Expropriere. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 612/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.612 A
Ședința publică de la 14.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți G. G., M. M., I. V. S. și R. R. O., împotriva sentinței civile nr.1206 din 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul București–Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. R. PRIN MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
Cauza are ca obiect – expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pricina a fost suspendată la data de 20.10.2014, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, iar instanța a stabilit termen de judecată pentru astăzi în vederea discutării excepției de perimare.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 20.10.2014, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, la data de 26.07.2012, sub nr._, reclamanții G. G., M. M., I. V. S. și R. R. O. au chemat în judecată pe pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Sănătății, solicitând să se constate că exproprierea, în baza Decretului nr.92/1950, a locuinței situate în Municipiul B., ..92, aparținând pensionarului I. llie, s-a făcut în mod ilegal și să fie obligați pârâții să plătească reclamanților despăgubiri bănești, estimate la 27.898.200 lei, echivalentul a 6.000.000 euro, la cursul de 4,6397 lei/euro, pentru imobilul curți-construcții situat în Mun.B., ., format din 5.810 mp teren și 5 clădiri și obligarea acelorași pârâți să plătească contravaloarea expertizei evaluatorii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat că sunt succesoare ale defunctului I. I., decedat la data de 26.09.1946, conform certificatului de moștenitor nr.316/03.07.1996 și certificatului de moștenitor nr.82/02.07.2001.
Au mai arătat că imobilul anterior menționat a aparținut autorului lor și a fost preluat în mod abuziv de stat, în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin sentința civila nr.966/10.06.2011, pronunțată de Tribunalul B., a fost recunoscută calitatea reclamantelor de proprietare ale imobilului, la momentul preluării acestuia de către stat.
Tribunalul B. a reținut că această calitate a fost recunoscută de către autorități ale statului prin emiterea Hotărârii nr.477/30.12.1997 și de Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, prin Decizia nr.3830/7.09.2004.
În continuare, reclamantele au învederat că, încă din anul 1996, pârâții aveau cunoștință de dreptul acestora asupra imobilului din ., Mun.B., revendicat, deoarece, prin cererea nr.143/3.07.1996, R. R. O., I. V. S. și M. E., în calitate de moștenitoare ale defunctului I. I., au solicitat Primăriei Mun. B. - Comisia municipală pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, despăgubiri pentru 5 imobile - clădiri situate în B., ., trecute abuziv în proprietatea Statului R. în baza Decretului nr.92/1950.
Primăria Municipiului B. - Comisia municipală pentru aplicarea Legii nr.112/1995, în ședința din 15.07.1996, a aprobat respingerea cererii și cu adresa 470/RC/22.01.1997 a înaintat Consiliului Județean B., dosarul administrativ, inclusiv cererea pentru validare.
Consiliului Județean B., a validat cererea prin Hotărârea nr.477/1997 și a acordat despăgubiri bănești, în valoare de 50.792.825 lei (ROL) doar pentru cele 5 imobile clădiri confiscate ilegal prin Decretul nr.92/1950.
Hotărârea nr.477/1997, prin care în baza Legii nr. 112/1995, au fost acordate despăgubiri bănești în valoare de 50.792.825 lei (ROL), nu a fost contestată, dar adresa nr.816/31.03.2011, eliberată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - Biroul juridic, confirmă că reclamantele G. G., M. M., I. V. S. și R. R. O. nu au încasat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Mun.B., ..
În această situație, după . Legii nr.10/2001, reclamantele au solicitat Consiliului Local B. restituirea în natură a imobilelor clădiri și a terenului în suprafață de 5.000 mp, prin notificarea nr.545/2001 formulată prin executor Judecătoresc P. A.-G. din B..
Primăria Municipiului B. - Comisia de verificare a cererilor formulate în baza Legii nr.10/2001 a constatat, prin procesul-verbal încheiat la 12.03.2002, că o parte din imobilul situat la adresa menționată în notificarea nr.545/2001 este ocupat de sediul Spitalului Județean B., aflându-se în administrarea Direcției de Sănătate Publică B., iar, pe o altă parte a terenului se află un complex comercial, ce aparține ..
Prin notificarea nr.266/19.08.2004, s-a solicitat Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și Ministerului Sănătății, în baza prevederilor art.480 și următoarele din Codul civil, plata sumei de 34._ lei (ROL), din care: 6._ lei (ROL) conform evaluării terenului și locuințelor din 16.05.2003;_ lei (ROL), daune cominatorii de 1 milion lei/zi întârziere x 469 zile de la 16.05._04; 28._ lei (ROL), chirie de 200 milioane lei/luna X140 luni de la 1993-august 2004.
Prin Decizia nr.3830/07.09.2004, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca a soluționat Notificarea nr.266/19.08.2004, în sensul respingerii cererii de acordare a daunelor cominatorii în sumă de_ lei și a chiriei în sumă de 28._ lei pentru perioada 1993-aug.2004.
Reclamantele au mai învederat că, potrivit prevederilor Legii nr.247/2005, cu cererea înregistrată sub nr.158/11._, au solicitat Primăriei Municipiului B., eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 6568,59 mp, situat în ., B., moștenite de la I. I., bunic.
