Obligaţie de a face. Decizia nr. 1213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1213/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 1213/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1213R

Ședința publică de la 2 decembrie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - D. F. B.

JUDECĂTOR - I. P.

JUDECĂTOR - B. A. S.

GREFIER - V. Ș.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți B. A., B. T. și recurenții pârâți Z. A. și Z. M. împotriva deciziei civile nr.121 A/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, având ca obiect: obligația de a face, obligația de a nu face.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 23.11.2015 și apoi la 2.12.2015.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Urziceni la 26.11.2014 reclamanții B. A. și B. T. au formulat apel împotriva sentinței civile nr.1272/8.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Urziceni la 23.11.2014 pârâții Z. A. și Z. M. au formulat apel împotriva sentinței civile nr.1272/8.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2012 sub nr._ la Judecătoria Urziceni, reclamanții B. A. și B. T. au chemat în judecată pe pârâtul Z. A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: autorizarea reclamanților de a acoperi groapa săpată de pârâtul Z. A. lângă fundația imobilului-construcție (magazin) proprietatea lor; înlăturarea lemnelor depozitate pe imobilul-construcție proprietatea lor, pentru restabilirea situației anterioare, pe cheltuiala pârâtului; să i se interzică pârâtului să mai inunde vreo suprafață de teren aflată în apropierea imobilului-construcție proprietatea lor; obligarea pârâtului de a permite accesul reclamanților în vederea efectuării lucrărilor de tencuire, respectiv de întreținere a imobilului construcție(magazin), proprietate personală.

În motivarea cererii se arată că, reclamanții sunt proprietarii unui imobil teren în suprafață de 30 m.p. și a construcției cu destinație magazin edificată pe acesta, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.622/10.06.2010.

Construcția a fost edificată potrivit autorizației nr.14/26.03.1996 iar terenul a fost cumpărat potrivit contractului nr.2672/8.08.1995.

Pentru imobil s-a obținut cartea funciară_ UAT Coșereni având număr cadastral 268.

Se mai arată că în urmă cu 3 luni de zile, pârâtul a început să-l amenințe cu dărâmarea construcției și a săpat o groapă pe care a umplut-o cu apă.

La data de 21.11.2012 a fost introdus în cauză și pârâtul Z. M., acesta având calitatea de coproprietar asupra imobilului învecinat cu imobilul proprietatea reclamanților.

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară pentru identificarea în teren a gropii săpată de pârâți pe terenul proprietatea lor în prelungire sub construcția proprietatea reclamanților; dacă această groapă afectează structura de rezistență, la ce distanță de linia de hotar se află groapa și identificarea construcției proprietatea reclamanților.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii principale.

Expertiza nu a fost contestată de părți.

Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr.1272/8.10.2014 a admis în parte cererea, a obligat pe pârâți să permită reclamanților accesul prin folosirea fondului său în vederea efectuării lucrărilor de tencuire și întreținere a imobilului construcție (magazin), proprietatea reclamanților, a autorizat pe reclamanți să înlăture lemnele depozitate de către pârâți pe construcția reclamanților de la stradă spre interiorul terenului aferent imobilului proprietatea părților.

S-a respins cererea reclamanților de autorizare pentru acoperirea unei gropi aflate pe terenul proprietatea părților și capătul de cerere privind interzicerea pârâților să mai inunde vreo suprafață de tern aflată în apropierea imobilului-construcție, proprietatea reclamanților.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că construcția proprietatea reclamanților este amplasată pe linia de hotar ce desparte proprietatea acestora de cea a pârâților.

Pentru construcțiile cu destinație spațiu comercial, instanța a reținut că au fost edificate în baza unor autorizații de construire, însă acestea sunt amplasate pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților.

În această situație, cum actul administrativ în baza căruia s-au edificat construcțiile nu a fost desființat, reclamanții au fost considerați constructori de bună credință și au beneficiat de prevederile art.622 cod civil pentru a li se permite accesul prin folosirea fondului pârâților pentru a efectuea lucrări de tencuire și întreținere a imobilului construcție (magazin) proprietatea reclamanților pentru a evita degradarea construcției.

S-a apreciat că deși reclamanții au ocupat suprafața de 21 m.p. proprietatea pârâților, până la clarificarea situației terenului deținut fără acte se pot face lucrări de tencuire și întreținere a construcției.

