Partide politice. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 15929/3/2013
Dosar nr._
(2241/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.215.A
Ședința publică de la 04.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul intimat P. „T. PENTRU ȚARĂ”, împotriva sentinței civile nr.13 din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. P.-P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI .
Cauza are ca obiect – partide politice, dizolvare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate apelantului intimat să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la data de 19.04.2013, sub nr. dosar_, petentul M. P. – P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul P. „T. PENTRU ȚARĂ” (fost partidul „PENTRU PATRIE”), reprezentat prin președinte B. G. CORIOLAN, să se dispună dizolvarea partidului politic și radierea acestuia din Registrul partidelor politice, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. 1 lit. e și f din Legea nr. 14/2003, pentru existența cazurilor prevăzute de art. 47 alin. 1 și art. 48 din Legea nr. 14/2003.
În motivare, petentul a arătat că, potrivit relațiilor înaintate de către Autoritatea Electorală Permanentă prin adresa cu nr. 964/11.02.2013, partidul „T. PENTRU ȚARĂ” (fost partidul „PENTRU PATRIE”) nu a propus candidaturi pentru două alegeri parlamentare succesive, respectiv cele din 2008 și 2012 și nu a obținut cel puțin 50 000 de voturi la nivel național, la două alegeri naționale succesive la care a participat cu candidați propuși în perioada 2004-2012; rezultatele obținute, potrivit acelorași relații furnizate de către AEP, au fost, pentru perioada menționată, următoarele: în anul 2004 a obținut un număr de 11 268 voturi pentru consilii județene și locale și 34 196 voturi pentru Camera Deputaților și Senat; în anul 2008 a obținut un număr de 9 180 voturi pentru consilii județene și locale și în anul 2012 a obținut un număr de 21 204 voturi pentru consilii județene și locale.
Aceste date, arată petentul, reflectă neîndeplinirea obiectivelor la care se referă dispozițiile art. 1 și 2 din Legea partidelor politice (neobținerea unui număr de cel puțin 50 000 de voturi la nivel național pentru candidaturile propuse în oricare dintre scrutinurile organizate pentru consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților și Senat), dar și inactivitatea partidului, care se poate, astfel, constata, prin nepropunerea de candidaturi pentru două alegeri parlamentare succesive, în condițiile legii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. 1 lit. e și f, art. 47 alin. 1 lit. b și art. 48 din Legea nr. 14/2003.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că P. „T. PENTRU ȚARĂ” a fost ținta repetată a unor acțiuni neîntemeiate și nelegale ale Ministerului P. – prin P. de pe lângă Tribunalul București, care, în anii 2007 și 2012, a intentat două acțiuni tendențioase vizând, ca și în prezenta cauză, dizolvarea și radierea, din Registrul partidelor politice, a partidului „T. PENTRU ȚARĂ” (fost partidul „PENTRU PATRIE”), în primul caz pentru neatingerea scopului prevăzut de art. 1 și 2 din Legea partidelor politice, iar în cel de-al doilea caz pentru desfășurarea de activități cu caracter fascist; ambele acțiuni, intentate în perioada anilor electorali, au fost respinse de către Tribunalul București prin hotărâri irevocabile, fiind, astfel, evident că, prin discreditare și intimidare, s-a urmărit un scop ilegitim, acela al împiedicării funcționării partidului, care, datorită imaginii puternic negative create de acuzațiile grave, preluate și difuzate de presa centrală și de media electronică, nu a mai avut capacitatea de a colecta resursele financiare și de a găsi sprijinul candidaturilor la nivel național, unde nu ar fi putut obține un rezultat electoral de minimum 2% din voturi, urmarea firească fiind aceea că, prin decizii proprii ale conducerii, s-a renunțat la depunerea de candidaturi pentru alegerile parlamentare din anul 2008 și pentru cele din anul 2012 în 18 județe din țară, cu excepția a două candidaturi simbolice depuse, în anul 2012, pentru municipiul București. În acest context, se arată de către intimat, inactivitatea partidului și neatingerea scopului prevăzut de lege nu a fost rezultatul voinței libere a partidului de a nu participa, în mod democratic, la viața politică în societatea românească, ci ele sunt rezultatul constrângerilor la care partidul a fost supus, pe de o parte, prin imposibilitatea sa de a mai găsi sprijin popular, iar pe de altă parte prin imposibilitatea de a procura resursele necesare susținerii campaniilor electorale în 18 județe, sumele cerute de lege drept garanții pentru depunerea de candidaturi fiind de_ lei pentru anul 2012, imposibil de colectat în condițiile discreditării partidului; în plus, partidul în discuție este un partid mic, neparlamentar, care nu a beneficiat niciodată de resurse din partea statului, fiind nevoit să colecteze fonduri de la simpatizanți și de la susținători.
