Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 36/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 5201/3/2014
Dosar nr._
(1533/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 36-A
Ședința publică de la 30.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, ULUIȚEANU E. A., împotriva sentinței civile nr.292/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, B. I..
P. are ca obiect – exequator.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.01.2015, 30.01.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.292/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta Uluițeanu E. A., în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca nefondată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București Sectia a IV-a Civila la data de 14.02.2014, sub nr._, reclamanta Uluițeanu E. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțată de Judecătoria Furstenfeldbruck în dosarul nr.005F 262/13,005F 463/13 și 005F 464/13.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, au fost atașate înscrisuri.
Sub aspect procedural, cauza a fost soluționată fără citarea părților, conform art. 1101 alin. 2 C.p.c.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Furstenfeldbruck în dosarul nr.005F 262/13,005F 463/13 și 005F 464/13 s-a luat act de înțelegerea părților referitoare la domiciliul copilului B. Walter D., programul de vizită și alte aspecte conexe.
Conform mențiunilor cuprinse în hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, aceasta este irevocabilă, în conformitate cu legea statului unde a fost pronunțată.
Tribunalul constată aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 21 alin. 1 și 3 din Regulamentul nr. 2201/2003, conform cărora “(1)Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. (3) Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii”.
În speță, fiind vorba despre o hotărâre pronunțată în Germania, stat membru al Uniunii Europene, Tribunalul constată că aceasta este recunoscută de plin drept în România, și ea parte a Uniunii Europene, în condițiile art. 21 alin. 1 din Regulamentul nr. 2201/2003, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii de exequatur.
Pe de altă parte, reclamanta nu a învederat care este interesul său în formularea cererii de exequatur, în condițiile în care hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este recunoscută în România de plin drept, pentru a se putea reține incidența în cauză a art. 21 alin. 3 din Regulamentul nr. 2201/2003.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, Tribunalul va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată”.
Împotriva sentinței civile nr.292/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ a formulat apel petenta ULUIȚEANU E. A. cu domiciliul ales la mandatar ULUIȚEANU O. M. în țară, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului – ulterior completată, s-a arătat că în realitate, sentința a cărei recunoaștere s-a solicitat la fond nu s-a realizat amiabil, iar Consulatul Român de la München refuză eliberarea pașaportului pentru copil, invocând lipsa semnăturii tatălui în acest sens, iar acesta nu dorește să-și dea acordul pentru eliberarea acestui pașaport, între părți sunt relații extrem de tensionate, tatăl având stabilite restricții prin aceeași sentință cu privire la locuința, grădinița ori locul de muncă anterioare, care între timp s-au schimbat.
Apelanta se află într-o situație dificilă cu un copil de 4 ani, cu o hotărâre clară pronunțată în Germania cu privire la drepturile mamei cu privire la minor, dar Consulatul României din München nu-i eliberează pașaportul fiului său, fără a fi nevoie de semnătura tatălui, așa cum se specifică în mod clar în sentința din Germania, solicitându-i-se o hotărâre de recunoaștere a sentinței din Germania de către instanțele din România.
A atașat în copii necertificate corespondența tip e-mail purtată de mandatara apelantei, și răspunsul Consulatului din München, în sensul sus arătat.
La data de 12.01.2015, apelanta prin mandatara Uluițeau O. M. a formulat cerere pentru recunoașterea hotărârii solicitată la fond, dar și a unei noi hotărâri pronunțată, de asemenea, de Judecătoria Municipală Starnberg în dosarul nr.001 F 755/14 la 4.11.2014 – „Decizie finală”- prin care s-a anulat custodia comună a copilului Walter D. B., născut la 10.03.2010, și s-a transferat custodia exclusiv mamei copilului – în limba germană și în traducere legalizată în limba română și aplicarea apostilei cu mențiunea „conform cu originalul” – în copii prin fax, fără semnătură.
S-a solicitat recunoașterea ambelor hotărâri pronunțate în Germania, interesul fiind și ca eventual, în viitor, copilul să poată să plece în vacanțe, în afara Germaniei și spațiului U.E. (de exemplu Turcia).
Apelul nu este fondat.
Astfel cum a reținut în mod legal prima instanță, incidente speței sunt prevederile art.21 alin.1 și 2 din Regulamentul (C.E.) nr.2201/2003, în sensul că recunoașterea hotărârilor pronunțate într-un stat membru al U.E. are loc de plin drept pe teritoriul altui stat membru al U.E., fără a fi necesară parcurgerea procedurii de exequator.
Prin urmare, nu poate fi refuzată eliberarea pașaportului minorului – cetățean român de către Consultatul Român, pentru că hotărârile judecătorești pronunțate de către instanțele germane nu ar fi fost recunoscute și de către instanțele române, printr-o hotărâre de recunoaștere dată de către cele din urmă.
Interesul acțiunii nu poate fi dat de eventualitatea ca minorul – în viitor – să poată călători în vacanțe, în afara spațiului U.E., întrucât interesul unei cereri trebuie să fie unul actual, iar nu unul eventual ori viitor.
Iar cererea formulată în apel privind recunoașterea și a hotărârii depusă în calea de atac privind anularea custodiei comune a copilului, acordată exclusiv mamei – pronunțată tot de către instanțe judecătorești din Germania, sunt recunoscute de plin drept – de asemenea – în România, fără a fi necesar ca instanțele din România să pronunțe o hotărâre de recunoaștere.
În plus, cererea nouă nu poate fi primită direct în apel spre soluționare, întrucât se depășesc limitele judecării în calea de atac, care privește nelegalitatea și netemeinicia a ceea ce deja prima instanță a soluționat, potrivit art.477 – 478 C.proc.civ.
Curtea mai constată că în acțiunea dedusă judecății s-a solicitat recunoașterea hotărârii instanței din Germania – „pe teritoriul României”, atrăgând aplicarea art.21 alin.1 și 2 din Regulamentul (C.E) nr.2201/2003.
Hotărârea de recunoaștere are ca efect posibilitatea executării ei pe teritoriul statului în care s-a făcut recunoașterea, iar nu a executării pe teritoriul statelor terțe.
Se are în vedere în acest sens și dispozițiile art.1093 din Noul Cod de procedură civilă vizând „eficacitatea hotărârilor străine”, în sensul că termenul de „hotărâri străine”, se referă la actele de jurisdicție ale instanțelor ori alte autorități străine, dintr-un stat nemembru al U.E. – pentru care devin aplicabile prevederile Titlului III N.C.P.C. (art.1093 – 1109), Capitolele I – Recunoașterea și Capitolul al II-lea – Executarea, și care așadar, nu vizează situația din cauza pendinte.
Pentru aceste considerente, potrivit art.480 C.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant ULUIȚEANU E. A., CNP_, cu domiciliul ales la mandatar Uluițeanu O. M., în București, ..25, ., ., împotriva sentinței civile nr.292/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I., CNP_, cu domiciliul în, Gernlinden, G.-Toring-Strasse 18,_, Germania.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I
4 ex/10.02.2015
---------------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – A.M.V.
| ← Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 491/2015. Curtea... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