De asemenea, s-a încuviințat reclamanților, potrivit art.1529 Cod civil să înlăture lemnele depozitate de către pârâți pe construcția reclamanților de la stradă spre interiorul terenului aferent imobilului proprietatea pârâților. Aceste lemne au fost depozitate anterior sesizării instanței și au fost identificate și cu ocazia cercetării judecătorești, depozitarea acestora pe zidul (peretele) construcției proprietatea reclamanților afectează construcția și nu împiedică efectuarea lucrărilor de întreținere a acesteia.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la groapa săpată de pârâți în apropierea construcției reclamanților, s-a respins întrucât la momentul cercetării la fața locului, groapa era astupată și prezenta un pericol pentru construcție.

De asemenea, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să nu mai inunde vreo suprafață de teren aflată în apropierea construcției reclamanților, deoarece nu s-a făcut dovada acestui fapt.

S-a reținut incidența prevederilor art.603 C.Civ, a art.622, art.630, art.1529 C.Civ.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal și motivat, atât reclamanții B. A. și B. T. cât și pârâții Z. A. și Z. M..

În apelul lor, reclamanții B. A. și B. T. critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală solicitând eliminarea din considerentele hotărârii a mențiunii că ,,reclamanții au ocupat suprafața de 21 mp proprietatea pârâților, solicitând admiterea capătului de cerere privind autorizarea lor de a astupa groapa săpată de pârâți lângă fundația imobilului și solicitând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ei la fond.

În ceea ce privește pe pârâții Z. A. și Z. M., aceștia critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care să justifice admiterea cererii reclamanților. Astfel, nu se indică dacă s-au avut în vedere prevederile vechiului sau noului Cod civil, iar instituțiile juridice invocate nu se regăsesc în situația de fapt reținută de instanța de fond.

Prin decizia civilă nr.121 A/13.02.2015, Tribunalul Ialomița a admis apelul declarat de reclamanții B. A. și B. T. împotriva sentinței, a schimbat sentința în parte, în ceea ce privește cererea reclamanților de autorizare a acoperirii unei gropi pe care a admis-o și a autorizat pe reclamanți să acopere, pe cheltuială proprie, groapa aflată pe terenul pârâților, a menținut celelalte soluții ale sentinței apelate și a respins, ca nefondat, apelul pârâților Z. A. și Z. M..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat instanței de fond să fie autorizați să acopere groapa săpată de pârâtul Z. A. lângă fundația imobilului construcție magazin proprietatea lor, instanța de fond respingând această cerere și reținând că ,,la momentul cercetării la fața locului groapa era astupată și prezintă un pericol pentru construcție”. Susținerea este contradictorie și nu justifică soluția adoptată și nu este susținută nici de procesul-verbal de cercetare locală din 1.10.2014, unde se arată că groapa necesită acoperirea cu pământ pentru nivelare. În consecință, tribunalul a apreciat necesar a se admite acest capăt de cerere al reclamanților.

Cât privește susținerea din considerente că ,,reclamanții au ocupat suprafața de 21 mp proprietatea pârâților” aceasta nu are nici o consecință juridică în dispozitivul sentinței instanței de fond.

Cât privește apelul pârâților Z. A. și Z. M. tribunalul l-a găsit ca fiind nefondat.

În cauză, reclamanții și-au întemeiat acțiunea, care a și fost soluționată de instanța de fond pe baza prevederilor Noului Cod civil, aplicabile conform dispozițiilor art.59-114 din Legea 71/2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. A. și B. T., precum și pârâții Z. A. și Z. M..

În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că la fond, au solicitat obligarea pârâților la astuparea unei gropi săpate lângă și sub fundația imobilului lor sau autorizarea reclamanților de a astupa această groapă, pe spezele pârâților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la obligarea (sau autorizarea) de a astupa groapa și nu s-a pronunțat pe al doilea capăt de cerere.

Recurenții reclamanți au mai arătat că în considerentele hotărârii, apare o mențiune nereală, respectiv faptul că ar fi ocupat o suprafață de 21 mp deținută de pârâți precizând totodată că apelul lor a vizat și acest aspect, solicitând modificarea hotărârii în sensul eliminării acestei mențiuni.