Conchizând asupra argumentelor de mai sus, intimatul a arătat că prevederile art. 47 și 48 din Legea nr. 14/2003 nu sunt întrunite în cauză, rezultatele electorale obținute de partid în anii 2008 și 2012, sub pragul minim necesar cerut de lege, fiind, în mod preponderent, datorate acțiunii Ministerului P., care a creat un puternic prejudiciu de imagine.
Sub un alt aspect, s-a învederat, de către același intimat, că prevederile art. 47 și 48, coroborate cu cele ale art. 46 alin. 2 din Legea nr. 14/2003, sunt neconstituționale, prin aceea că încalcă dreptul de asociere garantat de art. 40 din Constituția României, din perspectiva inexistenței condițiilor de restrângere a exercițiului unui astfel de drept reglementate de art. 53 din Constituție. Și acțiunea în sine, formulată de P., restrânge, fără temei, dreptul de asociere membrilor PTpT. S-a solicitat, în consecință, sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a celor două texte de lege și suspendarea judecății în prezenta cauză până la soluționarea excepției.
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale și asupra solicitării de suspendare a judecății, tribunalul s-a pronunțat prin încheierea din data de 3.10.2013, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate și, respectiv, respingerii cererii de suspendare a judecății.
Prin adresa cu nr. 1654/17.04.2014, Curtea Constituțională a României a înaintat tribunalului Decizia nr. 170/20.03.2014, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. 1 lit. e și f, art. 47 alin. 1 lit. b și art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 (filele 137-142).
Prin decizia civilă nr. 13/21.05.2014 Tribunalul București - Secția a V a Civilă a admis cererea formulată de petentul M. P. – P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, a dispus dizolvarea și radierea, din Registrul partidelor politice, a partidului T. PENTRU ȚARĂ, reprezentat legal prin președinte B. G. Coriolan, cu sediul în mun. București, ., Sector 2 și publicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut, în primul rând, faptul că situația de fapt ce a fundamentat solicitarea Ministerului P., referitoare la inactivitatea partidului – în înțelesul art. 47 alin. 1 lit. b din Legea nr. 14/2003, precum și referitoare la neîndeplinirea obiectivelor stabilite prin art. 1 și 2 din Lege, nu a fost contestată; intimatul nu a negat faptul neîndeplinirii obiectivelor la care se referă dispozițiile art. 1 și 2 din Legea partidelor politice (neobținerea unui număr de cel puțin 50 000 de voturi la nivel național pentru candidaturile propuse în oricare dintre scrutinele organizate pentru consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților și Senat), după cum nu a negat nici inactivitatea partidului, prin nepropunerea de candidaturi pentru două alegeri parlamentare succesive, în condițiile legii.
Ceea ce s-a susținut, în apărare, a fost împrejurarea că neîndeplinirea obiectivelor și, respectiv, inactivitatea partidului, nu pot fi puse în legătură cu voința liberă a acestuia, ele fiind, în principal, rezultatul acțiunilor Ministerului P., care, în mod neîntemeiat și tendențios, a cauzat un imens prejudiciu de imagine, care a condus la imposibilitatea partidului de a propune și susține candidaturi și, respectiv, de a obține rezultatele electorale de care legea condiționează însăși existența acestuia în viața politică.
Tribunalul a apreciat, însă, că o astfel de apărare, în sensul dorit de intimat, acela al neîndeplinirii condițiilor cerute de art. 47 alin. 1 lit. b și de art. 48 din Legea nr. 14/2003, nu poate fi reținută.
