Partaj judiciar. Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 460/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 706/1748/2007

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

(314)/2015

DECIZIA CIVILĂ NR.460

Ședința publică din 08.04.2015

Curtea constituită din:

Președinte - Andreea Doris Tomescu

Judecător - M. G. R.

Judecător - A. P. B.

Grefier - E. C.

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât M. V., împotriva deciziei civile nr.711 A din 03.11.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. C..

P. are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul pârât M. V., asistat de avocatul I. Sevastița, precum și avocatul P. E., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant M. C. – ambii avocați depunând la dosar împuterniciri avocațiale.

Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că intimatul reclamant a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în două exemplare, dintre care unul i-a fost comunicat recurentului, care a depus, la rândul său, răspuns la întâmpinare.

Prealabil, Curtea dispune rectificarea citativului, constatând că în cauză sunt părți recurentul pârât M. V. și intimatul reclamant M. C.; intimații pârâți M. M., M. M. și intimata intervenientă D. M., care au fost citați, nu au calitate procesuală pasivă, conform dispozițiilor instanțelor anterioare.

Avocatul recurentului ține să precizeze că prin răspunsul la întâmpinare pa care l-a depus la dosar, a indicat domiciliul real al intimatului reclamant, care nu coincide cu adresa imobilului aflat în litigiu, astfel cum a menționat partea adversă în cererile formulate în recurs. Solicită a se ține seama de această precizare, care este importantă pentru modalitatea ieșirii din indiviziune.

Totodată, depune la dosar chitanța care atestă plata sumei de 9,50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, și un timbru judiciar de 0,15 lei, pe care Curtea le anulează, constatând că recursul este legal timbrat la acest moment.

Părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat și nu solicită administrarea altor probe, iar instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocatul recurentul pârât M. V. solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru stabilirea corectă a masei partajabile; în subsidiar, solicită modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului părții adverse și admiterii apelului declarat de pârât, omologarea raportului de expertiză în varianta I.

Susține primul motiv de recurs, invocând încălcarea principiului disponibilității; astfel, reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale, iar instanțele ar fi trebuit să aibă în vedere atât activul cât și pasivul acesteia, aspect invocat de către pârât, de altfel, pasivul rezultă din încheierea emisă de notar, în care se face mențiunea că pasivul succesoral este de 4.000 lei, lucru necontestat la instanța de fond. Solicită a se observa, în acest sens, filele 64 – 65 din cel de-al doilea volum al dosarului judecătoriei, în concluziile scrise formulate de M. V.. Or, partea adversă nu a formulat nicio cererea de restrângere a acțiunii cu privire la pasivul succesoral sau de renunțare la acesta.

Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la încălcarea, de către ambele instanțe anterioare, a dispozițiilor art.6735 din Codul de procedură civilă, alin. 1 și 2, cu referire la stabilirea bunurilor supuse împărțelii, respectiv activ și pasiv succesoral. Loturile se formează numai după stabilirea activului și pasivului. Invocarea art.6739 din codul de procedură civilă s-a făcut pur formal, întrucât instanța de apel nu a ținut seama de faptul că pârâtul este cel care a achitat toate datoriile, a avut grijă de imobil și a făcut îmbunătățiri.

Nu s-a ținut seama nici de cotele ce le revin părților, respectiv 5/8 pentru recurent și 3/8 pentru intimat și nici de faptul că reclamantul a recunoscut că nu a participat la cheltuieli.

Susține că, în conformitate cu dispozițiile art.730 din Codul civil vechi, înțelegerea dintre urmași trebuie respectată, chiar fără îndeplinirea vreunei formalități.

Depune concluzii scrise și solicită a fi avute în vedere toate susținerile recurentului pârât, precum și să fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond, potrivit dovezilor existente la dosar.

Avocatul intimatului reclamant M. C. solicită respingerea recursului, ca nefondat și invocă, în primul rând, faptul că limitele învestirii instanței sunt date de cererile părților, nu de dovezi. Or, în speță, reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la teren și construcții, fără a menționa alte bunuri. Cu privire la bunurile deținute în coproprietate, unele dintre acestea nu fac obiectul prezentului dosar, ci al altei pricini.

Motivul de recurs ce privește faptul că instanța nu a avut în vedere anumite creanțe excede cadrului procesual și, oricum, ar putea intra sub incidența prescripției, având în vedere că datează din anul 1985, astfel cum pârâtul arată.

Solicită respingerea și a criticii referitoare la nerespectarea cotelor, având în vedere că în apel au fost menținute cotele stabilite prin sentința nr.73/1986 a Judecătoriei S.A.I., în cauza privind dezbaterea succesiunii.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, solicită respingerea și a acestuia, având în vedere că nu există la dosar motive străine de obiectul cauzei sau contradictorii, care să fi fost reținute de instanță.

Solicită, așadar, respingerea recursului, pentru toate apărările formulate prin întâmpinare și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și la instanțele inferioare, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturilor și chitanțelor pe care le depune în dovedire.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1645 din 25.02.2014, Judecătoria Cornetu a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la cererea de chemare în judecată a altor persoane, a admis excepția lipsei calității procesuale active (excepția inadmisibilității) a intervenientei D. M.. A respins cererea de chemare în judecată a altei persoane ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală activă; a admis în partea acțiunea privind pe reclamantul M. C., în contradictoriu cu paratul M. V.. A dispus ieșirea din indiviziune a părților. A atribuit în deplină proprietate și posesie reclamantului M. C. terenul în suprafață de 89 mp (lotul 1) identificat prin raportul de expertiză topo, iar pârâtului M. V. terenul în suprafață de 424 mp (lotul 2) identificat prin același raport de expertiză, precum și construcția identificată prin raportul de expertiză construcții. A obligat pârâtul la plata către reclamant a unei sulte în cuantum de_ lei, conform variantei nr. 3 de lotizare din raportul de expertiză construcții efectuat de doamna expert O. C., în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței. A compensat cheltuielile de judecată și a omologat rapoartele de expertiză efectuate în cauză de către expertul topo A. I. (anexa 3) și de către expertul construcții O. C. (varianta 3 și anexa 3).

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 273/28.02.1986 pronunțată de Judecătoria SAI s-a reținut în mod irevocabil faptul că CM nr. 515/25.07.1985 emis de pe urma defunctului M. A., decedat la data de 25.04.1985 este nul, constatându-se că sunt moștenitorii acestui defunct atât reclamantul din prezenta cauză, în calitate de fiu, cât și pârâtul M. V., în aceeași calitate, alături de numita M. A., mama pârâtului, aceasta din urmă în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, fiecare dintre descedenți având câte o cotă de 3/8 din masa succesorală, iar M. A. cota de 2/8 din aceeași masă succesorală, compusă, conform mențiunilor din certificatul de moștenitor anulat în parte din terenul în suprafață de 500 m.p. situat în Popești-Leordeni, ., SAI, precum și construcția edificată în timpul căsătoriei cu D. M., mama reclamantului din prezenta cauză.

Totodată, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 292/01.04.1968 pronunțată de Trib. Mun. București, Colegiul III-civilă- s-a luat act de tranzacția încheiată între M. A. și D. M., foști soți, părinții reclamantului din prezenta cauză și coproprietarii construcției menționate anterior, tranzacție prin care M. A. i-a cedat numitei D. M. o bucătărie de ¾ m situată în față, cu o cameră alăturată, cu intrare separată, din același imobil.

Coroborând toate aceste împrejurări, instanța de fond a constatat că de pe urma defunctului M. A. au rămas ca moștenitori legali reclamantul, în calitate de descendent, având o cotă de 3/8 din masa succesorală, precum și pârâtul, care alături de defuncta M. A., a dobândit o cotă totală de 5/8 din masa succesorală, compusă din cota de ½ din construcție și terenul aferent în suprafață de 500 m.p.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța de fond a constatat este neîntemeiată urmând a fi respinsă având în vedere împrejurarea că există o identitate între persoana reclamantului și persoana care în calitate de comoștenitor al defunctului M. A., poate pretinde în contradictoriu cu pârâtul ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale, reținându-se cu putere de lucru judecat faptul că și reclamantul are această calitate.

Asupra excepției autorității de lucru judecat invocată cu privire la cererea de introducere în cauză a numitei D. M., instanța a constatat de asemenea faptul că este neîntemeiată având în vedere că prin sentințele menționate anterior și invocate de către pârât în susținerea acestei excepții nu a fost soluționată o acțiune având aceleași părți, cu aceleași obiect și cauză, nefiind astfel întrunită condiția triplei identități conform art. 1021 C.civ. 1864.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active - a inadmisibilității - cererii de introducere în cauză a numitei D. M., instanța de fond a constat că este întemeiată, având în vedere că aceasta nu are calitatea de moștenitor față de defunctul M. A., potrivit celor anterior expuse, astfel încât nu poate solicita, întocmai reclamantului și pârâtului, dreptul de a ieși din indiviziune asupra cotei de ½ din construcție și terenul aferent în suprafață de 500 m.p., lipsind calitatea de coproprietar asupra imobilelor care compun această masă succesorală, neavând relevanță că aceasta deține o cotă de ½ din aceeași construcție, având însă o ieșire separată, construcția deținută de aceasta fiind atribuită în natură anterior, în mod irevocabil, în cadrul dosarului având ca obiect partajul bunurilor comune cu defunctul fost soț, M. A., considerente care determină admiterea acestei excepții și respingerea cererii de introducere a acestei persoane în cauză ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală active-prin raportare la calitatea persoanei a cărei introducere se solicită, respectiv de intervenient în nume propriu și având drepturi apreciate similare ca natură ca și reclamantul.

Pe fondul cauzei, instanța de fond, în plus față de situația de fapt expusă anterior, a constatat că atât terenul în suprafață de 500 m.p., cât și construcția rămasă de pe urma defunctului-cota de 1/2, în starea existentă la data decesului acestuia - deschiderea succesiunii - au fost identificate și evaluate prin rapoartele de expertiză topo și construcții efectuate în cauză.

