Obligaţie de a face. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 2955/339/2013
Dosar nr._
(2381/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.360
Ședința publică de la 02.07.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantele reclamante .. Z. și S.C. I. S.A. BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din 18.06.2014, respectiv împotriva sentinței civile nr.523 din 10.09.2014, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (ANIF).
P. are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.06.2015, 02.07.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede, sub nr._ /28.10.2013, reclamantele . Z. și S.C. I. S.A. BUCUREȘTI au solicitat, în contradictoriu cu parata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (ANIF), obligarea acesteia la: efectuarea lucrărilor de desecare în sectoarele „incinta Z. Seaca aval” și „incinta Z. Seaca amonte”, plata pagubelor pricinuite prin neefectuarea la timp a operațiunilor de desecare în incintele mai sus amintite, plata de daune moratorii pe fiecare zi de întârziere, egale cu dobânda legală calculată de la data la care pârâta este în întârziere asupra echivalentului în bani a obligației și anume a echivalentului pagubei produse prin neefectuarea la timp a operațiunilor de desecare.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta ca ANIF deține în proprietate în zona „incinta Z. Seaca aval" 2 stații de desecare - SPR Ruptoare și SPE Pasarea, iar în zona „incinta Z. Seaca amonte" o stație de desecare - SPE 574.
Conform art. 6 alin. 1 din OUG nr.82/2011, privind unele masuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, ANIF exploatează, administrează, întreține și repara amenajările de îmbunătățiri funciare din domeniul public sau privat al statului declarate de utilitate publica, cheltuielile necesare desfășurării acestor activități asigurându-se din bugetul Agenției, cu încadrarea în fondurile aprobate anual cu aceasta destinație.
Pentru recuperarea acestor cheltuieli, conform art. 7 din OUG nr.82/2011, beneficiarii terenurilor deținute în baza unui titlu valabil de proprietate sau de folosința în amenajările de îmbunătățiri funciare sau în afara acestora, care beneficiază direct sau indirect de lucrările de îmbunătățiri funciare, sunt obligați sa achite ANIF un tarif de îmbunătățiri funciare, al cărui mod de calcul și de colectare, inclusiv termenele de plata, urmau sa fie aprobate prin hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu avizul Consiliului Concurentei, hotărâre de Guvern care nici pana în prezent nu s-a adoptat.
De asemenea, tot conform prevederilor art. 7 din OUG nr.82/2011, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ANIF vor proceda la compensarea debitelor, reprezentând tarif de îmbunătățiri funciare cu sumele cuvenite beneficiarilor de îmbunătățiri funciare cu titlu de susținere financiara a agriculturii de către stat.
În consecința, conform prevederilor legale, ANIF este obligata sa desfășoare activități de îmbunătățiri funciare din bugetul statului, acestea urmând sa fie acoperite de tariful de îmbunătățiri funciare, al cărui mod de calcul și de colectare, precum și termenele de plata, încă nu le sunt cunoscute.
În zonele mai sus menționate, respectiv „incinta Z. Seaca aval" și „incinta Z. Seaca amonte", din cauza apei care s-a deversat din canale și a nivelului freatic ridicat, reclamantele nu au putut recolta o suprafața de cca 850 ha teren cultivata cu porumb, paguba produsa prin nerecoltarea acestei suprafețe în timp optim fiind iminenta.
Desi au solicitat ANIF Filiala Teleorman efectuarea de urgenta a operațiunilor de desecare în aceste incinte, operațiuni pe care sunt obligați prin lege sa le întreprindă, răspunsul acesteia a fost negativ.
Au învederat instanței faptul ca porumbul trebuie recoltat în timp optim pentru a putea fi asigurata o cantitate și o calitate corespunzătoare, cu fiecare zi de întârziere calitatea acestuia deteriorându-se și, în viitorul apropiat, fără o desecare a zonei respective, nu au nicio șansa în a recolta aceasta suprafața.
De asemenea, în condițiile în care nu recoltează urgent și pierd, practic, întreaga producție, suferă și pagube uriașe prin nerecuperarea cheltuielilor făcute cu însămânțarea și îngrijirea acestei culturi.
Mai mult decât atât, situația ar putea fi mult mai rea în condițiile ridicării nivelului Dunării prin prisma sezonului de toamna și al ploilor inerente acestui sezon. Pânza freatica fiind mai mult decât saturata urmează sa apară și fenomenul de alimentare prin pânza freatica, nivelul apei din incinta putând sa crească și mai mult, creând mari probleme pentru pregătirea suprafețelor pentru semănat, cu pagube de asemenea foarte mari.
P. în prezent, atât calitatea, cât și cantitatea culturilor din aceste zone au fost afectate, în acest sens urmând a numi o comisie pentru constatarea și cuantificarea pagubei astfel produse.
În drept au fost invocate dispozițiile art.194 și următoarele din Codul Procedura Civila și pe dispozițiile OUG nr.82/2011.
Reclamantele au precizat obiectul acțiunii, solicitând plata sumei de 802.560 lei pentru . și 3.348.362,40 lei pentru . contravaloare pagube înregistrate și plata de daune moratorii.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată.
S-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Z. în baza art. 129 alin. (2) pct. 2 din NCPC și în consecință transmiterea dosarului la instanța competentă potrivit legii, respectiv Tribunalul Teleorman.
Pe fond, s-a susținut că acțiunea este neîntemeiată.
Agenția este instituție publică înființată prin OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare și are în administrare bunurile menționate mai sus și nu în proprietate cum arată reclamantele.
Potrivit susținerilor din acțiune, temeiul pretențiilor este art. 7 alin. (1) din OUG nr. 82/2011.
Aplicabilitatea tarifului IF prevăzut la art. 7 din OUG nr. 82/2011, se va face începând cu anul 2013, hotărârea Guvernului privind aprobarea normelor cu privire la modul de calcul și colectare, precum și termenele de plată aferente tarifului IF a fost aprobată în ședința de Guvern din 11.12.2013.
Atribuțiile Agenției Naționale de îmbunătățiri Funciare sunt prevăzute în art. 5 din OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare.
La art. 4 din OUG nr. 82/2011 se prevăd activitățile desfășurate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare
Totodată, prin art. 66 din Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004 se dispune că: „Agenția poate percepe tarife beneficiarilor sistemelor și amenajărilor de desecare și drenaj și ai lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor și de combatere a eroziunii solului aflate în administrarea sa. Tarifele se calculează separat pentru fiecare amenajare sau lucrare, pe baza costurilor fixe și a costurilor variabile, după caz, de exploatare, întreținere și reparații ale acelei amenajări sau lucrări."
Analizând textele de lege, rezultă în mod expres că Agenția prestează servicii de îmbunătățiri funciare către organizații, federații și alte persoane fizice și juridice și percepe tarife beneficiarilor sistemelor de desecare și drenaj. Această activitate desfășurată de Agenție se poate face în mod logic în baza unei solicitări pentru care se încheie un contract cu beneficiarul.
În realitate reclamantele . Z. și . prin această acțiune vor să beneficieze de lucrările respective pe bani de la bugetul de stat în condițiile în care actele normative care reglementează această activitate dispun că Agenția percepe tarife beneficiarilor pentru astfel de lucrări.
Reclamantele au formulat și cerere pentru emiterea unei ordonanțe președințiale la Judecătoria Z. dosar nr._ pentru obligarea sa la executarea lucrărilor de desecare din „incinta Z. Seaca aval" și „incinta Z. Seaca amonte", acțiune care a fost admisă de instanță și apoi, urmare apelului declarat de Agenție, prin sentința civilă nr. 162/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă I, a fost respinsă ca nefondată ordonanța președințială.
Reclamantele încearcă să acrediteze ideea că obligarea pârâtei la executarea lucrărilor respective decurge din prevederile legale, respectiv ale OUG nr. 82/2011, pretinzând că instituția nu și-a respectat aceste obligații.
În realitate, Agenția execută astfel de prestări de servicii la solicitarea beneficiarilor prin încheierea unui contract în condițiile legii.
Cu privire la cuantumul prejudiciilor solicitate apreciază că procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor stabilite de o Comisie constituită din salariații reclamantelor reprezintă un act unilateral care nu are nicio valoare probatorie.
