Acţiune în constatare. Decizia nr. 146/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 146/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.146 A
Ședința publică din 28.05.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea apel formulat de apelanta-reclamantă S.C. F. S.A. împotriva sentinței civile nr.2203 din 06.12.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. NAȚIONALĂ ROMARM – FILIALA UZINA MECANICĂ BUCUREȘTI S.A. și C. NAȚIONALĂ ROMARM.
Cauza are ca obiect acțiune în constatare și revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul G. M. în calitate de reprezentant al apelantei-reclamante S.C. F. S.A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București și consilierii juridici Maerean Ș. în calitate de reprezentant al cu intimatei-pârâte C. Națională ROMARM – Filiala Uzina Mecanică București S.A., în baza delegației aflate la fila 27 din dosar, respectiv M. D., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte C. Națională ROMARM, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar apelanta a depus la dosar, prin registratura instanței, ordinul de plată nr.547/10.05.2013, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.855,50 lei și timbrul judiciar de 5 lei.
Reprezentantul intimatei-pârâte C.N. ROMARM invocă excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului apelantei, motivat de faptul că împuternicirea avocațială nu poartă semnătura reprezentanților societății reclamante, iar împuternicirea din dosarul de fond (fila 7), deși este stampilată și semnată de un reprezentant al S.C. F. S.A., poartă mențiunea că este eliberată conform contractului de asistență juridică; or, nu s-a dovedit că acest contract este valabil și pentru căile de atac.
Avocatul apelantei solicită respingerea excepției, având în vedere noile prevederi din legea profesiei de avocat, potrivit cărora avocatul are dreptul să ateste semnătura clientului săi, conform contractului.
După deliberare, Curtea respinge excepția lipsei calității de reprezentant, constatând că, potrivit Legii nr. 51/1995, republicată, care reglementează profesia de avocat, acesta atestă semnătura clientului său conform contractului de asistență juridică, iar aceasta face dovada calității de reprezentant până la înscrierea în fals.
În continuare, Curtea acordă cuvântul asupra cererilor de probe:
Avocatul apelantei solicită proba cu înscrisurile de la dosar, efectuarea unei expertize grafoscopice și a uneia în specialitatea topografie.
Solicită ca expertul topograf să clarifice situația juridică a terenului și să stabilească exact unde se regăsește suprafața de 8.000 m.p., aflată în litigiu și cui i-a aparținut.
Cât privește expertiza grafoscopică, aceasta este solicitată față de împrejurarea că, așa cum s-a arătat prin motivele de apel, se defaimă ca fals protocolul încheiat în 1991 între S.C. F. S.A. și Ministerul Apărării Naționale – U.M._ București.
Reprezentantul intimatei-pârâte C.N. ROMARM – Filiala Uzina Mecanică București S.A. arată că nu solicită probe noi și solicită respingerea cererii de administrare de probe formulată de apelantă, apreciind că expertizele nu sunt utile soluționării cauzei.
Astfel, cu privire la terenul în litigiu s-au efectuat mai multe expertize, măsurători cadastrale, iar o nouă expertizare la acest moment nu ar fi utilă.
Cu privire la expertiza grafoscopică, solicită a se reține că instanța de fond a verificat originalele înscrisurilor, pe care partea le-a prezentat, reprezentantul companiei avându-le la fiecare termen de judecată asupra sa. În plus, în afara protocolului defăimat ca fals, între părți au mai fost încheiate și alte protocoale, în anii 1997 – 1998, ce se referă la aceeași suprafață de teren, împrejurare care este de natură să înlăture suspiciunile cu privire la primul document.
Reprezentantul intimatei-pârâte C.N. ROMARM arată că nu solicită administrarea altor probe în afara celor depuse deja la dosar.
Solicită respingerea cererii de efectuare a expertizei în specialitatea topografie, întrucât s-au efectuat astfel de lucrări cu privire la terenul în litigiu, s-a încheiat proces verbal de bună vecinătate, iar alte lucrări nu ar mai fi necesare.
Avocatul apelantei insistă în cererea sa, precizând că titlul exhibat de partea adversă este legat de protocolul defăimat ca fals; solicită a se avea în vedere hotărârea instanței de contencios administrativ sub acest aspect.
După deliberare, Curtea respinge proba cu expertiză în specialitatea topografie ca nefiind utilă cauzei față de dezbaterile ce au avut loc în primă instanță și de soluția asupra căreia tribunalul s-a oprit, care vizează o problemă de drept și mai puțin o chestiune de identificare, de localizare ori de măsurare a terenului. De altfel, aceste elemente nu au fost contestate, reclamanta susținând chiar prin pretinzând chiar prin cererea sa acapararea de către C.N. ROMARM – Filiala Uzina Mecanică București S.A. aterenului revendicat, iar probele administrate în continuarea cercetării judecătorești au relevat faptul că pârâta a putut să exhibe un titlu cu privire la acest imobil.
În ce privește expertiza grafoscopică, instanța o apreciază ca nefiind oportună la acest moment în raport de soluția adoptată și de criticile formulate în apel, care sunt îndreptate chiar împotriva măsurii dispuse de prima instanță, de respingere a acestei probe solicitate de reclamantă. O discutare la acest moment, în cadrul probatoriilor de încuviințat în apel, a acestei probe, ce a fost refuzată reclamantei în fața primei instanțe, această decizie influențând în bună măsură soluția adoptată asupra cererii de chemare în judecată, ar forța și o antepronunțare a instanței de apel asupra a o parte din criticile de apel.
În consecință, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului și asupra excepției invocate de C.N. ROMARM prin întâmpinare, aceea a lipsei calității sale procesuale pasive, excepție invocată și în fața instanței de fond, care însă a apreciat că nu mai este util a se pronunța asupra acesteia în raport de soluția adoptată.
Reprezentantul intimatei-pârâte C.N. ROMARM solicită admiterea excepției, considerând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, terenul aflându-se în proprietatea Filialei Uzina Mecanică București S.A.
Avocatul apelantei-reclamante solicită respingerea excepției, susținând că C.N. ROMARM are calitate procesuală pasivă, deoarece este sucursală a Grupului Industrial al Armatei, reorganizat, care a fost semnatar al protocolului din anul 1991.
Consideră că se justifică calitatea procesuală pasivă a C.N. ROMARM și pentru opozabilitatea hotărârii.
Reprezentantul intimatei C.N. ROMARM observă că susținerea părții adverse cu privire la opozabilitatea hotărârii nu poate fi acceptată, deoarece în atare situația ar trebui chemați în judecată toți acționarii, iar reprezentantul Filialei Uzina Mecanică București S.A. lasă instanța să aprecieze asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a C.N. ROMARM.
Avocatul apelantei-reclamante S.C. F. S.A. solicită, pe fond, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Ca un prim motiv, susține că instanța de fond nu a administrat probatoriul complet, respingând cererea de înscriere în fals, care este singura modalitate de clarificare a situației juridice a terenului în discuție. Reclamanta a formulat această cerere pentru că mult timp nu s-a cunoscut existența protocolului în două variante: una pentru suprafața de 11,80 ha – actul reclamantei iar cealaltă pentru 12,60 ha – în posesia intimatelor. Titlul pârâtelor este rezultatul unui fals material, astfel că proba solicitată este necesară pentru lămurirea situației.
Consideră că, în mod nelegal instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active, întrucât reclamanta deține terenul în baza art.20 din Legea nr.15/1990, a H.G. nr.1272/1990, acte normative care, coroborate, constituie titlul de proprietate; la momentul reorganizării, S.C. F. S.A. deținea cei 8.000 m.p.
La interpelarea instanței în legătură cu existența documentului depus la dosar de către intimata-pârâtă C.N. Romarm –Filiala Uzina Mecanică București, precizează că semnarea acestui înscris se datorează faptului că la conducerea societății s-au succedat mulți directori. De asemenea, arată că nu s-a cunoscut despre existența protocolului în cele două variante. În anul 2012 s-a aflat despre cel de-al doilea protocol, care viza o altă suprafață de teren, așa cum a arătat mai înainte. Crede că la momentul încheierii protocolului de predare – primire din anul 1991 a existat o percepție eronată asupra terenului.
Privitor la obținerea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 8.000 m.p., arată că acum nu se mai poate rezolva această problemă, deoarece pârâtele dețin suprafața respectivă, iar inițial, la momentul încheierii protocolului din anul 1991, nu se cunoștea exact ce suprafață deținea și s-a considerat că este vorba despre cele 11,80 ha menționate în act.
Cât privește celelalte terenuri deținute de S.C. F. S.A. arată că nu are cunoștință dacă sunt deținute în baza unui titlu de proprietate sau nu.
Consideră că lămurirea situației juridice ține de verificarea tuturor aspectelor privitoare la cine, cum și de ce a încheiat protocolul defăimat ca fals, ce a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate al părții adverse.
Solicită admiterea apelului și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxele de timbru.
Reprezentantul intimatei C.N. ROMARM solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Observă faptul că reclamanta face mereu referire la actul din 1991, fără a aminti de cele ulterioare, din 1998 de exemplu, prin care s-a stabilit clar suprafața de teren deținută, s-au încheiat procese verbale de vecinătate, toate actele fiind depuse la dosar.
Susține că reclamanta nu face dovada dreptului său de proprietate, în schimb probele administrate în cauză demonstrează dreptul pârâtei, fără nici un dubiu.
Reprezentantul intimatei-pârâte C.N. ROMARM – Filiala Uzina Mecanică București S.A. solicită, la rândul său, respingerea apelului ca nefondat, din toate probele administrate în cauză reieșind că aceasta deține un titlu valabil pentru imobilul aflat în litigiu, iar apelanta nu are un titlu pentru suprafața de teren pe care o revendică.
S.C. F. S.A. a obținut în anul 1997 un certificat de proprietate pentru suprafața de teren deținută, mai puțin cei 8.000 m.p., în schimb pârâta și-a întabulat dreptul asupra acestui teren în anul 2002, obținând titlul ca urmare a unor măsurători cadastrale, potrivit dovezilor aflate la filele 232, 233 din dosarul de fond. S,.C. F. S.A. a fost privatizată în anul 2003 și atunci s-a făcut evaluarea terenurilor. Actele și faptele reclamantei dovedesc că au recunoscut dreptul de proprietate al pârâtei, care deține atât actele cât și imobilul.
Depune la dosar concluzii scrise.
.. // ..
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la data de 02.02.2009 sub nr. de dosar_ reclamanta . solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ ROMARM FILIALA UZINA MECANICĂ și C. NAȚIONALĂ ROMARM, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului teren în suprafață de 8.000 mp. situat în București, . nr. 7-9, sector 3 înscris în Cartea Funciară nr. 4149, să fie obligată pârâta C. Națională Romarm Filiala Uzina Mecanică București SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 8.000 mp. situat în București, . nr. 7 - 9, sector 3 înscris în Cartea Funciară nr. 4149, să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr. 4149 a Municipiului București, sector 3 în sensul înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei acestui teren.
Capătul 1 de cerere a fost întemeiat pe prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, care reglementează acțiunea în constatare, obiectul acestui capăt de cerere fiind reprezentat de constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului .
Capătul 2 de cerere a fost întemeiat pe prevederile art. 112 din codul de procedură civilă raportat la art. 480 și urm. din Codul Civil având natura juridică a acțiunii în revendicare. Obiectul acestui capăt de cerere este reprezentat de revendicarea terenului în suprafață de 8.000 mp.
Cel de-al treilea capăt de cerere a fost întemeiat pe prevederile art. 36 din Legea nr. 71/1996 privind publicitatea imobiliară .
C. Națională Romarm - . a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar lipsa calității procesuale active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 26.05.2011 Tribunalul a admis excepția de netimbrare a primului capăt de cerere având ca obiect acțiunea în constatare, rămânând investit cu soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere având ca obiect revendicarea, astfel cum acesta a fost precizat la data de 15.07.2009.
La data de 23.06.2011 Tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 7720/4.10.2002, suspendând judecarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 6074/20.10.2011 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 7720/4.10.2002, sentința devenind irevocabilă prin respingerea recursului.
Judecata în fond s-a reluat la data de 27.09.2012 conform art. 245 din Codul de procedură civilă, termen la care reclamanta a arătat că înțelege să se înscrie în fals cu privire la protocolul încheiat între . M.Ap.N. - UM_ București care atesta faptul că s-a transferat din patrimoniul . patrimoniul UM_, printre altele, o suprafață de teren de 12,60 ha aferentă incintei FMGS, protocol care constituie parte integrantă din Protocolul general nr. S 245/24.04.1991. La același termen tribunalul a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei C. Națională Romarm.
Cererea privind înscrierea în fals a fost respinsă la termenul din 22.11.2012.
Prin sentința civilă nr. 2203 din 06.12.2012 Tribunalul București – Secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ ROMARM FILIALA UZINA MECANICĂ, și C. NAȚIONALĂ ROMARM, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, de principiu că, atunci când într-o cauză de revendicare, ambele părți invocă titluri de proprietate, în soluționarea acesteia se procedează la o comparație a titlurilor, dându-se efecte aceluia care este mai bine caracterizat. . acțiune se poate aplica și prezumția de proprietate decurgând din faptul posesiei, care prezintă relevanță din perspectiva principiului in pari causa, melior est causa possidentis, principiu care conduce la respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamantul care nu are posesia bunului, în ipoteza în care ambele părți prezintă titluri ce provin de la autori diferiți.
In speța dedusă judecății, a rezultat din actele dosarului, cu certitudine, că pârâtul stăpânește terenul revendicat în baza unui titlu de proprietate reprezentat de certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 7720/4.10.2002 eliberat de Ministerul Industriei și resurselor.
In privința reclamantei, aceasta nu prezintă un titlu de proprietate, susținând în motivarea cererii faptul că . predat către primitorul GRUPUL INDUSTRIAL AL ARMATEI R.A. „unele activități ce se derulau în comun”, „elementele patrimoniale cu reflectarea în activul și pasivul celor 2 părți”.
În acest sens reclamanta a precizat că Protocolul încheiat între aceasta și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE – UNITATEA MILITARĂ_ BUCUREȘTI, privind transferul suprafețelor de teren aferente incintelor F.M.G.S. și M. B. din folosința . folosința UM_, a vizat doar suprafața de 11,80 ha .
Reclamanta a arătat că deși terenul astfel transmis în folosința UM_ a fost în suprafață de numai 11,80 ha, în fapt UM 0265 și succesorii săi până în prezent și-au însușit și dețin o suprafață mai mare respectiv 12,60 ha. întabulată ca atare în CF 4149 inițial sub nr. cadastral 2052 unic pentru toată suprafața de 12,60 ha.
Terenul care formează obiectul prezentei acțiuni reprezintă diferența nelegal însușită și deținută de pârâta C. NAȚIONALĂ ROMARM FILIALA UZINA MECANICĂ BUCUREȘTI SA și autorii săi:
- de la suprafața de 12,60 ha., nelegal menționată în actele folosite de pârâte și autorii acestora la suprafața de 11,80 ha. - adevărata suprafață predată de reclamanta. Această diferență este de 8.000 mp. și a rămas din punct de vedere juridic în patrimoniul reclamantei, nefiind predată conform Protocolului de predare primire sus menționat.
In ceea ce privește cererea de înscriere în fals asupra protocolului încheiat între . M.Ap.N. - UM_ București care atestă faptul că s-a transferat din patrimoniul . patrimoniul UM_, printre altele, o suprafață de teren de 12,60 ha aferentă incintei FMGS, protocol care constituie parte integrantă din Protocolul general nr. S 245/24.04.1991, cererea a fost respinsă de tribunal în raport de două considerente.
Astfel, față de data depunerii la dosar a acestui document de către partea adversă, respectiv la 17. 03. 2009 tribunalul a apreciat că reclamanta a avut posibilitatea să studieze înscrisul și să-l conteste, or depunerea cererii de înscriere în fals la data de 27.09.2012 este inadmisibilă, înscrisul nefiind contestat la primul termen de la depunerea sa, fiind astfel considerat recunoscut. Pe de alta parte, Tribunalul a avut în vedere și faptul că protocolul depus de pârâtă la fila 99 în care se menționează suprafața de 12,60 ha, semnat de directorul general . și de acte întocmite ulterior, respectiv anexa din 28.09.1998 semnată de asemenea de directorul . care este menționată aceeași suprafață predată de 12,60 ha, ceea ce permite examinarea acțiunii prin analiza tuturor înscrisurilor, cererea de înscriere în fals nefiind utilă.
Sub aspectul calității procesuale active, Tribunalul a reținut că în baza art.112 pct.3 și pct.4 din Codul de procedură civilă, prin arătarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, reclamantul justifica îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calitatea procesuală activă și pasivă. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. In cazul particular al acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să dovedească faptul că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare. In cauza, Tribunalul a apreciat că această dovadă nu a fost făcută, reclamanta nedovedind titlul său de proprietate spre deosebire de pârâtă care a opus certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 7720/4.10.2002 eliberat de Ministerul Industriei și resurselor, dovedindu-și atât proprietatea cât și posesia asupra terenului, situație în care excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta urmează a fi admisă. Tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate, întrucât reclamantul este cel care trebuie să probeze pretențiile conform art. 1169 din Codul civil și nu expertul să stabilească cine deține titlu de proprietate, or în condițiile în care reclamanta nu a dovedit dreptul său, expertiză nu este utilă. Pe cale de consecință tribunalul a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
In cauza, reclamanta a susținut introducerea în proces a pârâtei C. Națională Romarm pe considerente de opozabilitate. Având în vedere însă admiterea excepției lipsei calității procesuale active, excepție care primează, Tribunalul a apreciat că nu se mai impune pronunțarea și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta S.C. F. S.A.
În motivarea apelului declarat, apelanta a reamintit istoricul litigiului de față și a precizat că, față de excepția lipsei calității procesuale active a sa, în formularea acțiunii în revendicare, excepție invocată de intimata pârâtă C.N. Romarm S.A. – Societatea Comercială Uzina Mecanică București și pe care instanța a unit-o cu fondul, a cerut să se administreze proba cu expertiza în specialitatea topografie prin care să se identifice terenul revendicat de 8.000 m.p., să se stabilească cine are posesia și cine are titlu de proprietate, ca și evoluția terenului în dispută.
Instanța, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând acțiunea pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada titlului de proprietate, spre deosebire de intimata pârâtă, care a opus certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.7720/4.10.2002, apreciind, totodată, că nu se impune efectuarea unei expertize topografice.
Considerentele hotărârii de primă instanță dovedesc greșita interpretare de către prima instanță a dispozițiilor legale cu privire la modul de soluționare a cererii de înscriere în fals și neadministrarea tuturor probelor necesare soluționării corecte a cauzei, în lipsa cărora instanța nu a avut posibilitatea unei analize în concret a elementelor acțiunii în revendicare.
Cu referire la respingerea cererii de înscriere în fals, s-a apreciat în mod greșit că această cerere este inadmisibilă, deoarece reclamanta trebuia să conteste înscrisul încă de la data depunerii acestuia la dosar de către pârâtă, respectiv 17.03.2009. Dispozițiile art.180 și urm. C.proc.civ. nu stabilesc un termen limită pentru formularea unei cereri de înscriere în fals, cerere care poate fi formulată oricând în fața instanței civile și care obligă instanța de a cerceta falsul prin orice mijloace de probă.
Apelanta justifică imposibilitatea contestării înscrisului depus de intimata pârâtă, de îndată ce înscrisul a fost depus la dosar, prin aceea că abia în cursul anului 2012 a descoperit că în propria arhivă mai există un exemplar a aceluiași înscris, în care este menționată o cu totul altă suprafață decât aceea din înscrisul înfățișat de intimata pârâtă. Declară că nu cunoaște pentru ce motiv înscrisul cu suprafața de 11,80 ha a fost ținut ascuns în arhiva S.C. F. S.A., însă este firesc și legitim ca actuala conduce a societății să întreprindă toate măsurile în vederea stabilirii realității și a recuperării unei suprafețe semnificative de teren de 8.000 m.p.
Cererea de înscriere în fals și cercetarea falsului de către instanța civilă constituie singura cale procedurală prin care reclamanta poate restabili situația juridică și cea patrimonială a acestui teren.
În plus, susține că a invocat că protocolul de predare a suprafeței de 12,60 ha este fals chiar în cadrul dosarului privind soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.7720/4.10.2002 emis de Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea pârâtei C.N. Romarm S.A. – Societatea Comercială Uzina Mecanică București.
Din compararea celor două înscrisuri, respectiv protocolul încheiat între S.C. F. S.A. și Ministerul Apărării Naționale – U.M._ București, care atestă transmiterea unei suprafețe de 11,80 ha (înscris deținut de către reclamantă) și exemplarul aceluiași înscris deținut de către pârâtă, care atestă transmiterea unei suprafețe de 12,60 ha, rezultă că este vorba despre două originale ale aceluiași act, dar care se referă, fiecare, la o suprafață de teren diferită, care ar fi fost transferată din patrimoniul S.C. F. S.A. în patrimoniul U.M._ București.
Apelanta declară că înțelege să conteste valabilitatea și legalitatea înscrisului prezentat și însușit de pârâta C.N. Romarm S.A. – Societatea Comercială Uzina Mecanică București, întrucât acesta nu poate fi constituit decât prin fraudă, având în vedere că apelanta nu a predat suprafața de 8.000 m.p. care a fost nelegal și nereal însușită de primitorul din 1990, situație ce a fost perpetuată prin succesorii acestuia.
La o simplă verificare prin comparare a celor două înscrisuri, se pot observa diferențe notabile de caligrafie, așezare în pagină a scrisului și anumite lipsuri ale unor detalii în unul din înscrisuri, în comparație cu celălalt, aspect ce îndreptățește pe apelantă să considere că titlul de proprietate exhibat de intimata pârâtă este rezultatul unui fals material în înscrisuri.
Motivul de nulitate care compromite validitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este falsul, așadar, un motiv de nulitate absolută ce nu poate fi acoperit, iar normele legale în vigoare ale dreptului pozitiv român nu pot fi înlăturate de la aplicare pe considerentul protejării circuitului civil. Securitatea circuitului civil nu este un argument care să protejeze ori să acopere consecințele unui fals material în înscrisuri.
În concluzie, față de toate aceste elemente, apelanta reclamantă susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.180 și urm. C.proc.civ și a refuzat să analizeze în concret, prin orice mijloace de probă, cele două înscrisuri exhibate de părți, respingând în mod eronat cererea de înscriere în fals, atât ca inadmisibilă, cât și ca neutilă cauzei.
Cu referire la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a apelantei, ca reclamant în acțiunea în revendicare, s-a arătat că obiectul revendicării în constituie terenul în suprafață de 8000 m.p., în raport de care reclamanta are calitatea de proprietar neposesor, titlul său de proprietate, în sensul de negotium, fiind rezultat din prevederile legale ale Legii nr.15/1990, H.G. nr.1272/1990 și Legii nr.31/1990, fără ca reclamanta să beneficieze și de un titlu de proprietate, în sensul de instrumentum. Cu referire la același imobil, pârâta C.N. Romarm S.A. – Societatea Comercială Uzina Mecanică București este titularul actual – aparent (nereal) al dreptului de proprietate.
Reclamanta a contestat valabilitatea titlului opus de această pârâtă, ca fiind constituit prin fraudă, motiv pentru care a solicitat instanței efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, care să identifice terenul revendicat, să stabilească cine are posesia, cine are titlu de proprietate și care a fost evoluția terenului.
În mod greșit, prima instanță a refuzat reclamantei singura probă care ar fi putut aduce lumină asupra tuturor acestor aspecte și asupra cărora planau motive certe de îndoială, tribunalul soluționând cauza pe baza unor simple înscrisuri depuse de părți, care au fost și contestate.
Astfel, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținut de pârâtă, cu referire la suprafața de 12,60 ha, dovedește că organul emitent nu a analizat la momentul eliberării acestuia dacă terenul litigios se afla în patrimoniul pârâtei, care este titlul de deținere în patrimoniu, obiectul de activitate al societății pârâte și maniera la care acest teren i-ar fi fost necesar pârâtei pentru desfășurarea activității.
Documentația depusă de intimata pârâtă în vederea obținerii certificatului a fost analizată în mod superficial de organul emitent, care nu a făcut verificări pentru a afla cu exactitate situația terenurilor, ci s-a rezumat la a constata o situație de fapt falsă, prezentată de intimata pârâtă.
În realitate, suprafața de 8000 m.p., reprezentând diferența dintre suprafața de 11,80 ha și aceea de 12,60 ha, nu a fost niciodată predată societății pârâte.
În drept, au fost invocate prevederile art.282 și urm., art.180 și urm. C.proc.civ.
În dovedirea apelului, apelanta reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică specialitate topografie și orice alte probe necesare cauzei.
La 3.04.2013 a formulat întâmpinare intimata pârâtă C.N. Romarm S.A., care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pentru aceleași considerente invocate și în fața primei instanțe și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La aceeași dată a formulat întâmpinare și intimata pârâtă C.N. Romarm S.A. – Societatea Comercială Uzina Mecanică București, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Ambele intimate pârâte au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din 28.05.2013, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei decizii, Curtea a respins ca neutilă cauzei proba cu expertiza în specialitatea topografie și a apreciat ca neoportună, față de criticile de apel formulate și de soluția adoptată în cauză de către prima instanță, încuviințarea unei probe cu expertiza grafoscopică asupra înscrisului Protocol încheiat între S.C. F. S.A. și Ministerul Apărării Naționale – U.M._ București, privitor la suprafața de teren de 12,60 ha.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de apel formulate, Curtea apreciază că apelul declarat este nefondat.
Pentru a aprecia astfel, Curtea are în vedere că prin cererea sa de chemare în judecată, reclamanta a pretins recunoașterea dreptului său de proprietate și restabilirea posesiei asupra terenului în suprafață de 8000 m.p. situat în București, ., nr.7-9, sector 3, teren despre care a susținut că nu l-a predat pârâtei U.M._ din cadrul Ministerului Apărării Naționale cu ocazia semnării Protocolului privind transferul suprafețelor de teren aferente incintelor F.M.G.S. și M. B. din folosința S.C. F. S.A. în folosința U.M._ București, care a vizat exclusiv transferul suprafeței de 11,80 ha. Însă U.M._ și succesorii săi și-ar fi însușit nelegal o suprafață mai mare, care măsoară 12,60 ha, diferența în plus deținută, de 8000 m.p., făcând obiectul prezentei revendicări și fiind identificată ca aflându-se în folosința pârâtei C.N. Romarm – Filiala Mecanică.
Această pârâtă nu a negat faptul stăpânirii unei suprafețe de 12,60 ha la adresa din ., nr.7-9, sector 3, însă a justificat această situație prin semnarea în anul 1998 a unei noi anexe la Protocol prin care se confirmă predarea suprafeței de teren de 12,60 ha, situată la adresa menționată. Susținerea pârâtei C.N. Romarm – Filiala Mecanică a fost în sensul că, predarea către antecesoarea sa U.M.B. (Uzina Mecanică București) a suprafeței suplimentare de teren, de aproximativ 8000 m.p., a fost în discuție chiar la data încheierii Protocolului general privind predarea-primirea elementelor patrimoniale încheiat la 1.04.1991, fiind consemnate punctele de vedere ale părților semnatare ale protocolului la capitolul II, care ulterior s-au conciliat și s-a convenit asupra predării către ea a unei suprafețe totale de 12,60 ha, după cum o atestă protocolul – anexă la Protocolul general (fila 99 dosar fond).
Protocolul – anexă înregistrat la nr.S 245/24.04.1991 (fila 100 dosar fond), nu a făcut decât să confirme și să întărească această realitate.
Această pârâtă a mai demonstrat că, pe baza acestor înscrisuri, la 4.10.2002, Ministerul Industriei și Resurselor a emis în favoarea sa certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată . nr.7720 (fila 276 dosar fond), prin care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate privată asupra unei suprafețe de 12,60 ha teren la adresa din ., nr.7-9, sector 3, București, în timp ce recurentei F. S.A. i-a fost emis la 2.06.1997, de către același minister, certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată ..03 nr.3376 pentru o suprafață de 911.603,37 m.p. (fila 240 dosar fond), în care nu este inclusă și suprafața revendicată.
Curtea mai reține că în fața primei instanțe, la termenul de judecată din 26.05.2011, reclamanta a contestat pe calea excepției de nelegalitate titlul de proprietate exhibat de către pârât C.N. Romarm – Filiala Uzina Mecanică București pentru aceleași considerații invocate în motivarea acțiunii în revendicare și că, așa cum o atestă înscrisurile aflate la filele 365-369 dosar fond, excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă ca inadmisibilă în mod irevocabil.
Abia ulterior acestui moment, respectiv la 27.09.2012, reclamanta a înțeles „să se înscrie în fals” împotriva înscrisului ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate deținut de această pârâtă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată ..03 nr.7720/4.10.2002, observând că între înscrisul pe care ea însăși l-a înfățișat, intitulat Protocol (fila 18 dosar fond) și cel prezentat de pârâta C.N. Romarm – Filiala Uzina Mecanică, având aceeași titulatură -, care se află depus la fila 99 dosar fond, există diferențe în ceea ce privește suprafața de teren la care fiecare se referă, ca și diferențe de caligrafie, așezare în pagină, alte lipsuri.
Respingând solicitarea apelantei reclamante de declanșare a procedurii verificării falsului, acuzat în legătură cu înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 99 dosar fond, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, relative la încuviințarea și administrarea probelor.
Este adevărat că dispozițiile art.180 și urm. din Codul de procedură civilă nu stabilesc un termen limită până la care se poate exercita procedura verificării falsului asupra unui înscris utilizat într-un litigiu anume ca probă, însă Curtea observă că, potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din 22.11.2012, prima instanță nu a respins această solicitare a reclamantei pentru motivul depășirii unui anumit termen ori moment procesual, ci pe considerente care vizează aprecierea asupra utilității probei, judecătorul fondului făcând trimitere la explicațiile oferite de pârâtă prin întâmpinarea depusă la 11.03.2009 și la existența protocolului semnat la 28.09.1998 și depus la fila 100 a dosarului de fond.
Potrivit dispozițiilor art.177 alin.1 C.proc.civ., acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura.
Ca și apelanta, Curtea consideră că faptul solicitării verificării de scripte ori a declanșării procedurii falsului nu este limitată în timp prin normele procedurale care le reglementează și nu ar putea conduce spre o soluție de respingere ca inadmisibile a acestora situația în care astfel de contestări s-ar realiza la orice alt moment procesual decât cel imediat următor depunerii la dosar a înscrisului vizat.
Cel mult, o astfel de conduită procesuală a părții care ar înțelege abia într-un târziu să recurgă la aceste proceduri, ar putea prezenta relevanță sub aspectul bunei ori relei credințe în exercitarea drepturilor procesuale.
Însă, ca și prima instanță, Curtea apreciază că declanșarea procedurii verificării de scripte – iar nu aceea a înscrierii în fals, cum s-a solicitat de către reclamantă, întrucât aceasta este specifică înscrisurilor autentice, din categoria cărora nu face parte și înscrisul vizat, aflat la fila 99 doar fond – nu era nici necesară și nici utilă cauzei.
Contrar susținerilor apelantei reclamante, această procedură nu constituie pentru ea singura cale procedurală prin care îi mai este deschisă calea restabilirii situației juridice și patrimoniale reale a acestui teren. Până a ajunge aici, ea trebuie să explice de o manieră coerentă, credibilă și rezonabilă cum a fost posibilă sau care este explicația semnării între părți, respectiv reclamanta și R.A. – A.A. Uzina Mecanică București – antecesoarea pârâtei C.N. Romarm –Filiala Uzina Mecanică București, a protocolului din 28.09.1998, cu valoare confirmativă, prin care se atestă că „suprafața de teren de 12,60 ha predată, precum și mijloacele fixe constituite din clădiri și utilaje se află la adresa ., nr.7-9, sector 3, București”.
Potrivit acestui înscris, el constituie un protocol – anexă la protocolul privind predarea-primirea elementelor patrimoniale înregistrat la nr.S245/24.04.1991, fiind în mod cert un document în legătură cu înscrisul „Protocol” aflat la fila 99 și a celui aflat la filele 91-98 dosar fond.
Curtea mai observă că, deși a negat în permanență faptul predării către antecesoarea pârâtei C.N. Romarm –Filiala Uzina Mecanică București a terenului în suprafață de 8.000 m.p. și, deși a contestat neîncetat legalitatea titlului de proprietate deținut de această pârâtă asupra terenului în suprafață de 12,60 ha situat la adresa menționată, reclamanta nu a oferit în fața primei instanțe nici o explicație în legătură cu protocolul confirmativ din 28.09.1998.
Chemată să dea explicații asupra acestui document de către instanța de apel, apelanta reclamantă a pus existența acestuia pe seama actelor juridice semnate de diverse persoane care s-au succedat în timp la conducerea S.C. F. S.A.
Or, Curtea apreciază că și în ipoteza teoretică cea mai favorabilă a confirmării contrafacerii înscrisului aflat la fila 99 dosar fond, dreptul de proprietate al intimatei pârâte C.N. Romarm –Filiala Uzina Mecanică București, ca și posesia acesteia exercitată asupra imobilului în litigiu tot ar avea o bază legală suficientă, întemeiată pe protocolul din 28.09.1998 – act juridic valabil, necontestat de reclamantă și opozabil acesteia cu forță de lege (art.969 C.civ.), ca parte a acestuia – unit cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată . nr.7720/4.10.2002.
Chiar dacă, cum s-a arătat deja, protocolul semnat între părți la 28.09.1998, are rolul și valoarea unui act juridic confirmativ, fiind pus prin voința părților semnatare în legătură cu protocolul general înregistrat sub nr.S245/24.04.1991 și cu protocolul anexă la acesta (fila 99), această valoare nu ar fi știrbită nici în ipoteza teoretică a demonstrării contrafacerii protocolului anexă de la fila 99, el păstrându-și rolul confirmativ cel puțin al unei situații de fapt petrecute anterior între părți, respectiv aceea a predării folosinței asupra unui teren de 12,60 ha, împrejurare suficientă pentru a sta la baza obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată . nr.7720/4.10.2002 în condiții de legalitate, în temeiul H.G. nr.834/1990 și a prevederilor art.20 din Legea nr.15/1990, prin care s-a recunoscut de către stat un drept de proprietate privată asupra tuturor bunurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale înființate prin reorganizarea fostelor întreprinderi socialiste.
Așadar, Curtea concluzionează că procedura verificării falsului acuzat cu privire la înscrisul probator aflat la fila 99 dosar fond era inutilă cauzei deoarece nu avea aptitudinea de a modifica ipotezele de analiză ale acțiunii pendinte.
Consecința acestei dezlegări este aceea a aprecierii ca fiind corectă concluzia primei instanțe asupra neprobării de către reclamantă a calității sale procesuale active, dovedindu-se că în acest demers pe care l-a inițiat, reclamantei nu îi lipsește doar posesia terenului în dispută, ci și un titlu de proprietate care să-i justifice apartenența la patrimoniul său, ca și necesitatea recunoașterii dreptului și protejării sale pe calea acțiunii în revendicare.
În mod corect a fost respinsă ca neutilă cauzei și proba cu expertiza topografică ce avea să lămurească, în opinia apelantei, cine are posesia, cine are titlu de proprietate și care a fost evoluția acestui teren, vrând reclamanta să se refere probabil la istoricul imobilului.
Desigur, în mod just a arătat judecătorul fondului că nu expertul este cel care trebuie să răspundă acestor întrebări, Curtea observând că ipoteza afirmată a litigiului, ce nu a fost nici un moment contestată de părțile cu interese contrarii, a fost aceea că reclamanta urmărește recunoașterea dreptului și redobândirea posesiei asupra celor 8.000 m.p. care în prezent sunt în posesia pârâtei C.N. Romarm –Filiala Uzina Mecanică București . Pe parcursul evoluției litigiului, pârâta a și exhibat un titlu asupra terenului revendicat.
Prin urmare, și intervenția unui expert topograf era inutilă soluționării cauzei, nefiind necesară lămurirea aspectelor privitoare la cine exercită posesia sau determinarea locului situării terenului, de vreme ce acestea nu erau contestate, iar contradicția dintre părți nu se regăsește în starea ori situația de fapt a bunului.
De altfel, datele necontestate ale speței rezumă litigiul la rezolvarea unei probleme de drept, respectiv cea a verificării apartenenței dreptului de proprietate asupra bunului litigios, instanța de judecată fiind singura abilitată să determine cui aparține dreptul de proprietate și, în măsura necesarului, să urmărească anume care a fost evoluția ori istoricul juridic al terenului, astfel de atribuții nefiind cele ale unui expert topograf.
Or, făcând aceste verificări și determinări, în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât reclamanta nu deține nici un titlu asupra bunului revendicat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va menține sentința apelată și va respinge ca nefondat apelul declarat. Dată fiind această împrejurare și în lipsa unui cadru legal în apel, Curtea nu se va mai pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte C.N. Romarm – excepție de altfel întemeiată, întrucât această parte nu deține nici titlul și nici posesia imobilului în litigiu – căci ar însemna ca soluția din excepție să o inducă pe aceea formală, pe fond, a admiterii apelului declarat, strict din considerente procedurale, deși, cum s-a argumentat, acesta este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. F. S.A., cu sediul ales la S.C.A. Z., R., P., în București, Plantelor nr. 12, sector 2, împotriva sentinței civile nr.2203 din 06.12.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. NAȚIONALĂ ROMARM - FILIALA UZINA MECANICĂ BUCUREȘTI S.A., cu sediul în București, . nr. 7 - 9, sector 3 și C. NAȚIONALĂ ROMARM, cu sediul în București, . B, sector 6, ca nefondat.
Cu drept de recurs, 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
L. D. S. G. P. E. C.
Red. LD
Tehored. LD/B.I.
5 ex./16.07.2013
TB – S. a III-a civ. - T. S.
| ← Succesiune. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