Primăria Municipiului B. – Comisia de aplicare a legilor fondului funciar a respins cererea, motivând că prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, nu s-a modificat art.21 din Legea nr.10/2001, care reglementează termenul în care se pot formula notificări.
Potrivit art.27(3) din HG 890/2005, reclamantele au contestat, în termen legal, acest refuz, soluția formulării tardive a cererii fiind menținută.
În urma acestor refuzuri, reclamantele s-au adresat instanței civile, prin acțiunea înregistrată la data de 22.11.2004, sub nr. de dosar 1640/2004, contestând decizia nr.3830/7.09.2004 și solicitând Tribunalului B. să oblige Prefectura Județului B. să recunoască dreptul lor la despăgubiri bănești, în valoare totală de 34._ lei (ROL) și să remită toată documentația la Ministerul Finanțelor Publice, reprezentantul legal al Statului R. pentru plata acestor sume, iar Primăria Municipiului B. să le restituie, prin decizie/dispoziție motivată, terenul în suprafață de 1584 mp din ..92, pe care . construit un complex.
Tribunalul B. a soluționat această cerere în sensul respingerii, iar apelul declarat de reclamante împotriva sentinței tribunalului a fost suspendat de Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea pronunțată la 10.02.2006, în dosarul nr.8086/2005, în baza art. 46(1) din Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005.
Reclamantele au mai precizat că, față de lipsa de răspuns la demersurile efectuate pentru restituirea imobilului, s-au adresat instanțelor judecătorești.
Astfel, prin sentința civilă nr._.06.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, printre altele, a fost admisă acțiunea formulată de reclamante, astfel cum a fost precizată și completată, în contradictoriu cu pârâții Spitalul de Psihiatrie și Pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, în calitate de persoană deținătoare și Ministerul Sănătății Publice, în calitate de administrator și, în consecință, au fost obligați cei doi pârâți să restituie reclamanților, în starea în care se află, imobilul teren în suprafață de 5000 mp, ce a făcut obiectul notificării nr.545/2001, identificat de expert P. H. în raportul de expertiză întocmit în formă completată, precum și a imobilelor clădiri notificate prin notificarea nr.545/2001, identificate de expert Tibar M. și menționate ca fiind în deținerea Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, rapoarte aflate la filele 231-234,238-246 din dosar și care fac parte integrantă din sentință, imobil situat în B., ..92, jud. B..
Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea privind restituirea în natură a imobilelor notificate, formulată în contradictoriu cu ., SC N. A. SRL, A. și ..
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, s-a pronunțat sentința civilă nr.966/_ Tribunalului B., prin care au fost admise în parte acțiunile conexate, așa cum au fost precizate, formulate de reclamantele M. M., G. G., lordache V. S. și R. R. O., prin mandatar lancu G., în contradictoriu cu pârâții Municipiul B., prin Primar, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Ministerul Sănătății, ., SC N. A. SRL, A. și ..
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respins ca prescris capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr.102/09.01.2002 și nr.112/09.01.2002, formulat de reclamante, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții ., SC N. A. SRL și ..
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de restituire în natură a terenului aflat în proprietatea pârâților . și ., care a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. 102/09.01.2002 și nr. 112/09.01.2002.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantelor, formulată prin precizările acțiunii, depuse la data de 8.02.2011, în sensul de a se dispune obligarea pârâtului . plătească suma de 274.481 lei, echivalentul a 88.768,56 USD la cursul din ziua de 04.02.2011, reprezentând suma primită la 09.01.2002 ca preț al contractelor de vânzare - cumpărare nr. 102/2002 și nr. 112/2002, cu dobânda aferentă și, respectiv, obligarea . și . să plătească partea fiecăruia din suma de 274.481 lei.
A fost admisă acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și Ministerul Sănătății, iar, pe cale de consecință, s-a dispus restituirea în natură în proprietate către reclamante a imobilului evidențiat ca poligon de culoare verde, pe schița plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză.
A fost stabilită, corelativ, obligația reclamantelor de a menține afectațiunea actuală a acestui imobil, de imobil afectat activității specifice de spital, pe o perioadă de cinci ani de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe
A fost admisă în parte cererea reclamantelor în sensul de a se obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că au fost obligați pârâții Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și Ministerul Sănătății la plata sumei de 2250 lei, reprezentând onorariu de expertiză achitat conform chitanțelor depuse la datele de 4.09.2009, de 25.10.2010 și de 24.01.2011.
Reclamantele au susținut că, deși această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.908/24.10.2011 a Curții de Apel Ploiești –Secția Civilă, aceasta nu poate fi valorificată nici până în prezent, motiv pentru care au înțeles să formuleze acțiunea de față.
În drept, reclamantele au invocat dispozițiile Codului civil și art.44 Constituția României.
Prin sentința civilă nr.1206/13.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei de interes, în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea ca ilegală a preluării imobilului situat în Municipiul B., .. 92 și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca fiind lipsit de interes; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății și a respins acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru imobilul situat în Municipiul B., .. 92, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, interesul, condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin declanșarea demersului judiciar și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, actual, personal și direct.