Astfel, din coroborarea celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză - topo și construcții refăcut - instanța de fond a reținut că imobilul supus prezentei cauze este compus dintr-o construcție conținând, pe de o parte, 2 camere și o bucătărie, proprietatea exclusivă a pârâtei D. M., mama reclamantului, iar pe de altă parte, două camere și un hol care aparțin reclamantului și pârâtului, în coproprietate, de pe urma defunctului M. A. - anexa 3 la raportul de expertiză construcții efectuat de exp. O. C..

Totodată s-a reținut prin același raport de expertiză că această din urmă construcție care constituie și obiectului prezentei acțiuni are o suprafață utilă de 33,76 m.p., respectiv cele două camere de câte 12,85 m.p. și 12,87 m.p., precum și holul de 8,04 mp., concluzionându-se în raport de aceste suprafețe utile faptul că imobilul construcție nu este comod partajabil în natură, spațiile nefiind dotate cu baie și bucătărie proprii.

În plus, se constată că prin același raport de expertiză tehnică construcții se propun trei variante de lotizare.

Pe de altă parte, instanța de fond a constat că reclamantul a solicitat prin concluziile scrise atribuirea imobilului ce compune masa partajabile avându-se în vedere varianta 2 din ambele rapoarte de expertiză, iar pârâtul prin raportare la varianta 1 din raportul de expertiză tehnică construcții.

Analizând cele două variante, instanța de fond a constatat că în varianta 1 - solicitată de către pârât - din raportul de expertiză tehnică construcții, expertul a constatat că reclamantului i-ar reveni lotul 1 în suprafață de 79 m.p. din teren, urmând ca pentru restul de 113 m.p. să îi revină din partea pârâtului o sultă, iar pârâtului îi revine lotul nr. 2, compus din terenul în suprafață de 434 m.p., astfel încât pârâtului i-ar rămâne o deschidere stradală - front la calea publică - de 12,95 m.p. din care deschiderea liberă de construcții de 8,86 m.p., iar deschiderea stradală a lotului reclamantului ar fi de 7,42 m.p.

Totodată, s-a constatat că potrivit variantei a doua din raportul de expertiză construcții, solicitată de către reclamant, acestuia din urmă i-ar reveni o suprafață de 192 m.p. și ar primi sultă de la pârât pentru 3/8 din valoarea construcției, iar pârâtului i-ar reveni lotul 2, în suprafață de 321 m.p., astfel încât pârâtului i-ar rămâne o deschidere stradală de numai 6,09 m din care deschiderea liberă de construcții de numai 2,00m, iar deschiderea stradală a reclamantului ar fi de 14,28 m.

Raportând disp. art.728 C.civ. 1864 și art. 673 ind. 9 C.proc.civ. 1865 la cele două variante la cotele legale ce le revin fiecăreia dintre părțile aflate în litigiu, la împrejurarea că lotizarea urmează a ține cont atât de aceste cote, cât și de împrejurarea că pârâtul, conform probelor administrate în prezenta cauză - declarațiile martorilor și înscrisurile atașate cauzei - facturi fiscale, chitanțe și contracte privind utilitățile, a efectuat o . îmbunătățiri la construcția rămasă de pe urma defunctului M. A., cât și de principiul că lotizarea urmează a fi efectuată în primul rând în natură cu respectarea însă a dispozițiilor legale privind deschiderea stradă utilă pentru folosința fiecăreia dintre construcțiile situate pe acest teren, instanța constată că se impune admiterea în parte a acțiunii, în sensul ieșirii părților din indiviziune asupra masei succesorale astfel reținută, prin atribuirea reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului în suprafață de 89 m.p.- lotul 1 identificat prin raportul de expertiză topo, ținându-se seama și de împrejurarea că pe acest lot mama acestuia, numita D. M. deține o cotă de ½ din construcția rămasă de pe urma defunctului M. A., în calitate de bun comun în urma desfacerii căsătoriei dintre foștii soți, precum și faptul că se impune recunoașterea în favoarea acestei construcții și a unei suprafațe utile din terenul pe care este edificat pentru normala și utila folosință pe toate laturile și prin asigurarea unui front stradal corespunzător de 8,42 m.

Pe de altă parte, instanța va dispune în mod corespunzător atribuirea către pârât a terenului în suprafață de 424 m.p.-lotul 2 din același raport de expertiză topo, precum și construcția identificată prin raportul de expertiză construcții și care face parte din masa succesorală de pe urma defunctului M. A., avându-se în vedere cota totală din dreptul de proprietate deținută de către pârât - 5/8 - precum și necesitatea asigurării unei normale și utile folosințe a construcției - care nu este comod partajabil în natură, căreia pârâtul i-a adus o . îmbunătățiri, necontestate de către reclamant, utilizând-o în mod exclusiv după decesul tatălui părților, dar și pentru asigurarea în favoarea ambelor părți a unui front . deopotrivă util pentru construcțiile edificate pe acest teren, astfel încât pârâtului îi revine în această variantă de lotizare o ieșire la stradă liberă de construcții de 7,86 m, apreciată suficientă pentru construcția atribuită acestuia.

Totodată, pentru echivalarea valorică a celor două loturi, prin luarea în considerare a variantei de lotizare expuse anterior, a cotelor legale ale ambelor părți, precum și a valorilor loturilor atribuite în natură atât reclamantului, cât și pârâtului, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei sulte de 31.300 lei, conform variantei 3 din raportul de expertiză construcții efectuat de exp. O. C., în termen de maxim 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei.

În plus, în temeiul art. 274-276 C.proc.civ. 1865 a compensat în integralitate cheltuielile de judecată având în vedere împrejurarea că ambele părți au suportat cheltuielile privind onorariile de expert, iar în plus, asupra taxei de timbru și a onorariului de avocat, acțiunea reclamantului a fost admisă numai în parte, prin luarea în considerare a unei alte modalități de atribuire decât aceea solicitată de către reclamant, astfel încât în această măsură reclamantul se află în parte, în culpă procesuală față de pârât, fiind respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul pârât M. V., solicitând modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul de a se atribui reclamantului M. C., în deplina proprietate și linistita posesie, suprafata de 79 mp teren intravilan aferent constructiei folosite de mama acestuia, parata D. M., conform Anexei 1 la expertiza topo. Să îi fie atribuită în deplina proprietate și linistita posesie, suprafata de 434 mp teren intravilan aferent constructiei sale, precum și intreaga constructie cu regim de inaltime parter cu ziduri de paianta, sarpanta din lemn și invelitoare din tigla la data decesului autorului, formata din 2 camere și hol, în suprafata totala de 36,26 mp, fara obligarea sa la plata vreunei sulte, prin omologarea raportului de expertiza topo în varianta mentionata în Anexa 1 și menținerea celorlalte dispozitii ale instantei de fond.

În motivare a arătat următoarele:

Instanta de fond a incalcat principiul echitatii și al echilibrului partajului, respectiva incalcat disp. art.741 din vechiul cod civil și preluat de disp. arte 1271 din noul cod civil. Varianta a treia a expertizei topo, omologata de instant de fond, nu respecta posesia actuala a acestor loturi, faramitand terenurile în mod nejustificat, în conditiile în care, reclamantul nu a contribuit în niciun fel la intretinerea și conservarea masei succesorale, respectiv nu a platit cota sa de impozit, nu a contribuit la renovarea constructiei.Trebuie mentionat ca varianta a treia, omologata de instanta de fond, nu respecta nici dispozitiile art. 6739 C.pr.civila, deoarece enumerarea prevazuta în acest text de lege nu are caracter limitativ, are un caracter exemplificativ, iar instanta poate, în afara criteriilor expres mentionate, sa tina cont și de alte criterii de ordin familial, social, moral, în functie de specificul fiecarei cauze. Varianta I din raportul de expertiza topo, este singura care respecta dispozitiile art. 741 alin. 1, art. 742 Cod Civil, dar și dispozitiile art. 6739 C.pr.civila.

Prin omologarea variantei a treia din raportul de expertiza topo, se incalca dispozitiile art. 741 Cod civil, potrivit caruia, la formarea și compunerea loturilor, trebuie sa se dea fiecarei parti, pe cat se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura și valoare, iar potrivit art. 742 Cod Civil, inegalitatea partilor date în natura se compenseaza prin bani. Instanta de fond nu a tinut cont de pasivul succesoral, respectiv cheltuielile de inmormantare, pomenirile ulterioare și cheltuielile de administrare a imobilului lasat mostenire de defunctul M. A., desi reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecata și partajarea pasivului succesoral, nu doar partajarea activului.

Astfel, prin cererea de chemare în judecata, reclamantul M. C. a solicitat "iesirea din indiviziune asupra masei succesorale", adica atat activul, cat și pasivul, insa instanta de fond nu s-a pronuntat și asupra acestei cereri, dispunand sistarea starii de indiviziune fara sa aiba în vedere și cuantumul pasivului succesoral indicat în incheierea notariala din data de 25.07.1985 din dosarul notariatului de stat SAI nr. 687/1985 - fila 17 dosar: suma de 4000 de lei - la data de 25.07.1985, reprezentand "cheltuieli cu ultima boala și inmormantarea, care au fost suportate de M. V., care a fost și sustinatorul defunctului M. A.". Or, atat timp cat reclamantul, în baza principiului disponibilitatii a solicitat impartirea intregii mase succesorale, la stabilirea componentei masei succesorale instanta trebuia sa aiba în vedere atat activul, cat și pasivul, deoarece reclamantul nu a formulat o cerere de renuntare la partajarea pasivului succesoral.

A mai precizat că, în conformitate cu adresa nr. 6162/15.03.2010 emisa de Primaria Popesti Leordeni, pasivul succesoral reprezentand cheltuielile de inmormantare a depasit valoarea constructiei, deoarece în anul decesului tatalui - 1985, imobilul constructie lasata de defunctul M. A. era evaluata la 2565 lei, iar cheltuielile de inmormantare au fost în cuantum de 4000 lei, au fost suportate exclusiv de apelant și au fost mai mari decat intreaga valoare a casei (incheierea notariala din data de 25.07.1985 din dosarul notariatului de stat SAI nr. 687/1985) - fila 17 dosar.