Încheierea procesului verbal de constatare și evaluare a pagubelor prin semnarea acestuia și de reprezentanții Direcției Agricole și a unor Primării din zona în care se află culturile de porumb aparținând reclamantelor, nu poate constitui probă pentru obligarea pârâtei deoarece, așa cum s-a mai arătat, operațiunea de desecare a excesului de umiditate de pe terenurile celor două societăți, se putea face potrivit legii numai prin plata unor tarife, în baza unor contracte.
Având în vedere cele de mai sus, a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor . ., ca netemeinică și nelegală atât cu privire la executarea lucrărilor, cât și cu privire la plata contravalorii acestora.
Prin sentința civilă nr. 493/4.04. 2014 Judecătoria Roșiori de Vede, a admis exceptia necompetentei materiale invocata de parat.
A declinat competenta de soluționare a cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamantele S.C."I."SRL Z. și S.C."I." S.A. BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (ANIF), având ca obiect pretenții și obligația de a face, în favoarea Tribunalului Teleorman.
A reținut instanța că, având în vedere ca reclamantul a solicitat plata despăgubirilor în cuantum de_ lei pentru . și în cuantum de_,40 lei pentru . apreciat că în cauza acțiunea reclamantului este evaluabilă în bani, iar cuantumul pretențiilor depășesc valoarea prevăzută de art.94 alin.1 lit.j C.proc.civ.
În concluzie în baza art.132 coroborat cu art.94 alin.1 lit.j C.proc.civ, instanța a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competenta în favoarea Tribunalului Teleorman.
La tribunal cauza a fost înregistrată la 5.V. 2014, iar la 21.05. 2014 reclamantele și-au precizat valoarea obiectului cererii și a prejudiciului aferent anului 2014 la 1.159.932 lei prejudiciu creat . și 3.416.150,40 lei, prejudiciu creat .>
În susținerea cererii precizatoare s-a atașat procesul–verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse în anul 2014 din pricina nefuncționării stației de deblocare SPE 574, precum și acte de corespondență purtată cu pârâta.
Prin întâmpinarea formulată cu privire la cererea precizatoare însoțită de înscrisuri în susținere, pârâta ANIF a cerut respingerea și a acestei cereri, ca nefondată.
Pârâta a reiterat apărările la acțiunea principală și a mai arătat că pretențiile reclamantelor, astfel cum au fost precizate, nu sunt susținute de probe și vin în contradicție cu prevederile legale care reglementează activitatea pârâtei Legea nr.138/2004 și prevăd posibilitatea efectuării lucrărilor pretinse, exclusiv în baza unui tarif stabilit printr-o convenție. În acest sens, pârâta a susținut că astfel de convenții au fost încheiate pentru alte suprafețe de teren cu firme care aparțin consorțiului I..
Prin sentința civilă nr.523/10.09.2014, Tribunalul Teleorman a respins cererea principală și cererea precizatoare formulate de reclamantele . . nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, în temeiul dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățirii funciare, ANIF are printre activitățile din obiectul de activitate și operațiunea de desecare a terenurilor agricole, însă, astfel de activități se fac potrivit dispozițiilor art.66 din Legea nr.138/2004, în baza unor convenții de prestări servicii cu perceperea unor tarife de exploatare, or în speță, între părți, o astfel de convenție nu s-a încheiat.
Cât privește susținerea reclamantelor că până în prezent nu s-a aprobat o hotărâre de guvern pentru stabilirea tarifelor și a termenelor de plată pentru a putea proceda ca atare, această susținere este reală însă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a adus precizări privind modul de desfășurare a activității sub acest aspect până la aprobarea și implementarea normelor metodologice.
În acest sens este adresa nr._/27.02. 2013 despre care se face vorbire în adresa Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, conform cu care activitatea de desecare se va realiza de către beneficiarul terenului până la implementarea Normelor Metodologice care au fost aprobate la începutul anului 2013.
Cât privește nefuncționarea stației de desecare SPE 574, situație despre care reclamantele pretind în cererea precizatoare că le-a adus prejudicii, s-a constatat că între părți există neînțelegeri în legătură cu costul energiei electrice furnizate și cu neplata de către reclamante a facturilor emise, acesta fiind și motivul nefuncționării, ceea ce nu face însă obiectul cauzei.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că reclamantele nu pot beneficia de servicii de desecare în mod gratuit, contrar dispozițiilor legale suscitate, iar prejudiciul creat, nu numai că nu a fost dovedit în nici un fel prin înscrisurile depuse, calculul acestuia fiind unul unilateral neînsușit de pârâtă, iar dacă acest prejudiciu există, el este consecința propriei culpe a reclamantelor.
Împotriva încheierii de ședință din 18.06.2014 și sentinței civile nr.523/10.09.2014, au formulat apel reclamantele .. Z. și S.C. I. S.A. BUCUREȘTI, solicitând anularea în tot a sentinței civile apelate, precum și a încheierii de ședință din data de 18.06.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Teleorman, iar în subsidiar schimbarea în tot a acestora și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelantele reclamante au arătat că pârâta ANIF deține în proprietate în zona „incinta Z. Seaca amonte" o stație de desecare - SPE 574. Conform OUG nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, ANIF exploatează, administrează, întreține și repară amenajările de îmbunătățiri funciare din domeniul public sau privat al statului declarate de utilitate publica, cheltuielile necesare desfășurării acestor activități asigurându-se din bugetul Agenției, cu încadrarea în fondurile aprobate anual cu aceasta destinație.
Pentru recuperarea acestor cheltuieli, conform OUG nr.82/2011, beneficiarii terenurilor deținute în baza unui titlu valabil de proprietate sau de folosința în amenajările de îmbunătățiri funciare sau în afara acestora, care beneficiază direct sau indirect de lucrările de îmbunătățiri funciare, sunt obligați să achite ANIF un tarif de îmbunătățiri funciare, al cărui mod de calcul și de colectare, precum și termenele de plată urma să fie aprobat prin hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu avizul Consiliului Concurentei, hotărâre de Guvern care nici până în prezent nu s-a adoptat. De asemenea, tot conform OUG nr.82/2011 mai sus menționate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ANIF vor proceda la compensarea debitelor, reprezentând tarif de îmbunătățiri funciar, cu sumele cuvenite beneficiarilor de îmbunătățiri funciare cu titlu de susținere financiară a agriculturii de către stat.
În consecință, conform prevederilor legale, ANIF este obligată să desfășoare activități de îmbunătățiri funciare din bugetul sau, acestea urmând să fie acoperite de tariful de îmbunătățiri funciare, al cărui mod de calcul și de colectare, precum și termenele de plata, încă sunt necunoscute.
În zona mai sus menționată, respectiv „incinta Z. Seaca amonte", din cauza apei care s-a deversat din canale și nivelului freatic ridicat, reclamantele nu au putut și nu pot nici în continuare să lucreze terenurile pe care le dețin.
Deși au solicitat ANIF - Filiala Teleorman efectuarea de urgență a operațiunilor de desecare în aceste incinte, operațiuni la care este obligată prin lege sa le întreprindă, răspunsul acesteia a fost negativ, apelantele învederând instanței faptul că nici până în prezent nu au putut lucra această suprafață de teren, practic calamitată și în viitorul apropiat, fără o desecare a zonei respective, nu au nicio șansă în a lucra acest teren.
În opinia apelantelor, motivarea instanței de fond care are o întindere de 1/2 pagină echivalează cu o nemotivare, respectiv că hotărârea nu răspunde niciunei probleme ridicate de către reclamante în instanță.
În ceea ce privește nelegalitatea, apelantele reclamante au invocat incompatibilitatea absolută în care s-a aflat judecătorul care a judecat cauza pe fond, caz prevăzut de art.41 alin.1 NCPC.
Judecătorul care a judecat cauza în fond a făcut parte și din completul de apel în care s-a judecat apelul împotriva ordonanței președințiale date de Judecătoria Z., în dosarul nr._, având ca obiect tot obligație de a face operațiuni de desecare. Apelantele consideră că în cauză sunt incidente prevederile art.45 NCPC, judecătorul nu poate participa la judecată chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii. Judecătorul a pronunțat o hotărâre prin care a soluționat cauza, chiar formulată pe calea ordonanței președințiale, drept pentru care nu mai poate participa la judecata în fond a acestei pricini.
