Revendicare imobiliară. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1272/2/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 612 R
Ședința publică de la 26.05.2015
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
…………………….
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii B. R. D. și Butatu R. M., împotriva deciziei civile nr. 233/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. E. C., F. G. G. și O. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul B. R. D. personal și asistat de avocat C. M. L., cu împuternicire avocațială la dosar și contestatoarea B. R. M. personal, lipsind intimații V. E. C., F. G. G. și O. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța procedează la identificarea contestatorilor, B. R. M. se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat de Secția 14, la data de 24.05.2005 și B. R. D., care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat de SPCEP S 3 birou nr. 1, la data de 05.08.2009.
Apărătorul contestatorului B. R. D. arată că au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 233/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă, prin care s-a respins recursul și este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 și 317 pct. 1 C.pr.civ. Solicită depunerea la dosar a unui memoriu formulat de contestatoarea B. R. M., însoțit de acte medicale și o adresă emisă de Primăria Sector 4 București – Direcția Inspecție și Control, din care rezultă că în perioada în care ar fi trebuit să depună orice acte care să suspende perimarea dosarului nu a putut face acest lucru întrucât trebuia să pună în executare anumite lucrări la casă.
După deliberare, curtea primește la dosar înscrisurile depuse de contestatori astăzi.
Apărătorul contestatorului B. R. D. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Apărătorul contestatorului B. R. D. solicită admiterea contestației în anulare. Să se aprecieze că în cauză, conform art. 315 alin. 1 și 317 pct. 1 C.pr.civ., în noua reglementare fiind art. 503 alin. 1 și 2, în sensul că la data la care s-a pus în discuție cererea de perimare, procedura de citare cu O. M. nu era conform legii. Instanța ar fi trebuit să aibă în vedere actele dosarului din care rezulta că aceasta figurează decedată, motiv pentru care citarea acesteia ar fi trebuit făcută prin afișare la ușa instanței și prin mica publicitate.
Să se constate că procedura de citare la acel termen nu a fost corectă îndeplinită, iar instanța de apel s-a aflat într-o eroare materială în sensul că nu a dat o mare acuratețe probelor de la dosar, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de contestator la data de 15.07.2014, iar la data de 08.09.2014 a constatat perimat acest dosar înainte de a se pronunța asupra acestei cereri.
Arată că intimata F. G. G. a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale asupra încheierii de suspendare, deci această încheiere de suspendare nefiind definitivă practic cursul perimării a fost întrerupt prin cererea făcută de către intimata F. G. G. și prin cererea formulată de contestator prin care se solicita repunerea cauzei pe rol, instanța nepronunțându-se asupra acestei aspect.
Să se constate că la dosar este depus un extras din Registrul de deces din care rezultă că O. M. a decedat la 01.02.2012, ori în cauză instanța ar fi trebuit să facă citarea prin mica publicitate, necunoscându-se moștenitorii acesteia.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 420 N.C.P.C. care prevede că perimarea nu poate fi ridicată pentru prima dată în apel.
Curtea îi pune în vedere apărătorului contestatorului B. R. D. să revină la normele de procedură aplicabile la momentul soluționării recursului.
Apărătorul contestatorului B. R. D. solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA
Soluționând prezenta contestație în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1121 A din 08.09.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de intervenienții în nume propriu F. G. G., B. R. M. și B. R. M. împotriva sentinței civile nr. 9587/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, București.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, din verificarea actelor dosarului, că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 11.03.2013 când, prin încheierea de ședință pronunțată, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, a dispus, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. suspendarea judecării cererii, până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei O. M..
La data de 23.06.2014 F. G. G. a solicitat prin cererea depusă la dosar să se constate că în cauză a operat perimarea, iar la data de 15.07.2014 intervenienții principali B. R. D. și B. R. M. au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Văzând că, în conformitate cu dispoziția art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar, potrivit dispozițiilor art. 252 din Codul de procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu, având în vedere că în cauză nu s-a formulat o cerere de redeschidere a judecății în termenul prevăzut de lege, Tribunalul a constatat perimată cererea.
Împotriva deciziei civile nr.1121 A/08.09.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă au declarat recurs intervenienții în nume propriu B. R. D. și B. R. M.
Prin decizia civilă nr. 233 din 25.02.2015, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin încheierea din data de 11.03.2013 Tribunalul București secția a V a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. 1 C.pr. civ., a suspendat judecarea apelului până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei O. M..
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, a fost admisă cererea formulată de intimata reclamantă V. E. C., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință din data de 11 martie 2013 în sensul că intimata V. E. C. nu a fost prezentă personal sau prin reprezentant, concluziile asupra cererii de suspendare aparținând apelantei F. G. G.; îndreptarea se va face pe ambele exemplare originale ale încheierii.
La data de 29 aprilie 2013 a declarat recurs F. G. G., împotriva încheierii din ședința publică din data de 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, prin care s-a suspendat judecarea cauzei în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, solicitând totodată admiterea acestuia și repunerea dosarului pe rol.
La data de 20 iunie 2013 a declarat recurs F. G. G., împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 1489/3.10.2013 Curtea de Apel București secția a III a civilă a respins, ca nefondate, recursurile formulate de recurenta intervenientă în nume propriu F. G. G. împotriva încheierii din ședința publică din data de 11 martie 2013 și a încheierii din Camera de consiliu din data de 10 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/4/2010, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. E. C., intimata pârâtă O. M. și intimații intervenienți în nume propriu B.-R. D. și B.-R. M..
Curtea a constatat că cererea de recurs nu constituie, în sine, un act de procedură făcut în vederea judecății, de natură a întrerupe termenul perimării, întrucât respingerea recursului ca nefondat nu a determinat întreruperea curgerii termenului, un asemenea efect existând numai în situația în care recursul ar fi fost admis.
Prin urmare, constatând că, în mod corect instanța a reținut că ultimul act făcut în vederea judecării este reprezentat de cererea de repunere pe rol formulată ulterior împlinirii termenului de un an, întrucât respingerea ca nefondată a cererii de recurs formulate împotriva încheierii de suspendare nu a determinat întreruperea curgerii termenului de perimare, curtea a constatat că recursul nu este fondat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare de intervenienții în nume propriu B. R. M. și B. R. M., în temeiul art. 318 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare s-a arătat, în esență, după ce au fost expuse aspecte de fapt din dosarul de fond, că dosarul nu a stat în nelucrare timp de 1 an, acesta aflându-se la Curtea de Apel București, unde s-a pronunțat decizia nr. 1489/3.10.2013.
Verificând legalitatea deciziei contestate în raport de criticile formulate, Curtea apreciază ca nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art.318 teza I Cod procedură civilă „hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
Pentru ca eroarea materiala sa constituie motiv de contestatie in anulare, in intelesul art.318 Cod procedura civila, ea trebuie sa existe si sa poata fi sesizata in mod concret, in dosarul in care s-a dat solutia a carei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie sa fie evidenta si savarsita de instanta, datorita omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greseala materiala se apreciaza astfel in raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronuntarii hotararii.
În speță, prin încheierea de ședință din 11.03.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, a dispus, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. suspendarea judecării cererii, până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei O. M..
La data de 23.06.2014 F. G. G. a solicitat prin cererea depusă la dosar să se constate că în cauză a operat perimarea, iar la data de 15.07.2014 intervenienții principali B. R. D. și B. R. M. au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin urmare, astfel cum s-a reținut și de către instanța de recurs, de la data suspendării judecății (11.03.2013) și până la data cererii de repunere pe rol a cauzei (15.07.2014) a trecut mai mult de 1 an, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.
Calculul acestui termen este corect, Curtea neputând constata săvârșirea vreunei erori materiale, pentru a fi incidente dispozițiile art. 318 C.proc.civ.
Recursul declarat împotriva încheierii din data de 11.03.2013, de intervenienta F. G. G., nu a întrerupt cursul termenului de perimare, întrucât această cerere nu a fost făcută în vederea continuării judecății, ci pentru a se îndrepta erorile materiale săvârșite de instanța de apel cu privire la susținerile intervenientei asupra suspendării.
Față de cele reținute, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Cheltuielile de judecata privind onorariul de aparator din oficiu, avansate de catre stat vor ramane in sarcina acestuia, conform dispozitiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii B. R. D. și Butatu R. M., împotriva deciziei civile nr. 233/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. E. C., F. G. G. și O. M..
Cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de avocat din oficiu rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
22.06.2015
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 604/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Întoarcere executare. Decizia nr. 590/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