Se precizează că instanța de apel a respins capătul de cerere ce viza eliminarea din considerentele hotărârii a mențiunii referitoare la ocuparea abuzivă a celor 21 mp, reținând că mențiunea nu produce efecte juridice, a admis capătul de cerere referitor la astuparea gropii, dar nu așa cum au solicitat la fond și în apel reclamanții, respectiv pe spezele pârâților, ci pe cheltuiala lor motivând o contradicție între argumente și concluzie și nu s-a pronunțat (cum nu se pronunțase nici instanța de fond) pe capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată de la fond.

Recurenții reclamanți au solicitat să fie autorizați să astupe groapa săpată lângă și sub fundația imobilului lor (și umplută cu apă) pe cheltuiala pârâților, ei fiind aceia care sunt vinovați de punerea în pericol a integrității structurale a clădirii, aspect ce reiese neîndoielnic din expertizele tehnice efectuate în cauză.

Totodată au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au susținut la fond, ei fiind cei căzuți în pretenții și să fie eliminate din considerentele hotărârii mențiunile neadevărate referitoare la ocuparea de către reclamanți a unui teren al pârâților.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C.p.c.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de către pârâți aceștia au criticat decizie recurată ca nelegală și netemeinică prin prisma următoarelor susțineri:

1.decizia recurată este nemotivată, deoarece instanța de apel a recpis apelul formulat de către pârâți fără a analiza fiecare fiecare susținerile lor, fircare temei de drept și probele administrate, motiv de recurs întemeiat pe dispoyițiile art.304 pct.7 C.pr.civ.

În opinia pârâților, apelul lor deși a fost suficient de bine motivat în fapt și în drept, făcându-se referiri directe la toate temeiurile de drept invocate de către instanța de fond, cu explicațiile corespunzătoare și cu concluzia finală că nici unul dintre temeiurile de drept invocate nu pot să constituie o bază a soluției pronunțate, temeiurile respective, reglementând alte aspecte ori alte instituții juridice, care nu au o legătură cu cauza.

Sub acest aspect instanța de apel a făcut numai o enunțare de principiu a motivelor invocate, care nu a fost nicicum analizată în mod individual cu referire la fiecare dintre temeiurile de drept dar și la probele administrate.

Faptul că instanța de apel a reținut că „în ceea ce privește pe pârâții Z. A. și Z. M., aceștia critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care să justifice admiterea cererii reclamanților. Astfel, nu se indică dacă s-au avut în vedere prevederile vechiului sau noului Cod Civil, iar instituțiile juridice invocate, nu se regăsesc în situația de fapt reținută de instanța de fond., nu este nicicum de natură să creeze convingerea că această situație a constituit o preocupare efectivă a instanței, ci, dimpotrivă demonstrează faptul că motivele de apel invocate de către pârâți au fost „avute în vedere" superficial în soluționarea cauzei.

Recurenții pârâți au apreciat că, atâta vreme cât în apelul lor s-au făcut critici motivate pentru fiecare dintre temeiurile de drept invocate în hotărârea instanței de fond, instanța de apel avea obligația de a demonstra că, eventual, susținerile pârâților sunt nefondate.

Instanța de apel „a omis" să analizeze susținerile pârâților, pentru a demonstra preocupareapentru soluționarea acestei cauze în mod legal și temeinic.

2. tribunalul a admis apelul reclamanților fără a-și motiva decizia sub acest aspect, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.

3.decizia este nelegală și netemeinică deoarece a dispus autorizarea reclamanților de „a înlătura" lemnele depozitate de către pârâți pe proprietatea acestora din urmă, dar lipite de construcția reclamanților fiind abilitați reclamanți în sensul de a hotărî aceștia unde vor fi depozitate în continuare lemnele respective pe proprietatea lor, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Recurenții critică decizia și pentru netemeinicie, susținând că nu au fost avute în vedere probele potrivit cărora contrucția reclamanților este realizată nelegal pe hotarul celor două proprietăți, și ocupă o parte din terenul proprietatea pârâților, și cele care fac dovada faptului că groapa ce făcea obiectul capătului de cerere admis în apel fusese acoperită la data judecării cauzei.