A arătat că, reclamantul nu se poate dezice de pasivul succesoral atat timp cat a solicitat impartirea intregii mase succesorale, iar caracterul universal și unitar al mostenirii nu pot permite impartirea scindata masei succesorale numai în ceea ce priveste activul.

Instanta de fond a incalcat disp. art. 730 din vechiul cod civil, daca toti erezii sunt prezenti și majori, se pot imparti intre dansii oricum ar voi, fara indeplinirea unei formalitati.

În cauza dedusa judecatii, partile au aplicat aceste dispozitii legale și au impartit prin buna intelegere terenul în suprafata de 500 mp și constructia în suprafata de 36,26 mp, asa cum rezulta din raspunsurile date de reclamantul M. C. la interogatoriul luat de pârât - intrebarea nr. 8 din interogatoriu. Chiar reclamantul recunoaste ca a impartit terenul prin ridicarea unui gard care sa desparta proprietatile partilor, astfel cum acestea au inteles sa le partajeze, insa instanta de fond a incalcat aceste dispozitii legale, posesia exercitata de parti în temeiul intelegearii dintre ele.

Instanta de fond a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal sau cu aplicarea gresita a legii și cu incalcarea principiului contradictorialitatii. Referitor la lipsa temeiului legal în baza caruia a omologat varianta a III-a din raportul de expertiza topo, a solicitat aă se observe că, desi face referire la "respectarea dispozitiilor legale privind deschiderea stardala utila pentru folosinta fiecareia dintre constructiile situate pe acest teren", instanta de fond omite sa precizeze care sunt acele dispozitii legale, astfel incat decizia de a omologa varianta a III-a din raportul de expertiza topo, este lipsita de temei legal.

Instanta de fond a incalcat principiul contradictorialitatii, pentru ca, desi niciuna dintre parti nu a avut în vedere deschiderea frontului stradal, intentionand sa aiba în vedere o astfel de situatie instanta de fond nu a pus în discutia partilor aceasta chestiune.

Pe de alta parte, instanta de fond a aplicat gresit dispozitiile legale cuprinse în art.30 din HGR nr. 525/1996 privind Regulamentul general de urbanism, conform caruia: (2) Autorizarea executării parcelărilor, în baza prezentului regulament, este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiții: front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate; suprafata minimă a parcelei de 150 m2 pentru clădiri înșiruite și, respectiv, de minimum 200 m2 pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate; adâncime mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei.

Or, pentrru ca instanta sa poata omologa varianta a III-a din raportul de expertiza topo, motivate de deschiderea frontului stradal pe care o acorda aceasta varianta lotului atribuit reclamantului M. C., era obligatoriu ca lotul sa dispuna de un teren în suprafata de cel putin 150 m2. Insa terenul atribuit reclamantului M. C. conform variantei a III-a din raportul de expertiza topo are o suprafata de doar 89 mp, astfel incat nu ii poate fi conferita o deschidere de 8 mI.

Prin urmare, instanta de fond a aplicat gresit disp. art.30 alin. 2 din HGR nr. 525/1996 republicata, deoarece nu a tinut cont de faptul ca lotul atribuit reclamantului, cu o deschidere a frontului stradal de peste 8 mi nu indeplineste conditia cumulativa a suprafetei minime de 150 mp.

A mai învederat că instanta de fond a incalcat disp. art. 966 din vechiul cod civil, în conformitate cu care cauza unui act juridic trebuie sa fie morala.

Cauza avuta în vedere de reclamant la data promovarii prezentei cereri este imorala, deoarece, dupa ce s-a sustras de la obligatiile de plata ale pasivului succesoral, ce-i reveneau conform cotei de 3/8, pretinzand ca nu este mostenitor, dupa ce s-a sustras obligatiei de intretinere a imobilului și de la plata cheltuielilor administrative aferente acestuia, dupa ce a fost impartit terenul prin buna intelegeare, reclamantul urmareste sa primeasca de la pârât, teren și sulta pentru aceeasi cota de 3/8 din activul succesoral.

Astfel, de-a lungul timpului, reclamantul s-a sustras de la obligatia de intretinere a tatalui și de la plata obligatiilor succesiunii, pretinzand ca nu este mostenitor și nu are nicio pretentie asupra bunurilor succesorale (cheltuieli de inmormantare, pomeniri ulterioare, impozite pe teren și constructie, intretinerea constructiei), dand și o declaratie notariala ca renunta expres la succesiunea ramasa de pe urma defunctului M. A. - fila 16 dosar.

Mai arată că, reclamantul a solicitat anularea certificatului de mostenitor 515/1985 - fila 15 dosar, sustinand ca a fost "omis" din certificat, cand în realitate renuntase în mod expres la succesiune, conform declaratiei notariale aflate la dosarul cauzei - fila 16 dosar. De asemenea, dupa decesul tatalui, în conformitate cu disp. art.730 din vechiul cod civil, prin buna intelegere cu reclamantul, pârâtul i-a oferit mamei acestuia, parata D. M., suprafata de 79 mp aferenta constructiei sale (Anexa 1 la expertiza topo), chiar reclamantul recunoscand ca a edificat un gard intre proprietatea pârâtului și cea a mamei sale. Insa, reclmantul a asteptat sa treaca timpul pentru a nu fi obligat la plata datoriilor succesiunii, iar în anul 2007, acesta a decis ca a sosit momentul sa isi valorifice drepturile de mostenitor, urmarind astfel, sa se imbogateasca fara just temei.

Prin urmare, a solicitat instantei sa faca o partajare a curtii și a constructiei - alta decat cea realizata de parti prin buna intelegere și în conformitate cu disp. art.730 din vechiul cod civil, în raport de cota succesorala, de care reclamantul nu a dorit sa tina cont cand a fost vorba de obligatiile mostenirii.

Astfel, reclamantul M. Comelia a recunoscut la interogatoriu - intrebarile 1 și 2 ca nu a contribuit la cheltuielile de inmormantare ale tatalui, precum și faptul ca doar pârâtul a fost sustinatorul tatalui în timpul vietii acestuia. Reclamantul a recunoscut de asemenea - intrebarea 4 din interogatoriu, ca nu a achitat niciodata impozit la cladirea și terenul ce fac obiectul prezentei cauze. Mai mult decat atat, la intrebarea nr. 8 din interogatoriu, reclamantul a sustinut ca gardul care delimiteaza terenul folosit de pârât și terenul folosit de mama acestuia, a fost edificat chiar de reclamant, ceea ce dovedeste ca terenul a fost impartit de comun acord intre pârți, dupa moartea tatalui. Asa cum a recunoscut și reclamantul la intrebarea nr. 9 din interogatoriu, terenul în suprafata de 500 mp a fost folosit de pârât și de mama reclamantului, în mod pasnic și fara sa existe neintelegeri cu privire la aceast teren, asa cum am stabilit de comun acord cu reclamantul, acesta edificand și un gard intre proprietati pentru delimitatea lor.

Chiar și martorii audiati în cauza au confirmat faptul ca reclamantul nu a avut nicio contribuie la intretinerea și inmormantarea tatalui, bunurile defunctului urmand sa ii revina pârâtului, ca unic intretinator al acestuia și ca urmare a dorintei tatalui pârților, defunctul M. A., precum și ca urmare a obiceiului locului ca bunurile mostenirii sa ramana aceluia dintre copii care ingrijeste și inmormanteaza parintele.

Reclamantul M. C. a formulat apel solicitând modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul omologării variantei (anexei) 2 din expertiza topo și variantei 2 din expertiza construcții aceasta fiind singura care respectă toate exigențele legale și care realizează cea mai bună formă de împărțeală judiciară prin respectarea drepturilor coproprietarilor atât în drept cât și în fapt.

A învederat că obiectul partajului este compus din terenul de 500 mp detinut conform Titlului de proprietate (în continuare "TP") nr._/19.05.1995 și corpul de cladire compus din cele 2 camere din constructia edificata pe acesta compusa din 4 camere (doua camere și bucataria apartinand intimatei D. M. conform dec.civ. nr. 292/1.04.1966 Tribunalul Bucuresti, colegiul III civil în Dosar nr. 955/1963). Restul constructiilor aflate pe terenul de 500 rnp, respectiv garajul și o alta casa, sunt edificate ilegal de intimatul-parat M. V., fara acordul coproprietarului și fara autorizatie de constructie. Pe de alta parte, pe acelasi teren de 500 mp este edificat de catre apelantul M. C. și D. M. putul de curte, caile de acces în imobil gardul stradal și WC-ul asa cum rezulta din sen.civ. nr. 3843/15.10.1971 pronuntata de Judecatoria Sector 5 în Dosar nr. 3994/1971

A mai arătat ca singurul criteriu (desi mentioneaza și altele dar nu le respecta incalcandu-le atat spiritul cat și litera acestora) pentru care instanta de fond a respins varianta 2 din raportul de expertiza topo/varianta 2 rap. de exp. constructii care ar realiza o impartire echivalent egala cu cotele detinute (oferind reclamantului 192 mp și paratului 321 mp, cu plata unei sulte pentru constructia imposibil de partajat) este dat de faptul ca paratului i-ar ramane o deschidere stradal a de 6,09 m din care deschiderea libera de constructii de 2,00 m iar reclamantul ar avea o deschidere stradala de 14,28 mp.

