Pretenţii. Decizia nr. 771/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 3007/2/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 771 R
Ședința publică de la 08.07.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. F. G.
JUDECĂTOR - D. L. M.
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
GREFIER - S. V.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. C., împotriva deciziei civile nr. 383/24.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole RA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul P. C. personal, lipsind intimatul I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole RA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către contestatorul P. C. note de ședință și înscrisuri.
Contestatorul P. C. personal depune la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru că instanța nu a trimis o notă intimatului pentru a comunica cele două acte normative
După deliberare, în raport de obiectul cauzei prezente, o contestație în anulare împotriva unei decizii prin care s-a anulat ca netimbrată o altă contestație în anulare, Curtea apreciază că nu se impune amânarea judecății, chestiunile puse în discuție de către contestator vizând fondul cauzei, iar nu aspectele care fac obiectul contestației în anulare.
Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Contestatorul P. C. personal arată că a fost salariatul intimatului timp de 7 ani și în această perioadă nu i s-a acordat concediu de odihnă și nici compensarea în bani, acesta fiind anulat de Biroul personal și Oficiul juridic.
Curtea pune în discuție admisibilitatea invocării acestor motive pe calea contestației în anulare prezente, în raport de dispozițiile art. 317 și art. 318 C.pr.civ.
Contestatorul P. C. personal consideră că prezenta contestație în anulare este admisibilă și solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a lll-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr._ (1818/2014), contestatorul P. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole-RA., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1301/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a lll-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ (609/2014), prin care i-a fost respinsă contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei civile nr. 1867/R/24.09.2013 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ (prin care i s-a respins, de asemenea, o contestație în anulare ca inadmisibilă).
Prin decizia civilă nr. 1646/07.11.2014, Curtea de Apel București -Secția a lll-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare.
împotriva acestei decizii, la data de 12.01.2015 a formulat contestație în anulare contestatorul P. C., care a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, prin care a solicitat obligarea intimatului la plata sumelor bănești după cum urmează: 1. sumele bănești pentru concediile de odihnă neacordate, neefectuate, neplătite perioadei efectiv lucrate de 6 ani și 10 luni (10.03._93); 2. sumele bănești pentru calcularea dobânzilor în procente de 10,25%, conform baremului BNR - acestea intrând în calcul începând cu prima zi a chemării în judecată a intimatului - respectiv cu data de 10.03.1994 - până în ziua pronunțării și eliberării hotărârii de judecată rămasă definitivă și irevocabilă; 3. acordarea procentului de 20% - aceasta reprezentând cota parte la fostele retribuții și salarii atât pe cartea de muncă, cât și pe adeverința nr. 4233/27.10.1993 eliberată de intimat; 4. suma de_ RON privind cheltuielile de judecată timp de 21 de ani și suma de_ RON cu titlu de daune morale.
Prin decizia civilă nr. 383/24.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a lll-a Civilă, s-a anulat ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul P. C. împotriva deciziei civile nr. 1646 din data de 07.11.2014, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a lll-a Civilă.
Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, în forma existentă la data sesizării primei instanțe, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se timbrează, iar conform art. 3 lit. g contestațiile în anulare se taxează cu 10 lei.
Potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995, contestatorul datorează și o taxă de timbru în cuantum de 0,3 lei, iar art. 9 alin. 2 dispune că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ, se procedează conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilește că taxele de timbru se plătesc anticipat, constatând la primirea cererii că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, Curtea a pus în vedere contestatorului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, fiind citat cu această mențiune conform art. 29 alin. 2 din Normele metodologice. Alineatul 3 din același text de lege prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Reținând că până la termenul stabilit contestatorul nu și-a îndeplinit obligația legală de plată, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea a admis excepția și a anulat contestația în anulare ca netimbrată.
Împotriva acestei decizii a declarat prezenta contestație in anulare contestatorul P. C., in motivarea acesteia arătând, in esența, că a fost salariat al Institutului de C., Dezvoltare, Valorificare și Industrializarea Produselor de Marketing București în perioada 10.03.1987 - 30 octombrie 1993 și că pe toată această perioadă nu a beneficiat de concedii de odihnă plătibile, dat fiind faptul că acesta a fost angajat prin contract colectiv de muncă perioadă determinată și tot în acest interval de timp de 6 ani și 10 luni aceste drepturi CO - neacordate, neefectuate și neplătite au fost pricinuite din culpa reprezentanților intimatului.
Soluționând contestația în anulare formulată, Curtea o constată inadmisibilă și o va respinge ca atare, pentru următoarele argumente:
Curtea constată, în primul rând, că prezenta contestație în anulare este formulată împotriva deciziei civile nr. 383/24.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a lll-a Civilă, prin care a fost anulată ca netimbrată o altă contestație în anulare formulată de contestatorul P. C. împotriva deciziei civile nr. 1646/2014.
Aplicabile în cauză sunt dispozițiile vechiului Cod de Procedură Civilă, iar nu ale Noului cod de procedură civilă, astfel cum invocă contestatorul, dată fiind împrejurarea că litigiul în discuție este pornit sub imperiul vechiului cod de procedură civilă și față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora dispozițiile noului cod de procedură civilă sunt aplicabile numai proceselor începute după ..
Or, Curtea constată că dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare sub imperiul Vechiului cod de Procedură civilă sunt dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
În condițiile acestor texte legale, poate fi formulată contestația în anulare pentru următoarele motive strict limitativ prevăzute de lege: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită legal, pentru încălcarea dispozițiilor privind competența de ordine publică, în cazul hotărârilor instanțelor de recurs și în cazul în care soluția este rezultatul unei greșeli materiale sau, când, respingând recursul sau admitandu-l numai in parte, instanța de recurs a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de recurs.
In primul rând, acest ultim caz prevăzut de art. 318 teza a ll-a C.pr.civ. nu poate fi incident la speță, având în vedere că nu ne aflăm în prezența unei soluții de respingere sau admitere în parte a recursului, ci în prezența unei soluții de anulare ca netimbrată a unei contestații în anulare.
Pe de alta parte, din perspectiva art. 317 si art. 318 teza 1 C.pr.civ., analizând contestația în anulare formulată la acest moment se constată că nu se invocă de către contestator câtuși de puțin vreuna dintre aceste împrejurări care justifică legal formularea unei asemenea căi de atac, ci se invocă exclusiv aspecte care țin de fondul cauzei care a făcut obiectul acestui dosar, referitoare la drepturile sale în calitate de angajat al intimatei și care au fost încălcate de intimată (dreptul său la concediul de odihnă, drepturile sale bănești, etc.), contestatorul își exprimă nemulțumiri la adresa modului în care pricina sa a fost soluționată și prezintă alte situații de fapt care nu se încadrează câtuși de puțin în motivele de contestație în anulare strict prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, văzând că în cuprinsul cererii prezente nu se invocă motive care pot fundamenta o astfel de cale de atac, în baza art. 318 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P. C., împotriva deciziei civile nr. 383/24.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole RA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. G. S.
GREFIER
S. V.
Red.D.F.G.Tehnored. T.I./ 2 ex./10.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
