Obligaţie de a face. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 227/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.227A
Ședința publică de la 24 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă L. M., domiciliată în București, ..33, ..1, ., împotriva sentinței civile nr.1268/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, cauza având ca obiect „obligație de a face – Legea nr.165/2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-reclamantă personal, lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Apelanta-reclamantă invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționare pe fond. Arată că potrivit deciziei nr._/14.12.2013 a Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarele se analizează și se soluționează cu respectarea principiului ordinii de înregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Urmare a numeroaselor diligențe făcute, din adresa ANRP rezultă recunoașterea culpei acestei instituții a nerespectării dispozițiilor imperative a deciziei nr._/14.12.2013. Astfel, mai bine de 7 ani i s-a ținut dosarul și nu a fost înregistrat. Dacă i se înregistra dosarul, acesta avea să fie judecat pe Legea nr.10/2001. Datorită intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 nu i se mai pot acorda drepturile de care beneficia în baza Legii nr.10/2001. Apreciază că acțiunea sa nu este prematură, motiv pentru care solicită casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1268 din 29.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a V a Civilă s-a admis excepția de prematuritate invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și în consecință s-a respins, ca prematură cererea formulată de reclamanta L. M. de obligare a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul nr._/CC, în sensul aprobării propunerii de despăgubire formulate de Primăria Municipiului București, prin dispoziția nr.7919/17.04.2007.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
Prin dispozitia nr. 7919/17.04.2007, emisa de Primaria Municipiului Ploiesti, a fost respinsa cererea de restituire în natura a imobilului situat în Ploiesti, .. 100, jud. Prahova, formulata de reclamanta L. M. si s-a propus acordarea de masuri reparatorii în echivalent constand în despagubiri prevazute de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul notificat.
Din adresa nr. RG/_/14.05.2013, emisa de A. N. pentru Restituirea Proprietatilor, rezulta ca, la data respectiva, dosarul administrativ nr._/CC a fost înregistrat la C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Cu privire la dosarele înregistrate la C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor anterior intrarii în vigoare a Legii nr.165/2013, disp. art. 34 din acelasi act normativ, stabilesc pentru solutionarea lor un termen de 60 de luni de la data intrarii în vigoare a legii ( 20 mai 2013).
De asemenea, disp. art. 38 alin.2 din Legea nr. 165/2013, prevad ca, in cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia în termenul prevazut de art. 34, persoana care se considera îndreptatita se poate adresa instantei judecatoresti competente, pentru a se pronunta asupra existentei si întinderii dreptului de proprietate si a dispune restituirea în natura sau acordarea de masuri reparatorii, în conditiile legii, dupa trecerea unui termen de 6 luni de la data expirarii termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor.
Prin decizia nr. 269/07.05.2014, publicata în M.O. nr. 513/09.07.2014, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale numai în masura în care termenele prevazute la art. 34 alin.l din lege nu se aplica si cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv, aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii în vigoare a legii. Asadar, cauzelor înregistrate dupa data intrarii în vigoare a Legii nr. 165/2013, cum este si actiunea de față, înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-Sectia de contencios administrativ si fiscal, la data de 22.10.2013, le sunt aplicabile disp. art. 34 din Legea nr. 165/2013.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta L. M..
În motivarea cererii de apel, în sinteză, s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța de fond nu a soluționat fondul cererii cu care a fost investită, mulțumindu-se să o soluționeze pe calea excepției de prematuritate, deși în speță sunt incidente dispozițiile art.110 alin.3 din Noul Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că față de data sesizării autorității administrative responsabile 10.08.2001 și în raport cu data sesizării ANRP prin adresa RG/1884/14.05.2013, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.34 din Legea nr.165/2013.
Se mai arată de către apelantă că,potrivit Deciziei nr._/14.12.2013 a Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarele se analizează și soluționarea cu respectarea principiului Ordinii de înregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut existența culpei ANRP pentru nerespectarea dispozițiilor Deciziei nr.1029/14.12.2011 lipsa de diligență și pasivitate astfel că ANRP nu-și poate invoca propria culpă în apărare.
Apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de apel astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica este nefondată pentru următoarele argumente.
Potrivit art.248(1)din Noul Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte,administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În speță, instanța de fond a procedat corect la respectarea acestor dispoziții, astfel că este nefondată critica potrivit cu care instanța trebuia să soluționeze fondul cererii cu care a fost investită.
Afirmația apelantei potrivit cu care în speță ar fi incidente dispozițiile art.110 alin.3 din Noul Cod procedură civilă este falsă, pentru că textul art.110 din Noul Cod procedură civilă nu cuprinde în aliniat 3, pe de altă parte nu are nici o legătură cu prezenta speță.
Faptul că dosarul a fost înregistrat la ANRP anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 este nerelevant pentru că decizia nr.269/07.05.2014 a Curții Constituționale arată expres că termenul stabilit de art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013 nu se aplică doar dosarelor deja existente pe rolul instanțelor de judecată la data adoptării Legii nr.165/2013. Cum cererea prezentă a apelantei – reclamante a fost formulată la 22.10.2013, rezultă că acesteia i se aplică termenul prevăzut de art.34 și deci soluția instanței de fond este legală.
Și cel de-al doilea motiv de apel nu poate fi primit pentru că, în caz de prematuritate a cererii nu se poate trece la examinarea vinovăției pârâtei pentru neexecutarea obligațiilor sale.
Pentru toate aceste argumente în temeiul art.480 din Noul Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă L. M., domiciliată în București, ..33, ..1, ., împotriva sentinței civile nr.1268/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. A. V.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 5 ex.
5.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1213/2015. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