F. de acest considerent, care ignora toata situatia de fapt și toate celelalte criterii de partajare, a precizat urmatoarele: constructia edificata la frontul stradal pe diferenta pana la 2,00 m este un garaj edificat de parat fara acordul reclamantului (coproprietar) și fara autorizatie de constructie, neputand legal fiind luata în considerare; deschiderea stradală a a paratului ar fi de 6,09 m, respectand orice norma legala; Deschiderea stradala a reclamantului în varianta 2 nu ar fi în realitate de 14,28 m, intrucat în aceasta deschidere ar intra calea de acces și constructia lui D. M.; în varianta 1 sau 3 în în posesia reclamantului nu s-ar afla nicio suprafata de teren, desi proprietatea ar trebui sa fie absoluta și exclusiva (deci și atributul folosintei) intrucat în aceste variante terenul atribuit în lotul reclamantului ar fi aferent constructiei lui D. M.. Deschiderea stradala a variantei 2 (din expertiza și topo și constructii) respecta toate normele în vigoare privind deschiderea stradala, considerentul instantei nefiind bazat pe vreo ratiune legala, aceasta varianta fiind singura care respecta toate conditiile, drepturile și normele legale; Pe de alta parte, observam și ca singurul criteriu fata de care instanta de fond a omologat varianta 3 din expertiza topo este dat de faptul ca: "paratului ii revine în aceasta varianta de lotizare o iesire stradala libera de constructii de 7,86 mp, apreciata suficient pentru constructia edificata acestuia", iar constructiei apartinand lui D. M. ii asigura un front stradal corespunzator de 8,42 m. A arătat ca aceasta varianta este inacceptabila, fata de urmatoarele:

Reclamantului nu i s-ar atribui nici un drept de folosinta (atribut al dreptului de proprietate) pe nicio suprafata de teren, instanta realizand o partajare prin atribuirea intregii suprafate de teren folosibila (424 mp) doar catre parat; încalca dispozitiile cu autoritate de lucru judecat a sen.civ. 3843/15.10.1971 pronuntata de Judecatoria Sector 5 în Dosar 3994/1971, în sensul în care în lotul reclamantului nu s-ar mai gasi și nici nu ar putea fi folosit putul și WC-ul edificat de catre acesta pe teren;

Nu se realizeaza aplicarea principiului imparteli în natura, în fapt terenul atribuit reclamantului apartinand constructiei lui D. M.; reclamantul nu ar detine nicio suprafata de teren, suprafata atribuit conform acestei variante fiind "recunoscut în favoarea constructiei lui D. M." (conform considerentelor instantei); constructia aflata la frontul stradal este edificata ilegal de parat, fara acordul coproprietarului și fara autorizatie de constructie, neputand constitui criteriu avut în vedere la limitarea deschiderii stradale, aceasta deschidere fiind integrala a paratului; Incalca sensul prevederilor art. 6735 C.proc.civ. aplicabil, în sensul în care nu aplica principiul impartelii în natura în spiritul și litera sa, respectiv aceea de a imparti aproximativ egal terenul confom cotelor detinute, de a nu se realiza o faramitare excesiva a terenului, de a nu ii reduce valoarea economica pentru parti, nu respecta autoritatea de lucru judecat a hotararile anterioare pronuntate intre parti, nu aplica criteriile generale ale imparteli fata de situatia de fapt.

Varianta 2 din expertiza topo face aplicabil principiul imparteli în natura, ambelor parti revenindu-le suprafata de teren egala conform cotelor detinute, reclamantul192 mp iar paratului 321 mp, astfel fiind respectate drepturile ambelor parti, inalturand inechitatea și abuzul; respecta drepturile asupra constructiilor edificate de fiecare parte.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei D. M., a invocat dispozițiile art. 47 C.pr.civ. și art. 57 C.proc.civ., arătând că parata D. M. (mama reclamantului M. C.) a fost chemata în judecata în calitate de proprietara exclusiva asupra constructiei situata pe terenul de 500 mp și fiind o proprietate . de a-i fi opozabila sentinta pronuntata în cauza și coparticiparea procesuala fortata, impunand respingerea exceptiei ca neintemeiata.

Apelantul reclamant M. C. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul pârât M. V. solicitând respingerea apelului ca nefondat învederând că nu a existat nici o înțelegere între părți privind partajarea bunurilor, părțile nu au împărțit în fapt terenul de 500 mp și construcția edificată pe acesta.

Apelantul pârât M. V. a formulat întâmpinare solicitând respingere apelului ca nefondat, învederând că primul motiv de apel nu reprezintă motiv de apel potrivit art.287 alin.1 pct.3 cpc, expertiza topo nu a fost contestată de reclamant, acesta nefăcând obiecțiuni la raportul de expertiză, nici cea de a doua expertiză construcții nu a fost contestată de către reclamantul apelant; cu privire la cel de al doilea motiv de apel, reclamantul apelant nu indică în ce constă inechitatea și abuzul instanței în raport de cota sa de parte din pasivul succesoral. Cu privire la drepturile asupra construcțiilor acestea nu fac obiectul prezentei cauze. A depus la dosar concluzii scrise și răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul reclamant M. C..

Prin decizia civilă nr.711/A/3.11.2014, Tribunalul Ilfov a admis apelurile formulate de apelantul reclamant M. C. și apelantul pârât M. V., a schimbat în parte sentinta civila apelata, în sensul că a atribuit în deplină proprietate și posesie reclamantului M. C. terenul în suprafață de 192 mp (lotul 1) identificat prin raportul de expertiză topo - anexa 2, iar pârâtului M. V. terenul în suprafață de 321 mp (lotul 2) identificat prin același raport de expertiză – anexa 2, precum și construcția în suprafata de 33,76 mp identificată prin raportul de expertiză construcții; a obligat pârâtul la plata către reclamant a unei sulte în cuantum de 5451 lei, conform variantei nr.2 de lotizare din raportul de expertiză construcții efectuat de doamna expert O. C., în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; a menținut în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că ambii apelanți critică sentința civilă nr.1645/25.02.2014 cu privire modalitatea de atribuire a imobilelor conform variantei nr. 1 a raportului de expertiză, apreciată de prima instanță ca fiind optimă pentru ieșirea părților din indiviziune.

Apelantul reclamant M. C. a criticat și soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a intervenientei D. M.. Cu privire la acest aspect tribunalul a constatat că sunt nefondate susținerile apelantului reclamant, intervenienta neputând pretinde aceleași drepturi ca și părțile din dosar, nefiind moștenitoare defunctului M. A.. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, moștenitorii legali ai defunctului sunt apelanții din prezenta cauză și mama apelantului pârât în calitate de soție supraviețuitoare. Numita D. M. a fost soția defunctului, între aceștia încheindu-se o tranzacție cu privire la o parte din imobilul deținut în coproprietate în calitate de soți.

Apelantul pârât M. V. a criticat sentința primei instanțe și sub aspectul omisiunii de a se pronunța asupra pasivului succesoral. Tribunalul a apreciat că aceste critici sunt nefondate întrucât reclamantul a învestit instanța doar cu cererea având ca obiect ieșirea din indiviziune, fără a pune în discuție masa succesorală stabilită prin sentința civilă nr. 273/28.02.1986. Totodată, a constatat că apelantul pârât nu a înțeles să solicite, în fața primei instanțe, completarea masei succesorale prin includerea unui pasiv ori să invoce vreun drept de creanță împotriva reclamantului astfel încât, în mod judicios, prima instanță s-a pronunțat exclusiv asupra ieșirii din indiviziune, cu respectarea principiului disponibilității.

În ceea ce privește modalitatea de împărțire a bunului ce face obiectul masei succesorale tribunalul reține că nu pot fi primite susținerile apelantului pârât vizând existența unei înțelegeri între părți câtă vreme acestea nu au reușit să partajeze pe cale amiabilă imobilul, să încheie o tranzacție ulterior nașterii litigiului ori să își exprime acordul în fața instanței referitor la una (aceeași) dintre variantele propuse de expert.

Tribunalul a apreciat că în atribuirea loturilor conform concluziilor raportului de expertiză trebuie aleasă soluția cea mai echitabilă și mai puțin oneroasă pentru toți moștenitorii. Pentru a decide astfel are în vedere atât concluziile expertului cu privire la posibilitatea de formare și atribuire a loturilor expuse în raportul de expertiză cât și situația moștenitorilor. Așadar apreciază este în concordanță cu dispozițiile art. 6735 alin. 2 și 6739 cod procedură alegerea variantei 2 a raportului de expertiză, având în vedere că atribuirea în natură este posibilă. În această variantă de partajare fiecare dintre părți primește suprafața de teren aferentă cotei succesorale deținute, iar sulta ce ar trebui achitată de apelantul pârât reclamantului ar corespunde exclusiv cotei de 3/8 din construcție. Dispozițiile HG nr.565/1996 nu sunt aplicabile în speță, în raport de conținutul art. 30 din actul normativ invocat de apelantul pârât, Tribunalul apreciind totodată, că nu se poate da întâietate deschiderii stradale ca și criteriu avut în vedere la stabilirea loturilor, prioritare fiind criteriile stabilite prin disp. art. 6739 cod proc civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, pârâtul M. V., solicitând casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul M. C., ca nefondat, și admiterea apelului formulat de către pârât și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru stabilirea corectă și completă a masei succesorale; în subsidiar, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul atribuirii către reclamant, în deplină proprietate și liniștită posesie, a suprafeței de 79 m.p. teren intravilan aferent construcției folosită de mama acestuia, pârâta D. M., conform Anexei 1 la expertiza topo; atribuirii către pârâtul M. V., în deplină proprietate și liniștită posesie, a suprafeței de 434 m.p. teren intravilan aferent construcției sale, precum și întreaga construcție cu regim de înălțime parter cu ziduri de paiantă, șarpantă din lemn și învelitoare din țiglă la data decesului autorului lor, formată din 2 camere și hol, în suprafață totală de 36,26 m.p., fără obligarea pârâtului la plata vreunei sulte, prin omologarea raportului de expertiză topo în varianta menționată în Anexa 1; menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.

În motivare, recurentul pârât susține că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și principiul indiviziunii masei succesorale și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut (art. 304 pct. 5 C.proc.civ.)

a) încălcarea principiului disponibilității și nepronunțarea instanței asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul M. C. a solicitat „ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale”, adică partajarea atât a activului, cât și a pasivului succesoral.

