Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 387/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.387
Ședința publică din 25.03.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - C. B. T.
Judecător - I. B.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul pârât N. G. și de recurenta pârâtă N. M., împotriva deciziei civile nr.763 A din 18.11.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. S. și cu intimatele pârâte N. S. și N. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât N. G., asistat de avocatul Ș. I., în baza împuternicirii aflate la fila 14 din dosar, avocat care reprezintă în cauză și interesele recurentei pârâte N. M., potrivit aceleiași delegații; se prezintă și avocatul V. A. în calitate de reprezentant al intimatei reclamante N. S.,în baza împuternicirii de la fila 42 din dosar; lipsesc intimatele pârâte N. S. și N. A..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că recurenții au depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare față de recursul declarat de celălalt pârât, intimata reclamantă și intimatele pârâte au depus, la rândul lor, întâmpinare față de cele două recursuri, toate aceste acte procedurale fiind comunicate în copie părților adverse.
Apărătorul recurenților depune la dosar dovada achitării taxelor de timbru, astfel: pentru recurentul N. G. – două chitanțe ce atestă plata sumei de 2674 lei cu titlu de taxa judiciară de timbru și timbre judiciare de 13 lei; pentru recurenta N. M. – chitanța în valoare a 1120 lei și timbre judiciare de 5 lei, pe care instanța le anulează, constatând că recursurile sunt legal timbrate.
Avocatul recurenților solicită admiterea probei cu înscrisuri, potrivit motivelor de recurs și depune la dosar un certificat eliberat de autoritățile spaniole, în limba spaniolă și în traducere în limba română, precum și copii pentru comunicare.
Avocatul intimatei reclamante arată că nu se opune la admiterea dovezii solicitate de partea adversă și cere, la rândul său, proba cu o fotografie a unui imobil.
După deliberare, Curtea încuviințează, pentru recurentul N. G., proba cu înscrisurile depuse în dovedirea susținerii din cuprinsul cererii de recurs, privitoare la faptul că acesta a realizat venituri din activități susținute în Spania; se comunică apărătorului intimatei reclamante o copie a acestor înscrisuri.
Instanța respinge cererea intimatei reclamante de administrare a probei cu o fotografie, aceasta nefiind un înscris în înțelesul art.305 din Codul de procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Avocatul recurenților solicită admiterea recursului declarat de pârâta N. M., astfel cum a fost formulat, cu consecința, în principal, casării deciziei atacate, iar, în subsidiar, modificării acesteia în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta N. S..
Din interogatoriile administrate atât la instanța de fond, cât și în apel, a rezultat că în timpul căsătoriei, N. G. și N. S. au realizat o parte din îmbunătățiri, evaluate de expert la 11.782 lei, astfel încât recurenta pârâtă datorează 1/3 din această sumă, potrivit enumerării din cuprinsul concluziilor scrise, pe care le depune la dosar, a lucrărilor efectuate.
Motivul de nelegalitate a deciziei, pe care-l susține, este legat de faptul că, atât în cuprinsul încheierii de admitere în principiu, cât și a sentinței, menținute în apel, nu au fost reținute probele administrate în cauză și nu s-a dat o calificare corectă acestor dovezi, ce demonstrează clar care sunt bunuri proprii și care sunt comune. Solicită a se face o calificare corectă a bunurilor, urmând a se constata că, pentru bunurile proprii, N. M. nu datorează sulte părților.
Critică, așadar, interpretarea dată de instanță materialului probator.
Pentru recurentul N. G., solicită, de asemenea, admiterea recursului declarat de aceasta, astfel cum a fost motivat în scris, prin memoriul depus la dosar.
Solicită și cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Susține, cu privire la recursul declarat de pârâtul N. G., aceleași aspecte ca și în cazul recursului declarat de pârâta N. M., cu referire la faptul că, prin încheierea de admitere în principiu, menținută în apel, nu s-a reținut că N. G. avea, la data căsătoriei cu N. S., garajul – realizat în timpul căsătoriei cu prima soție. Solicită, așadar, a se face calificarea drept bunuri proprii a celor enumerate în cuprinsul motivelor de recurs.
Cu privire la bunurile aparținând societății comerciale, solicită a se reține că reclamanta nu este asociată în firmă, fiind numai angajată, iar, potrivit dovezilor administrate în cauză, sunt bunuri ce aparțin societății comerciale, pentru care recurentul a plătit toate impozitele.
Ca atare, invocă faptul că instanța de apel nu a dat o corectă calificare probelor administrate în cauză și precizează, la solicitarea instanței, că acest motiv de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la autoturism, susține, de asemenea, că pârâtul N. G. a dovedit că l-a achiziționat în perioada în care a lucrat în Spania și când trimitea bani și familiei, în țară, pentru creșterea celor două minore.
Susține, în concluzie, că recurenții fac dovada cu privire la greșita interpretare a art.340 din Codul civil referitor la bunurile proprii.
Avocatul intimatei reclamante N. S. solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor, precizând că nu a regăsit nici un motiv privind nelegalitatea prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Declarațiile martorilor audiați, chiar la solicitarea părții adverse, nu demonstrează că sunt bun propriu sau comun al părților.
Mai mult, la instanța de fond s-a formulat întâmpinare, prin care se putea solicita stabilirea masei partajabile.
Consideră că recurenții invocă motive contradictorii, ce au fost invocate și în apel.
Solicită a se reține că și reclamanta a lucrat o perioadă la o fabrică de confecții, că a lucrat permanent în gospodărie, a valorificat produse agricole, a fost angajată și la societatea comercială „Auto Dacia Servis” S.R.L.; menționează și faptul că, potrivit normelor din vechiul Cod civil, contribuția femeii la munca în gospodărie este luată în calcul la realizarea bunurilor comune.
Imobilul, pentru care a dorit să depună fotografia în cadrul probei în recurs, este o vilă ce nu este cuprinsă în masa partajabilă, în care au fost cuprinse numai îmbunătățirile. Se pune întrebarea dacă cei doi soți nu au avut posibilitatea materială să facă îmbunătățirile fără ajutor din partea rudelor, în cei 15 ani de conviețuire, ambii lucrând.
În proces s-a făcut dovada și a achiziționării autoturismului și a cauciucurilor în timpul căsătoriei, astfel că, în mod corect s-a stabilit calitatea de bun comun a acestuia.
Solicită și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 760 din 27.05.2014 Judecătoria Urziceni a admis în parte cererea formulată de reclamanta N. S., domiciliată în comuna Borănești, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâții N. G. și N. M., domiciliați în ..
A omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză de expert E. S. G., expert S. N. și expert D. F..
A atribuit reclamantei N. S. lotul nr. 1 astfel cum este individualizat în raportul de expertiză întocmit de expertul S. N. în valoare totală de 6.127 lei, iar pârâtului N. G. lotul nr. 2 în valoare totală de 6.127 lei.
A obligat pe pârâta N. M. să plătească reclamantei suma de 26.247 lei și pârâtului N. G. aceiași sumă de 26.247 lei reprezentând ½ din contravaloarea dreptului de creanță asupra îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea acesteia.
A obligat pe pârâtul N. G. către reclamantă la plata sumei de 7.815 lei cu titlu de sultă.
A obligat pe pârât către reclamantă la plata sumei de 2.633,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța de fond a avut în vedere că prin încheierea interlocutorie din data de 02.04.2013, pe baza probelor administrate în cauză s-a stabilit compunerea masei partajabile, ce cuprinde bunurile mobile dobândite de reclamantă și pârâtul N. G. în timpul căsătorie, precum și dreptul de creanță al acestora constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul proprietatea pârâtei N. M. și a defunctului ei soț, reținându-se că foștii soți au cote egale de ½ asupra bunurilor partajabile. Prin aceeași încheiere instanța a respins excepția invocată de pârât privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește cerere de partajare a dreptului de creanță constând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei N. M., motivat de faptul că părțile s-au căsătorit în anul 1998 și s-au despărțit definitiv în anul 2010, de la această dată începând să fie calculat termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar nu de la data edificării construcțiilor, care s-au realizat în perioada 2007- 2009.
Pentru a reține masa partajabilă în compunerea stabilită prin încheierea interlocutorie, instanța a avut în vedere că prin întâmpinarea depusă pârâtul a recunoscut parte din bunurile enunțate de reclamantă în acțiune, fiind de acord cu partajarea acestora, iar în ceea ce privește celelalte bunuri despre care a afirmat că aparțin mamei sale, în raport de probele administrate instanța a considerat dovedită această susținere.
În legătură cu îmbunătățirile aduse imobilului aparținând pârâtei N. M., instanța a reținut că acestea au fost realizate începând cu anul 1996, când reclamanta și pârâtul se aflau într-o relație de concubinaj, continuând pe parcursul mai multor ani.
Realizarea îmbunătățirilor de către cei doi foști soți a fost dovedită, așa cum reține instanța de depozițiile martorilor C. I., nașa de cununie a celor doi și N. T., audiați la cererea reclamantei, dar și a martorului B. C. audiat la solicitarea pârâților.
În ceea ce privește clădirea aparținând .. cu destinația de bar, și dotările aduse acesteia, instanța a constatat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, facturi și chitanțe că aceste bunuri sunt proprietatea societății comerciale care le folosește.
Pentru evaluarea bunurilor comune reținute în masa de împărțit, inclusiv a autoturismului Opel Astra și a remorcii acestuia, precum și a 4 anvelope și pentru stabilirea dreptului de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei N. M., în cauză s-au efectuat expertize de specialitate, acestea fiind omologate de instanță, pe baza concluziilor cuprinse în rapoartele de expertiză procedându-se la atribuirea bunurilor și la stabilirea sultei, în conformitate cu dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă și art. 793 indice 10 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, prin cererile depuse la Judecătoria Urziceni la data de 01.08.2014 au declarat apel motivat pârâții N. G. și N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La 14.10.2014, la solicitarea instanței, apelantul N. G. a depus precizări cu privire la apelul formulat, arătând că singurul motiv de apel pe care îl mai susține se referă la compunerea masei partajabile în ceea ce privește bunurile mobile, menționând că, exceptând autoturismele și bunurile mobile achiziționate de . SRL, aceasta cuprinde doar cota de ½ din bunurile mobile, restul de ½ aparținând mamei sale, N. M. și succesorilor în drepturi ai defunctului N. D..
În ceea ce privește criticile vizând dreptul de creanță reținut de instanță și constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei de locuit, apelantul pârât arată că își însușește susținerile apelantei N. M..
Apelanta N. M. a depus și ea precizări la apelul declarat, prin care a arătat că înțelege să susțină doar două motive de apel, acestea vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în ceea ce privește compunerea masei partajabile cuprinzând bunurile mobile, despre care arată că trebuie să fie reprezentată doar de cota de ½ din aceste bunuri, iar cel de-al doilea motiv se referă la îmbunătățirile aduse casei de locuit proprietatea sa, în legătură cu care arată că acestea au fost realizate de ea și fiul său înainte ca acesta să intre în relație cu reclamanta, recunoscând că singurele îmbunătățiri aduse de cei doi împreună sunt următoarele: montat faianță și gresie la bucătărie; montat faianță și gresie la baie; instalații sanitare și hazna din beton; schimbat țigla la casă și lemnăria; schimbat țigla și montat tablă pe acoperiș, schimbat lemnăria și montat țigla albă pe anexele gospodărești, precum și schimbat cârligele și burlanele la casă, însă numai manopera, deoarece materialele necesare renovării casei au fost achiziționate de societatea comercială Auto Dacia Service S.R.L., la care pârâtul este unic asociat, societate ce își are sediul în imobilul la care s-au adus îmbunătățirile.
Prin decizia civilă nr.763 A/18.11.2014, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de N. G. și N. M., împotriva sentinței civile nr.760/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni și a obligat pe apelanți către intimata N. S., la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de pârâții N. G. și N. M., de susținerile părților și de prevederile legale aplicabile, a respins apelurile declarate, pentru considerentele de mai jos:
Astfel, în ceea ce privește masa bunurilor mobile având compunerea reținută de instanța de fond, tribunalul a considerat că hotărârea pronunțată este rezultatul unei corecte aprecieri a probelor administrate în cauză, instanța de fond concluzionând în sensul celor reținute în sentința apelată ca urmare a faptului că prin întâmpinarea depusă la dosar, apelanții – pârâți au recunoscut că toate bunurile mobile pretinse prin acțiune au fost dobândite de cei doi foști soți, cu excepția celor menționate expres ca aparținând lui N. M..
Tribunalul a considerat că întemeiat au fost reținute ca fiind bunuri comune și aceste bunuri, în condițiile în care ele au fost inventariate ca atare de către executorul judecătoresc, care a încheiat procesul – verbal din 01.06.2010, urmare a soluționării cauzei având ca obiect asigurare dovezi, la cererea reclamantei, în acest sens fiind încheierea din 19 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Urziceni, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 738/R/06.07.2010 a Tribunalului Ialomița, prin care s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de N. M., în susținerea calității de bunuri comune a bunurilor contestate de apelanți fiind și cele reținute în referatul întocmit de Poliția Coșereni cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva reclamantei și a altor persoane, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la plângerea apelanților, care au reclamat sustragerea de bunuri.
În condițiile în care niciodată pe parcursul judecării cauzei în fața primei instanțe cei doi apelanți nu au susținut că bunurile mobile pretinse de reclamantă ca bunuri comune dobândite împreună cu N. G. ar fi fost dobândite și cu o contribuție de ½ a pârâtei N. M. și a soțului acesteia, în prezent decedat, în lipsa oricărei probe care să ateste această situație,tribunalul consideră nefondată critica din apel prin care se susține netemeinica hotărârii în raport de faptul că instanța a reținut că bunurile mobile au fost dobândite exclusiv cu o contribuție de ½ a foștilor soți.
Acestea sunt considerentele pentru care apelul declarat de N. G. și N. M. a fost apreciat ca nefondat în raport de unicul, respectiv primul motiv de apel invocat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel pentru care pârâta N. M. critică hotărârea pronunțată, tribunalul l-a apreciat de asemenea nefondat, considerând că instanța de fond a apreciat întemeiat că îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtei și a soțului acesteia, și care au fost reținute în încheierea interlocutorie și în hotărârea pronunțată, s-au constituit într-o contribuție comună a foștilor soți, care a născut în patrimoniul comun al acestora un drept de creanță reprezentat de contravaloarea lor.
Soluția instanței de fond este susținută de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați care combat cele arătate de pârâți în întâmpinare și prin răspunsurile date la interogatoriu, tribunalul considerând, asemenea judecătorului fondului, că cei doi foști soți au realizat prin contribuția lor, în perioada conviețuirii atât anterior căsătoriei, cât și în timpul acesteia, toate îmbunătățirile a căror valoare a fost reținută ca fiind datorată de pârâta N. M..
În condițiile în care reclamanta și pârâtul au locuit cu părinții pârâtului, aceștia au urmărit și au realizat îmbunătățirea gradului de confort al imobilului, folosind inclusiv ca sursă financiară venituri de la societatea comercială deținută de pârât ca asociat unic.
Aceasta nu face ca, în ceea ce privește materialele dobândite cu finanțare de la această societate, dreptul la contravaloarea lor să aparțină numai pârâtului, așa cum susține apelanta N. M., deoarece, în practica juridică s-a statuat că asupra bunurilor dobândite de o societate în care este asociat unic numai unul din soți, în timpul căsătoriei acestora, soțul neasociat, nu este proprietarul acestor bunuri, însă este îndreptățit la ½ din contravaloarea lor.
Cum din înscrisurile depuse la dosar și din depozițiile martorilor, reiese că îmbunătățirile constate de instanță ca fiind realizate de cei doi foști soți, au fost făcute exclusiv de reclamantă și pârât, din veniturile acestora provenind din salarii, din vânzarea animalelor crescute în gospodărie și a produselor agricole obținute de pe terenurile cultivate, precum și cu sume de bani provenind de la societatea comercială la care pârâtul este asociat unic și care a funcționat cât acesta a fost căsătorit cu reclamanta, tribunalul a considerat că soluția instanței de fond de a reține în masa partajabilă dreptul de creanță reprezentat de contravaloarea acestora îmbunătățiri și de a o obliga pe apelanta N. M. la plata către reclamantă și către pârât la ½ din acesta, este legală și temeinică, apelul declarat de aceasta apărând ca nefondat și în raport cu cea de-a doua critică formulată.
În consecință, pentru toate considerentele enunțate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefiind fondate, apelurile declarate de N. G. și N. M. împotriva sentinței civile nr.760/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
La cerere, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați apelanții către intimata N. S. la 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții N. M. și N. G..
Recurenta – pârâtă N. M. critică decizia recurată pentru aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, în principial, casarea deciziei recurate și în subsidiar, modificarea deciziei recurate, în tot, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii reclamantei N. S., în parte, pentru următoarele motive:
În fapt, susține recurenta – pârâtă, intimata-reclamantă N. S., a fost căsătorită cu fiul său, N. G., pe timpul căsătoriei, cei doi soți au locuit în casa sa, situată în ..
Imobilul situat în ., este compus din teren intravilan și casă construită în anul 1959, împreună cu defunctul soț al recurentei – pârâte,, N. D., avândîn intravilanul localității Coșereni, Jud. Ialomița, o suprafață de 917 mp. Prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, recurenta – pârâtă are în proprietate și teren situat în extravilanul localității Coșereni, Jud. Ialomița, în suprafață totală de 2,880 ha, din care vii o suprafață de 1500 mp și 2,730 ha teren arabil.
Terenul arabil este dat în arendă, iar recurenta - pârâtă primește anual, grâu, porumb, floarea-soarelui și răpiță, intimata-reclamanta N. S., nu a avut nici o contribuție la obținerea acestor cereale recurenta - pârâtă din cantitatea pe care o primea anual, vindea o parte din cereale, iar o parte din cereale le oprea pentru folosința în comun cu fiul său, recurentul-pârât N. G. și familia sa.
Greșit instanța de apel și instanța de fond au reținut contribuția intimatei-reclamante N. S. la realizarea anuală a recoltelor, obligând-o pe recurenta - pârâtă la plata de sultă, intimata-reclamanta N. S. cât a locuit în casa recurentei s-a folosit de recolta pe care acesta a obținut-o anual pe terenurile sale arabile, date în arendă.
Susține recurenta - pârâtă că via pe care o are, a lucrat-o împreună cu copii săi, iar de strugurii și de vin i-au folosit cu toții; aceasta nu cere copiilor săi și familiilor lor contravaloarea recoltelor realizate anual pe terenurile sale, dar apreciază că din eroare instanța de apel a menținut sentința civilă nr. 760/27.05.2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._, reținând în favoarea intimatei-reclamante N. S., o contribuție de 1/2 din valoarea recoltelor realizate în exclusivitate de recurenta - pârâtă, pe terenurile sale.
Solicită recurenta - pârâtă să fie primite apărările sale, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei, intimata-reclamanta N. S. împreună cu fiul recurentei N. G. au adus la casa sa, pe perioada cât au conviețuit, numai următoarele îmbunătățiri:
1. Pardoseli din gresie, realizate în anul 2006 împreună cu intimata-reclamanta în baie, în suprafață de 6,13 mp și bucătărie în suprafață de 8,31 mp, în valoare de 936 lei (6,13 mp +8,31mp = 14,44. mp x 108,04 lei = 1.560 lei x 60% = 936 lei);
Precizează recurenta - pârâtă că toată gresia a fost montată de soțul fiicei sale, N. I., pentru care nu s-a plătit contravaloarea manoperei;
2. Sobă teracotă, în valoare de 1.132 Iei;
3. Placaje faianță, în valoare de 2.634 lei;
4. Instalație și obiecte sanitare, în valoare de 1.058 lei;
5. Hazna din beton, în valoare de 3.322 lei;
6. Învelitori, evaluate eronat de expertul desemnat la valoarea de 6.511 lei, acoperișul casei a costat în anul 2002, suma de 2.700 lei;
Total valoare îmbunătățiri realizate în comun de cei doi foști soți, sunt în valoare totală de 11.782 lei.
Pentru sporul de valoare adus imobilului proprietatea recurentei - pârâte, aceasta datorează intimatei-reclamante N. S. suma de 5.891 lei, reprezentând un drept de creanță, în cotă de 1/2 din suma de 11.782 lei, cota de 1/2 din suma de 11.782 lei, o datorează cu titlu de sultă
recurentului-pârât N. G..
Mai arată recurenta că la garajul evaluat la suma de 818 lei intimata-reclamantă N. S. nu a avut nici o contribuție, acest garaj era construit de recurentul-pârât N. G. împreună cu prima sa soție, garaj care a fost atribuit în urma partajului, în natură, în deplină proprietate și posesie recurentului N. G..
Arară recurenta - pârâtă că intimata-reclamantă N. S., nu avut nicio contribuție la construcțiile și îmbunătățirile realizate în perioada 1993-1994, aceste construcții și îmbunătățiri au fost realizate de ea, fiul său N. G., de fiica sa N. A. și soțul fiicei sale, N. I., valoarea acestor îmbunătățiri reprezintă suma de 36.901 lei, așa cum au fost evaluate în Raportul de expertiză, realizat de expert E.-S. G..
Recurenta - pârâtă solicită instanței, în baza materialului probator, sî elimine următoarele îmbunătățiri reținute eronat de atât de Tribunalul Ialomița cât și de Judecătoria Urziceni, ca fiind un spor de valoare adus casei sale, prin contribuția în cotă de 1/2de intimata-reclamantă N. S.:
1. Curățat pereți până la paiantă, aplicat rabiț, tencuit și zugrăvit pereți la interior, în valoare de 7.497 lei, stabilită prin Raportul de expertiză tehnică,
bunuri imobile-construcții;
2. Tavane din rigips, în valoare de 1.125 lei;
3. Pardoseli din sapă, în valoare de 932 lei;
4. Pardoseli dușumele cu P., în valoare de 863 lei;
5. Zidărie de cărămidă, în valoare de 1.122 Ici, această zidărie reprezintă holul construit cu materiale primite de recurentul N. G., în urma partajului cu prima soție. Recurenta - pârâtă a construit acest hol cu ajutorul recurentului-pârât N. G., a intimatei-pârâte N. A. și a soțului fiicei sae, N. I.;
6. Tâmplărie metalică, în valoare de 1.531 lei, este realizată în exclusivitate de fiica recurentei – pârâte, intimata-pârâtă N. A., cu ajutorul soțului ei N. I.;
7. Pardoseli din gresie în valoare de 2.127 lei, realizate la mansardă în suprafață de 2,66 mp și holul în suprafață de 30,15 mp, sunt construite de
recurenta - pârâtă, de recurentul-pârât N. G. și intimata-pârâtă N. A., (2,66 mp + 30,15 mp = 32,81 mp x 108,04 lei = 3.545 lei x 60% = 2.127 lei);
8. Tavane din P., realizate în cele două dormitoare, în valoare de 1.006 lei;
9. Construit două camere cu beci, în valoare de 9.550 lei;
10. Schimbat lemnăria, în valoare de 1.568 lei, precizează recurenta – pârâtă că foștii soți nu au schimbat lemnăria pe hol și în sufragerie, aceste construcții sunt și în prezent așa cum au fost construite în anul 1993-1994, de recurenta - pârâtă, de fiul său și fiica sa;
11. Schimbat instalație electrică, în valoare de 2.362 lei, casa are aceeași instalație electrică făcută de recurenta - pârâtă și defunctul său soț N. D., iar la construcțiile din anii 1993-1994, instalația electrică este cea făcută de aceasta și copiii săi;
12.Trotuarele, care includ și platforma de beton, în valoare de 1.638 lei, au fost astfel construite: trotuarele au fost construite de recurenta - pârâtă împreună cu defunctul său soț N. D., în anul 1959, când au construit casa, iar platforma din beton, aparține societății AUTO DACIA SERVIS S.R.L.;
13. Garduri în valoare de 1.115 lei, gardul din sârmă a fost construit de recurenta - pârâtă împreună cu defunctul său soț N. D., iar gardul care se află în fața înscrisuri doveditoare;
14. Garaj, în valoare de 818 lei, este bun propriu atribuit fiului recurentei - pârâte prin sentința civilă nr.1828/23.10.1992, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr.847/1992;
