Legea 10/2001. Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 11564/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 275A
Ședința publică de la 25 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea acțiunii, în rejudecare, după admiterea apelului și reținerea cauzei pentru judecare pe fond formulată de reclamantul S. A. R. M. domiciliat în București, . nr. 11, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul reprezentat de avocat A. M. G. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere a cauzei pe rol, după suspendarea în baza art. 411 alin.2 NCPC, formulată de către reclamant.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii.
Curtea, în urma deliberării, admite cererea și repune cauza pe rol.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită obligarea pârâtei de a valida Dispoziția Primarului nr. 8886/17.10.2007 și să emită decizia de compensare, prin puncte, pentru apartamentele nr. 4 și nr. 5 de la etaj, apartamentul nr. 2 de la parterul imobilului și pentru cotele de teren aferente acestora, fără obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, la data de 21.03.2013, sub nr._, reclamantul S. A. R. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să desemneze un evaluator și să transmită acestuia dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, respectiv: apartamentul nr. 5, . de teren aferent de 19,47 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr._/1996; apartamentul nr. 4, . de teren aferent 20,66 mp, vândut prin contractul de vânzare cumpărare nr._/1997; apartamentul nr. 2, parter, cu cota de teren aferent de 26,10 mp, vândut prin contractual de vânzare cumpărare nr._/1998, toate situate în București, . (4A și 4B), sector 5, așa cum s-a propus prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 8886/17.10.2007.
La data de 04.04.2014, reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare (fila 74), prin care a arătat că a înțeles să cheme în judecată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea pârâtei să valideze Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 8886/17.10.2007 și să emită decizia de compensare a imobilelor, în conformitate cu prevederile art. 17 lit. a) și b) din Legea nr.165/2013.
Prin sentința civilă nr. 774/13.06.2014, Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis excepția prematurității și a respins cererea reclamantului ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că Legea nr. 165/2013 a instituit un nou termen pentru soluționarea dosarelor de despăgubire întocmite ca urmare a aplicării Legii nr. 10/2001 și că respectivul termen nu a expirat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând, în baza art. 480 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, judecând cererea așa cum a fost modificată, admiterea acesteia, în sensul de a obliga pârâta să valideze Dispoziția Primarului nr. 8886/17.10.2007 și să emită decizia de compensare pentru apartamentele menționate în acțiune, cu cotele de teren aferente, situate în București, . (4A și 4B), sector 5, așa cum s-a propus prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București, nr. 8886/17.10.2007.
În motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat că tribunalul a apreciat în mod greșit că acțiunea, deși introdusă în instanța anterior apariției Legii nr. 165/2013, îi sunt aplicabile prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013, față de faptul că prin cererea modificatoare introdusă după . Legii nr. 165/2013 a schimbat obiectul inițial.
Prin decizia civilă nr. 46 A/26.01.2015, Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza pentru judecarea pe fond.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că acțiunea de față a fost înregistrată pe rolul instanțelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și se referă la despăgubirile cuvenite reclamantului, pentru imobile preluate abuziv în perioada 1945 – 1989. Prin decizia nr. 269/2014 a Curții Constituționale s-a apreciat că art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, care prevede un nou termen de soluționare a cererilor aflate pe rolul Comisiei anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, sunt constituționale în măsura în care nu vizează și cauzele ce se aflau deja pe rolul instanțelor la respectiva dată. Așa fiind, Curtea a constatat că în mod greșit s-a admis excepția prematurității cererii, iar în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza pentru soluționarea pe fond.
În rejudecarea fondului, Curtea a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 3105/2001 la Eexecutorul judecătoresc, reclamantul S. A. – R. M.; a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, . (4A și 4B), sector 5, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin Dispoziția nr. 8886/17.10.2007, Primarul General al Municipiului București a respins cererea privind restituirea în natură a apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995, din imobilul situat în București, . (4A și 4 B), sector 5 și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul nr. 5, etaj 1, conform contractului de vânzare cumpărare nr._/1996, cu cota de teren aferentă în suprafață de 19,47 mp, apartamentul nr.4, etaj 1, situat în ., conform contractului de vânzare – cumpărare nr._/1997, cu cota de teren aferentă în suprafață de 20,66 mp apartamentul nr. 2, parter,conform contractului de vânzare – cumpărare nr._/1998, cu cota de teren aferentă în suprafață de 26,10 mp situate în imobilul din București, . (4A și 4 B), sector 5, imposibil de restituit persoanei îndreptățite.
Ulterior emiterii dispoziției, aceasta, însoțită de întreaga documentație depusă în original, a fost transmisă de Instituția Prefectului Municipiului București la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit prevederilor art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, aspecte comunicate reclamantului de Instituția Prefectului la data de 17.12.2008.
Dosarul a fost înregistrat la C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu nr._/CC.
După . Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituie în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Astfel, conform art. 17 din Legea nr. 165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.
Decizia entității învestite de lege urmează a fi validată sau invalidată de C. Națională ulterior verificării și evaluării efectuate în temeiul art. 17 alin. 5 - 7 din Legea nr. 165/2013, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale. În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, în temeiul alin. 9 al aceluiași articol.
Art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, reglementează atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii și, după caz, de a aproba punctajul cuvenitși oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut. Invalidarea deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări. Astfel, aceasta poate fi rezultatul constatării că imobilul poate fi restituit în natură, modalitate care prevalează asupra restituirii în echivalent, în concepția Legii nr. 165/2013, conform principiului enunțat în art. 2 lit. a) din aceasta. Invalidarea poate fi, de asemenea, consecința constatării că solicitantul nu este titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilului revendicat. Scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă o garanție a recunoașterii acestuia în mod just. Aceste aspecte au fost reținute prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 513 din 9 iulie 2014
Nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire, astfel cum s-a reținut în decizia menționată a Curții Constituționale. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.
Mai mult, deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.
Regulile de procedură expuse mai sus și considerentele Curții Consituționale sunt aplicabile situației reclamantului, dat fiind scopul Legii nr. 165/2013 de a asigura, în mod nediscriminatoriu, accesul tuturor persoanelor îndreptățite care ar intenționa să solicite măsuri reparatorii, la măsura respectivă, egalitatea de tratament pentru toate persoanele îndreptățite putând fi asigurată numai cu respectarea procedurii prevăzute de lege. În acest sens, părțille sunt obligate să respecte măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România instituite prin Legea nr. 165/2013.
În consecință, Curtea reține că validarea Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 8886/17.10.2007 și emiterea deciziei de compensare sunt obligații legale ale pârâtei, prevăzute de art. 17 lit. a) și b) din Legea nr.165/2013, însă acestea urmează a fi aduse la îndeplinire cu respectarea procedurii arătate mai sus, acțiunea reclamantului în acest context fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. A. R. M. domiciliat în București, . nr. 11, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. F. B. I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED. DFB
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
17.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel... | Partide politice. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