Este real că ambele acțiuni formulate de M. P., ce au format obiectul dosarelor cu nr._/3/2007 și nr._/3/2012 au fost respinse, ca neîntemeiate, de către Tribunalul București prin Sentințele civile nr. 30/2008 și nr. 20/2013 (filele 19-21 și 37-40), însă tribunalul a apreciat că nu poate reține, din această împrejurare, o legătură directă de cauzalitate între neîndeplinirea obiectivelor și, respectiv, inactivitatea partidului, pe de o parte, și acțiunile Ministerului P., pe de altă parte. Nu se poate stabili, într-o măsură rezonabilă, că neîndeplinirea obiectivelor și, respectiv, inactivitatea partidului s-ar datora, prin urmare, acțiunilor Ministerului P., în condițiile în care legea însăși, prin dispozițiile art. 1 și 2, impune fiecărui partid politic îndeplinirea unui scop determinat, aceasta fiind, așa cum s-a reținut și cu prilejul soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale, o obligație de rezultat, de îndeplinirea căreia este condiționată însăși existența respectivei entități politice.
Dintr-o astfel de perspectivă, tribunalul a apreciat că obligația de rezultat cerută de lege nu este în legătură cu existența ori inexistența vreunei culpe a celui obligat să obțină rezultatul impus, ori a altui subiect de drepturi și obligații; de aceea nu pot fi invocate argumente referitoare la fapta altei persoane, ca element exterior și invincibil, căruia să i se fi datorat neîndeplinirea obligației, pe temeiul dreptului comun din materia teoriei generale a obligațiilor. Chiar și în ipoteza în care, făcând apel la principiul general de drept „ad impossibillum, nulla obligatio”, s-ar aprecia că nimănui nu i se poate impune îndeplinirea unei obligații imposibil de executat, în speță, intimatul, recunoscând că nu a îndeplinit obligațiile cu valoare de condiție, nu a probat imposibilitatea fortuită pe care o alegă.
S-a considerat, în acest sens, că declarațiile celor care au refuzat acceptarea candidaturilor pentru scrutine din perioada de interes, depuse la dosar, nu pot proba o imposibilitate obiectivă, invincibilă, care să fi împiedicat în mod absolut partidul să-și desfășoare activitatea potrivit unicului scop pentru care a fost înființat, ci relevă, mai degrabă, tot o problemă internă, de organizare și decizie, de neimplicare în viața politică. Pe de altă parte, demersul în justiție al Ministerului P. a fost apreciat de instanță ca neîntemeiat, prin respingerea solicitărilor, dar prin aceasta nu se poate stabili, așa cum sugerează intimatul, existența unui scop ilicit al Parchetului, orientat conștient către distrugerea imaginii publice a partidului; în măsura în care, prin preluarea și difuzarea unor informații în media, se poate aprecia asupra unui prejudiciu de imagine, acțiunea pusă la îndemână de lege este răspunderea civilă delictuală, care are un cu totul alt fundament decât cel necesar apărării în cauza de față.
Tribunalul a mai observat și faptul că, în considerentele Deciziei nr. 170/20.03.2014, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, Curtea a surprins un aspect important în soluționarea cauzei de față: de principiu, fiecare partid are vocația guvernării; aceasta se exprimă în mod plenar în cadrul procesului electoral, prin intermediul desemnării candidaților și participării la scrutine organizate, potrivit legii; or, în măsura în care partidul nu desemnează candidați la alegeri și nu obține, în consecință, voturi, activitatea pe care o desfășoară nu se mai circumscrie scopului reglementat de lege și asemenea organizații „nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să își continue existența ca simple forme de asociere a cetățenilor(…)” – fila 141.
Reținând cele de mai sus, tribunalul a constatat întemeiată cererea formulată de petent și a admis-o, față de prevederile art. 46 alin. 1 literele e și f, prin raportare la prevederile art. 47 alin. 1 lit. b și art. 48 din Legea nr. 14/2003.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel P. „T. PENTRU ȚARĂ”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a susținut că, deși instanța de fond a constatat în mod corect faptul că P. a fost ținta repetată a unor acțiuni netemeinice și nelegale ale Ministerului P. prin P. de pe lângă Tribunalul București, începând cu anul 2007, de natură a împiedica participarea normală la procesul electoral, respectiv de a depune candidaturi și de a obține rezultate electorale în cuantumul stabilit prin Legea nr.14/2003 a partidelor politice, a considerat fără temei legal că acest fapt nu este de natură a împiedica grav funcționara partidului și de a conduce la neîndeplinirea obligațiilor legale de rezultat, conform Legii nr.14/2003 a partidelor politice.
