confundarea unor elementele importante, a unor date materiale, care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere doar greșeli materiale cu caracter procedural, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Nici cea de-a doua critică invocată, referitoare la cuantumul taxei de timbru stabilit în fața instanței de recurs, nu este întemeiată.
Prin rezoluția de la fila 13 din dosarul de recurs, s-a stabilit citarea fiecărui recurent, deci și a recurentului P. M. cu obligația de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 631 lei.
Este adevărat că prin încheierea din 17.03.2014 (atașată la fila 62 dosar recurs) s-a dispus că taxa judiciară de timbru este în cuantum de 2321 lei, însă, ulterior instanța a revenit și prin încheierea din 12.12.2014, s-a stabilit că valoarea taxei judiciare de timbre la care este obligat recurentul P. M. este de 631 lei.
Modul de calcul al acestei taxe nu reprezintă un aspect de eroare materială care să poată fi judecat pe calea contestației în anulare criticile contestatoarei vizând mai degrabă aspecte care țin de aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 146/1997, ori aspectele de nelegalitate nu pot fi discutate într-o contestație în anulare.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M., împotriva deciziei civile nr. 249/02.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._/4/2010, în contradictoriu cu intimații D. I., P. M., S. G. și S. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. G. S.
GREFIER
S. V.
Red. GS
Tehnored. GC 2 ex
16.07.2015
Jud. recurs Doinița M.
D. A. B.
C. B. T.
| ← Succesiune. Decizia nr. 222/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 1260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