În opinia pârâților, instanța de apel a dat girul corespunzător reclamanților să hotărască ce trebuie făcut pe proprietatea pârâților și că pentru instanța de apel nu a importanță faptul că respectiva construcție a reclamanților a fost așezată chiar pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, ba chiar așezarea acestei construcții a cuprins o anumită suprafață din proprietatea lor, fapt stabilit în mod cert de către expertiza inginerului C., al cărei conținut demonstrează profesionalism.

Recurenții precizează că, nici concluziile acestui raport de expertiză nu au fost avute în vedere de instanța de apel și nici de instanța de fond, instanța de apel admițînd apelul în ceea ce privește cererea reclamanților de autorizare a acestora, să acopere o groapă existentă în vecinătatea construcției reclamanților. Cu alte cuvinte, instanța de apel a dispus să fie acoperită o groapă din proprietatea lor, care nu mai exista la momentul judecării cauzei, situație demonstrată de altfel în mod efectiv și de cercetarea locală efectuată de completul de judecată al instanței de fond, situație care în procesul-verbal din data de 01.10.2014 este consemnată astfel: „în spatele construcției reclamantului la o distantă de aproximativ 1 metru s-a aflat o groapă deschisă ..., aceasta fiind acoperită cu pământ, lucrarea părând a fi recentă..."

În opinia pârâților, această măsură luată de instanță este o dovadă a faptului că în soluționarea apelului respectiv, instanța nu a manifestat interes în soluționarea sub toate aspectele legalității și temeiniciei a acestei cauze, care deși în aparență este nesemnificativă, în realitate are importanță egală pentru ambele părți, în principal pentru pârâți.

Recurenții pârâți au susținut că, în realitate, decizia criticată prin prezentele motive de recurs, este o hotărâre nemotivată corespunzător, atât în ceea ce privește măsura admiterii în parte a apelului promovat de către reclamanți, cât și măsura respingerii ca fiind nefondat a apelului formulat de pârâți.

În final, recurenții pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și, în fond respingerea ca nefondată a acțiunii .

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

Recursuri legal timbrate.

Recurenții pârâți Z. A. și Z. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către recurerenții reclamanți ca nefondat.

Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, având în vedere și dispozițiile art.306 alin.3 C.pr.c, Curtea reține următoarele:

Astfel, în ceea ce privește recursul formulat de către recurenții reclamanți, apare ca fiind fondată critica acestora potrivit căreia tribunalul a dispus admiterea apelului lor cu privire la respingerea capătului de cerere cu care aceștia au investit prima instanță, capăt prin se solicita obligarea pârâților la astuparea gropii realizate lângă fundația imobilului proprietatea reclamanților pe cheltuiala pârâților, dispunându-se autorizarea reclamanților a aduce terenul la starea inițială însă pe cheltuiala lor, fără a motiva admiterea parțială a cererii deși motivele reținute de instanța de apel erau în măsură să conducă la admiterea în tot a cererii, susținere ce va fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 teza a I a C.pr.civ.

În acest sens, Curtea constată că instanța de apel a reținut în primul rînd în raport de probatoriul administrat, reprezentat de procesul verbal de cercetare locală din 1.10.2014 coroborat cu raportul de expertiză topografică administrat în fața primei instanțe, și de dispozițiile legale aplicabile, că groapa realizată de pârâți lângă fundația imobilului proprietatea reclamanților necesită acoperirea cu pământ pentru aducerea la starea inițială.

Cel de-al doilea considerent avut în vedere de către tribunal se referea la faptul că motivele primei instanțe, cum că la momentul cercetării la fața locului groapa era astupată și concluzia aceleiași instanțe, cum că groapa realizată de pârâți ar reprezenta un pericol pentru construcția proprietatea reclamanților sunt contradictorii, și nu justifică soluția adoptată prin dispozitivul sentinței, însă a admis parțial capătul de cerere cu care aceștia au investit prima instanță, capăt referitor la astuparea gropii realizate de pârâți lângă fundația imobilului proprietatea reclamanților, fiind autorizați reclamanții în acest sens însă pe cheltuiala lor, deși ambele considerentele reținute de instanța de apel justificau admiterea în tot a cererii, și autorizarea reclamanților să acopere groapa realizată de pârâți lângă fundația imobilului proprietatea lor pe cheltuiala pârâților, în condițiile prevăzute de art.1529 din C.Civ.