Cu toate acestea, în mod vădit părtinitor față de reclamant, instanța de apel a reținut că „reclamantul a investit instanța doar cu cererea având ca obiect ieșirea din indiviziune, fără a pune în discuție masa succesorala stabilita prin sentința nr. 273/28.02.1986. Totodată se constata ca pârâtul nu a înțeles să solicite, în fața primei instanțe, completarea masei succesorale prin includerea în pasiv ori să invoce vreun drept de creanță împotriva reclamantului”.

Din această motivare se observă că și instanța de apel omite să țină cont de solicitarea integrală a reclamantului, respectiv „ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale”, apreciind că cererea reclamantului are în vedere doar activul, nu și pasivul succesoral.

Cuantumul pasivului succesoral a fost indicat în încheierea notarială din data de 25.07.1985 din dosarul notariatului de stat SAI nr.6877 1985 - fila 17 dosar: suma de 4000 de lei - la data de 25.07.1985, reprezentând „cheltuieli cu ultima boala și înmormântarea, care au fost suportate de M. V., care a fost și susținătorul defunctului M. A.".

Or, atât timp cât reclamantul, în baza principiului disponibilității, a solicitat împărțirea întregii mase succesorale, la stabilirea componenței masei succesorale, instanța trebuia să aibă în vedere atât activul, cât și pasivul, deoarece reclamantul nu a formulat o cerere de renunțare la partajarea pasivului succesoral.

Recurentul mai precizează că, în conformitate cu adresa nr.6162/15.03,2010 emisă de Primăria Popești Leordeni, pasivul succesoral reprezentând cheltuielile de înmormântare, a depășit valoarea construcției, deoarece în anul decesului autorului lor – 1985, imobilul construcție lăsat de defunctul M. A., era evaluat la 2565 lei, iar cheltuielile de înmormântare au fost în cuantum de 4000 lei, au fost suportate exclusiv de pârât și au fost mai mari decât întreaga valoare a casei (încheierea notariala din data de 25.07.1985 din dosarul notariatului de stat SAI nr. 687/1985) - fila 17 dosar.

Ca urmare, deși reclamantul a solicitat partajarea masei succesorale care include și pasivul succesoral și alte terenuri, conform titlului de proprietate nr._/1995, cele două instanțe anterioare nu au ținut cont de această cerere a reclamantului și nu s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

b) Cu privire la caracterul universal și unitar al moștenirii

Așa cum rezultă din formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul M. C. a solicitat „ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale".

Pe durata derulării dezbaterilor, atât la fond, cât și în apel, reclamantul nu a formulat nicio cerere de renunțare la partajul succesoral sau de restrângere a pretențiilor în ceea ce privește „masa succesorala" a cărei indiviziune se solicita.

În consecință, instanța de apel nu are argumente legale ca să susțină sau să confirme dezicerea reclamantului de pasivul succesor, atâta timp cât chiar reclamantul, în baza principiului disponibilității, a solicitat împărțirea întregii mase succesorale, iar caracterul universal și unitar al moștenirii nu pot permite împărțirea scindată a masei succesorale numai în ceea ce privește activul.

Prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate.

Prin noțiunea de masă succesorală se înțelege atât transmiterea patrimoniului unei persoane decedate, cât și desemnarea a însuși patrimoniului transmis din cauza de moarte.

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale aparținând unei persoane fizice, privite ca însuma de valori active și pasive, strâns legate între ele.

Totodată, transmiterea moștenirii este o transmisiune universală, având ca „obiect patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridică, adică totalitatea drepturilor și obligațiilor care au valoare economică și care au aparținut, așa cum acestea au existat în momentul deschiderii succesiunii.

De asemenea, transmiterea moștenirii este o transmisiune unitara, în sensul că, moștenirea, în întregul ei - adică cu toate drepturile și obligațiile defunctului, se transmit Ia moștenitorii legali după aceleași norme juridice, indiferent de natura sau proveniența bunurilor care compun patrimoniul succesoral.

Ca urmare, instanța nu poate fragmenta masa succesorală și să împartă doar activul succesoral, pentru că încalcă principiul universalității moștenirii, mai ales că instanțele anterioare nu au indicat în motivarea deciziilor, incidența niciunei excepții de la acest principiu al transmisiunii unitare și indivizibile a moștenirii și nici reclamantul nu și-a restrâns pretențiile de partaj doar asupra activului.

F. de aceste aspecte, hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică.

2. Instanța de apel a încălcat disp. art 6735 alin.1 C.proc.civ. și a aplicat greșit disp. art. 6735 alin. 2 și art. 6739 C.proc.civ., precum și principiul echității consacrat de 741 alin. 2 cod civil (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.)

a) încălcarea disp. art. 6735 alin.1 C.proc.civ.

Conform disp. art. 6735 alin.1 C.proc.civ., dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

Așa cum se observă din motivarea hotărârii, instanța de apel a omis să aplice dispozițiile alineatului 1 al art.6735 C.proc.civ. pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Deși își întemeiază motivarea pe disp. art. 6735 alin.2 C.proc.civ., instanța de apel pierde din vedere faptul că legiuitorul a condiționat aplicarea prealabilă și obligatorie a dispozițiilor prevăzute la alin. 2 al art.6735 C.proc.civ. de aplicarea dispozițiilor prevăzute de alin.1 al art. 6735 C.proc.civ. și omite să țină cont de prevederile art. 6735 alin.1 C.proc.civ.

a.1. Înainte de a stabili modalitatea de ieșire din indiviziune, instanța are obligația de a stabili bunurile supuse împărțelii.

Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au respectat disp. art.6735 alin.1 C.proc.civ. și nu au stabilit bunurile supuse împărțelii conform cererii reclamantului de sistare a stării de indiviziune asupra masei succesorale.

Conform actelor depuse la dosar, masa succesorala rămasă de pe urma defunctului M. A. este compusa din:

ACTIV:

- teren în suprafața de 500 mp din acte și 513 mp din măsurători situat în intravilanul Orașului Popești Leordeni, Județul Ilfov, tarlaua 113, parcelele 3890 și 3891, conform titlului de proprietate nr._/1995 - fila 85 dosar;

- construcția aflată pe acesta, respectiv construcție cu regim de înălțime parter cu ziduri de paiantă, șarpantă din lemn și învelitoare din țigla la data decesului autorului lor, formată din 2 camere și hol, în suprafață totală de 36,26 mp;

- teren în suprafața totala de 7278 mp situat în extravilanul Orașului Popești Leordeni, Județul Ilfov, tarlaua 55/1. . de 500 mp, tarlaua 55/6, . de 1500 mp, tarlaua 53/7, . de 1437 mp și tarlaua 52/8, . de 3841 mp, conform titlului de proprietate nr._/ 1995 - fila 85 dosar:

PASIV: suma de 4000 de lei - la data de 25.07.1985, reprezentând „cheltuieli cu ultima boala și înmormântarea, care au fost suportate de M. V., care a fost și susținătorul defunctului M. A." - încheierea notarială din data de 25.07.1985 din dosarul notariatului de stat SAI nr.687/1985 - fila 17 dosar, în conformitate cu disp. luate de ICCJ prin Decizia nr. 6/19.01.2009 (recurs în interesul legii), publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 321 din_ .

Având în vedere cererea de chemare în judecată prin care reclamantul a investit instanța cu o cerere de ieșire din indiviziune asupra masei succesorale, având în vedere caracterul universal al succesiunii, precum și faptul ca niciuna dintre instanțele anterioare nu au aplicat disp. art. 6735 alin. l C.proc.civ., hotărârile pronunțate sunt nelegale, urmând a fi desființate de instanța de recurs și înaintarea cauzei către instanța de fond pentru legala soluționare a cauzei.

a.2. Refuzul instanțelor anterioare de a tine cont de pasivul succesoral, în conformitate cu disp. art. 6735 alin.1 C.proc.civ.

La stabilirea modalității în care se va realiza ieșirea din indiviziune, instanța trebuie sa stabilească și să tina cont de datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

Instanțele anterioare nu au avut în vedere dispozițiile imperative ale art.6735 alin.1 C.proc.civ., deși reclamantul nu la contestat și nu a negat pasivul succesoral, nu a contestat și nu a negat faptul ca doar recurentul pârât a avut grijă de autorul lor, atât timp cât a fost în viață și în suferință, doar pârâtul a îngrijit de memoria autorului lor și doar acesta a avut grijă de imobilul supus partajării, achitând impozitele și alte cheltuieli generat de acest imobil, astfel că hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale.

b) Aplicarea greșita a disp. art. 6735 alin. 2 C.proc.civ.

Conform disp.art. 6735 alin. 2 C.proc.civ., instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin.1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

Aceste dispoziții sunt imperative, iar părțile sau instanțele nu pot deroga de la această obligație, nesocotirea unor norme imperative fiind sancționată cu nulitatea absoluta.

Legiuitorul a condiționat aplicarea dispozițiilor din alin.2 al art.6735 C.proc.civ. de aplicarea prealabilă și obligatorie a dispozițiilor prevăzute de alin.1 al art. 6735 C.proc.civ.. astfel ca este inadmisibila aplicarea disp. art.6735 alin. 2 C.proc.civ. în lipsa aplicării disp. art.6735 alin.1 C.proc.civ.

Altfel spus, aplicarea disp. art. 6735 alin. 2 C.proc.civ. nu este posibilă decât după aplicarea disp. art. 6735 alin.1 C.proc.civ. în sensul că, anterior împărțelii propriu zise, instanța trebuie să stabilească bunurile supuse împărțelii și datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

Cum instanțele anterioare nu au ținut cont de această condiție impusă de legiuitor și au omis să aplice dispozițiile art. 6735 alin.1 C.proc.civ., omițând să stabilească bunurile supuse împărțelii sau datoriile transmise prin moștenire ori datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct sau sarcinile moștenirii, hotărârea pronunțata cu aplicarea de sine stătătoare a dis. art. 6735 alin. 2 C.proc.civ. și cu nesocotirea disp. art. 6735 alin.1 C.proc.civ., este nelegală, urmând a fi desființată.

c) încălcarea disp. art. 741 alin. 2 Cod civil

Omologând cea ce-a doua variantă de lotizare a bunurilor succesorale, instanța de apel, aparent, a avut în vedere exigențele art.741 Cod civil potrivit cu care la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași, cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare", pentru ca a pierdut din vedere disp. art.741 alin.2 Cod civil care reglementează modul în care se formează loturile, prin evitarea "cât va sta în putință, a îmbucătățirii peste măsură a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor", precum și disp. art. 6739 C.proc.civ.