În cauza dedusă judecății, tribunalul a reținut că reclamantele au solicitat să se constate ca ilegală preluarea de către stat a imobilului situat în Municipiul B., .. 92, în temeiul Decretului nr.92/1950.
Din probele administrate a rezultat însă că, prin sentința civilă nr.966/10.11.2011, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a reținut că imobilul situat în Municipiul B., ., județul B. (fost Dobrogei) a fost preluat de stat în temeiul prevederilor Decretului nr.92/1950. Cu privire la această modalitate de preluare, instanța a apreciat, cu caracter irevocabil, (aceste considerente impunându-se cu putere de lucru judecat), că statul a dobândit de la autorul reclamantelor imobilul în litigiu, cu titlu valabil. Această apreciere a fost considerată de Curtea de Apel Ploiești ca fiind justă, în cuprinsul deciziei civile nr.908/24.10.2011 arătându-se că, sub acest aspect, aprecierea primei instanțe este corectă.
Prin urmare, în condițiile în care modalitatea de trecere în proprietatea statului a imobilului a fost apreciată cu caracter irevocabil ca valabilă, tribunalul a considerat că prezenta acțiune formulată de reclamante, se conturează ca fiind lipsită de un interes legitim, deoarece prin demersul lor, acestea tind la înlăturarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești amintite, soluție ce nu poate fi acceptată.
Pe de altă parte, tribunalul a observat că, prin sentința civilă nr.966/10.11.2011 a Tribunalului B., a fost soluționată notificarea adresată de reclamante cu privire la acest imobil, în raport de prevederile Legii nr.10/2001, dispunându-se restituirea în natură a unei suprafețe de teren intravilan curți - construcții de 5027 m.p., reținându-se că pentru suprafața nerestituită în natură, notificarea a fost înaintată către A..
În această situație, tribunalul a considerat că declararea, de plano, a Decretului nr.92/1950, prin art.2 lit.a din Legea nr.10/2001, ca având caracter abuziv, lipsește de interes constatarea distinctă a acestui caracter și prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, prin care reclamantele au solicitat obligarea, în solidar, a pârâților Ministerul Sănătății și a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru imobilul situat în municipiul B., .. 92, Tribunalul a reținut, cu privire la legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Sănătății, că aceasta nu există, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 966/10.11.2011 a Tribunalului B. s-a dispus restituirea în natură a părții din imobil, ce era deținut de Spitalul de Psihiatrie Săpoca și de pârâtul Ministerul Sănătății.
Sub aspectul obligării pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, tribunalul a considerat că argumentele expuse anterior subzistă, atât timp cât, în parte, cererea de retrocedare întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001 a fost soluționată prin restituirea în natură, în parte, a imobilului, astfel că reclamanții au posibilitatea executării silite, în timp ce pentru restul de teren, în măsura în care notificarea nu a fost soluționată de A., au posibilitatea de a urma calea deschisă de art. 26 din Legea nr. 10/2001 și decizia în interesul legii nr.XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În același timp, tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 27/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. nr. 120/17.02.2012, obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, s-a statuat că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.
În consecință, față de această decizie obligatorie, Tribunalul a respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru imobilul situat în municipiul B., .. 92, ca inadmisibil.
Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel reclamantele G. G., M. M., I. V. S. și R. R. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins al doilea capăt de acțiune formulat împotriva intimatului pârât Ministerul Sănătății pentru lipsă calitate procesuală pasivă, în considerarea mențiunilor din sentința civilă nr.966/10.11.2011, fără să observe faptul că această sentință a fost modificată ulterior prin decizia civilă nr.908/24.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a admis recursul Ministerului Sănătății, respingându-se acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Pe de altă parte, în opinia apelantelor, motivarea reținută de instanța de fond în admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât ar putea duce, cel mult, la punerea în discuție a unei eventuale excepții a lipsei de interes, dar nici aceasta nu ar putea fi primită, atâta timp cât nu se poate dovedi faptul că Ministerul Sănătății s-a eliberat de obligația de a restitui reclamantelor bunurile preluate abuziv sau de a le despăgubi.
În finalul motivelor de apel a fost criticată soluția dispusă de instanța de fond asupra cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, susținându-se că prin respingerea acesteia ca inadmisibilă, au fost încălcate dispozițiile obligatorii din decizia nr.33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, dispozițiile art.480 C.civ. și întreaga jurisprudență C.E.D.O.
La termenul de judecată din data de 20.10.2014, Curtea a dispus, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării apelului, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 03.11.2015, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 14.12.2015, cu citarea părților, cu această mențiune.
La termenul de judecată din 14.12.2015, instanța de apel, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de apel, excepție pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de recurenții reclamanți G. G., M. M., I. V. S. și R. R. O., cu domiciliul ales la mandatar I. G., în București, ..65, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.1206/13.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și S. R. PRIN MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, ..1-3, sector 1,
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. B. I. B.
GREFIER
F. D.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
8 ex./16.12.2015
-----------------------------------------------
T.B-Secția a V-a – E.P.-J.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 524/2015. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