S-a arătat din nou că în anul 2007 M. P. prin P. de pe lângă Tribunalul București a înaintat o acțiune vizând dizolvarea Partidului „Pentru Patrie” (denumire purtată de P. „T. Pentru Țară”, la acea vreme), iar soluționarea acestei acțiuni s-a derulat în cursul anului 2008, an electoral, ceea ce a adus un imens prejudiciu de imagine partidului, care nu a fost în măsură să mai colecteze fondurile necesare campaniei electorale și nici să mai beneficieze de suficient suport popular, determinând, totodată, decizia firească a conducerii partidului de a renunța la a mai depune candidaturi pentru alegerile parlamentare din anul 2008. Procesul s-a finalizat cu sentința civilă nr.30/29.10.2008, definitivă și irevocabilă abia la data de 14.11.2008, care a constatat că acțiunea Ministerului P. prin P. de pe lângă Tribunalul București a fost netemeinică.
În luna iulie a anului 2012 petentul a introdus din nou o acțiune pentru dizolvarea partidului, invocând o . motive pe care partidul le-a respins ca fiind aberante și complet lipsite de temei, dar care, din păcate, au fost preluate de presa centrală și locală, precum și de media electronică, prejudiciind din nou grav capacitatea partidului de a colecta resurse financiare și de a determina militanții partidului să participe la campania electorală. Și această acțiune a fost respinsă ca netemeinică, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.20/20.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, dar, din păcate, efectele politice, electorale și de imagine s-au răsfrânt asupra apelantului.
În concluzie, apelantul a solicitat instanței de control judiciar să analizeze măsura în care acțiunile Ministerului P., nelegale și netemeinice, astfel cum acestea au fost respinse de instanțele de judecată, au fost în măsură să afecteze, în mod determinant, participarea Partidului T. Pentru Țară la cele două scrutine invocate în cererea de chemare în judecată, ce ar putea determina dizolvarea partidului în temeiul art.47 și 48 din Legea nr.14/2003.
S-a mai susținut că orice impact, cât de mic, în condițiile nelegalității și netemeiniciei acestuia, provenit tocmai de la partea adversă, face ca acțiunea să nu mai fie legitimă, fiind o situație analogică principiului conform căruia, nimeni nu-și poate invoca propria-i culpă.
În consecință, s-a solicitat instanței de apel să constate că nu sunt îndeplinite prevederile art.47 și 48 din Legea nr.14/2003, să admită apelul, să anuleze în tot hotărârea tribunalului, iar pe fond, să respingă acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
La termenul de judecată din 23.02.2015, instanța de apel a respins cererea apelantului privind suspendarea judecării cauzei, argumentată prin posibilitatea schimbării legislației partidelor politice în ceea ce privește numărul de membri necesar constituirii unui partid politic, dar și numărul de voturi minime pe care un partid politic trebuie să le obțină în cadrul unui număr de scrutine, reținând că legea reglementează expres cazurile în care instanța de judecată poate dispune suspendarea judecării unei cauze, iar situația invocată de apelant nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport de dispozițiile legale speciale incidente în cauză, de dispozițiile art. 466 și următoarele din noul cod de procedură civilă, dar și de criticile formulate de apelant, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul e nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiune, petentul M. P. – P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI a solicitat instanței de fond pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună dizolvarea PARTIDULUI „T. PENTRU ȚARĂ” (fost partidul „PENTRU PATRIE”), invocând, în fapt, inactivitatea acestuia, rezultând din faptul că nu a desemnat candidați în două campanii electorale parlamentare succesive, respectiv cele din 2008 și_, dar și neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, susținând că nu a obținut cel puțin 50 000 de voturi la nivel național la două alegeri generale succesive la care a participat cu candidați propuși în perioada 2004-2012, iar în drept dispozițiile art. 47 alin. 1 și art. 48 din Legea nr. 14/2003 .