15. Cotețele, în valoare de 3.647 Iei, au fost construite de recurenta - pârâtă împreună cu defunctul său soț N. D..
Total valoare construcții și îmbunătățiri realizare în comun de recurenta - pârâtă, de defunctul său soț, de fiul său N. G., de fiica sa N. A. și soțul fiicei sale, N. I., este de 36.901 lei.
În concluzie, în raport de întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în principal casarea deciziei civile nr. 763A/18.11.2014 și în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate, pronunțată Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._, pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii formulată de intimata-pârâtă N. S., în parte Recurenta - pârâtă solicită Curții să-i primească apărările, recunoaște că fiul său împreună cu intimata-reclamantă N. S., au adus un spor de valoare imobilului situat în ., în cuantum de 11.782 Iei. Menționează recurenta – pârâtă că datorează cu titlu de sultă ½ din această sumă intimatei-reclamante N. S., și anume suma de 5.891 lei, iar suma de 5.891 lei, reprezentând contribuția de ½ o datorez fiului său N. G..
Recurentul – pârât N. G. critică decizia recurată pentru aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, în principial, casarea deciziei recurate și în subsidiar, modificarea deciziei recurate, în tot, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii reclamantei N. S., în parte, pentru următoarele motive:
în fapt, susține recurentul – pârât că s-a căsătorit cu intimata-reclamantă N. S., în data de 26.07.1998, iar la data de 10.02.2011, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin sentința civilă nr.260, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr.3._ .
Pe timpul căsătoriei, soții au locuit în imobilul proprietatea mamei recurentului, N. M..
La data începerii relației soților, recurentul – pârât susține că avea garajul bun propriu, atribuit în natură în deplină proprietate și posesie, prin sentința civilă nr.1828/23.10.1992, pronunțată în dosarul nr.847/1992, de Judecătoria Urziceni, în urma partajului cu fosta sa soție N. Ș., recurentului i-au fost atribuite în natură în deplină proprietate și posesie materialele de construcție cumpărate cu fosta sa soție, i-a fost atribuită și suma de 45.000 lei (15.000 + 30.000 lei).
Cu materialele atribuite în natură prin sentința civilă sus menționată, 30 de saci cu ciment, 500 bucăți cărămidă și suma de 45.000 lei, cu contribuția atât financiară cât și cu munca fizică realizate de mama recurentului – pârât, N. M., de sora sa N. A. și soțul sorei sale N. Ton, a construit în perioada 1993-1994, holul casei, mamei sale, în care a continuat să locuiască după divorț, tot în acea perioadă de timp 1993-1994, a construit două camere, beciul casei și a renovat casa mamei sale, constând în:
1. Curățat pereți până la paiantă, aplicat rabiț, tencuit și zugrăvit pereți la interior, în valoare de 7.497 Iei, stabilită prin Raportul de expertiză tehnică,
bunuri imobile-construcții;
2. Tavane din rigips, în valoare de 1.125 lei;
3. Pardoseli din șapă, în valoare de 932 lei;
4. Pardoseli dușumele cu P., în valoare de 863 lei;
5. Zidărie de cărămidă, în valoare de 1.122 Iei, această zidărie reprezintă holul construit cu materiale primite în urma partajului, hol construit cu ajutorul apelantei-pârâte N. M. și a intimatei-pârâte N. A., ajutați de soțul sorei recurentului, N. I.;
6. Tâmplărie metalică, în valoare de 1.531 lei, este realizată în exclusivitate de sora recurentului, intimata-pârâtă N. A., cu ajutorul soțului N. I.;
7. Pardoseli din gresie, nu este în totalitate bun comun: mansarda în suprafață de 2,66 mp și holul în suprafață de 30,15 mp, sunt construite de recurentul - pârât, de apelanta-pârâtă N. M. și intimata-pârâtă N. A., în valoare de 2.127 lei (2,66 mp + 30,15 mp - 32,81 mp x 108,04 lei - 3.545 Iei x 60% = 2.127 lei);
8. Tavane din P., realizate în cele două dormitoare, în valoare de 1.006 lei;
9. Construit două camere cu beci, în valoare de 9.550 lei;
10.Schimbat lemnăria, în valoare de 1.568 Iei, precizează recurentul că foștii soți nu au schimbat lemnăria peste hol și sufragerie, aceste construcții sunt și în prezent așa cum au fost construite în anul 1993-1994, de el, de mama sa și sora sa;
11.Schimbat instalație electrică, în valoare de 2.362 Iei, casa are aceeași instalație electrică făcută de părinții recurentului, iar la ceea ce a construit în anii 1993-1994 tot cu mama și sora sa, au suportat costul instalației electrice, pe perioada căsătoriei cu intimata-reclamantă foștii soți nu au schimbat instalația electrică;
12.Trotuarele, care includ și platforma de beton, în valoare de 1.638 lei, au fost astfel construite: trotuarele au fost construite de părinții recurentului - pârât, N. D. și N. M. în anul 1959 când au construit casa, iar platforma din beton, aparține societății AUTO DACIA SERVIS S.R.L., cu punct de lucru „Bar O.";
Arată recurentul – pârât că este mecanic auto, în garajul atribuit după partajul cu prima soție, repara mașini, iar, în garajul construit în anul 1993-1994, a desfăcut un punct de lucru, cu activitate tip Bar, cunoscut sub numele de „BarO.".
13. Garduri în valoare de 1.115 lei, gardul din sârmă a fost construit de părinții recurentului, iar gardul care se află în fața societății, aparține în exclusivitate societății, Ia dosarul cauzei a depus înscrisuri doveditoare;
14. Garaj, în valoare de 818 lei, recurentul a depus la dosarul cauzei sentința civilă, prin care a făcut dovada că urma partajului cu prima soție, acest garaj i-a fost atribuit recurentului în natură, în deplină proprietate și posesie;
15. Cotețele, în valoare de 3.647 lei, au fost construite de părinții recurentului.
Total valoare construcții și îmbunătățiri realizare în comun de recurentul - pârât mama sa și sora sa este de 36.901 lei.
Toate aceste îmbunătățiri aduse casei mamei recurentului, sunt realizate din veniturile sale proprii, acesta fiind mecanic auto, în garajul atribuit în natură repara autoturisme, cu materialele atribuite în natură și cu suma de 45.000 lei, primită în urma partajului cu prima sa soție, cu contribuția atât financiară cât și cu munca proprie a mamei sale, a sorei sale și a soțului ei, califică, așa cum a susținut la instanța de fond și în calea de atac, că toate aceste construcții și îmbunătățiri sunt bunuri proprii în coproprietate cu mama sa N. M. și sora sa N. A., intimata – reclamantă nu a avut nicio contribuție la aceste construcții și îmbunătățiri.
Aceasta este prima critică pe care o formulează, masa partajabilă nu a fost corect stabilită de instanța de fond prin încheierea de admitere în principiu, Tribunalul Ialomița a respins apelul declarat, reținând că hotărârea instanței de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a probelor administrate, intimata-reclamantă a primit mai mult decât a contribuit, fiindu-i acordat cu titlu de sultă contravaloarea construcțiilor și îmbunătățirile realizate de mama sa, de sora sa și de recurent.
Potrivit art.340 alin.1 lit.„g", nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț, bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora.
Recurentul - pârât solicită în baza întregului material probator și a dispozițiilor legale, admiterea ca valoarea îmbunătățirilor în cuantum de 36.901 Iei, să nu facă că parte din masa partajabilă cu intimata-reclamantă, aceasta nu avut nici o contribuție Ia realizarea acestor îmbunătățiri în valoare de 36.901 lei.
Cu intimata-reclamantă recurentul – pârât a realizat și sunt bunuri comune, următoarele:
1. Pardoseli din gresie, realizate în anul 2006 împreună cu intimata-reclamantă în baie, în suprafață de 6,13 mp și bucătărie, în suprafață de 8,31 mp, în valoare de 936 lei (6,13 mp +8,31 mp = 14,44 mp x 108,04 lei = 1.560 lei x 60% = 936 Iei);
Precizează recurentul - pârât că toată gresia a fost montată de soțul sorei sale, N. I., pentru care aceștia nu au plătit contravaloarea manoperei;
2. Sobă teracotă, în valoare de 1.132 lei;
3. Placaje faianță, în valoare de 2.634 lei;
4. Instalație și obiecte sanitare, în valoare de 1.058 Iei;
5. Hazna din beton, în valoare de 3.322 Iei;
6. Învelitori, evaluate eronat de expertul desemnat Ia valoarea de 6.511 lei, soții au cumpărat tabla pe care au plătit suma de 1.200 lei, au cumpărat
scândura pe care au plătit suma de aprox. 1.200 Iei și au plătit contravaloarea manoperei unui vecin în anul 2002 suma de 500 lei, în tot
pe aceștia i-a costat în anul 2002 suma de 2.700 Iei și nu 6.511 lei;
Total valoare îmbunătățiri realizate în comun cu intimata-reclamantă este 11.782 lei: 2 = 5.891 lei, reprezintă drept de creanță datorat de proprietarul u casei, intimatei-reclamante.
Diferența de 3.811 lei, dintre total valoare calculată de expertul desemnat și cele două loturi, constă în diferența de la poziția „17", Învelitori, evaluate de expert la suma de 6.511 lei, așa cum s-a arătat, foștii soți au cumpărat materialele cu aprox. 2.400 lei și au plătit contravaloarea manoperei în cuantum de 500 lei, ceea ce rezultă suma de 2.700 lei, plătită în anul 2002 de foștii soți.
Susține recurentul – pârât că garajul l-a folosit pentru desfășurarea activității societății Dacia Auto Service S.R.L., cu punct de lucru „Bar O.".
Cu materialul probator aflat la dosarul cauzei, recurentul – pârât a făcut dovada că următoarele bunurile mobile aparținând societății "Dacia Auto Service SRL nu fac parte din masa partajabilă:
1.Combina frigorifică verde, marca Electrolux, evaluată la suma de 600 Iei, poziția nr.8, atribuită în Lotul nr.2, la propuneri lotizări, din Raportul de expertiză bunuri mobile;
2. Combina frigorifică albă, marca Electrolux, evaluată la suma de 800 Iei, poziția nr. 9, atribuită în Lotul nr.2;
3. Hidrofor, evaluat la suma de 300 Iei, poziția 15, atribuit în Lotul nr.2;
4. Un (1) televizor color în bar, evaluat la suma de 130 Iei, poziția 36, atribuit în Lotul nr.2;
5. Un (1) aragaz cu 2 ochiuri, evaluat la suma de 40 Iei, poziția 52, atribuit în Lotul nr.1;
6. șase (6) pahare cu picior set, evaluate la suma de 18 Iei, poziția 71, atribuite în Lotul nr.2;
7. cinci (5) pahare cu picior set, evaluate la suma de 15 Iei, poziția 73, atribuite în Lotul nr.1.
Total valoare bunuri mobile aparținând societății Dacia Auto Service S.R.L., cu punct de lucru „Bar O." este de 1.903 Iei
Greșit Tribunalul a reținut că intimata-reclamantă este îndreptățită Ia 1/2 din contravaloarea acestor bunuri.
Susține recurentul – pârât că pe intimata – reclamantă a angajat-o la Bar, pe perioada cât a fost angajată, intimata-reclamantă a primit salariu, din munca acestuia în Spania a plătit la Bugetul Statului, impozitele și penalitățile impuse.
Recurentul – pârât depune dovada că a lucrat în Spania, că trimitea lunar intimatei – reclamante suma de 700-800 Euro/lună, sumă cu care să achite toate datoriile, dar la întoarcerea în țară, a găsit o Somație din partea CNPAS", prin care era obligat să plătească pentru societatea Dacia Auto Service S.R.L., suma de 12.853 lei, s-a împrumutat de bani de Ia familia sorei sale N. A. să plătească la Bugetul Statului datoriile acumulate pe societate, după care a plecat din nou în Spania pentru a restitui împrumut acordat de familia sorei sale.
Precizează că lunar trimitea bani în tară pentru întreținerea fiicelor soților, și pentru achitarea cheltuielilor gospodărești. Depune la dosarul cauzei Bilanțul societății și dovada achitării datoriilor acumulate la Bugetul de Stat de societatea la care recurentul – pârât este asociat unic, Dacia Auto Service S.R.L.
În baza materialului probator, recurentul – pârât solicită diminuarea masei bunurilor mobile comune cu bunurile societății Dacia Auto Service S.R.L., în valoare de 1.903 lei, în concluzie, valoarea totală a bunurilor mobile comune realizate de foștii soți este de 10.351 lei (12.254 lei - 1.903 lei = 10.351 lei).10.351: 2 = 5.175,50 lei/fiecare lot.
Recurentul – pârât solicită să se procedeze la refacerea celor două loturi după diminuarea cu următoarele bunuri:.
1. Din Lotul nr. 1, intimata-reclamantă să restituie poziția 52 din Raportul de expertiză bunuri mobile, reprezentând 1 aragaz cu 2 ochiuri, evaluat la suma de 40 Iei și poziția 73, reprezentând cinci (5) pahare cu picior set, evaluate la suma de 15 Iei. Valoarea Lotului nr.1 rămâne la valoarea de 6.072 lei (6.1271ei - 55 lei) = 6.072 lei). Pentru egalitatea valorii loturilor, intimata-reclamată să fie obligată la plata sumei de 896 lei, cu titlu de sultă în favoarea recurentului-pârât N. G..
2. Din Lotul nr. 2, recurentul – pârât să restituie următoarele bunuri mobile: Combina frigorifică verde, marca Electrolux, evaluată la suma de 600 Iei, poziția nr.8, Combina frigorifică albă, marca Electrolux, evaluată la suma de 800 lei, poziția nr. 9, Hidrofor, evaluat la suma de 300 Iei, poziția 15, un (1) televizor color în bar, evaluat la suma de 130 Iei, poziția 36 și șase (6) pahare cu picior set, evaluate la suma de 18 Iei, poziția 71, în total de 1.848 lei.
Lotul nr.2 rămâne la valoarea de 4.279 lei (6.127 lei - 1.848 lei = 4.279 lei).
Pentru egalitatea Lotului nr. 1 cu Lotul nr. 2, recurentul – pârât solicită obligarea intimatei-reclamante N. S., să-i plătească suma de 896 lei cu titlu de sultă.
Solicită recurentul – pârât ca autoturismul Opel Astra 1,7 CDTI, să fie calificat ca bun propriu, ci nu bun comun, pentru următoarele motive: cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei recurentul – pârât a făcut dovada că autoturismul l-a cumpărat în Spania din veniturile exclusive realizate de acesta în Spania, intimata-reclamantă nu avut nici o contribuție la achiziționarea acestui autoturism, în acea perioadă de timp cât recurentul a lucrat în Spania, a făcut dovada contribuției sale la cheltuielile lunare ale familiei rămase în România, cu suma de 700-800 Euro/lunar.
Cele patru roți de rezervă le-a cumpărat recurentul – pârât după despărțirea în fapt de intimata-reclamantă, în anul 2010, din veniturile sale, fără contribuția intimatei-reclamante, de care era despărțit în fapt, a plătit pe cele 4 (patru) bucăți 400 lei, și anume, 100 lei/bucată, roțile de rezervă erau folosite la data achiziționării de către recurent.
Remorca a cumpărat-o recurentul - pârât de la vecinul său, Constantinidis Efttimie, în anul 1996, până Ia perfectarea actelor au convenit ca recurentul să plătească anual impozitul datorat la taxe și impozite, intimata-reclamantă nu avut nici o contribuție la achiziționarea acestei remorci.
Solicită recurentul – pârât ca instanța să califice autoturismul Opel Astra 1,7 CDTI, fabricat în anul 2002, cu nr. de înmatriculare_, cu patru roți rezervă și remorca ca fiind bun propriu; solicită modificarea deciziei recurate, care a menținut dispozițiile sentinței civile nr. 760/27.05.2014, prin care a fost obligat la plata sumei de 7.815 lei, cu titlu de sultă în favoarea intimatei-reclamante N. S., reprezentând cota de 1/2 din valoarea autoturismului.
În concluzie, în raport de întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, recurentul - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în principal, casarea deciziei civile nr. 763A/18.11.2014 și în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, pronunțată Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._, pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii reclamantei, în parte, cu refacerea loturilor.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 304 pct.9 C.proc.civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate. Nefondat susțin cei doi recurenți că din probele administrate rezultă că nu a contribuit intimata la realizarea unor construcții și îmbunătățiri, astfel încât cota parte din dreptul de creanță a acesteia față de proprietara N. M. ar avea o valoare mai mică decât cea stabilită de prima instanță de fond și menținută de instanța de apel, aceste critici de recurs neîncadrându-se la art. 304 pct.9 C.proc.civ. privind încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci reprezentând veritabile critici de netemeinicie referitoare la coroborarea probelor in reținerea situației de fapt de către instanțele de fond în condițiile în care calea de atac extraordinară a recursului se poate exercita numai pentru motivele de nelegalitate restrictive de la art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., art. 304 ind. 1 C.proc.civ. nefiind aplicabil decât atunci când nu este legal permisă calea ordinară a apelului, ceea ce nu este cazul în speță, iar art. 304 pct. 10 C.proc.civ. care privea erori de fapt fiind demult abrogat din Codul de procedură civilă.
Nefondat susțin cei doi recurenți că garajul nu ar fi bun comun al soților ci bun propriu al recurentului N. G., în condițiile în care în dezvoltarea acestei critici de recurs susțin tot aspecte de netemeinicie, ce nu sunt legal permise în recurs, referitoare la coroborarea probelor, și, mai ales, în condițiile în care această critică nu a fost susținută în apelul restrâns dedus judecății instanței de apel, astfel că instanța de recurs nu are posibilitatea legală a analizării criticii referitoare la garaj în niciun mod deoarece aceasta critică s-a exercitat omisso medio, nefiind îndreptățită instanța de recurs să tranșeze critici care nu s-au mai exercitat mai întâi în calea de atac a apelului restrâns a cărui legalitate în soluționare o examinează instanța de recurs investită prin calea extraordinară de atac a recursului îndreptat împotriva deciziei de apel.
Recurentul N. G. mai susține în recurs că prin materialul probator a dovedit că unele bunuri mobile nu fac parte din masa partajabilă deoarece aparțin societății Dacia Auto Service SRL, dar si aceasta este o critică de netemeinicie ce nu se încadrează la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., iar art. 304 ind. 1 C.proc.civ. nu este aplicabil decât atunci când nu este legal permisă calea ordinară a apelului, ceea ce nu este cazul în speță, și art. 304 pct. 10 C.proc.civ., privind erori de fapt, este demult abrogat din Codul de procedură civilă. Așadar nefondat pretinde recurentul în recurs ca pe baza reanalizării situației de fapt rezultate din coroborarea probelor să fie diminuată masa bunurilor mobile comune cu unele bunuri ca aparținând societății Dacia Auto Service SRL.
Cu privire la autoturismul Opel Astra, recurentul N. G. susține nefondat că acesta a fost calificat greșit de instanța de apel ca fiind comun și că el ar fi propriu recurentului chiar dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei deoarece l-a cumpărat din Spania cu veniturile pe care le-a obținut acolo, intimata-reclamantă necontribuind la cumpărarea lui; câtă vreme a fost dobândit în timpul căsătoriei, autoturismul suportă regimul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, pe care art.30 C.fam. le califica drept bunuri comune ale soților, contribuția în fapt a soților la dobândirea fiecărui bun comun nefiind relevantă asupra calificării lui ca și comun, ci, în regimul matrimonial al comunității de bunuri, stabilindu-se contribuția soților prin probe raportate la întreaga masă a bunurilor comune, nu doar la unul din ele.Așadar, decizia de apel recurată nu s-a dat cu încălcarea legii, ci cu aplicarea întocmai a legii.Aceeași este situația și cu privire la cele 4 roți de rezervă ale autoturismului cu privire la care recurentul susține că le-a dobândit acesta cu contribuție exclusivă după despărțirea în fapt de soție; câtă vreme soții erau căsătoriți, se aplica regimul matrimonial al comunității de bunuri, bunurile dobândite de oricare din ei fiind comune de la data dobândirii cum a prevăzut art.30 C.fam., contribuția în fapt a soților la dobândirea fiecărui bun comun nefiind relevantă asupra calificării lui ca și comun, ci, în regimul matrimonial al comunității de bunuri, stabilindu-se contribuția soților prin probe raportate la întreaga masă a bunurilor comune, nu doar la unul din ele.
Cu privire la remorcă recurentul formulează critici noi direct în recurs(omisso medio) deoarece în privința acesteia nu s-a mai plâns în apelul precizat(restrâns) astfel că instanța de recurs nu este îndreptățită legal să modifice decizia de apel în care recurentul nu s-a plâns cu privire la remorcă.
Văzând art. 312 alin. 1 C.proc.civ, față de toate cele arătate Curtea va respinge recursul ca nefondat și conform art. 274 C.proc.civ. va obliga recurenții să achite intimatei N. S. 1.000 lei cheltuieli de judecată pricinuite în recurs reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentul-pârât N. G. și de recurenta - pârâtă N. M., împotriva deciziei civile nr.763 A din 18.11.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. S. și cu intimatele pârâte N. S. și N. A..
Obligă recurenții să achite intimatei N. S. 1.000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. C. B. T. I. B.
GREFIER
E. C.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./…
Trib.Ialomița-I.T.; C.T.D.
Jud.Urziceni – E.M.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Nulitate act. Decizia nr. 249/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