În ceea ce privește încheierea din data de 18.06.2014, apelantele reclamante consideră că aceasta este netemeinică și nelegală și se impune a fi anulată în tot.
Astfel, la data de 21.05.2014, fiind primul termen de judecată după declinarea acestui dosar de la Judecătoria Z., reclamantele au depus în instanță o cerere precizatoare prin care și-au majorat câtimea pretențiilor având în vedere că pretențiile anterior formulate priveau numai pagubele suferite de către reclamante în toamna anului 2013 și au înțeles să le majoreze și cu pagubele suferite în primăvara anului 2014, dat fiind faptul că situația nu se modificase.
Deși, conform art.204 alin.2, pct.2 NCPC, când reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță, ceea ce înseamnă că nu este cerută de legea procedurală întâmpinarea, instanța a apreciat, contrar acestor dispoziții, necesară amânarea cauzei pentru a da posibilitatea pârâtei să ia cunoștință de cererea precizatoare și să formuleze întâmpinare. Chiar și în situația în care a făcut o apreciere cu încălcarea normelor procedurale, având în vedere că judecă un litigiu între profesioniști pentru care legea procedurală prevede celeritatea, instanța a greșit și atunci când a respins excepția decăderii pârâtei din probele solicitate prin întâmpinarea formulată în condițiile prezentate, peste termenul de 10 zile reglementat de alin.1 al aceluiași articol.
În condițiile în care se mărește numai cuantumul obiectului cererii, fără ca cererea principala sa sufere vreo modificare, întâmpinarea nu este necesară, dar și în condițiile în care ar fi admisibila o astfel de întâmpinare, ea trebuia depusa cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecata, sub sancțiunea decăderii, conform art. 204, alin.1 NCPC. Cu atât mai mult, parata a depus anexat acestei întâmpinări și înscrisuri în susținerea apărării, proba din care era decăzuta, având în vedere ca prin întâmpinarea depusă inițial, conform art. 205 NCPC, nu a solicitat să i se admită niciun fel de proba, nici măcar proba cu înscrisuri.
Instanța de fond a încălcat prevederile legale imperative ale art. 254 și 204 NCPC.
În ședința din data de 18.06.2014, pârâta a depus întâmpinare la cererea precizatoare, însoțita de înscrisuri. Or, pârâta era decăzută din dreptul de a mai propune orice fel de probe, având în vedere ca prin întâmpinare nu a solicitat nicio proba, dar nici nu se încadrează în situațiile avute în vedere la alin.2 din textul de lege citat mai sus, în sensul în care necesitatea probei nu a rezultat din modificarea cererii, nici nu a învederat că a avut motive temeinic justificate pentru care nu le-a cerut, administrarea acestora a dus la amânarea judecații, iar acordul nostru la administrarea acestor probe nu a existat.
Instanța de fond a considerat că necesitatea probei a rezultat din modificarea cererii, dar reclamantele nu au modificat cererea, au precizat numai cuantumul pretențiilor, majorându-le, cererea de chemare în judecată rămânând aceeași.
În concluzie, apelantele reclamante au solicitat a se constata că pârâta era decăzută din dreptul de a mai depune orice fel de probe.
În ceea ce privește încălcarea art.204 alin.1 NCPC, în cazul în care s-ar fi putut considera ca admisibila această întâmpinare depusă ulterior, pârâta trebuia să o depună cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecată, sub sancțiunea decăderii.
Și în acest caz instanța a stabilit că pârâta era în termen atât să depună întâmpinarea, dar să depună și înscrisuri.
În acest caz, apelantele au solicitat anularea în tot a încheierii atacate în sensul în care să se constate, în principal, că întâmpinarea depusă la cererea precizatoare nu este admisibilă și, în subsidiar, în condițiile în care se va aprecia că o astfel de întâmpinare ar fi admisibilă, să se constate că pârâta era decăzută din dreptul de a depune întâmpinare și, de asemenea, era decăzută din dreptul de a mai propune orice fel de probă.
În ceea ce privește sentința civila nr. 523/10.09.2014, apelantele reclamante au solicitat a se constata că este netemeinică și nelegală și în consecință au solicitat schimbarea în tot a acesteia.
S-a arătat că din înscrisurile aflate la dosar, constând în corespondența purtată între părți, rezultă că apelantele reclamante au intenționat să încheie cu pârâta contracte ferme în vederea realizării operațiunii de desecare, trimițând solicitări în acest sens, dar s-au lovit de refuzul pârâtei motivat de faptul că nu au existat solicitări scrise de funcționare sau de reparare a agregatelor de pompare din partea beneficiarilor din incintă. Astfel, au solicitat să se constate că instanța nu a făcut nicio apreciere asupra solicitărilor lor constând în adresele nr.3274/09.05.2014, nr.1862/14.03.2014, nr.2081/26.03.2014, nr.6832/18.10.2013 și nr._/17.10.2013, toate aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că pârâta este cea care a refuzat încheierea acestor convenții, ceea ce ar fi condus sigur la o altă soluție, respectiv la admiterea acțiunii.
Aceste solicitări din partea reclamantelor au fost nesoluționate favorabil, pârâta invocând lipsa energiei electrice la stațiile de pompare, existența unor datorii nerecuperate de către aceasta, plata lucrărilor de reparații pentru cele 3 agregate de pompare, estimată la cca.270.000 lei, plata în avans a energiei electrice pentru evacuarea apei, neînaintând niciun contract în acest sens, cu toate că au solicitat acest lucru. Nicio dispoziție legală nu prevede încheierea unor astfel de convenții condiționat, astfel că apărarea pârâtei în modul prezentat și reținut de instanță nu are susținere legală. De altfel, instanța nici nu a motivat de ce trebuia condiționată încheierea contractului de către pârâtă. Instanța a reținut doar că nu s-a încheiat contract, dar de ce nu s-a încheiat contract nu a motivat.
Conform OUG nr.82/2011, art.4, lit.i, pârâta desfășoară activități de prestare de servicii de îmbunătățiri funciare către organizații, federații și alte persoane fizice și juridice. Aceasta activitate presupune existența unei solicitări din partea persoanelor interesate, urmata de încheierea unui contract în acest sens cu perceperea de tarife pentru serviciile efectiv prestate.
Deși reclamantele au înaintat solicitări către pârâtă în vederea efectuării acestor lucrări de desecare și au solicitat inclusiv să le remită contracte de prestări servicii cu obligarea acestora la plata corelativă a serviciilor efectiv prestate, nu au primit din partea pârâtei un astfel de contract, ci numai niște condiționări independente de prestările care efectiv ar fi fost realizate.
Apelantele menționează că, în conformitate cu prevederile legale și așa cum recunoaște însăși pârâta prin adresa nr.1311/08.05.2014, cheltuielile necesare desfășurării activităților se asigură din bugetul Agenției cu încadrarea în fondurile aprobate anual cu aceasta destinație, numai că pârâta nu a avut fonduri în 2013 și nu are nici în anul 2014, deoarece nu le-a solicitat cu toate că în OUG nr. 82/2011 acestea sunt prevăzute la art.6 alin.5.
De asemenea, pârâta este obligată să repare amenajările de îmbunătățiri funciare, conform art.6 alin.1 din aceeași ordonanță de urgență.
Nici cu privire la acest aspect nu a reținut nimic instanța de judecată, pentru că dacă ar fi luat în discuție această susținere a reclamantelor ar fi trebuit să constate că adevăratul motiv pentru care nu s-au făcut desecările și pentru care pârâta a refuzat să încheie contractul, respectiv că pârâta nu a avut fonduri. Potrivit actului normativ sus-indicat, pentru realizarea activităților de desecare, plata lucrărilor se face ulterior efectuării acestora, nicidecum în avans.