Fără a contesta motivele de fapt și de drept invocate de petent în acțiune, intimatul PARTIDULUI „T. PENTRU ȚARĂ” a susținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile legale invocate în acțiune, deoarece, atât inactivitatea partidului, cât și neîndeplinirea obiectivelor partidului, ambele în forma invocată de petent, s-au datorat unor acțiuni neîntemeiate și nelegale, introduse de acesta pe rolul instanțelor de judecată în anii 2007 și 2012, care, deși au fost respinse irevocabil de instanțele de judecată au afectat grav imaginea partidului, punându-l totodată în imposibilitatea de a mai colecta resursele financiare pentru candidatura membrilor săi în anii 2008 și 2012 și de a găsi sprijinul candidaturilor la nivel național în perioada 2004-2012.
Textele legale invocate, însă, de către petent, reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii și la data pronunțării prezentei decizii, prevedeau dizolvarea unui partid politic pe cale judecătorească ca urmare a inactivității constatate de tribunal (art. 46 alin. 1 litera e din Legea nr. 14/2003), dar și ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite (art. 46 alin. 1 litera f din Legea nr. 14/2003), cu precizarea că inactivitatea se poate constata când un partid nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale parlamentare succesive, în cel puțin 18 circumscripții electorale (art. 47 alin. 1 litera b din lege), iar neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, se poate constata când un partid politic nu obține la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi, respectiv cel puțin 50.000 de voturi la nivel național, pentru candidaturile depuse în oricare dintre următoarele scrutine: consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților, Senat (art. 48 din lege).
Sancțiunea dizolvării pe cale judecătorească era prevăzută de legiuitor pentru cazurile invocate de petent în acțiune fără a se face vreo mențiune cu privire la persoana în culpă pentru inactivitatea sau neîndeplinirea obiectivelor partidului, iar acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că înlăturarea aplicării sancțiunii expres prevăzută în lege, față de apelantul intimat partidul T. Pentru Țară nu se poate face doar în considerarea celor două acțiuni intentate anterior împotriva sa de M. P. și respinse de instanța de judecată.
Soluția se impunea cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 170/20.03.2014 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. 1 literele e și f, art. 47 alin. 1 litera b și art. 48 din Legea nr. 14/2003, apreciind că niciunul din aceste texte de lege nu aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de apelantul intimat.
În considerentele acestei decizii, instanța constituțională a reținut că motivele și condițiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exercițiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală a acestui drept, circumscrise regimului constituțional al partidelor politice….Partidele politice au… un important rol în transpunerea valorilor naționale și a democrației din concepte teoretice și abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetățenilor. Exprimarea voinței politice a membrilor partidului și punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocația guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaților pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu desemnează candidați la alegeri și, în consecință, nu obține voturi, activitatea pe care o desfășoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menționat. Asemenea organizații nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să își continue existența ca simple forme de asociere a cetățenilor, cu condiția ca înființarea și desfășurarea activității lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor și în conformitate cu opțiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic și chiar politic.
S-a apreciat că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condițiilor prevăzute de Constituție pentru realizarea acestui drept.
Condițiile sunt impuse prin lege tuturor partidelor politice, obligația îndeplinirii acestora este o obligație de rezultat și nu de diligență, cum în mod corect a apreciat și prima instanță, astfel încât apărările prin care apelantul intimat sugera lipsa culpei sale în neîndeplinirea acestora nu puteau fi avute în vedere.
Aplicarea sancțiunii nu putea fi înlăturată nici în considerarea principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpă, deoarece obligația de rezultat ce revenea apelantului intimat creează o veritabilă garanție de executare pe care legea o pune în sarcina acestuia, excepție făcând doar forța majoră căreia nu-i poate fi asimilată intentarea celor două acțiuni de către intimatul petent.
În consecință, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală, Curtea va dispune, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intimat P. „T. PENTRU ȚARĂ”, cu sediul în București, ., sector 5 și cu sediul ales la C..av. M. A. G., în București, ., ., împotriva sentinței civile nr.13 din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. P.-P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I.
6 ex./27.05.2015
-----------------------------------------------
T.B-Secția a V-a – D.M.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 83/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