De observat că exigența unei egalități în natură art. 741 alin.1 Cod civil nu este decât subsidiară în raport cu cea privind menținerea integrității imobilelor și exploatațiunilor (art.741 alin.2 cod civil), dispozițiile generale ale art. 741 Cod civil fiind în sensul de a se evita îmbucătățirea peste măsură a imobilelor.

În speța de față, este necontestat faptul că locuința nu este comod partajabilă în natură, pentru că, dacă ar fi divizată, nu s-ar mai prezenta ca o unitate închegată datorită numărului redus de camere de locuit ce ar trebui împărțite (două), iar instanțele anterioare au ținut cont de acest aspect, făcând corect aplicarea disp. art. 741 alin.1l cod civil.

Insă alta este situația în ceea ce privește diviziunea materială a terenului în suprafață de 500 mp care, în modalitatea aleasă de instanța de apel, respectiv varianta 2 din raportul de expertiza topo, îi afectează valoarea și utilitatea într-o măsură și mai mare decât varianta 3 a raportului de expertiză omologata de instanța de fond.

În adoptarea variantei 2 de lotizare, instanța de apel nu a avut în vedere cota minoritară a reclamantului care a solicitat această modalitate de partajare, nu a avut în vedere că pârâtul este cel care s-a îngrijit de întreținerea imobilului succesoral, atât în timpul vieții tatălui lor, defunctul M. A., cât și după decesul acestuia, cu acordul necontestat al reclamantului, care timp de 22 de ani nu a fost deranjat de modul în care au înțeles să împartă și să stabilească curtea și casa părintească.

Or, pentru un copil înfiat la maturitate de către tatăl pârâtului, care nu a manifestat nici un fel de interes sau de compasiune față de acesta, recurentul pârât apreciază că reclamantul a avut suficiente beneficii în timpul vieții tatălui lor, nemaifiind îndreptățit nici moral și nici legal Ia o altă împărțire decât cea stabilită în anul 1985 la data decesului

d) Aplicarea greșită a disp. art. 6739 C.proc.civ., în sensul invocării formale a acestor dispoziții legale de către instanța de apel

Conform disp. art. 6739 cpc la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

În cea de-a doua variantă de lotizare, omologată în mod eronat de instanța de apel, prin care i se atribuia reclamantului terenul în suprafață de 192 mp. nu se respectă criteriile prevăzute de art.6739 C.proc.civ. în sensul că instanța de apel nu a ținut cont de:

- faptul că pârâtul a fost și este singurul care achita datoriile imobilului de la decesul tatălui lor și până în prezent;

- îmbunătățirile efectuate de pârât la imobilul în litigiu;

- faptul că recurentul pârât locuiește efectiv în imobil, iar reclamantul M. C. locuiește la o altă adresă, încă dinainte de decesul autorului lor;

- faptul că pârâtul a fost singurul care l-a îngrijit pe tatăl lor până la deces;

- faptul că pârâtul a fost singurul care s-a îngrijit de memoria tatălui lor, făcând toate pomenirile și îndeplinind toate datinile creștinești;

- criteriul mărimii cotelor de proprietate din bunul supus

împărțelii: 5/8 pârâtul și doar 3/8 reclamantul

Instanța de apel a nesocotit toate criteriile legale de realizare a împărțirii și a ales „soluția cea mai echitabila și mai puțin oneroasa pentru toți moștenitorii"", fărăsa indice criteriile prevăzute de art.6735 alin.2 cpc și art.6739 C.pc pe care le-a avut în vedere la stabilirea variantei 2 din raportul de expertiza topo.

Or, invocarea pur formală a disp. art. 6735 alin. 2 cpc și art. 6739 cpc. așa cum a procedat instanța de apel, conduce la consecințe inechitabile și la nesocotirea principiilor care guvernează materia partajului și la încălcarea intereselor practice și a situației concrete a tuturor părților.

În varianta omologată de instanța de apel, nu s-a ținut cont de opțiunea părților la data decesului autorului părților, nici de asigurarea eficienței practice a partajării, fiind încălcate drepturile și interesele pârâtului. Astfel, în varianta omologată de instanța de apel, nu s-a avut în vedere evitarea fragmentării excesive a terenului, nici finalitatea practică, nici modalitatea de folosire a terenurilor în prezent, și nici interesele și specificul fiecărui moștenitor.

Sigur, instanța de apel a avut în vedere doar interesul reclamantului, interes manifestat de acesta asupra terenului pârâtului, începând cu anul 2007 când a promovat aceasta acțiune, la o distanță de 22 de ani de la decesul autorului lor.

Reclamantul a recunoscut că nu a contribuit în niciun fel la întreținerea și conservarea masei succesorale, respectiv nu a plătit cota sa de impozit, nu a contribuit la renovarea construcției.

Astfel, reclamantul M. C. a recunoscut la interogatoriu - întrebările 1 și 2 că nu a contribuit la cheltuielile de înmormântare ale tatălui lor, precum și faptul ca doar pârâtul a fost susținătorul acestuia în timpul vieții acestuia.

Reclamantul a recunoscut de asemenea - întrebarea 4 din interogatoriu, că nu a achitat niciodată impozit la clădirea și terenul ce fac obiectul prezentei cauze.

Mai mult decât atât, la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, reclamantul a susținut că gardul care delimitează terenul folosit de pârât și terenul folosit de mama acestuia a fost edificat chiar de reclamant, ceea ce dovedește că terenul a fost împărțit de comun acord, după moartea tatălui lor.

Chiar și martorii audiați în cauză au confirmat faptul că reclamantul nu a avut nicio contribuie la întreținerea și înmormântarea tatălui lor, bunurile defunctului urmând să îi revină pârâtului, ca unic întreținător al acestuia și ca urmare a dorinței defunctului M. A., precum și ca urmare a obiceiului locului ca bunurile moștenirii să rămână aceluia dintre copii, care îngrijește și înmormântează părintele.

Așa cum a recunoscut și reclamantul la întrebarea nr.9 din interogatoriu, de la decesul tatălui său - 1985, terenul în suprafață de 500 mp a fost folosit de pârât și de mama reclamantului, în mod pașnic și fără să existe neînțelegeri cu privire la acest teren, așa cum părțile au stabilit de comun acord, reclamantul edificând și un gard între proprietăți pentru delimitarea lor.

Problemele au apărut în anul 2007, când reclamantul și-a propus să își majoreze suprafața de teren pe care o stăpânea în fapt mama sa, fără să fie obligat și la plata pasivului succesoral.

Recurentul pârât precizează că la imobilul construcție, reclamantul a renunțat încă din timpul vieții autorului lor, deoarece nu a fost de acord să participe în mod corespunzător la cheltuielile ocazionate de întreținerea și înmormântarea tatălui lor.

Prin varianta omologată de instanța de apel, aceasta a rupt echilibrul între prestațiile coindivizarilor, echilibru care trebuie să se păstreze până în momentul executării partajului.

Având în vedere că recurentul pârât deține cota cea mai mare, că locuiește în imobil, că a solicitat să se respecte limitele terenului pe care l-a stăpânit de la decesul tatălui său -1985, solicită să se dispună ieșirea din indiviziune în varianta l a expertizei topo, care respectă toate criteriile legale de partajare, precum și disp. art. 730 și 966 din codul civil.

3. Instanța de fond nu a analizat în întregime motivele de apel formulate de către pârât și ca urmare, nici nu a motivat îndepărtarea motivelor sale de apel (art. 304 pct. 7 cpc coroborat cu art. 304 pct. 5 raportate la disp. art. 261 alin.1 pct. 5 cpc)

În conformitate cu disp. art. 261 alin. l pct. 5 C. raportat la disp. art.105 alin. 2 cpc, recurentul pârât invocă excepția de nulitate a deciziei civile nr. nr. 711A/03/11.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civila în dosarul_, prin raportare la următoarele motive:

a) neanalizarea și nemotivarea îndepărtării motivului de apel constând în încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 730 din vechiul cod civil.

Instanța de fond a încălcat disp. art.730 din vechiul cod civil, care prevăd că dacă toți erezii sunt prezenți și majori, se pot împărți între dânșii oricum ar voi, fără îndeplinirea unei formalități.

În cauza dedusă judecății, părțile au aplicat și au respectat aceste dispoziții legale atunci când au împărțit prin buna înțelegere terenul în suprafață de 500 mp și construcția în suprafața de 36.26 mp, așa cum rezulta din răspunsurile date de reclamantul M. C. la interogatoriul luat de subsemnatul - întrebarea nr. 8 din interogatoriu.

Instanța de apel nu a analizat și nici nu a motivat indepartarea acestui motiv de apel din considerentele hotărârii, deoarece în decizia recurata nu se regăsește nici un fel de referire la acest motiv de apel.

F. de acest aspect, hotărârea instanței de apel este netemeinica și nelegala.

b) neanalizarea și nemotivarea îndepărtării motivului de apel constând în încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 966 din vechiul cod civil, în conformitate cu care, cauza unui act juridic trebuie sa fie morală.

Cauza avută în vedere de reclamant la data promovării prezentei cereri, este imorală, deoarece, după ce a pretins că renunță la calitatea de moștenitor de pe urma tatălui lor, cu singurul scop de a se sustrage de la obligațiile de întreținere a acestuia și de la plata pasivului succesoral ce-i revenea conform cotei de 3/8, după ce s-a sustras obligației de întreținere a imobilului și deja plata cheltuielilor administrative aferente acestuia, după ce au împărțit terenul prin buna înțelegere, reclamantul nu urmărește decât să fragmenteze terenul prin împărțirea activului succesoral, cu eschivarea binecunoscuta de la plata cotei de 3/8 din pasivul succesoral.

Astfel, de-a lungul timpului, reclamantul s-a sustras pe la obligația de întreținere a tatălui lor și de la plata obligațiilor succesiunii, pretinzând că nu este moștenitor și nu are nicio pretenție asupra bunurilor succesorale (cheltuieli de înmormântare, pomeniri ulterioare, impozite pe teren și construcție, întreținerea construcției), dând și o declarație notarială că renunța expres la succesiunea rămasă de pe urma defunctului M. A. - fila 16 dosar.

În același spirit imoral, în anul 1986, după ce pârâtul a suportat integral înmormântarea și pomenirile tatălui lor, reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.515/1985 - fila 15 dosar, susținând că a fost „omis" din certificat, când în realitate renunțase în mod expres la succesiune, conform declarației notariale aflate la dosarul cauzei - fila 16 dosar.

De asemenea, după decesul tatălui lor, în conformitate cu disp. art. 730 din vechiul cod civil, prin buna înțelegere cu reclamantul, pârâtul i-a oferit mamei acestuia, pârâta D. M., suprafața de 79 mp aferentă construcției sale (Anexal la expertiza topo), chiar reclamantul recunoscând că a edificat un gard între proprietatea pârâtului și cea a mamei sale.

Însa, după 22 de ani de la decesul tatălui lor, reclamantul a decis că a sosit momentul să își mărească suprafața de teren prin fragmentarea excesivă și nejustificată a terenului pârâtului, sperând că nu va fi obligat și Ia plata pasivului, deși prin acțiune a solicitat partajarea întregii mase succesorale.

Sustragerea de la obligația de întreținere a tatălui lor, sustragerea de la plata sau preluarea pasivului succesiunii, dar valorificarea activului succesiunii în varianta propusă de reclamant prin acaparare din terenul pârâtului și obligarea acestuia Ia plata unei sulte pentru teren și construcție, reprezintă o cauză imorală, ilicită, contrară bunelor moravuri și obiceiurilor locului, pe care instanța urmează să o sancționeze în raport de dispoz. art.966 vechiul cod civil.

Prin urmare, cauza pentru care a fost promovată această cerere, contrar înțelegerii părților și după ce reclamantul s-a sustras de la cheltuielile moștenirii pretinzând că nu are nicio pretenție la casă și teren, este o cauză imorală, astfel că instanțele anterioare, în mod eronat au omologat varianta II și III din raportul de expertiza topo, variante care încalcă posesia exercitată de părți timp de peste 20 de ani.

Instanța de apel nu a analizat și nici nu a motivat îndepărtarea acestui motiv de apel din considerentele hotărârii, deoarece în decizia recurată nu se regăsește nici un fel de referire la acest motiv de apel.

Intimatul reclamant M. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ., recurentul susține, într-un amalgam de afirmații în care amestecă chestiuni de fond ce exced analizei în procedura recursului cu susțineri false sau denaturate, că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

Motivele indicate de către recurent sunt nefondate și exced cadrului procesual al recursului. Este cert faptul că recurentul M. V. nu a formulat cerere reconvenționala în cauză, nesolicitând pretenții proprii față de M. Comeliu, astfel că susținerile din recurs sunt contrare limitelor cu care instanța a fost învestită și încearcă să prezinte o situație ce excede realității. În mod corect instanța de apel a apreciat că obiectul cauzei a fost dat de cererea de ieșire din indiviziune cu privire doar la terenul în suprafața de 500 mp și corpul de clădire compus din 2 camere din Popești Leordeni, ., Județul Ilfov, întrucât numai acesta a făcut obiectul cererii de chemare în judecata.

De altfel, este ușor de observat din analiza titlului de proprietate nr._/19.05.1995 (fila 85 dosar fond), faptul că bunurile față de care există un drept de coproprietate între cele două părți și care pot face obiectul unei cererii de ieșire din indiviziune este mult mai mare, cuprinzând mai multe terenuri însă numai terenul de 500 mp face obiectul acțiunii deduse judecății.

Referitor la afirmațiile privind caracterul universal și unitar al moștenirii, recurenta face confuzie între chestiuni privind dreptul subiectiv și chestiunile procedurale ale recursului. Pe de altă parte, caracterele universal și unitar ale transmiterii moștenirii nu are legătură cu limitele cu care instanța a fost învestită, reprezentând aspecte ce exced obiectului acțiunii deduse judecății - ieșire din indiviziune.

Privind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C,proc.civ.

În detalierea acestui motiv de recurs, recurentul face o noua contuzie intre o acțiune având drept obiect dezbatere succesiune - ceea ce nu este cazul de față - și ieșirea din indiviziune (cu privire la un singur teren și construcție) - ce face obiectul prezentei cauze.

Analizând decizia recurată, se observă că instanța de apel a aplicat corect legea, fiind motivată în drept corespunzător și a aplicat litera și spiritul dispozițiilor privind ieșirea din indiviziune, făcând aplicarea principiului partajării în natura corespunzător situației de fapt constatate.

De altfel, se poate observa ușor că la dosarul cauzei există deja o hotărâre judecătoreasca – sentința civilă nr.273/28.02.1986 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în cadrul Dosarului nr. 362/1986 - prin care s-a dezbătut succesiunea, s-au stabilit moștenitorii și cotele deținute de către aceștia aspecte ce au intrat în puterea de lucru, judecat, astfel că alegațiile din recurs exced unei situații de drept și de fapt soluționată irevocabil.

În plus, chestiunile cu existența vreunei creanțe a moștenitorilor și/sau pasiv succesoral intrăsub incidența prescrierii dreptului material la acțiune, aspecte însă care puteau face obiectul unei dezbateri, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, întrucât nu există asemenea capete de cerere cu care instanța să fi fost legal învestită.

De asemenea, restul alegațiilor din recursul formulat sunt chestiuni de fond ce exced analizei în procedura recursului, reprezentând doar interpretări proprii ale situației de fapt și afirmații asupra unor realități ce au fost deja stabilite prin decizia instanței de ape!.

Privind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.proc.civ.

Lăsând la o parte o nouă confuzie a recurentului asupra aplicabilității dreptului subiectiv și a limitelor procedurale cu care instanța a fost învestită, din analiza deciziei de apel se constată că aceasta este motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Paradoxal, motivele de recurs sunt străine de natura pricinii deduse judecații, afirmațiile din cuprinsul acestui motiv de recurs neavând legătură cu obiectul cauzei.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri numai asupra cheltuilelilor de judecată.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și cu observarea dispozițiilor art.304 pct.5, 7, 9 C.pr.civ. Curtea reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Curtea notează că recursul este o cale de atac extraordinară, rezervată criticilor de nelegalitate. Aprecierea probelor și stabilirea, pe baza acestora, a situației de fapt este atributul instanțelor de fond, învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță și în apel, iar criticile îndreptate împotriva acestor aprecieri nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art.304 C.pr.civ. și nu pot fi examinate de instanța de recurs.

O primă critică adusă de recurent deciziei tribunalului se referă la încălcarea principiului disponibilității, a principiului „indiviziunii masei succesorale” și nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut. Critica, încadrată de parte în prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. este nefondată.

Principiul disponibilității procesuale este consacrat legislativ prin dispozițiile art.129 al.6 C.pr.civ., conform căruia „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Prin urmare, analiza respectării în cauză a acestui principiu presupune determinarea limitelor obiectului cererilor cu care a fost învestită prima instanță.

Din perspectiva arătată, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat explicit ieșirea părților din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului lor tată, „constând într-un imobil compus din 500 mp teren și ½ din construcția aflată pe acesta”,iar în motivarea cereriia arătat că prin sentința civilă nr.273/28.02.1986, prin care s-a stabilit calitatea de moștenitor a părților, s-a constatat că masa succesorală constă în terenul de 500 mp și construcția aflată pe acesta.

Or, în lipsa oricărei alte cereri completatoare sau reconvenționale, acesta este obiectul cu care a fost învestită prima instanță și în limitele căruia instanțele de fond, în mod corect, s-au pronunțat.

Nu pot fi primite susținerile recurentului-pârât în sensul că exprimarea reclamantului din cererea de chemare în judecată, referitoare la „ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale”, ar fi obligat instanțele de fond să ia în considerare pasivul stabilit prin încheierea notarială din data de 25.07.1985 din dosarul notariatului de stat SAI nr.687/1985. Se opune susținerilor reclamantului împrejurarea că pârâtul a precizat în mod explicit conținutul pe care masa succesorală o are în accepțiunea sa, determinând astfel limitele litigiului. De asemenea, se opun dispozițiile art.112 pct.3 C.pr.civ., în baza cărora reclamantul are obligația de a descrie în cererea de chemare în judecată obiectul acesteia. Obiectul astfel descris poate fi completat numai de parte, în condițiile prevăzute de art.132 al.1 C.pr.civ., dar nu poate fi completat de instanță, limitele intervenției acesteia fiind stabilite prin dispozițiile art.129 al.2, 4, 5; aceste prevederi nu se referă la posibilitatea de lărgire a obiectului cererii pe baza unor înscrisuri depuse de părți, dar în lipsa manifestării lor de voință în acest sens.

Așadar, reclamantul nu putea renunța la o cerere pe care nu a formulat-o (partajarea pasivului succesoral), iar instanțele de fond s-au pronunțat asupra obiectului litigiului, cu repspectarea principiului disponibilității procesuale.

Curtea mai reține că este corectă constatarea instanței de apel în sensul că nici pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite partajarea pasivului succesoral. Solicitarea acestuia, formulată prin întâmpinarea-cerere reconvențională (la susținerea căreia, de altfel, a renunțat, considerând-o simplă apărare asupra modalității de partajare a imobilului) nu se referă la pasivul succesoral, ci la o creanță pe care ar fi avut-o asupra masei succesorale.