În ceea ce privește cadru legal aplicabil, contestat de recurenții pârîți care susțin că nu ar exista temeiuri legale pentru cererea introductivă de instanță, Curtea constată că potrivit prevederilor art.603 din C.civ intitulat ,,regulile privind protecția mediului și buna vecinătate,, din capitolul III intitulat ,,limitele juridice ale dreptului de proprietate privat,, inclus în secțiunea ,,limite legale,, se prevede că ,,dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.,,

Art.612 din C.civ intitulat ,,distanța minimă în construcții,, din capitolul III intitulat ,,limitele juridice ale dreptului de proprietate privată,, din aceiași secțiune, se prevede că ,,orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.,,

Art. 622 alin.1 din C.civ intitulat ,,dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări,, din capitolul III intitulat ,,limitele juridice ale dreptului de proprietate privată,, inclus în secțiunea 1 ,,limite legale,, se prevede că ,,1) de asemenea, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul. ,,

Art.630 alin.1 din C.civ intitulat ,,depășirea inconvenientelor normale ale vecinătății,, se prevede că ,,dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil.,,

Art.1529 din C.civ intitulat ,,executarea silită în natură executarea obligației de a nu face,, din capitolul II intitulat ,,executarea silită a obligațiilor,, din secțiunea a 3-a, se prevede că ,,în cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească.,,

Art.1523 alin.2 lit.e din C.civ intitulat ,,întârzierea de drept în executarea obligației,, din din capitolul II intitulat ,,executarea silită a obligațiilor,, din secțiunea a 2-a ,,punerea în întârziere a debitorului,, se prevede că ,,...debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când...e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.,,

În cauză, potrivit situației de fapt stabilite de către instanțele de fond potrivit probatoriului administrat, fiind încălcate de către pîrîți obligația ,,de a nu face,,ce le revine în calitate de titulari ai fondului învecinat cu cel al reclamanților, obligație generală prevăzută de dispozițiile art.603 din C.civ și care decurge din limitele juridice ale dreptului de proprietate ce impune unui proprietar obligația de asigurare a bunei vecinătăți, respectiv obligația concretă de a nu realiza lucrări fără respectarea distanței legale față de linia de hotar astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin, obligație prevăzută de art.612 din C.civ, se impunea sancționarea încălcării acestor obligații în condițiile prevăzute de art.630 alin.1 din C.civ în sensul ca instanța să îi oblige la restabilirea situației anterioare în folosul celui vătămat. Mai mult, în raport de dispozițiile art.1529 din C.civ ce reglementează executarea silită în natură a obligației de a nu face, creditorul obligației ,,de a nu face,, poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească, debitorul aflându-se de drept în întârziere în cauză, potrivit art.1523 alin.2 lit.e C.civ .

În cea ce privește critica recurenților reclamanți potrivit căreia în mod nelegal tribunalul a respins motivul de apel formulat împotriva considerentelor sentinței primei instanțe, considerente care ar fi menționat nereal faptul că aceștia fi ocupat o suprafață de 21 mp deținută de pârâți, Curtea o va respinge ca nefondată câtă vreme pe de-o parte, considerentele menționate nu-și au reflectare în dispozitivul hotărârii judectorești și nu produc efecte asupra părților, iar pe de altă parte, dat fiind faptul că în calea de atac extraordinară a recursului instanța de control judiciar poate cenzura hotărârea judecătorească numai pentru motivele limitativ stabilite prin art.304 C.pr.civ care interesează legalitatea hotărârii astfel atacate, iar înlăturarea considerentelor presupus nereale presupune analiza temeiniciei celor reținute de către instanțele de fond, control judiciar ce nu poate fi realizat în cadrul acestei căi de atac

În fine, va fi respinsă ca nefondată critica formulată de către recurenții reclamanți potrivit căreia instanțele de fond nu s-ar fi pronunțat pe cheltuielile de judecată solicitate de aceștia în fața primei instanțe și a celei de apel deoarece în raport de prevederile art.281^2 C.pr.civ modificat prin legea nr.202/2010, în situația în care instanta a omis sa se pronunte prin hotărâre asupra unui capat de cerere principal, accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, partea nu poate solicita îndreptarea acestei omisiuni instanței de control judiciar ci este obligată a formula cerere de completare la instanța care a pronunțat hotărârea.

În ceea ce privește recursul formulat de către recurenții pârâți, va fi respins ca vădit nefondat primul motiv de recurs, prin care recurenții critică decizia recurată ca fiind nemotivată sub aspectul dispoziției de respingere a apelului formulat de către pârâți, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ.

În acest sens, Curtea constată că prin motivele de apel formulate împotriva sentinței primei instanțe, aceștia au formulat două categorii de critici împotriva hotărârii susținând pe de-o parte că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să justifice admiterea cererii iar instituțiile juridice invocate nu se regăsesc în situația de fapt reținută de instanța de fond, iar pe de altă parte că nu se indică dacă s-au avut în vedere prevederile vechiului sau noului Cod civil.

Curtea constată că susținerile din apel ale recurenților potrivit cărora nu ar exista temeiuri de fapt sau de drept care să justifice admiterea cererii deoarece instituțiile juridice invocate nu sunt aplicabile este o susținere generală și formală, care nici nu putea fi analizată de către tribunal în condițiile în care, în primul rând pârâții nu criticau în apel elementele determinante ale situației de fapt reținute de instanță în raport de modul de apreciere al probelor, probe din coroborarea cărora s-a reținut 1.că pârâții au depozitat lemne sprijinite pe clădirea proprietatea reclamanților-aspect necontestat de pârâți, 2.că au practicat o groapă lângă clădirea edificată de către reclamanți în temeiul unei autorizații de construire valabile, aspect în raport de care instanța a prezumat legalitatea construcției edificată pe hotarul dintre proprietatea părților, ci susțin fără a indica care sunt probele care au fost greșit analizate sau care ar putea să răstoarne acestă situație de fapt, și care puteau fi administrate în faza apelului, că reclamanții, ce se întemeiază pe o autorizație de construcție, sunt cei care au ocupat teren din proprietatea paraților.

Totodată, pârâții nu critică modul de interpretare și de aplicare a prevederilor legale incidente, reținute de prima instanță ca motive de drept care justificau admiterea cererii ci se mărginesc a susține că prevederile art.603, art.622 și art.1529 C.civ reglementează ,,alte instituții juridice,, fără a arăta care sunt acelea și de ce aceste prevederi nu ar fi aplicabile în cauză. Or după cum s-a arătat mai sus în expunerea textelor legale, acestea reglementează limitările juridice ale dreptului de proprietate, disputate în cauză și executarea silită în natură a obligației de a nu face, în cadrul căreia creditorul obligației încălcate poate fi autorizat să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala utimului.

Este adevărat că apelul este o cale de atac devolutivă, însă efectul devolutiv al exercitării acestei căi de atac este limitat în raport de prevederile art.295 C.pr.civ, ce instituie regula ,,tantum devolutum quantum apelatum, potrivit căreia la instanța de apel verifică stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în limitele cererii de apel, neavînd obligația, cum susțin pârâții, să analizeze susținerile lor ,,în mod individual cu referire la fiecare dintre temeiurile de drept dar și la probele administrate,, .

Singura critică ce putea fi și a fost efectiv analizată de instanță este aceea referitoare a faptul că judecătoria nu a indicat dacă s-au avut în vedere prevederile vechiului sau noului Cod Civil, astfel că pentru motivele arătate, susținerile tendențioase ale recurenților potrivit cărora neanalizarea susținerilor contradictorii și ambigue din apel ar demonstra superficialitatea deciziei recurate nu pot fi primite.

Totodată, în raport de prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ., hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile parților. În acest sens, doctrina (D. procesual civil, Editura Universul Juridic, ediția 2008, autor M. T., pagina 111) și jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești au statuat în sensul că instanța trebuie să-și motiveze efectiv soluția dată fiecărui capăt de cerere, nefiind însă obligată să răspundă detaliat tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor cereri. Și jurisprudența Curții EDO a stabilit la rândul său că obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke și Lenoble c. Franței), că noțiunea de proces echitabil impune ca jurisdicțiile interne să examineze în mod efectiv chestiunile esențiale care au fost invocate (hotărârea pronunțată în cauza A. c. României), iar din analizarea considerentelor hotararii recurate, Curtea constată că, contrar susținerilor nefondate ale pârâților, instanța de apel a evocat fondul și a examinat efectiv toate argumentele pertinente invocate cu care a fost investită, însă în raport de prevederile legale aplicabile

Curtea respinge ca nefondată și critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs prin care pârâții susțin că tribunalul a admis apelul reclamanților fără a-și motiva decizia sub acest aspect, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ., pentru considerentele deja expuse la analizarea primului motiv de recurs formulat de către reclamanți, considerente în raport de care decizia instanței de apel, în cadrul căreia se analizează succint dar efectiv probele în raport de prevederile legale aplicabile, nu apare a fi nemotivată, dar și în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În acest sens, Curtea constată că pârâții critică dispoziția tribunalului de autorizare a reclamanților de „a înlătura" lemnele depozitate de către pârâți cu încălcarea limitelor bunei vecinătăți,, prevăzute de lege, lipite de construcția reclamanților deoarece astfel, susțin că astfel, reclamanții ar fi abilitați a hotărî pe proprietatea lor.

Curtea reamintește pârâților că prevederile legale aplicabile, respectiv cele ale art.1529 din C.civ permit instanței de judecată a autoriza pe creditorul obligației de a nu face încălcate să îl execute silit pe debitorul ce și-a încălcarea obligațiile de a nu face ce îi reveneau, aceasta fiind tocmai semnificația noțiunii de executare silită, și nu acea de ,,a da gir ca reclamanții să hotărască ce trebuie făcut pe proprietatea pârâților,, cum tendențios susțin recurenții. În plus, în cauză, prima instanță, a limitat acestă autorizare prin hotărâre în sensul ca reclamanți să înlăture lemnele depozitate de către pârâți pe construcția reclamanților de la stradă spre interiorul terenului aferent imobilului proprietatea părților, iar pârâții vor putea să evite executarea silită a obligației pe care și-au încălcat-o executându-și-o de bună voie, astfel încât să nu se mai pună problema intervenției reclamanților.

În fine, vor fi respinse și criticile pârâților potrivit cărora tribunalul nu a avut în vedere probele potrivit cărora construcția reclamanților ar fi realizată nelegal pe hotarul celor două proprietăți, și că ocupă o parte din terenul proprietatea pârâților, și nici probele care fac dovada faptului că groapa ce făcea obiectul capătului de cerere admis în apel fusese acoperită la data judecării cauzei, deoarece acestea reprezintă critici de netemeinicie iar, după cum s-a arătat mai sus, recursul este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ stabilite prin art. 304 C.pr.civ, controlul judiciar ce poate fi realizat în cadrul acestei căi de atac privind exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârii astfel atacate, corespunzător rigorilor stabilite prin partea introductivă a art. 304 din C.pr.civ. Or în recurs nu este posibilă reanalizarea probelor administrate în etapele procesuale anterioare, astfel că susținerile recurenților referitoare la relevanța/eficiența ce ar fi trebuit acordată unora dintre probele administrate în fața instanțelor de fond și apel apare ca fiind incompatibilă cu analiza ce se poate realiza în această cale de atac extraordinară.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenții-pârâți Z. A. și Z. M. împotriva deciziei, va admite recursul declarat de către recurenții-reclamanți împotriva aceleiași decizii, pe care o va modifica, în parte, în sensul că va autoriza pe reclamanți să acopere groapa aflată pe terenul pârâților pe cheltuiala pârâților. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de către recurenții-pârâți Z. A. și Z. M. împotriva deciziei civile nr.121A/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenții-reclamanți B. A. și B. T..

Admite recursul declarat de către recurenții-reclamanți B. A. și B. T. împotriva aceleiași decizii, în contradictoriu cu recurenții-pârâți Z. A. și Z. M..

Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că:

Autorizează pe reclamanți să acopere groapa aflată pe terenul pârâților pe cheltuiala pârâților.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. F. B. I. P. B. A. S.

GREFIER

V. Ș.

Red. B.A.S

Tehnored. CG 2 ex

25.02.2016

Jud. apel: T. I.

D. C. T.

← Anulare act. Decizia nr. 1274/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligaţie de a face. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță