Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 491/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 25446/3/2014
Dosar nr._ (174/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 491
Ședința publică de la 17.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
M. Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. F..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant B. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1611 din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._ /_, în contradictoriu cu intimata - pârâtă O. C. M. și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI PIATRA N..
P. are ca obiect - răpire internațională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat T. P. în calitate de reprezentant al recurentul - reclamant B. București, fără delegație, avocat R. S. în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte O. C. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 eliberată de B. București - Cabinet Individual de Avocatură (fila 32), lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Piatra N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 08.04.2015, M. Justiției a depus, note scrise, iar la data de 16.04.2015, aceeași instituție a depus memoriul lui Passeri A., tradus în limba română.
Reprezentanții recurentului - reclamant și al intimatei - pârâte, la solicitarea instanței, având pe rând cuvântul, arată că au luat cunoștință de memoriul depus de Passeri A..
Curtea înmânează spre vedere, reprezentantului Ministerului Public, memoriul depus de Passeri A., care după ce a luat cunoștință de acest înscris, la solicitarea instanței arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită acordarea cuvântului asupra cadrului procesual, având în vedere că și M. de Justiție a făcut vorbire în notele scrise despre calitatea sa procesuală, motiv pentru care înțelege să invoce excepția lipsa calității procesuale pasive a ministerului.
Curtea acordă părților cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M. de Justiție invocată de intimata - pârâtă.
Apărătorul intimatei - pârâte arată că în luna noiembrie 2014, au fost aduse unele modificări la Legea cu privire la aplicarea Convenției asupra răpirii internaționale de copiii adoptată la Haga, printre care și aspectul privind competența Ministerului Justiției de a fi parte în procesele respective, drept pentru care în acest moment reclamantul este reprezentat prin asistență juridică gratuită. Mai arată că modificarea cadrului procesual în acest moment, ar conduce la încălcarea prevederilor legale, atâta timp cât ministerul, nu a fost parte în procesul de fond, motiv pentru care solicită admiterea excepției.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea excepției invocate de partea adversă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției, solicită admiterea acesteia, având în vedere că după . Legii nr. 63/2014, M. Justiției nu mai are calitate procesuală, acesta putând doar să efectueze anumite acte în calitate de autoritate judiciară centrală.
Curtea având în vedere nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, urmând a se pronunța și asupra excepției invocate.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, deoarece hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept aplicabile în speță.
Arată că în cauză sunt întrunite cerințele art. 3 din Convenția de la Haga în ceea ce privește caracterul ilegal al deplasării și al reținerii pe teritoriul României a minorului și solicită să se constate că atitudinea pârâtei de a refuza înapoierea minorului la reședința obișnuită din Italia și de a împiedica pe celălalt părinte să aibă legături cu copilul, care deține custodia minorului așa cum s-a stabilit prin hotărârea judecătorească a instanței italiene, poate fi apreciată ca o reținere ilicită a minorului.
Solicită ca instanța să se pronunțe asupra onorariului avocatului din oficiu în această fază procesuală, precizând la solicitarea instanței că mininul onorariului este în cuantum de 500 lei, așa cum s-a stabilit prin protocolul încheiat între M. Justiției și Unuinea Națională a Barourilor, nefiind stabilit un maxim al respectivului omorariu.
Apărătorului intimata - pârâtă arată că hotărârea instanței de fond, este corectă deoarece a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 3 din Convenția de la Haga, nefiind vorba de o reținere ilicită a minorului de către mamă. Arată că prin hotărârea instanței italiene de separare a părților, s-a stabilit domiciliul minorului la mamă și nu s-a stabilit că domiciliul minorului este stabilit în Italia, la o anumită adresă, ci s-a stabilit că ambii părinți își vor exercita drepturilor asupra minorului și că tatăl este obligat să asigure o sumă lunară pentru creșterea copilului.
Arată că din momentul separării părților, reclamantul nu a mai avut vreo intenția de a întreține copilul, motiv pentru care mama nu a mai putut sta în Italia și s-a reîntors în țară, lucru care l-a făcut respectând prevederile legale și cu acceptarea tatălui, așa încât minorul a ajuns în țară în mod legal, așa cum rezultă din actele dosarului, precizând că minorul în prezent este înscris la grădiniță.
Mai arată că nu există nici un motiv ca minorul să se întoarcă în Italia la reședința obișnuită, deoarece nu există o reședință obișnuită, precizând că la momentul despărțirii mama a plecat cu minorul într-o altă locuință, unde a stat cu chirie, iar la momentul expirării contactului de închiriere, motiv pentru care nu există un loc unde minorul trebuie să se întoarcă.
Precizează că în cazul în care minorul ar trebuie să se reîntoarcă în Italia, minorul ar putea suferii o traumă, deoarece nu ar avea cu cine să se adapteze iar viața acestuia ar fi dată peste cap.