Se mai impune a se constata că nu există consacrat legislativ un principu al „indiviziunii masei succesorale”, iar recurentul nu a precizat care sunt normele legale din care l-a dedus. Alegațiile recurentului referitoare la principiile devoluțiunii succesorale, deși sunt corecte, sunt străine cauzei, întrucât în prezentul litigiu nu se discută asupra transmisiunii moștenirii autorului părților, ci asupra partajării unui bun ce face parte din masa succesorală. Contrar susținerilor recurentului, Curtea nu poate reține că instanța de apel a fragmentat masa succesorală, ci acest demers a aparținut părților, care prin cererile și apărările formulate au înțeles să partajeze un singur bun succesoral.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de apel și sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ. coroborat cu art.304 pct.5 C.pr.civ., pretinzând că aceasta nu a analizat în întregime motivele de apel și nu a motivat îndepărtarea acestora. Și această critică este nefondată.

Cu titlu prealabil, Curtea precizează că aceste critici pot fi analizate numai prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 C.pr.civ., care se referă expres la nemotivarea hotărârii atacate, în timp ce dispozițiile art.304 pct.5 C.pr.civ au în vedere încălcarea altor forme de procedură.

Sub un prim aspect, recurentul a invocat neanalizarea și nemotivarea îndepărtării motivului de apel constând în încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.730 din vechiul Cod civil, conform cărora dacă toți erezii sunt prezenți și majori, se pot împărți între dânșii oricum ar voi, fără îndeplinirea unei formalități, recurentul pretinzând că în cauza dedusă judecății, părțile au aplicat și au respectat aceste dispoziții legale atunci când au împărțit prin buna înțelegere terenul în suprafață de 500 mp și construcția în suprafața de 36,26 mp.

Curtea constată că susținerea recurentului este nefondată, întrucât tribunalul a răspuns acestei apărări, în sensul că nu pot fi primite susținerile referitoare la existența unei înțelegeri între părți, câtă vreme acestea nu au reușit să partajeze pe cale amiabilă imobilul, să încheie o tranzacție sau să își exprime acordul în fața instanței referitor la una (aceeași) dintre variantele propuse de expert. Împrejurarea că argumentele instanței de apel nu susțin poziția procesuală a recurentului nu echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii.

A mai susținut recurentul neanalizarea și nemotivarea îndepărtării motivului de apel constând în încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 966 din vechiul Cod civil, în conformitate cu care, cauza unui act juridic trebuie sa fie morală, cu referire la caracterul imoral al cererii de chemare în judecată.

Deși critica este fondată, această constatare nu poate conduce la admiterea recursului, ci doar la complinirea motivării hotărârii recurate.

Astfel, este vădit neîntemeiată susținerea conform căreia cererea de chemare în judecată a fost fondată pe o cauză imorală, pe care reclamantul a argumentat-o prin următoarele afirmații: reclamantul a pretins că renunță la moștenirea tatălui părților, cu singurul scop de a se sustrage de la obligațiile de întreținere a acestuia, de la plata pasivului succesoral și a obligațiilor legate de administrarea și întreținerea imobilului, iar în prezent nu urmărește decât să fragmenteze terenul prin împărțirea activului succesoral, cu eschivarea binecunoscuta de la plata cotei de 3/8 din pasivul succesoral; în același spirit imoral, în anul 1986, după ce pârâtul a suportat integral înmormântarea și pomenirile tatălui lor, reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.515/, când în realitate renunțase în mod expres la succesiune; de asemenea, după 22 de ani de la decesul tatălui lor, reclamantul încearcă valorificarea activului succesiunii, prin acaparare din terenul pârâtului și obligarea acestuia Ia plata unei sulte pentru teren și construcție.

Apărările apelantului pârât nesocotesc puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.273/28.02.1986 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, prin care s-a anulat certificatul de moștenitor nr.515/25.07.1985 emis de pe urma defunctului M. A. și s-a constatat că sunt moștenitori ai defunctului, M. A., soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8, M. C. și M. V., descendenți privilegiați, cu o cotă de 3/8 fiecare. De asemenea, nesocotesc dispozițiile art.728 al.1 teza a II-a din vechiul Cod civil, în temeiul cărora, odată stabilită calitatea sa de moștenitor, reclamantul putea cere oricând împărțeala succesiunii, după cum, în temeiul principiului disponibilității procesuale, putea cere doar împărțeala unei părți a acesteia. Pe de altă parte, pârâtul avea mijloace procesuale de valorificare a eventualelor drepturi decurgând din suportarea pasivului succesoral sau a unor cheltuieli de întreținere sau administrare a bunurilor succesorale, mijloace de care nu a înțeles să se folosească.

În cadrul motivelor întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurentul a mai formulat o critică referitoare la lipsa de motivare a hotărârii instanței de apel, pretinzând că tribunalul nu a indicat criteriile prevăzute de art.6735 alin.2 C.pr.civ. și art.6739 C.pr.civ., pe care le-a avut în vedere la stabilirea variantei 2 din raportul de expertiza topo.

Și această critică este nefondată, recurentul confundând lipsa unor argumente convenabile propriei poziții procesuale cu lipsa de motivare a hotărârii. În acest sens, Curtea constată că instanța de apel a arătat că alege varianta 2 a raportului de expertiză conform căreia împărțeala în natură este posibilă (așa cum prevede art.6735 alin.2 C.pr.civ. – n.n.). Sub aspectul criteriilor prevăzute de art.6739 C.pr.civ., tribunalul a reținut că în această variantă de partajare fiecare dintre părți primește suprafața de teren aferentă cotei succesorale deținute, argumentând totodată înlăturarea criteriilor avute în vedere de prima instanță pentru stabilirea loturilor.

Recurentul a criticat hotărârea tribunalului și pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., sub mai multe aspecte, toate criticile fiind nefondate.

Instanța de apel a respectat dispozițiile art. 6735 alin.1 C.proc.civ., întrucât a stabilit bunurile supuse împărțelii cu respectarea principiului disponibilității procesuale, în limitele în care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată a reclamantului și apărările pârâtului, a făcut aplicarea principiului puterii lucrului judecat a sentinței civile nr.273/28.02.1986 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov în ceea ce privește calitatea părților de coindivizare și cota-parte ce se cuvine fiecăreia și nu a stabilit creanțele născute din starea de indiviziune, datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct și sarcinile moștenirii, întrucât prima instanță nu a fost învestită cu astfel de cereri, iar formularea lor în apel este prohibită de dispozițiile art.294 al.1 C.pr.civ.

Caracterul nefondat al alegațiilor recurentului cu privire la obligația instanței care soluționează o cerere de ieșire de indiviziune de a cerceta întreaga compunere a masei succesorale, independent de limitele obiectului cererii/cererilor cu care a fost învestită, a fost argumentat în cadrul analizei primului motiv de recurs și nu se impune reiterarea respectivelor argumente.

Așadar, contrar susținerilor recurentului, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.6735 alin.2 C.proc.civ. numai subsecvent aplicării celor ale primului alineat al aceluiași articol.

Instanța de apel nu a încălcat nici dispozițiile art.741 alin.2 Cod civil, atribuirea în favoarea recurentului a unei suprafețe de teren de 321 mp neputând fi considerată o „îmbucătățire peste măsură” a bunului, în condițiile în care nu s-a reținut, pe baza probelor administrate, imposibilitatea de exploatare a respectivului lot. Dimpotrivă, deși instanța de apel nu a reținut acest argument, dispozițiile art.741 al.2 Cod civil ar fi încălcate în varianta de lotizare propusă de pârât și în cea aleasă de prima instanță, însă cu privire la lotul atribuit reclamantului, în suprafață de 79 mp, respectiv 89 mp.

Contrar susținerilor recurentului, tocmai întinderea cotelor-părți ale coindivizarilor, raportate la suprafața imobilului aflat în indiviziune, a fundamentat alegerea variantei de lotizare de către instanța de apel.

Tribunalul a făcut și o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6739 C.proc.civ.

Sub acest aspect, Curtea reține că criteriile de formare și atribuire a loturilor menționate de acest text legal nu sunt cumulative, iar instanța de apel a dat în mod corect eficiență celui privitor la mărimea cotei-părți ce se cuvenea fiecărui coindivizar, în condițiile în care a constatat că acesta satisface, în privința terenului, și principiul general al împărțelii în natură, consacrat de art.6735 alin.2 C.proc.civ. și art.741 al.1 Cod civil.

În raport de considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art.312 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Reținând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.274 C.pr.civ., obligându-l la plata către intimat a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art.274 al.3 C.pr.civ., apreciind că onorariul achitat de intimat apărătorului său în această fază procesuală, în cuantum de 13.885 lei, este disproporționat în raport de complexitatea prezentei cauze, de valoarea obiectului său, de împrejurarea că recursul a fost soluționat la primul termen de judecată. Se apreciază că o fracțiune de 1.500 lei are caracter rezonabil față de toate aceste criterii.

Curtea mai reține că limitele cenzurii realizate de instanța de recurs sunt determinate de cererea de recurs și de motivele acesteia, prin raportare la hotărârea recurată. În consecință, nu poate fi analizată cererea de obligare a recurentului la plata unei sume reprezentând cheltuieli de judecată făcute de intimat în faza judecății în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. V., împotriva deciziei civile nr.711 A din 03.11.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. C..

Obligă recurentul la 1.500 lei cheltuieli de judecată aferentă recursului reprezentând onorariul de avocat redus conform art.274 alin.3 C.proc.civ., către intimat.

Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată aferente fondului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 8.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. D. T. M. G. R. A. P. B.

GREFIER

E. C.

Red.A.P.B.

Tehnored.APB/B.I.

2 ex/03.08.2015

T.Ilfov – C.D.

- N.P.G.

Jud.Cornetu – M.E.D.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 202/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Obligaţie de a face. Decizia nr. 515/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI