Obligaţie de a face. Decizia nr. 515/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2015/301/2011
Dosar nr._
(2473/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 515
Ședința publică de la 24.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE P. . 2, împotriva deciziei civile nr.1592.A. din 24.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ASOCIAȚIA DE P. . 4 și intimatul-pârât, A. T..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, M. V. N., pentru recurenta-pârâtă, Asociația de P. ..2, cât și pentru intimatul-pârât, A. T., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, eliberată de Baroul București, avocatul Giba C., pentru intimata-reclamantă, Asociația de P. . împuternicirii avocațiale nr._/2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul intimatei-reclamante, Asociația de P. ..4 depune la dosar, un referat din 26.03.2015, întocmit de grefierul delegat de la Judecătoria Sectorului 3 și o cerere datată 26.03.2015, depusă către Judecătorie, precum și răspunsul acestuia, care fac dovada calității procesuale pasive a Asociației de P. . class="BodyText"> Nemaifiind alte cereri noi de formulat sau probe de administrat, Curtea constată închise dezbaterile, conform art. 150 C.p.civ. și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocatul recurentei-pârâte, Asociația de P. ., susține mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, cum a fost invocată la termenul trecut.
Solicită a se constata că Asociația de P. . persoană juridică, nou înființată în aceeași perioadă cu înființarea intimatei-reclamante.
Având în vedere pretențiile intimatei-reclamante, către ei, solicită a se constata că nu există identitate între cele două asociații, respectiv, Asociația de P. . de P. ., care nu a fost desființată și din care s-a retras intimata și și-a înființat o nouă asociație, astfel, că, toate pretențiile pe care le are intimata către Asociația de P. 2 și 4, ar trebui îndrumate către acea asociație și nu către ei, fiind o asociație de drept privat nou înființată în anul 2010, spre care se îndreaptă pretențiile legate din anul 1994 și până în anul 2010.
Consideră că nu pot fi ei, ca entitate de drept, obligați la o . prestații, în numele și pentru altă entitate, cu care nu au nicio legătură din punct de vedere juridic.
Solicită în final, să fie admisă această excepție, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a celor două hotărâri pronunțate anterior.
Solicită a se avea în vedere pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte, faptul că ei sunt o Asociație de P. nou înființată.
La dosar există și decizia lor de înființare, în care se menționează faptul că au luat ființă prin divizarea totală de scara doi.
Solicită a se avea în vedere faptul că este vorba despre același președinte al Asociației de P., precum și faptul că ei au chemat în judecată și pe domnul A. T., însă a fost admisă excepția în ceea ce-l privește de către instanța de fond, apreciind că nu poate avea paza juridică a documentelor o persoană fizică, fiind vorba de o Asociație de P..
Totodată, solicită a se reține că această asumare a faptului că paza juridică a documentelor o are Asociația de P. . și înscrisurile depuse la dosar, în sensul că președintele Asociației . o . documente.
În opinia sa, aceste argumente justifică faptul că Asociația de P. . procesuală pasivă în cauza de față.
Întrebați de instanță, dacă cineva este în posesia cărții tehnice a imobilului, avocații ambelor părți arată că nu sunt în posesia unei asemenea cărți.
Avocatul recurentei-pârâte, precizează că nu s-a făcut recepția finală a blocului, acesta fiind în proprietate mixtă și că Primăria Municipiului București a fost învestit inițial și care trebuia să se îngrijească de procurarea acesteia de la constructor, cum alte cuvinte nu a fost întocmită.
Cu privire la recursul declarat, solicită a se constata că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice.
Vizavi de cartea tehnică a imobilului, potrivit Legii nr. 10/1995, în opinia sa, aceasta nu este un document, ci, este o documentație laborioasă, care cuprinde toate fazele de execuție ale unei construcții și că trebuie întocmită de către constructor pe parcursul executării lucrărilor și se predă în final beneficiarului lucrării.
Consideră că s-a făcut o confuzie între cartea de imobil și cartea tehnică, deoarece cartea de imobil este un document administrativ, ținând evidența persoanelor, față de cartea tehnică.
Privitor la obligarea lor de a preda fondul de rulment, Legea nr. 230/2007, prevede care sunt atribuțiile și actele Asociației de P..
Un registru fond de rulment ca și document în sine, nu este prevăzut în nicio normă de aplicare, fiind un drept patrimonial personal a proprietarului unui apartament.
Asociația de P. potrivit Legii nr. 230/2007 este administratorul, gestionarul părților comune ale imobilului.
Solicită a se observa că nu există nici un document la dosar, care să releve faptul că un proprietar, membru al asociației de la scara 4, s-ar fi plâns de situația contabilă întocmită de fostul președinte la momentul predării.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul pe recursul de față, solicită să fie respins ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Solicită a se reține faptul că în ce privește cartea tehnică a construcției, așa cum de altfel reiese din adresa depusă de către recurentă la termenul anterior, cartea a fost predată Asociației de P. . la acel moment scara 4, nu exista separat de cealaltă asociație.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 17/1995, cartea tehnică a imobilului se întocmește prin grija învestitorului și se predă proprietarului construcției.
Consideră că Asociația de P. Scara 2, trebuie să fie obligată să le înmâneze o copie certificată a cărții tehnice.
Referitor la fondul de rulment în data de 22.06.2010, prin proces verbal s-a predat situația monetarului, către intimata-reclamantă.
Referitor la fișele de rulment, consideră că sunt îndreptățiți să solicite aceste fișe, fiind vorba despre o situație scriptică a fiecărui apartament.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5586 din 05.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului A. T., a fost respinsă cererea în ce îl privește pe acest pârât în consecință, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. ., fiind obligată pârâta să predea reclamantei în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele documente: cartea tehnică a imobilului, registrul și fișele de fond de rulment, registrul și fișele de fond de rulment ce privesc scara nr. 4 a condominiului situat în București sector 3 . în rest pretențiile ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 20.01.2011 sub nr._, reclamanta A. DE P. . 4 a chemat în judecată pe pârâții A. T. și A. DE P. . 2, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtei să predea reclamantei registrele aferente fondului de rulment, fondului de reparații și fondului special, precum și situația fondului de rulment și de reparații, aferente scării 4;
- fișele cont apartament;
-situația facturilor în sold și cauzele apariției acestor solduri, cunoscându-se faptul că proprietarii scării 4 și-au achitat întreținerea la zi;
-chitanțele prin care au fost achitate utilități, servicii, reparații etc., aferente scării 4;
- toate celelalte documente financiar contabile nespecificate mai sus și care vizează scara 4 până în anul 2010.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție absolută și peremptorie, este mijlocul juridic prin care se invocă lipsa identității dintre persoana celui obligat în raportul juridic și cel care chemat în judecată.
În cauză, în mod evident, în ipoteza în care ASOCIAȚIA DE P. . 2, asociație în care pârâtul are calitatea de președinte, ar fi obligată la predarea unor documente, pârâtul trebuie să realizeze aceasta în calitate de președinte al acesteia. Dar, acesta nu poate fi obligat în nume personal să predea documente ale ASOCIAȚIA DE P. . 2, deoarece el nu deține aceste documente în nume personal.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului A. T. și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Cartea tehnică a construcției este definită în art. 5 din anexa nr. 5 la Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora aprobat prin H.G nr. 273/1994 ca fiind ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuția, recepția, exploatarea și urmărirea comportării în exploatare a construcției și instalațiilor aferente acesteia, cuprinzând toate datele, documentele și evidențele necesare pentru identificarea și determinarea stării tehnice (fizice) a construcției respective și a evoluției acesteia în timp.
Apărarea pârâtei, conform căreia nu deține cartea tehnică a imobilului, nu poate fi reținută în cauză, întrucât aceasta avea obligația de deținerii, păstrării și completării la zi cu toate modificările intervenite de la predarea în folosință a construcției.
Concluzionând, instanța a apreciat că cererea reclamantei ASOCIAȚIA DE P. . privind predarea copiei cărții tehnice a construcției este întemeiată, motiv pentru care a admis acest capăt de cerere și a respins restul pretențiilor, apreciind că nu au fost administrate probatorii din care să rezulte că documentele solicitate sunt la pârâtă.
Prin decizia civilă nr.1592 A/24.10.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta ASOCIAȚIA DE P. . 2, în contradictoriu cu intimații A. T. și ASOCIAȚIA DE P. . 4, împotriva sentinței civile nr. 5586/05.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ și a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că la data de 09.11.2004, A. T. a primit în calitate de președinte al asociației ASOCIAȚIA DE P. . rulment 1994-1995, precum și cărți imobil . 4 (pe lângă diversele registre, acte casă, convenții, chitanțiere și fișa tehnică lift . 4) pentru anii 1994-2004. Totodată, din susținerile reclamantei-intimate și ale apelantei înseși coroborat cu decizia civilă nr. 917R/19.04.2010 a Tribunalului București, reiese că scara 4 s-a desprins ca asociație din scara 2, argument în acest sens fiind chiar predarea către scara 4 a diverselor documente invocate de apelantă și virarea sumei menționate de aceasta la divizarea patrimoniului. Prin urmare, scara 2 era obligată a preda către scara 4 toate registrele și actele necesare funcționării asociației scara 2.
În ce privește cartea tehnică a imobilului, având în vedere că A. T. a primit în calitate a președinte al asociației pentru scările 2 și 4 în întregime arhiva vechii asociației, între care și cărțile de imobil rezultă că la divizarea asociației scara 4 de scara 2, președintele A. T. al asociației scara 2 are obligația în această calitate să predea către scara 4 cărțile de imobil necesare funcționării scării 4.
În ce privește registrul și fișele de fond de rulment, s-a notat că nu este vorba de listele de plată și fișele apartamentelor ce alcătuiesc scara 4 și nici de suma plătită de scara 4 la divizarea patrimoniului, ci de situația scriptică a fondului de rulment existent la momentul imediat anterior divizări scării 4 și scării 2. Așadar, ceea ce s-a solicitat a fost registrul sau fișele de fond rulment în modalitatea în care se prezentau anterior divizării, necesare verificării situației fondului de rulment corespunzător scării nr. 4 și justificării calculelor pentru același fond emise după divizare de scara 4.
Tribunalul a constatat astfel că obligația de predare a unei copii de pe cărțile imobilului (cartea tehnică) și de pe registrul sau fișele de fond de rulment a fost reținută în mod corect de prima instanță.
Apelul a fost respins prin urmare ca nefondat. În temeiul art. 274 C.pr.civ. față de respingerea apelului, a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta ASOCIAȚIA DE P. . 2, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, recurenta fiind pusă în fața unei obligații imposibil de executat, neexistând nicio prevedere legală care să reglementeze situația fondului de rulment sau a celorlalte fonduri, astfel că Asociația de proprietari . și 4 a predat reclamantei ASOCIAȚIA DE P. . 4 situația fondului de rulment pentru fiecare apartament și partea de patrimoniu care revenea reclamantei în urma divizării.
Prin întâmpinarea depusă la 22.01.2015 intimata ASOCIAȚIA DE P. . 4 a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că abia în faza apelului pârâta a depus la dosarul cauzei procesul – verbal eliberat la momentul separării scărilor 1, 2 și 4 de scara 3, prin care i-au fost înmânate înscrisurile referitoare la cele trei scări și chiar dacă ar accepta posibilitatea unei confuzii între cartea tehnică și cartea de imobil nu pot fi concomitent în cadrul aceleiași asociații trei cărți de imobil.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat prin motivele de recurs dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În principal, se impune precizarea aspectelor legate de cadrul procesual de învestire din perspectiva cauzei cererii de recurs, deoarece recurenta prin cererea sa de recurs face o descriere a situației de fapt.
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Pentru prezentul recurs, instanța a reținut drept cauză a cererilor formulate prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă – ceea ce înseamnă că hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Curtea constată că recurenta prin motivele de recurs face o reproducere a evoluției istoricului cauzei, a stării de fapt, a probațiunii administrate în cauză.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ..
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Curtea nu a putut reține critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, care arată că: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, rezidă în nerespectarea prevederilor art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
De aceea, nu numai lipsa oricărui argument al instanței care să susțină soluția din dispozitiv, echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, dar și motivarea superficială are aceeași semnificație, atrăgând deopotrivă, incidența art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Se apreciază, totodată, sub aspectul condițiilor procedurale privind motivarea hotărârii, că acestea sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice. Este important, așadar, de reținut, faptul că judecătorul are obligația de a motiva soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu pe aceea de a răspunde separat, diferitelor argumente ale părților care sprijină aceste capete de cerere.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005, a statuat următoarele: "Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop, garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, paragraful 59].(...)
Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt, hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, paragraful 60)."
Aplicând toate aceste considerații cu caracter teoretic, la speța pendinte, Curtea constată că în cauză, tribunalul și-a motivat hotărârea pronunțată, decizia cuprinzând argumentele de drept și de fapt care au fundamentat-o, analiza modului în care a fost înființată ASOCIAȚIA DE P. . 4, raporturile juridice existente între părți, argumentele fiind expuse într-o formă coerentă și inteligibilă.
Curtea nu a putut reține nici critica întemeiată pe prevederile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă, deoarece recurenta nu a indicat actul juridic folosit în proces pe care instanța l-a interpretat greșit și nu a precizat în ce constă denaturarea lui.
Recurenta a invocat prin motivele de recurs incidența în cauză a prevederilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, care sancționează nelegalitatea deciziei recurate, respectiv greșita interpretare sau aplicare a legii.
Curtea nu a reținut această critică, ambele instanțe făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.17 din Legea nr.10/1995, art.5 din anexa 5 din HG nr.273/1994 și art.24 din HG nr.1588/2007, deoarece la fila 7 din dosarul de fond a fost depusă decizia nr.917/19.04.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, din care rezultă că ASOCIAȚIA DE P. . 4 s-a înființat potrivit art.5 din Legea nr.230/2007, prin divizare din ASOCIAȚIA DE P. .>
Inițial, ASOCIAȚIA DE P. . cuprins 5 scări, dar scările 1, 3 și 5 s-au desprins anterior și și-au înființat asociații proprii.
La fila 14 din dosarul de apel a fost depus procesul – verbal încheiat la 02.07.2010, între ASOCIAȚIA DE P. . 2, reprezentată de intimatul A. T. și ASOCIAȚIA DE P. . 4, reprezentată de Ș. G., prin care cele două entități au separat patrimoniul existent la data încheierii procesului – verbal și alcătuit anterior de către proprietarii apartamentelor constituiți inițial în ASOCIAȚIA DE P. . 2 ȘI 4.
Pentru acest capăt de cerere a fost administrat același probatoriu și în fața instanței de fond – filele 74 – 76 și în fața instanței de apel – filele 6 – 16.
Curtea nu a putut reține critica recurentei privitoare la greșita sa obligare la restituirea evidenței privitoare la fondul de rulment, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel au arătat că reclamanta a fost obligată să predea în copii certificate registrul și fișele de fond de rulment ce privește scara 4 a condominiului situat în sector 3, ..
Scopul constituirii fondului de rulment a fost determinat prin art.24 din HG nr.1588/2007 – Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr.230/2007, fiind asigurarea fondurilor necesare pentru plăți curente. Fondul de rulment se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit Adunării Generale a asociației de proprietari și în chip firesc, la momentul divizării/separării celor două entități reclamanta era îndrituită să primească registrul și fișele de fond de rulment. Între părți a fost încheiat la 02.07.2010 un proces – verbal din care rezultă că intimatul A. T. a virat în contul noii asociații de proprietari suma de 48.650,63 lei. Reclamanta este îndrituită să cunoască din această sumă care este cuantumul fondului de rulment pentru a putea efectua verificări necesare situației fondului de rulment aferent scării nr.4 și justificării calculelor pentru același fond emise după divizare.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea recurentei la predarea cărții tehnice a imobilului, Curtea a constatat că ambele instanțe au aplicat corect art.17 din Legea nr.10/1995 și art.5 din anexa 5 din HG nr.273/1994.
Înscrisul aflat la fila 30 din dosarul de apel și folosit de tribunal în argumentarea soluției date se coroborează cu înscrisul depus în recurs la fila 43.
Prin referatul întocmit la 26.03.2015, Judecătoria Sectorului 3 București – Biroul Asociații de P. a certificat împrejurarea că ASOCIAȚIA DE P. . 2 este succesoarea ASOCIAȚIEI DE P. . 1-4, care a fost înființată prin încheierea de ședință din 02.07.2001, dată de la care s-a acordat personalitate juridică. Succesiv, din asociația inițială s-au format ASOCIAȚIA DE P. . 3, la 06.10.2004, ASOCIAȚIA DE P. . 2 și 4, la 09.11.2006 și prin încheierea de ședință din 08.03.2007 s-a luat act de schimbarea denumirii ASOCIAȚIEI DE P. . 1-4 în ASOCIAȚIA DE P. . 1.
Prima desprindere din asociație s-a produs la 06.10.2004 și din înscrisul aflat la fila 30 din dosarul de apel și intitulat proces – verbal și întocmit la 09.11.2004 rezultă că intimatul A. T. a primit arhiva privitoare la asociație. Tot din înscris rezultă că predarea a fost parțială, urmând ca în termen de 10 zile să se predea și alte înscrisuri. Rezultă că intimatul A. T. a primit evidențele asociației, inclusiv cărțile de imobil, fiind de presupus că a primit și cartea tehnică a imobilului.
Nu poate fi reținută critica privitoare la o confuzie între noțiunea de carte tehnică a construcției, așa cum este definită prin art.17 din Legea nr.10/1995 și art.5 din anexa 5 din HG nr.273/1994. Conform normelor de lege mai sus menționate, cartea tehnică a construcției cuprinde documentația de execuție și documente privitoare la realizarea și exploatarea acesteia, respectiv ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuția, recepția, exploatarea și urmărirea comportării în exploatare a construcției și instalațiilor aferente acesteia, cuprinzând toate datele, documentele și evidențele necesare pentru identificarea și determinarea stării tehnice (fizice) a construcției respective și evoluției acesteia în timp.
Curtea nu poate face aprecieri privitoare la modul în care a fost interpretat probatoriul de instanțele de fond, ambele reținând că intimatul A. T., în calitate de președinte al ASOCIAȚIEI DE P. . 2, fiind posesorul arhivei asociației, are obligația să predea către scara 4 cartea tehnică a construcției. Înscrisurile de la filele 9-15 din dosarul de recurs au fost depuse și în fața instanței de apel la filele 24-27, fiind analizate de această instanță și situația de fapt fiind stabilită în raport de interpretarea acestor probe, astfel că, față de caracterul nedevolutiv al recursului, Curtea nu poate interpreta aceste probe din dosar.
De asemenea, instanța subliniază faptul că prin sentința fondului pârâta a fost obligată să predea reclamantei copii certificate după cartea imobilului și nu originalul, un imobil având o singură carte tehnică.
Față de aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, Curtea a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 Ron, conform filei 17 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE P. . 2, împotriva deciziei civile nr.1592 A din 24.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. . 4 și intimatul-pârât A. T..
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 Ron, conform filei 17 din dosarul de recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./13.05.2015
TB-S.3 – T.S.; R.M.C.
Jud.S.3 – G.E.L.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 513/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