Față de cele de mai sus solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recutare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece probatoriul administrat la instanța de fond, a dovedit că nici deplasarea și nici înapoierea minorului pe teritoriul României nu sunt ilicite în sensul art. 3 din Convenția de la Haga, deoarece potrivit hotărârii instanței italiene, minorul are domiciliul la mamă, ca urmare a separării părinților, și cum mama și-a schimbat domiciliul, prin reîntoarcerea în România, minorul a însoțit-o. Arată că o astfel de situație nu intră sub incidența Convenției de la Haga, neputându-se considera o deplasare ilegală, motiv pentru care solicită menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Apărătorul recurentului - reclamant arată că se pune întrebarea cum poate beneficia tatăl de dreptul de a-și exercite autoritatea părintească și de a avea legături cu minorul atâta timp cât acesta s-a deplasat fără voința tatălui în România.
Apărătorul intimatei - pârâte, în replică, arată că la termenul de judecat la instanța de fond, reclamantul a fost personal, iar mama i-a adus cunoștință că poate vedea minorul oricând, dar acesta nu a manifestat nici un interes, așa încât apreciază că tot ce s-a întâmplat până în acest moment, sunt șicane din partea reclamantului.
CURTEA ,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1611 din 02.12.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de B. București pentru reclamantul Passeri A., în contradictoriu cu pârâta O. C. M. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Piatra N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 23.07.2014, sub nr._ /_, pe
rolul Tribunalului București - Secția a IlI-a Civilă, reclamantul Passeri A., prin B. București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâta O. C. M. și cu citarea Autorității Tutelare
din cadrul Primăriei Piatra N. să dispună:
1. Înapoierea de urgență a minorului Passeri Alexxio, născut la data de
13.03.2009 la reședința sa obișnuită din Italia, localitatea Cecina (LI),
Via Fratelli Roselli nr. 71, constatând că reținerea copilului pe teritoriul
României este ilicită în sensul art. 3 din Convenția asupra aspectelor
civile ale răpirii internaționale de copii adoptată la Haga la 25.10.1980,
astfel cum prevede art. 14 alin. (1) din Legea nr. 369/2004 republicată;
2. Fixarea în cuprinsul hotărârii, a termenului pentru executarea obligației de înapoiere a copilului minor, care nu va putea fi mai mare de două
săptămâni de la comunicarea hotărârii sub sancțiunea unei amenzi
civile în favoarea statului român, cuprinse între 2.500 lei și 12.500 lei, în
conformitate cu art. 14 alin. (2) din Legea nr.369/2004, republicată;
3. Să se dispună, odată cu pronunțarea hotărârii de înapoiere, una dintre următoarele măsuri, în temeiul art. 14 alin. (3) din Legea nr.369/2004, republicată: a) predarea pașaportului minorului sau a documentului de călătorie, după caz, de către pârât părții reclamante; b) obligarea părintelui pârât de a-și da concursul pentru eliberarea unui document de călătorie pe numele minorului ori suplinirea acordului său, în acest sens.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că în primul rând cazul dedus judecății se circumscrie ipotezei stabilite prin dispozițiile art.12 alin.1 din Convenția de Haga din 1980, perioada scursa între data deplasării și momentul introducerii cererii de înapoiere înaintea autorității centrale din Germania, tribunalul urmând sa verifice dacă în speță sunt întrunite cerințele art. 3 din convenție cât privește caracterul ilegal al deplasării.
Tribunalul a constatat potrivit mențiunilor din registrul de acte de căsătorie că prin măsura Tribunalului Livorno din data de 01.09.201 Ia fost omologat procesul - verbal de separare consensuală semnat la data de 15.07.2011.
D. cuprinsul hotărârii pronunțate de Tribunalul Livorno în data de 01.09.2011 în dosarul nr. 8659/2011 rezultă că s-a luat act de învoiala părților cât privește separarea acestora și exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești, copilul urmând a avea domiciliul la mamă și a beneficia de legături personale cu tatăl în cadrul unui program stabilit de către părinți de comun acord.
Tribunalul a reținut pe baza actelor dosarului, ca împrejurare de fapt, ca de la data separării părinților în urmă cu aproape 3 ani, copilul trăiește la mamă având domiciliul stabilit la aceasta prin hotărâre judecătorească conform înțelegerii părților și până la data deplasării copilului în România nu a intervenit o schimbare de domiciliu la celalalt părinte care să fie pronunțată de vreo instanță.
În concluzie, la momentul deplasării copilului de către mamă în România în luna septembrie 2011, reședința copilului nu era stabilită în altă parte decât la mamă prin hotărârea instanțelor italiene și aceasta a înțeles să-și stabilească domiciliul pe teritoriul României, stabilirea de domiciliu la un părinte neputând fi înțeleasă ca și locație fizică efectivă de care respectivul părinte să fie legat și pe care să nu o poată schimba dacă împrejurări întemeiate justifică o modificare a respectivei adrese la care părintele locuia la momentul stabilirii domiciliului la acesta. Stabilirea domiciliului copilului la un părinte nu presupune fixarea și dependența acestuia de o anume adresa poștala ci faptul ca minorul va fi îngrijit și crescut de respectivul părinte și va avea legături personale cu celalalt părinte în cadrul unui program de vizitare, iar hotărârile importante ce țin de educația și sănătatea minorului urmează a fi luate de comun acord de către ambii părinți care exercita autoritate, părintească deopotrivă.
Tribunalul a avut vedere deopotrivă faptul că schimbarea domiciliului de
către mama prin deplasarea copilului în România, apreciată ca ilegală de către reclamant nu poate să joace un rol decisiv în evaluarea legăturilor sub aspectul interesului superior al copilului în timp ce modificările ce ar avea loc prin separarea de persoana principală de referință și mutarea copilului la reședința tatălui ar putea fi drastice din punctul de vedere al interesului superior al minorului ținând cont și de vârsta acestuia, posibilele vătămări cauzate copilului în acest fel nefiind mai puțin serioase.
În considerarea tuturor celor astfel reținute, tribunalul a apreciat că în speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Convenția de la Haga din 1980 și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În baza art.451 alin.1 NCPC a obligat reclamantul la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli de judecată către pârâta O. C. M., constând în onorariu de avocat conform facturii și extrasului de cont depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs B. București (art.488 pct.8 și art.496 alin.2 Cod de procedură civilă) arătând că potrivit art.488 alin.1 pct.8 Cod de procedură civilă hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept în materie și că se impune reducerea cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat în cuantum de 3.300 lei – a fost formulată și o cerere de ajutor public - art.5 din Legea nr.369/2004, art.8 din Legea nr.51/2008, art.2 raportat la art.7 alin.2 din Protocolul nr._/1693/2008 încheiat cu M. Justiției și Uniunea Barourilor din România).
La 20.02.2015, calea de atac a fost calificată ca fiind recurs (încheiere fila 34 verso, dosar recurs).
S-a formulat întâmpinare prin care s-a cerut respingerea recursului (filele 27-32).
Nu a mai fost necesară soluționarea cererii de ajutor public judiciar pentru că s-a trecut la soluționarea recursului.
În esență, în motivarea recursului s-a arătat că, față de schimbarea adresei de domiciliu a copilului minor, decizia trebuie dată de instanța de la reședința obișnuită a copilului, iar față de obiectul cauzei, se beneficia de cea mai favorabilă asistență și de cea mai mare scutire prevăzută de dreptul intern al statului solicitant, membru al Uniunii Europene (ceea ce înseamnă scutirea de plata taxelor de timbru ca și cererea de înapoiere a minorului, motive de recurs filele 3-16 dosar.
Recursul este fondat.
În cauză s-a formulat și o excepție de către reclamant și anume cea de legitimare procesuală a Ministerului Justiției.
Față de prevederile art.56 și 57 Cod de procedură civilă, excepția este întemeiată.
Cauza se referă la o răpire internațională de minor, cerere formulată de B. București (dosar nr._/3/2014) la Tribunalul București.
În cauză nu a fost parte M. Justiției (fila 200 dosar fond).
Ca atare, excepția formulată este întemeiată și ca atare se va respinge recursul Baroului București, față de M. Justiției, care nu are legitimare procesuală.
Pe fond, recursul este, de asemenea, nefondat.
Ambele critici (cele referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și de reducere a cheltuielilor de judecată de 3.300 lei, nu au suport legal nici temeinic, față de mijloacele de probă aflate la dosar.
Susținerile formulate în recurs nu sunt susținute de probele dosarului și nici alte probe (cele prevăzute în calea de atac a recursului) în acest sens nu au mai fost făcute.
Ca atare, motivele de recurs sunt neîntemeiate iar recursul nefondat și va fi respins ca atare.
Se va lua act că intimata – pârâtă O. C. M. nu solicită cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului recurentului – reclamant T. P., în cuantum de 500 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Văzând și art.498 și următoarele Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția invocată de către reclamant privind lipsa de legitimare procesuală a Ministerului Justiției și respinge recursul formulat în cauză față de acesta – pe excepție.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant B. BUCUREȘTI, Cod fiscal_, cont bancar RO 63RNCB_ deschis la CBR Lipscani, cu sediul în București, . nr.3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1611 din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._ /_, în contradictoriu cu intimata - pârâtă O. C. M., CNP_, domiciliată în Piatra N., . nr.47, ., județ N. și cu domiciliul ales la C..Av. „S. R.”, în București, Calea Crângași nr.34, ., ., sector 6 și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI PIATRA N., cu sediul în Piatra N., . nr.8, județul N..
Ia act că intimata – pârâtă O. C. M. nu solicită cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului recurentului – reclamant, T. P., în cuantum de 500 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehdact.R.L.
7 ex.
TB-S.3 – S.M.P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