Conform art.7 alin.1 OUG nr. 82/2011: „Beneficiarii terenurilor deținute în baza unui titlu valabil de proprietate ori de folosință în amenajările de îmbunătățiri funciare sau în afara acestora, care beneficiază direct sau indirect de lucrările de îmbunătățiri funciare, sunt obligați să achite Agenției un tarif de îmbunătățiri funciare, denumit în continuare tarif IF, corespunzător următoarelor componente/categorii de lucrări: a) administrarea amenajărilor de irigații; administrarea, exploatarea, întreținerea și repararea amenajărilor de desecare cu evacuare a apei prin pompare; administrarea, exploatarea, întreținerea și repararea amenajărilor de desecare cu evacuare gravitațională a apei; d) administrarea, întreținerea și repararea lucrărilor de combatere a eroziunii solului.
Astfel, solicitarea reclamantelor pentru care ar fi fost obligate să achite tariful IF se încadra la lit.b, dar tariful IF nici nu le-a fost comunicat, deși au solicitat acest lucru prin adresa nr. 3274/09.05.2014.
Chiar și în condițiile în care reclamantele ar fi achitat sume exorbitante solicitate fără drept de către pârâtă, aceasta nu și-ar fi putut onora obligațiile contractuale în timp util, deoarece, așa cum precizează aceasta prin adresa nr. 829/18.03.2014, poate porni numai un agregat de pompare B. 600 cu un debit mic, iar evacuarea de pe întreaga suprafață distrusă nu s-ar putea face în timp util având în vedere debitul mic al pompei.
Apelantele au arătat că pârâta își invocă propria culpa în nerespectarea obligațiilor legale care îi revin în sensul în care deține infrastructura de îmbunătățiri funciare, a primit solicitări de contractare din partea beneficiarilor din incinta, inclusiv solicitări de stabilire a tarifului IF pe care ar fi trebuit să-l plătească ca urmare a prestărilor efectuate de către pârâta, dar nu înțelege să facă demersurile necesare în vederea remedierii situației create la stațiile de pompare.
În legislația din România orice prestare de serviciu presupune plata corelativă a unui preț, fie el și tarif IF, dar, totodată, plata acestuia este condiționată de prestarea efectivă a serviciului contractat. Chiar și prin OUG 82/2011 se prevede ca sunt obligați să achite acest tarif cei care beneficiază de serviciile prestate, nefiind condiționați sa achite nimic în avans, tariful IF fiind reglementat tocmai pentru recuperarea cheltuielilor efectiv avute de catre ANIF.
De asemenea, tot conform aceleiași ordonanțe mai sus menționate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ANIF vor proceda la compensarea debitelor, reprezentând tarif de îmbunătățiri funciare cu sumele cuvenite beneficiarilor de îmbunătățiri funciare cu titlu de susținere financiara a agriculturii de către stat.
În concluzie, obligația achitării tarifului IF se naște după executarea efectivă a obligației de desecare, existând și posibilitatea compensării acestor debite cu subvențiile acordate de stat.
De altfel, chiar și pârâta recunoaște prin întâmpinare, la pagina 4. că prestarea serviciilor presupune existența unor solicitări și încheierea unor contracte cu beneficiarul.
Apelantele solicită a se constata îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate, respectiv: existența unui prejudiciu, constând în pagubele efectiv suferite; fapta ilicită a pârâtei constând în refuzul de încheiere a contractului de prestări servicii și condiționarea efectuării prestărilor de desecare de plata anticipată a unor sume de bani; legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta pârâtei;
vinovăția pârâtei.
Conform art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare. Refuzul de încheiere a unor contracte de prestări servicii, precum și condiționarea încheierii acestora de plată anticipată a unor debite anterioare care nu aparțin reclamantelor, a unor cheltuieli de reparații care nu sunt în sarcina acesteia, precum și plata anticipat a energiei electrice constituie o faptă ilicită a pârâtei care le-a produs pagube uriașe, asupra căreia instanța nu s-a oprit, deși au reiterat-o de mai multe ori.
Având în vedere susținerile pârâtei făcute prin întâmpinare în sensul în care procesele verbale de constatare și evaluare a pagubei nu le sunt opozabile, reclamantele au învederat instanței, în ședința din data de 10.09.2014, în virtutea rolului activ pe care îl are, ca, în situația în care apreciază necesară efectuarea unei expertize pentru stabilirea prejudiciului, reclamantele lasă la aprecierea instanței necesitatea administrării acestei probe. Tribunalul a apreciat, față de înscrisurile de la dosar, că nu este utilă efectuarea unei expertize în cauză.
Apelantele au învederat instanței faptul că aceste prejudicii au fost cuantificate de către o comisie formată atât din reprezentanți ai acestora, cât și de reprezentanți ai primăriilor pe raza cărora se afla terenurile, comisie la care au fost invitați să participe și reprezentanții pârâtei.
În condițiile în care acesteia nu au dat curs invitației de a participa la comisia de constatare și evaluare a pagubelor înseamnă că procesul verbal astfel încheiat le este pe deplin opozabil, cu atât mai mult cu cât nu au înțeles să-i conteste în niciun fel conținutul. Pârâta se limitează numai la a afirma că aceste înscrisuri nu le sunt opozabile, fără a contesta suma rezultată sau modul de calcul.
Instanța însă, nu a motivat nicicum nelegalitatea acestui proces verbal, nu a motivat de ce nu este opozabil pârâtei și cauzei și nu s-a pronunțat asupra desființării lui, astfel că atâta vreme cât există actul constatator trebuie să producă efecte.
Pe cale de consecință, valoarea prejudiciului este bine stabilită, părțile au arătat detaliat modul de calcul al acestuia, iar instanța, în condițiile în care ar fi avut dubii cu privire la înscrisurile depuse de părți în susținerea cererii ar fi trebuit să propună ea însăși administrarea probei cu expertiză, în exercitarea rolului activ pe care îl are sau să nu se opună atunci când i-au solicitat administrarea acestei probe, având în vedere că necesitatea ei a rezultat din înscrisurile depuse ulterior de către pârâta.
Reclamantele au solicitat efectuarea expertizei pentru dovedirea prejudiciului, probă pe care instanța nu a considerat-o utilă cauzei, caz în care susținerile instanței de fond în sensul în care prejudiciul nu este dovedit sunt netemeinice și nelegale. Dispozitivul hotărârii este contradictoriu atât părții introductive, cât și considerentelor hotărârii. Reținând că proba cu expertiză nu este utilă cauzei, instanța nu putea să hotărască în sensul în care prejudiciul reclamantelor, chiar dacă există, nu este dovedit.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond, în sensul în care prejudiciul existent este consecința propriei culpe, apelantele reclamante au solicitat a se observa că instanța nu arată în ce constă această culpă a reclamantelor care să ducă la crearea unui prejudiciu de un asemenea cuantum, așa încât și aceste constatări ale instanței s-a solicitat a fi înlăturate de instanța de apel.
Reclamantele au făcut solicitări de contractare pârâtei, au arătat că se impune efectuarea de urgență a lucrărilor de desecare, au cerut acesteia să le trimită contracte cu obligarea noastră la achitarea contravalorii prestațiilor efectiv realizate, dar pârâta nu a dat curs acestor solicitări. Reclamantele nu au arătat niciodată că pârâta ar fi fost obligată să efectueze în mod gratuit aceste operațiuni, așa cum în mod eronat reține instanța de fond, sunt de acord și chiar obligate să achite aceste lucrări, dar pentru a le putea achita trebuie și efectuate și încheiate contracte în condițiile legii.
În consecința, reclamantele au efectuat solicitări de contractare către pârâtă, dar aceasta le-a condiționat încheierea acestor contracte și efectuarea lucrărilor de desecare de anumite obligații în plus în sarcina reclamantelor față de obligația de plată efectivă a serviciilor prestate. Pârâta a condiționat aceasta de plata lucrărilor de reparații pentru cele 3 agregate de pompare, estimată la cca.270.000 lei, plata în avans a energiei electrice pentru evacuarea apei, neînaintând niciun contract în acest sens, susținând că are de recuperat și anumite cheltuieli anterioare de la o organizație de îmbunătățiri funciare și care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Z., toate acestea fiind condiționări în afara limitelor legale.
Pe lângă faptul că sentința cuprinde o motivare ambiguă, fără justificare în drept și care nu poate fi considerată pe deplin drept o hotărâre motivată, apelantele consideră că instanța de fond a încălcat și principii fundamentale ale procesului civil.
Astfel, s-a arătat că a fost încălcat față de reclamante principiul egalității prevăzut de art.8 NCPC, potrivit căruia în procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminări. Deși au solicitat administrarea probei cu expertiza, având în vedere că necesitatea administrării acesteia a rezultat din poziția procesuala a pârâtei, probă pe care au lăsat-o la aprecierea instanței, aceasta nu a considerat-o utilă, respingând apoi capătul de cerere al obligării pârâtei la acoperirea prejudiciului ca nedovedit. Deși reclamantele au solicitat cuvântul asupra probelor la termenul din 21.05.2014, instanța a apreciat că acestea au fost propuse prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare, cu toate acestea, la termenul din data de 18.06.2014 au fost primite înscrisurile depuse de pârâtă, fără ca aceasta să ceară încuviințarea probei cu înscrisuri prin întâmpinarea depusă în cauză. În acest fel s-a încălcat grav acest principiu al egalității părților în proces, practic instanța favorizând în mod vădit apărarea pârâtei.
S-a mai arătat că a fost încălcat față de reclamante principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului prevăzut de art.22 NCPC. Deși reclamantele au solicitat proba cu expertiză, instanța nu a considerat utilă această probă, ulterior respingând cererea lor de obligare la plata prejudiciului produs tocmai prin prisma faptului că acest prejudiciu nu a fost dovedit, considerând aceeași instanță că înscrisurile depuse nu dovedesc producerea pagubei.
S-a susținut că a fost încălcat față de reclamante dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 NCPC.
S-a susținut existența unei contradicții vădite între dispozitivul hotărârii apelate și considerentele acesteia în ceea ce privește probele propuse și administrate în cauză, faptul că prejudiciul a fost sau nu dovedit, precum și aprecierea instanței în sensul în care reclamantele încercau să obțină aceste prestări de servicii în mod gratuit.
Dreptul la un proces echitabil, conform art.6 din CEDO, presupune ca o instanță de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune totuși, ca partea interesata să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauza. Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate, adică examinate de instanța sesizată, or în speță, s-a susținut că prima instanță a soluționat cauza numai în baza susținerilor pârâtei, neanalizând în niciun fel afirmațiile reclamantelor sau probele depuse în susținerea cererii, în soluționarea acestei cauze. S-a mai arătat că Tribunalul Teleorman a încălcat și principiile contradictorialității și egalității părților în procesul civil, procedura desfășurata în fata acestei instanței nerăspunzând exigentelor art.6 din CEDO.
Apelantele au arătat că în speța de față instanța de fond, încălcând principiul contradictorialității și al egalității în procesul civil, nu a permis efectuarea expertizei, neconsiderând-o utilă cauzei, în schimb pârâtei i s-au acceptat probe care nici măcar nu au fost solicitate prin întâmpinare, conform legii. Constatând că procedura desfășurată în fața primei instanțe nu respectă exigențele art.6 din CEDO - cauza fiind soluționată cu încălcarea principiilor contradictorialității și al egalității în procesul civil, iar hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, apelantele au arătat că se impune admiterea apelului.
Intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (ANIF) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Apelantele susțin că judecătorul care a pronunțat sentința criticată se afla în incompatibilitate absoluta.
Astfel, în ce privește prima critică ce vizează incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat hotărârea civilă în această cauză în fond și a făcut parte și din completul care a soluționat cauza dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Z., intimata a arătat că cele două apelante fac trimitere la cauza altui dosar, deci motivul de incompatibilitate nu poate fi luat în considerare chiar dacă cauza se referă la aceleași părți.
În aceste condiții, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției invocate de apelante și, în consecință, să se constate legalitatea sentinței criticate.
De asemenea, cele două apelante invocă nelegalitatea și netemeinicia încheierii din data de 18.06.2014.
Intimata a menționat faptul că cererea de majorare a cuantumului pretențiilor, împreună cu înscrisurile doveditoare, a fost depusă în ședința publică la termenul din 21.05.2014, astfel că în conformitate cu regulile de procedură civilă, instanța a amânat cauza și a dispus un nou termen pentru a-i da posibilitatea, în calitate de pârâtă, de a se apăra.
În consecință, instanța de fond a respectat dispozițiile NCPC, amânând cauza pentru ca pârâta să se poată apară prin întâmpinare, având în vedere și faptul că obiectul cererii îl constituie mărirea pretențiilor și în cauză s-au depus și înscrisuri doveditoare.
Intimata a apreciat că poziția instanței este conformă cu regulile procedurale și motivat de faptul că în cazul în care s-ar admite acțiunea plata pretențiilor s-ar efectua din fonduri de la bugetul de stat.
Cu privire la susținerile referitoare la neluarea în seamă a apărărilor din întâmpinare, justificat de faptul că întâmpinarea la cererea precizatoare a acțiunii s-a depus în ședința publică din data 18.06.2014, intimata pârâtă consideră că aprecierile reclamantelor diferă când este vorba de propriul comportament.
Astfel, apelantele susțin aplicarea sancțiunii decăderii pârâtei din dreptul de a se apară, în condițiile în care chiar acestea au depus cererea precizatoare a acțiunii și înscrisuri în ședința de judecata.
Solicitarea reclamantelor de a se anula încheierea de ședință din 18.06.2014, este făcută în scopul înlăturării apărării pârâtei cu privire la cuantumului pretențiilor, în așa fel încât instanța de apel să admită calea de atac și acțiunea așa cum este precizată.
Referitor la critica care se aduce sentinței civile nr.523/10.09.2014, prin cererea de apel, intimata pârâtă a solicitat a se constata că apelantele-reclamante nu justifică calea de atac promovată.
Astfel, reclamantele arată în motivare, care stă la baza cererii de apel, că pretențiile din acțiune sunt datorate de către pârâtă, pentru că aceasta ar fi refuzat să încheie convenții și în felul acesta ar fi culpabilă în exclusivitate.
În realitate, neîncheierea în continuare a unor convenții pentru executarea serviciilor de desecare se datorează culpei exclusive a apelantelor prin neonorarea restanțelor privind prestațiile ce au făcut obiectul Convențiilor de exploatare nr.13.04.018/18.04.2013 și nr.05.06.022/05.06.2013, fapt ce condus la scoaterea de sub tensiune a stației SPE km 574 din incinta desecată de către furnizorul . la data de 02.09.2013.
Organizația de Desecare și Drenaj I. nr.13 Seaca, a cărui principali membrii sunt apelantele, trebuiau să achite numai costul energiei electrice conform facturii emise de . pentru funcționarea stației SPE km 574, însă au emis comanda de evacuare a apei din incintă și apoi au refuzat să plătească prestațiile.
Intimata pârâtă a învederat că apelantele refuză să achite debitul datorat de organizația care au înființat-o, în condițiile în care în incinta învecinată „Seaca Z. aval", unde . și . constituit, de asemenea, în anul 2013, o altă organizație - ODD I. nr.12 Fântânele, stația de bază funcționează pe o convenție de exploatare pe perioada nedeterminată, iar contravaloarea facturilor de electricitate este achitată la termen de apelante și asociații acestora.
Intimata a precizat că a fost nevoită să acționeze în judecată Organizația de Desecare și Drenaj I. nr. 13 Seaca pentru a recupera contravaloarea energici electrice datorate în valoare de 95.551,98 lei, cauza care face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Z..
În ceea ce privește situația stației, aceasta este în stare de funcționare și este gata să primească comenzile utilizatorilor de teren din incinta desecată.
Mai mult, afirmațiile apelantelor sunt incoerente și confuze, pe de o parte, consideră că aceste prestații ar fi trebuit realizate în mod gratuit, iar pe de altă parte susțin că prestațiile ar fi trebuit efectuate conform unei convenții prin plata unui tarif.
Or, art. 66 din Legea îmbunătățirilor funciare nr.138/2004, republicată, dispune că: „Agenția poate percepe tarife beneficiarilor sistemelor și amenajărilor de desecare și drenaj și ai lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor și de combatere a eroziunii solului aflate în administrarea sa. Tarifele se calculează separat pentru fiecare amenajare sau lucrare, pe baza costurilor fixe și a costurilor variabile, după caz, de exploatare, întreținere și reparații ale acelei amenajări sau lucrări" .
Pentru a justifica pretențiile din această cauză apelantele își motivează cererea de apel invocând aplicabilitatea art.7 din OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, potrivit căruia Agenția trebuie să încaseze tariful IF pentru o categorie de lucrări printre care și cele menționate de pârâte ca temei al pretențiilor.
Aceste dispoziții referitor la tarif IF nu pot fi invocate în această cauză, deoarece tariful IF nu era aplicabil pretențiilor solicitate în acțiune și anume prestațiilor din cursul anului 2013, întrucât HG nr.1080/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de calcul și de colectare, precum și termenele de plată aferente tarifului de îmbunătățiri funciare a intrat în vigoare la 06 ianuarie 2014.
În aceste condiții, intimata a solicitat a se constata că aplicabilitatea tarifului IF este ulterioară perioadei la care se referă acțiunea.
S-a arătat că reclamantele nu pot demonstra că au suferit un prejudiciu, deoarece au încheiat procese verbale de constatare și evaluare a prejudiciilor unilateral și deci neopozabile pârâtei.
Procesele verbale de constare a pagubelor sunt semnate și de Primăria Fântânele care este asociată în cadrul ODD I. nr.12 Fântânele, ce funcționează în incinta învecinată.
Așa cum s-a arătat mai sus, din culpa apelantelor și asociațiilor acestora, la data de 02.09.2013, . a scos de sub tensiune SPE km 574 pentru neplata contravalorii facturilor energiei electrice, precum și a penalităților în suma de 95.551,98 lei.
Expertiza solicitată de apelante a fost respinsă de instanță pentru că nu a fost relevantă cauzei.
Conform dispozițiilor legale prestațiile de desecare trebuiau realizate în baza unor contracte/convenții încheiate între părți.
În felul acesta, intimata apreciază că nu poate fi obligată la plata unor pretenții calificate drept despăgubiri sau prejudicii de cele două apelante.
Mai mult, la data când s-a derulat procesul ar fi fost greu de dovedit existența unor calamități pe terenurile deținute de cele apelante, întrucât evenimentele invocate au avut loc în luna septembrie - octombrie 2013.
Cu privire la celelalte critici aduse de apelante, intimata pârâtă apreciază că acestea sunt nefondate.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu interogatorii reciproce și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic ing.N. N. rezultă că, din studierea înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, respectiv „procesele verbale” din datele de 31.10.2013 și 09.05.2014 de constatare a pagubelor produse la cultura de porumb boabe, din cauza excesului de umiditate, precum și din constatările făcute la fața locului, a fost posibil ca anumite suprafețe de teren agricol cultivat să nu poată fi recoltate sau cultivate. Astfel, din datele prezentate în procesele verbale mai sus amintite și printr-o verificare încrucișată cu datele înscrise în „Declarația de suprafață” din cererea unică de plată pe suprafață, nu s-au putut recolta și cultiva următoarele suprafețe de terenuri.
În anul 2013, nu a putut fi recoltată suprafața de 886,98 ha cultivată cu porumb boabe din cauza excesului de umiditate (. nr.893 a fost cultivată cu orz de toamnă, deci nu putea fi cultivată și cu porumb boabe).
În atare condiții, s-a creat societăților comerciale o pagubă de 4.044.628 lei. Astfel, 886,98 ha x 7600 kg/ha (producția medie de porumb/ha ce s-ar fi putut obține) x 0,60 lei/kg (prețul de comercializare al porumbului) = 4.044.628 lei.
În anul 2014, nu au putut fi înființate culturi pe o suprafață de 236,40 ha din cauza excesului de umiditate.
În atare condiții s-a creat societăților comerciale o pagubă de 425.520 lei (raportată la o cultură de porumb boabe). Astfel, 236,40 ha x 8000 kg/ha (producția medie de porumb/ha ce s-ar fi putut obține) x 0,6 lei/kg (prețul de comercializare al porumbului) – 3000 lei (cheltuieli pentru înființarea unui ha de porumb care nu au mai fost efectuate) = 425.520 lei.
Ca urmare, expertul a concluzionat că valoarea pagubelor înregistrate de apelantele reclamante ca urmare a imposibilității de recoltare a unor suprafețe cu porumb, respectiv de cultivarea unor terenuri au fost: în anul 2013 în valoare de 4.044.628 lei, iar în anul 2014 în valoare de 425.520 lei.
La data de 12.06.2015, expertul tehnic a depus la dosar răspunsuri la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Astfel, expertul a precizat că suprafețele avute în vedere la întocmirea raportului au fost cele înscrise în „Procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor” aflate în dosarul cauzei, respectiv, procesul verbal din data de 31.10.2013 pentru anul 2013 și procesul verbal din data de 09.05.2014 pentru anul 2014.
Totodată, a precizat că dintr-o eroare de adunare s-a creat această confuzie, suprafețele afectate de excesul de umiditate fiind pentru anul 2013 suprafața de 895,98 ha, iar pentru anul 2013 suprafața de 236,40 ha. În atare condiții paguba înregistrată de reclamante în anul 2013 a fost de 4.085.668 lei (895,98 ha. x 7600 kg./ha. x 0,60 Iei/kg. - 4.085.668,80 lei).
De asemenea, expertul a arătat că, potrivittehnologiei de cultivare a culturii de porumb pentru boabe, pentru a se obține o producție de cel puțin 8000 kg boabe/ha, cantitatea de sămânța ce se încorporează în sol (însă mân tarea) este de 22 kg./ha. pentru a se asigura cel puțin 60.000-62.000 plante recoltabile la hectar. Deci pentru înființarea culturii pe suprafața de 895,98 ha reclamantele au folosit cantitatea de 19.711,56 kg în anul 2013 (895,98 ha. x 22,00 kg./ha =_,56 kg).
Pentru anul 2014 nu s-a folosit nici o cantitate de sămânța întrucât nu s-a înființat cultura.
A mai arătat expertul că din datele înscrise în procesul verbal din data de 31.10.2013 se precizează că suprafața de 895,98 ha. din cultura de porumb pentru boabe nu poate fi recoltata mecanizat din cauza excesului de umiditate (inundație), deci nu este invocat faptul că, cultura de porumb este afectată, plantele nu au avut de suferit în curul vegetației din cauza excesului de umiditate, ele au fructificat și au ajuns la maturitatea de recoltare. De altfel, s-a făcut și evaluare producției ce s-ar fi putut recolta de pe acea suprafață.
De asemenea, prin datele înscrise în procesul verbal din data de 09.05.2013 se constată că la acea dată, care era perioada optimă, nu se poate înființa cultura de porumb pe o suprafață de 236,40 ha. din cauza excesului de umiditate, deci nu se pune problema de calamitate a culturii.
Curtea, analizând apelul, prin raportare la dispozițiile legale incidente, constată următoarele:
În referire la critica vizând incompatibilitatea absolută a judecătorului care a judecat cauza pe fond prin raportare la dispozițiile art. 41 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Critica este nefondată.
Astfel, Curtea reține că această incompatibilitate este susținută de apelante determinat de faptul că judecătorul care a judecat cauza în fond a făcut parte și din completul de apel în care s-a judecat apelul împotriva sentinței pronunțate pe calea ordonanței președințiale de Judecătoria Z. în dosarul nr._ având ca obiect tot obligație de a face operațiuni de desecare.
Or, incompatibilitatea este reglementată de Noul Cod de procedură civilă în art. 41 și art. 42, însă, de vreme ce apelantele au făcut trimitere la art. 45 din același cod, de bună seamă acestea s-au referit doar la art. 41 la care însuși acest articol face referire.
Curtea reține că art. 41 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă prevede că: „Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare”.
Or, același judecător care a soluționat cauza în fond prezenta cerere a soluționat o cauză diferită de aceasta, în apel, ce a constituit un alt dosar nr._, pricina având ca obiect obligație de a face operațiuni de desecare, însă pe procedura ordonanței președințiale, în care instanța de judecată avea a verifica îndeplinirea unor condiții de admisibilitate, respectiv existența unei aparențe de drept, urgența și înregistrarea unui prejudiciu pe care l-ar fi putut încerca partea care sesiza instanța cu o astfel de cerere.
Ca urmare, Curtea apreciază că judecătorul care a soluționat pricina în fond în prezenta cauză nu era incompatibil determinat de faptul că a soluționat cererea de ordonanță președințială în apel, între aceleași părți având ca obiect obligație de a face, respectiv de desecare, nefiind incident art. 41 din Noul Cod de procedură civilă.
În referire la încheierea de ședință din data de 18.06.2014, cu privire la care apelantele au susținut că este netemeinică și nelegală.
Critica este nefondată.
Astfel, așa cum rezultă din cererea depusă la data de 21 mai 2014, reclamantele au solicitat prin acest act procedural să se ia că înțeleg să mărească valoarea obiectului cererii și cu prejudiciul aferent anului 2014, ca urmare a nefuncționării stației de desecare SPE 574, solicitând în final obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei către . și respectiv la plata sumei de_,40 lei către reclamanta .>
Curtea reține, în consecință, contrar argumentelor apelantelor că această cerere nu reprezenta o simplă precizare a acțiunii introductive, nefiind îndeplinite în privința ei cerințele art. 204 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ci se constituie într-o veritabilă cerere modificatoare în sensul art. 204 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât prin noul act procedural reclamantele nu s-au limitat la a-și majora cuantumul pretențiilor pentru aceeași perioadă de timp corespunzătoare anului 2013 și în baza aceleiași cauze juridice, ci au invocat înregistrarea unui prejudiciu distinct de cel invocat inițial, produs în anul următor, respectiv în anul 2014, ca urmare a unei pretinse fapte culpabile a pârâtei de a omite punerea în funcțiune a stației de desecare anterior menționate.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor înscrise în art. 204 alin. 1 din codul de procedură civilă în acest caz al modificării cererii de chemare în judecată, instanța avea obligația de a dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului în vederea formulării întâmpinării, acesta din urmă având obligația de a formula întâmpinarea cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat.
Ca urmare, este corectă susținerea din apel în sensul că depunerea întâmpinării de către pârâtă doar la termenul de judecată din 18.06.2014, s-a făcut după împlinirea termenului prevăzut de art. 204 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, Curtea nu va reține incidența vreunui motiv de nelegalitate al încheierii atacate care să atragă constatarea nulității acesteia având în vedere că prin întâmpinare pârâta nu a înțeles să invoce vreo excepție, astfel că nu s-ar putea reține înregistrarea de către apelante a vreunei vătămări de vreme ce susținerile din întâmpinare aveau natura unor note scrise. Pe de altă parte, în ceea ce privește susținerile din apel vizând greșita încuviințare a probei cu înscrisuri pentru pârâtă, Curtea urmează a reține pentru situația acesteia din urmă incidența prevederilor înscrise în art. 254 alin. 2 pct. 1 și 4 din Codul de procedură civilă. Astfel, este neîndoielnic că cel puțin o parte din înscrisurile depuse de pârâtă la termenul din 18.06.2014 vizau pretențiile deduse judecății prin cererea modificatoare. Curtea are în vedere, totodată, că la termenul menționat anterior apelanta a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile anexate întâmpinării, înscrisuri care, așa cum s-a arătat, vizau parțial cererea modificatoare, astfel că apelantele nu pot susține cu deplin temei că depunerea celorlalte înscrisuri de către pârâtă la termenul menționat ar fi condus în mod singular la amânarea cauzei, în realitate, această măsură justificându-se prin prisma necesității respectării dreptului apelantelor de a lua cunoștință de probele ce vizau cererea modificatoare, depunerea însăși a acestui din urmă act procedural conducând la temporizarea soluționării cauzei.
În referire la critica vizând motivarea necorespunzătoare a sentinței apelate.
Critica este nefondată.
În acest sens Curtea reține că prima instanță a răspuns, deși succint, argumentelor prezentate de către ambele părți litigante, făcând trimitere, totodată, la probatoriul pe care l-a apreciat relevant ca și la dispozițiile legale pe care le-a considerat incidente în cauză, din această perspectivă, instanța de control judiciar neputând reține o neregularitate procedurală care să vizeze nerespectarea art. 425 lit. b din Codul de procedură civilă.
Ca urmare, prezenta instanță n-ar putea reține ca fondată nici critica vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil al apelantelor.
De altfel, însăși instanța de contencios european a statuat că motivarea hotărârii presupune o examinare a argumentelor esențiale invocate de părți în susținerea pretențiilor lor, iar nu un răspuns detaliat cu privire la toate susținerile acestora.
Curtea nu va primi criticile din apel vizând lipsa rolului activ al instanței de fond, încălcarea principiului egalității părților consacrat de art. 8 din Codul de procedură civilă de vreme ce în calea de atac a apelului proba cu expertiză tehnică judiciară în legătură cu care instanța de fond a apreciat că nu este utilă cauzei a fost administrată în apel astfel încât vătămarea înregistrată de apelante ca efect al respingerii solicitării acestora de administrare a respectivei probe nu mai subzistă. Or, potrivit art. 177 alin. 3 din Codul de procedură civilă, actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia.
În referire la celelalte critici care vizează temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Criticile sunt nefondate.
Astfel, Curtea reține că reclamantele prin acțiunea introductivă a sesizat instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală susținând că pârâta a săvârșit o faptă ilicită constând în refuzul de a încheia contract de prestări servicii cu titularele acțiunii și a condiționat realizarea lucrărilor de desecare de plata sumelor de bani restante aferente unor contracte anterioare de exploatare, faptă pretinsă fiind săvârșită cu vinovăție, fiind de natură a crea un prejudiciu în cuantumul precizat.
În legătură cu condițiile impuse de art. 1357 Cod civil, Curtea reține că acestea sunt prevăzute de legiuitor a fi îndeplinite cumulativ.
Or, în cauză, așa cum se va argumenta, reclamantele, deși au probat înregistrarea unui prejudiciu ca urmare a imposibilității de a recolta în toamna anului 2013 suprafața de 895,98 ha cultivată cu porumb și respectiv nu au putut înființa culturile de porumb în cursul anului 2014 pe o suprafață de 236,40 ha, din cauza excesului de umiditate, nu au făcut dovada săvârșirii de către pârâtă a unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție și nici a legăturii de cauzalitate la care face referire art. 1357 din Codul civil.
Astfel, Curtea reține că la dosarul cauzei reclamantele au administrat înscrisuri din care rezultă deținerea în proprietate sau în temeiul unor contracte de arendă sau de concesiune a suprafețelor arătate în acțiune în raza teritorială a județului Teleorman.
De altfel, nici pârâta nu a contestat deținerea de către reclamante și nici destinația terenurilor în raport de care acestea au invocat înregistrarea prejudiciului solicitat a fi acoperit, iar această situație de fapt se coroborează și cu înscrisurile anexate la filele 6 – 26, 64 – 125, 199 – 232 dosar fond judecătorie și tribunal, 179 – 259 dosar apel.
Așa cum rezultă din procesele verbale aflate la filele 59- 63 dosar fond Judecătoria Z. și respectiv filele 25 – 28 dosar Tribunal Teleorman, care se coroborează și cu raportul de expertiză depus în apel, respectiv „procesele verbale” din datele de 31.10.2013 și 09.05.2014 de constatare a pagubelor produse la cultura de porumb boabe, din cauza excesului de umiditate, precum și din constatările făcute la fața locului, a fost posibil ca anumite suprafețe de teren agricol cultivat să nu poată fi recoltate sau cultivate. Astfel, din datele prezentate în procesele verbale mai sus amintite și printr-o verificare încrucișată cu datele înscrise în „Declarația de suprafață” din cererea unică de plată pe suprafață, expertul a apreciat că nu s-au putut recolta și cultiva următoarele suprafețe de terenuri.
Astfel, expertul a precizat că suprafața afectată de excesul de umiditate pentru anul 2013 a fost de 895,98 ha, iar pentru anul 2014 suprafața de 236,40 ha. În atare condiții paguba înregistrată de reclamante în anul 2013 a fost de 4.085.668 lei (895,98 ha x 7600 kg/ha. x 0,60 Iei/kg = 4.085.668,80 lei).
De asemenea, expertul a arătat că, potrivittehnologiei de cultivare a culturii de porumb pentru boabe, pentru a se obține o producție de cel puțin 8000 kg boabe/ha, cantitatea de sămânța ce se încorporează în sol (însămânțarea) este de 22 kg/ha pentru a se asigura cel puțin 60.000-62.000 plante recoltabile la hectar. Deci pentru înființarea culturii pe suprafața de 895,98 ha, reclamantele au folosit cantitatea de 19.711,56 kg în anul 2013 (895,98 ha. x 22,00 kg./ha =_,56 kg).
Pentru anul 2014, expertul a apreciat că nu s-a folosit nicio cantitate de sămânța întrucât nu s-a înființat cultura.
A mai arătat expertul că din datele înscrise în procesul verbal din data de 31.10.2013 se precizează că suprafața de 895,98 ha din cultura de porumb pentru boabe nu poate fi recoltată mecanizat din cauza excesului de umiditate (inundație), deci nu este invocat faptul că, cultura de porumb este afectată, plantele nu au avut de suferit în cursul vegetației din cauza excesului de umiditate, ele au fructificat și au ajuns la maturitatea de recoltare. De altfel, s-a făcut și evaluarea producției ce s-ar fi putut recolta de pe acea suprafață.
De asemenea, prin datele înscrise în procesul verbal din data de 09.05.2013 se constată că la acea dată, care era perioada optimă, nu se poate înființa cultura de porumb pe o suprafață de 236,40 ha din cauza excesului de umiditate, deci nu se pune problema de calamitate a culturii.
În anul 2014, nu au putut fi înființate culturi pe o suprafață de 236,40 ha din cauza excesului de umiditate.
În atare condiții s-a concluzionat de către expert că s-a creat societăților comerciale o pagubă de 425.520 lei (raportată la o cultură de porumb boabe). Astfel, 236,40 ha x 8000 kg/ha (producția medie de porumb/ha ce s-ar fi putut obține) x 0,6 lei/kg (prețul de comercializare al porumbului) - 3000 lei (cheltuieli pentru înființarea unui ha de porumb care nu au mai fost efectuate) = 425.520 lei.
Curtea se raportează, totodată, și la procesele verbale anterior menționate, reținând că acestea, deși sunt încheiate sub forma unor înscrisuri sub semnătură privată, și nu sunt însușite și de pârâtă, care nu a fost reprezentată la întocmirea lor, nu emană exclusiv de la reprezentanții reclamantelor, ci consemnează și constatările personale ale unor reprezentanți ai unor autorități locale sau de stat cu atribuții în legătură cu activitatea prestată de reclamante. Așa fiind, Curtea nu poate primi apărarea intimatei în sensul că aceste procese verbale nu ar avea nicio valoare probatorie întrucât ar emana doar de la apelantele reclamante, ele constituindu-se în mijloace de dovadă pertinente cauzei, care coroborate cu concluziile expertizei fac dovada înregistrării unui prejudiciu de către reclamante care au fost puse în situația de a nu putea recolta și respectiv înființa culturile de porumb pe suprafețele la care s-a făcut referire anterior întrucât acestea au fost afectate de excesul de umiditate.
În referire la celelalte condiții impuse de art. 1357 Codul Civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, Curtea apreciază contrar susținerilor din apel că potrivit art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 138/2004 persoanele fizice sau juridice: „(1) Persoanele fizice sau persoanele juridice care dețin în baza unui titlu valabil de proprietate ori de folosință terenuri deservite de sisteme de irigații sau de desecare și drenaj ori de lucrări de apărare împotriva inundațiilor sau de combatere a eroziunii solului pot constitui o organizație de îmbunătățiri funciare, denumită în continuare organizația, pentru a desfășura una sau mai multe dintre următoarele activități de interes public: (…) b) exploatarea, întreținerea și reparațiile unui sistem de desecare și drenaj care deservește mai mulți proprietari de teren”.
Tot astfel, potrivit art. 8 alin. 1 lit. a și e din același act normativ: „În realizarea activităților de interes public, organizațiile au următoarele atribuții:
a) încheie contracte de prestări de servicii de îmbunătățiri funciare potrivit prevederilor prezentei legi; (…) e) achiziționează, închiriază de la terți, exploatează, întrețin și repară utilajele și instalațiile necesare prestării serviciilor de îmbunătățiri funciare și alte echipamente necesare desfășurării activităților proprii”.
Ca urmare, în măsura în care persoanele juridice optează pentru a constitui o astfel de organizație în domeniul îmbunătățirilor funciare, organizație care în temeiul legii are personalitate juridică distinctă, aceasta este subiectul de drept care potrivit legii are abilitatea de a încheia contracte pentru realizarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare impuse de situația concretă a suprafeței de teren ce reprezintă teritoriul organizației.
Ca urmare, teza susținută de apelante în sensul că deși s-au constituit astfel de organizații, pârâta ar fi avut obligația legală de a încheia contracte de exploatare sau de realizare a unor lucrări de îmbunătățiri funciare direct cu acestea nu poate fi primită.
În cauză, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond și de apel de către pârâtă, cele două reclamante, împreună cu alte persoane fizice și juridice au constituit două astfel de organizații, respectiv Organizația de Desecare și Drenaj I. nr. 13 Seaca, județul Teleorman, cu suprafața brută a teritoriului de 6845 ha și Organizația de Desecare și Drenaj I. nr. 12 Fântânele cu suprafața brută a teritoriului de 5156 ha, organizații a căror constituire a fost autorizată prin ordinele nr. OR 242 din 14.10.2011 și OR 243 din 14.10.2011 emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Curtea reține că ambele organizații au încheiat în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 august 2013 contracte de exploatare a instalațiilor de desecare și îmbunătățiri funciare care deserveau teritoriul acestora, pentru perioada ulterioară un astfel de contract fiind încheiat doar de ODD 12 Fântânele fără a se proba că ODD 13 ar fi încheiat convenții similare.
Prin urmare, pentru perioada în raport de care reclamantele susțin înregistrarea prejudiciului aferent anului 2013 niciuna dintre cele două organizații nu a încheiat contracte cu pârâta, iar pentru perioada în care reclamantele susțin înregistrarea prejudiciului aferent 2014, nu s-a făcut dovada că ODD 13 - al cărei teritoriu era deservit de stația de evacuare SPE km 574 aflat în administrarea pârâtei și care avea sarcina de a deseca suprafața care n-a putut fi cultivată - a încheiat o astfel de convenție, deși ODD 12 procedase în consecință, conform scopului pentru care a fost constituită, dovadă contractul existent la fila 110 dosar fond tribunal.
Prin urmare, în raport de cele anterior reliefate, Curtea nu poate reține săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite, respectiv vinovăția acesteia și raportul de cauzalitate cerut de art. 1357 din Codul civil, care ar consta în opinia apelantelor în refuzul nejustificat al acesteia de a încheia astfel de contracte direct cu reclamantele, prevederile legale invocate de apelante impunându-se a fi interpretate în mod logic și sistematic cu cele anterior redate și al căror incidență în prezenta cauză nu poate fi negată.
Totodată, susținerile apelantelor în sensul că nu i-au fost comunicate tarife de exploatare întrucât autoritățile au întârziat emiterea actelor normative prin care acestea au fost stabilite, existând o astfel de certitudine doar după emiterea HG nr. 1080 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de calcul și de colectare, precum și termenele de plată aferente tarifului de îmbunătățiri funciare, apar ca lipsite de relevanță dat fiind cele anterior menționate.
În consecință, în raport de considerațiile de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantele reclamante .. Z., cu sediul în Z., ., J. Teleorman, și S.C. I. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sector 2, împotriva încheierii de ședință din 18.06.2014, respectiv împotriva sentinței civile nr.523 din 10.09.2014, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (ANIF), cu sediul în București, .-37, sector 4.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs, putând fi depusă la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. D. M. I.
GREFIER
F. D.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
8 ex/8.07.2015
---------------------------------
T.Teleorman - M.F.
| ← Succesiune. Decizia nr. 784/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 771/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
