Acţiune oblică. Decizia nr. 2016/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2016/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 104/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. A/2016
Ședința publică din data de 16.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR: Z. D.
JUDECĂTOR: G. D. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții pârâți N. D., cu domiciliul ales la caV. B. Grabowski în București, .. 16, ..2, ., sector 3, Hamid Reza, S. A. V. și F. I., cu domiciliul ales în B. ., ., împotriva sentinței civile nr. 816/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A., domiciliat în București, .. 93, ., sector 3 și intimații pârâți P. M. București prin Primarul General și M. București prin Primarul General, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, T. A., T. K. și S. A., toți cu domiciliul ales la SCA Drakopoulos și Asociații în București, .. 7, sector 2, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.02.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 09.02.2016 și apoi la 16.02.2016, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 07.03.2013 sub nr._ , reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâții P. M. București, prin Primar General, și M. București, prin Primar General, N. D., T. A., T. K. și S. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul din partea pârâtei P. M. București de a emite deciziile ori dispozițiile, după caz, în dosarele având ca obiect "notificare în baza Legii nr. 10/2001", notificări având ca obiect revendicarea unor cote indivize din imobilul situat în municipiul București, ., înregistrate astfel: notificarea înregistrată sub nr. 1153/03.08.2001, obiectul dosarului administrativ nr._/03.08.2001 – formulată de pârâta N. D.; notificarea înregistrată sub nr. 3473/14.11.2001, obiect al dosarului administrativ nr._/03.04.2007 – formulată de pârâții T. A., T. K. și S. A., obligarea pârâților P. M. București, prin Primarul General și M. București, prin Primarul General, să emită deciziile ori dispozițiile în baza Legii nr. 10/2001, după caz, în dosarele identificate mai sus, precum și la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este titular al dreptului de proprietate asupra unei cote indivize de 7,5/27 din imobilul situat în București, ., conform Dispoziției nr._/29.10.2012 emise de P. M. București, potrivit titlului executoriu constând din sentința civilă nr. 2235/14.12.2011 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, dată în dosarul civil nr. 8._ al acestei instanțe.
Potrivit sentinței civile nr. 2235/14.12.2011, ieșirea din indiviziune este consecutivă soluționării tuturor notificărilor asupra imobilului situat în ..
Reclamantul a mai arătat că P. M. București este pasivă în soluționarea acestor notificări, pasivitate manifestată timp de 12 ani și care determină imposibilitatea sa de a sista starea de indiviziune.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, reclamantul a arătat că este dată de calitatea de proprietar în indiviziune asupra imobilului, având cota de 7,5/27 împreună cu coindivizarul M. București.
C. de 19,5/27 aparține în proprietate pârâtului M. București ex lege, în temeiul Legii nr. 213/1998 – adică aparține proprietății private a unității administrativ-teritoriale M. București, față de care se va impune sistarea stării de indiviziune.
Cu privire la natura juridică a acțiunii promovate, reclamantul a arătat că este o acțiune oblică, definită ca fiind acea acțiune prin care creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, înțelegând să uzeze de această acțiune în contra debitorilor săi, pârâții P. M. București și M. București, obligarea de a soluționa notificările pârâtelor N. D., T. A., T. K. și S. A., obligarea de a sista starea de indiviziune cu el, reclamantul, acțiune strict dependentă și consecutivă operațiunii de la punctul anterior.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1560 Noul Cod Civil.
În ședința publică de la data de 17.10.2013 tribunalul a dispus citarea pârâților persoane fizice în condițiile art. 167 Cod procedură civilă.
P. întâmpinarea depusă, pârâtele N. D., Triantoupoulous A., Triantoupoulous K. și S. A. prin curator, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pentru următoarele motive și argumente:
Cererea de chemare în judecată este prematur formulată, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 165/2013, respectiv art. 33, care impune entităților investite de Legea nr. 10/2001, să soluționeze cererile/notificările persoanelor care se considera îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii, în termen de 12, 24, sau 36 luni, funcție de volumul cererilor nesoluționate până în prezent, iar termenele precizate, încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.
Totodată, au invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului având în vedere petitul cererii de chemare în judecată.
Din conținutul acțiunii rezultă că parații au deținut o cotă indiviză din imobilul situat în București, . sector 3, însă până la stabilirea de către entitatea competentă a calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură a cotei indivize pentru pârâți și emiterea dispoziției de restituire în natură, nu se poate vorbi de un raport juridic între reclamant și acești pârâți, care să confere calitate procesuală activă reclamantului. Mai mult, reclamantul nu a solicitat să se constate de către instanță, calitatea pârâților de persoane îndreptățite la restituire, chiar dacă acesta justifică un interes, respectiv ieșirea din indiviziune, care presupune soluționarea notificărilor în discuție.
În soluționarea excepției au solicitat a se avea în vedere faptul că titularul acțiunii în justiție având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtei P. M. București, de a soluționa notificările și de a constata calitatea de persoane îndreptățite la restituire în natură sau măsuri reparatorii nu pot fi decât titularii notificărilor, nicidecum alte persoane, chiar și în ipoteza în care acestora din urmă li s-a recunoscut judiciar un drept de proprietate, asupra unei cote indivize din imobilul asupra căruia se dorește sistarea indiviziunii. Altfel spus, calitate procesuală activă, în acțiunile în justiție cu obiectul precizat mai sus, nu poate avea decât persoana care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 și care se consideră persoană îndreptățită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii.
În ședința publică de la data de 17.04.2014, pârâtele N. D., Triantoupoulous A., Triantoupoulous K. și S. A. au învederat că nu mai susțin excepția lipsei calității procesuale active.
În ședința publică de la data de 17.04.2014, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară formulată de pârâtele Triantopulous K. și Triantopulous A., pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Împotriva acestei soluții nu a fost formulată cale de atac.
P. sentința civilă nr. 816 din 19.06.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilăa admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. București prin Primar General, M. București prin Primar General, N. D., Triantopoulus A., T. K. și S. A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, examinând cu prioritate, în raport de 248 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiile art. 32 alin. 1 litera b) Cod procedură civilă, calitatea procesuală constituie una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, reprezentând conform art. 36 Cod procedură civilă, identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios.
Așa fiind, calitatea procesuală activă presupune existența identității între reclamant și titularul dreptului subiectiv civil din raportul juridic dedus judecății.
În prezenta cauză, tribunalul a avut în vedere, astfel cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată și lămuririle aduse de reclamant în ședința publică de la data de 19.06.2014, că acesta nu solicită soluționarea pe fond a notificărilor, ci obligarea Primăriei M. București la emiterea unei dispoziții în vederea ieșirea din indiviziune.
Reținând că natura juridică a cererii de chemare în judecată este acțiunea oblică, astfel cum a susținut în mod constant reclamantul, tribunalul a examinat din această perspectivă, legitimarea procesuală activă în cauză.
Potrivit art. 1560 alin. 1 Cod civil, creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
P. urmare, din textul legal evocat se desprinde concluzia că titularul acțiunii oblice este acel creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului său.
Verificând această condiție prin raportare la reclamantul din prezenta cauză și motivele invocate de acesta în susținerea legitimării sale procesuale active, tribunalul a constatat că ea nu este realizată.
Astfel, faptul că reclamantul este titular al unei cote de 7,5/27 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . sector 3, nu îi conferă acestuia calitatea de creditor al pârâtului M. București, în sensul art. 1560 alin. 1 din Codul civil.
Împrejurarea că reclamantul nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune nu îi justifică acestuia legitimarea procesuală activă în cauză, calitatea de coindivizar la acest moment a M. București, nefiind de natură a-l transforma pe acesta din urmă în debitor al reclamantului.
Nesoluționarea notificărilor formulate de pârâtele N. D., Triantoupoulous A., Triantoupoulous K. și S. A., pentru restul imobilului, nu determină în patrimoniul reclamantului existența unei creanțe certe, lichide și exigibile care să justifice calitatea sa de a acționa pe calea acțiunii oblice, calitatea de coindivizar și interesul său de solicita ieșirea din indiviziune neavând o asemenea semnificație.
Așa fiind, față de toate argumentele expuse, văzând și dispozițiile art. 32 alin. 1 și art. 36 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel pârâta N. D., S. A. V. și F. I., care au susținut următoarele:
Reclamantul inițial B. A. era titular al dreptului de proprietate asupra unei cote indivize de 7,5/27 din imobilul situat în București, ., conform Dispoziției nr._ din 29.10.2012 emise de P. M. București, potrivit titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2235 din 14.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul civil nr._ .
În prezent, intimatele S. A. V. și F. I. au preluat calitatea procesuală activă de la reclamantul inițial B. A., prin Tranzacția autentificată sub nr. 1903 din 19.12.2014 la BNPA M. M., C. M. și I.-R. M..
Și-au înscris dreptul în cartea funciară și, ca urmare, dețin dreptul de proprietate asupra cotei de 7,50/27 din imobilul situat în municipiul București, ., sector 3 – partea nevândută în baza Legii nr. 112/1995, compus din: teren de 300,6 mp înscris în CF nr._ București – Sector 3, nr. cadastral_ și construcție înscrisă în CF nr._-CI-U2 București – Sector 3, nr. cadastral_-CI-U2, având regim de înălțime de S+P+1E+M cu o suprafață utilă de 400,27 mp din care: intimata: S. A. V. deține 40 % și intimata: F. I. deține 60%.
Potrivit sentinței civile nr. 2235/14.12.2011 (din care rezultă dreptul de proprietate), intrată în puterea de lucru judecat, ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil nu poate fi decât consecutivă soluționării tuturor notificărilor asupra imobilului situat în . – fila 8 din hotărârea judecătorească.
Întregul imobil este notificat în baza Legii nr. 10/2001, arată apelanta-pârâtă, una dintre notificări aparținându-i, dar firește, este interesată, la rândul său, de soluționarea ambelor notificări.
P. M. București este pasivă în soluționarea acestor notificări, pasivitate manifestată timp de 14 ani.
Pasivitatea acestei instituții determină imposibilitatea intimatelor 6 și 7 de a sista starea de indiviziune. Or, este îndeobște cunoscut că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Apelanta-pârâtă arată că prin sentința civilă nr. 816 din 19.06.2014, Tribunalul București a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul inițial B. A., ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, instanța reținând că nu sunt întrunite cerințele acțiunii oblice, respectiv ale art. 1560 alin. 1 Cod civil, în sensul în care reclamantul nu are calitate de creditor al Primăriei M. București ori al M. București pentru că nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă contra acestora. De aceea, el nu poate fi titularul unei acțiuni oblice.
Apelanta-pârâtă critică soluția tribunalului și argumentele acestuia considerându-le netemeinice și nelegale, după cum urmează:
Instanța a analizat stricto senso calitatea de creditor a reclamantului, așa încât, nu a identificat în persoana reclamantului o creanță certă și exigibilă contra pârâților P. M. București și M. București.
În sens contrar, analizând natura dreptului său de a ieși din indiviziune, arată că, pornind de la textul art. 1143 alin. 1 teza întâi Cod civil: "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", rezultă că fiecare coindivizar este/poate fi obligat față de oricare dintre ceilalți coindivizari să iasă din indiviziune.
Rezulta, așadar, că: fiecare coindivizar este titularul dreptului de a ieși din indiviziune față de oricare dintre ceilalți coindivizari; fiecare coindivizar este titularul obligației de a ieși din indiviziune față de oricare dintre ceilalți coindivizari.
În concret:
I. co-indivizarul UAT M. București este: titularul obligației de a ieși din indiviziune față de intimatele 6 și 7;
II. intimatele 6 și 7, coindivizare cu UAT M. București sunt titularele dreptului de a ieși din indiviziune față de oricare dintre ceilalți coindivizari.
Acesta este un drept de creanță, iar doctrina juridică face distincție între drepturile reale și dreptul de creanță.
Dreptul de creanță este definit ca fiind un drept civil, de care beneficiază o persoană care este subiect într-un raport juridic de obligație, denumită creditor, de a pretinde celeilalte părți, denumită debitor, îndeplinirea obligației acesteia.
1. Dreptul de creanță presupune un raport juridic între subiectul activ determinat sau cel puțin determinabil, denumit creditor, și subiectul pasiv, denumit debitor.
2. În conținutul dreptului de creanță vom găsi întotdeauna dreptul subiectului activ – creditorul – de a pretinde subiectului pasiv – debitorul – să dea, să facă sau să nu facă ceva. De aceea, se spune că drepturile de creanță sunt relative, adică opozabile inter partes.
El nu este nicidecum un drept real, ci unul de creanță.
Este evident că instanța de fond a calificat greșit dreptul reclamantului inițial. Așa cum se observă, deși reține că nu este un drept de creanță, nici nu îl încadrează ca fiind un drept real.
Pur și simplu, instanța a procedat în mod nelegal atunci când a exclus dreptul proprietarului copartajant de a cere partajul din categoria drepturilor de creanță.
Acest drept este unul de creanță, și anume, de a face (de a face imparțiala, de a face partajul, de a împărți material bunul, de a-l diviza, de a-l transforma din bun indiviz în bun diviz).
În drept, invocă dispozițiile art. 466 și urm. și art. 480 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
În baza art. 480 alin. 3 teza a I din Noul Cod de procedură civilă, solicită judecarea fondului procesului de către instanța de apel.
Intimații nu au formulat întâmpinare pentru a combate susținerile din cuprinsul motivelor de apel.
În calea de atac a apelului, nu a fost solicitat și nici încuviințat vreun mijloc de probă, în raport de dispozițiile art. 254 din Codul de procedură civilă.
Analizând apelul declarat din prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 477-478 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În primul rând, Curtea învederează că acțiunea promovată trebuie analizată din prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, având în vedere că scopul promovării prezentei acțiunii constă în obligarea M. București prin Primar General să soluționeze notificările formulate în conformitate cu 26 din Legea nr. 10/2001.
În această situație, calitatea procesuală activă a reclamantului B. A. trebuia cercetată din prima dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a obiectului cererii de chemare în judecată.
În cauza de față, se constată că pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatori, în temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în M. București, ., trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, poziția 4916, au fost formulate 3 notificări de către moștenitorii coproprietarilor bunului naționalizat.
Astfel, notificarea nr. 1039/17.07.2001 și nr. 1040/17.07.2001 de către autoarea lui reclamantului B. A., notificarea înregistrată sub nr. 1153/03.08.2001 formulată de pârâta N. D., care formează obiectul dosarului administrativ nr._/03.08.2001 și notificarea înregistrată sub nr. 3473/14.11.2001 formulată de pârâții T. A., T. K. și S. A., obiect al dosarului administrativ nr._/03.04.2007.
Notificarea înregistrată sub nr. 1153/03.08.2001 formulată de pârâta N. D. și notificarea înregistrată sub nr. 3473/14.11.2001 formulată de pârâții T. A., T. K. și S. A. nu fost soluționate de M. București prin Primar General, în schimb notificările nr. 1039/17.07.2001 și nr. 1040/17.07.2001 au fost soluționate prin dispoziția nr._/29.10.2012, prin care s-a restituit în natură cota de 7,5/27 din dreptul de proprietate asupra imobilului notificat.
Curtea arată că potrivit „art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 - (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun”. De asemenea, potrivit Normelor de punere în aplicare a dispozițiilor legale menționate „ în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. În cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieși din indiviziune pe calea dreptului comun”.
Având în vedere normele juridice incidente în cauză, Curtea învederează că legiuitorul a stabilit obligația unității notificate să soluționeze în același timp notificările tuturor coproprietarilor imobilului preluat abuziv, în vederea finalizării situației juridice a acestora.
Potrivit art. 36 din Noul Cod de procedură civilă „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
În cadrul raportului juridic născut ca efect al depunerii notificărilor de către moștenitorii foștilor proprietari, toți notificatorii au calitate procesuală activă pentru lămurirea situației juridice a imobilului preluat abuziv prin soluționarea tuturor notificărilor depuse de către persoanele îndreptățite.
Pe cale de consecință, având în vedere specificul raportului juridic dedus judecății și interesul fiecăreia dintre persoanele îndreptățite de a se clarifica situația juridică a imobilului a cărei restituire se solicită, Curtea învederează că reclamantul B. A. are calitate procesuală activă de a pretinde M. București prin Primar General să soluționeze și notificările depuse de ceilalți coproprietari.
În raport de considerentele expuse, se constată că Tribunalul București a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active reclamantului B. A., cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 coroborate cu art. 36 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în conformitate cu art. 480 alin. (3), va anula în tot sentința civilă nr. 816/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, va respinge, ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. A. și va judeca procesului evocând fondul.
În ceea ce privește evocarea fondului, Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2001, au fost înregistrate notificările depuse de N. D., pârâții T. A., T. K. și S. A. cu privire la restituirea în natură pe cote părți a imobilului situat în București, ., sector 3, naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Pârâtul M. București nu a respectat termenul imperativ de 60 de zile de la data solicitării emiterii dispoziției prevăzut de art. 25 alin. 1 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, și nu a emis dispoziția în termenul de 60 de zile de la data depunerii adresei de solicitare și a declarației că nu mai sunt alte acte de depus, respectiv 22.03.2011. Pârâtul avea obligația înlăuntrul acestui termen să-i fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de depunerea și a altor probe.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată, începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzute de art. 22 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea.
Deși, inițial nu s-a prevăzut nicio altă obligație în sarcina unității deținătoare de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 și ulterior prin HG nr. 250/2007, au instituit pentru unitatea deținătoare, la pct. 25.1, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Sesizarea instanței s-a datorat atitudinii culpabile a primarului care, învestit cu notificare în anul 2001 nu a procedat la soluționarea acesteia, nesocotind flagrant dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, fiind astfel în culpă cu nesoluționarea notificării pe o perioadă care depășește cu mult durata oricărui termen rezonabil.
În concluzie, se constată că pârâtul M. București nu a îndeplinit obligația legală de a face, respectiv de a emite dispoziția, prevăzută în art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Curtea va avea în vedere decizia în interesul legii nr. XX/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, stabilește că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.
Pentru motivele expuse, ținând cont de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 480 din Noul Cod de procedură civilă va admite acțiunea formulată de către reclamantul B. A. și va obliga pe M. București prin Primar General să soluționeze pe fond notificările nr. 1153/03.08.2001 ce formează obiectul dosarului administrativ nr._/03.08.2001 și notificarea nr. 3473/14.11.2001, obiect al dosarului administrativ nr._/03.04.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți N. D., cu domiciliul ales la caV. B. Grabowski în București, .. 16, ..2, ., sector 3, Hamid Reza, S. A. V. și F. I., cu domiciliul ales în B. ., ., împotriva sentinței civile nr. 816/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A., domiciliat în București, .. 93, ., sector 3 și intimații pârâți P. M. București prin Primarul General și M. București prin Primarul General, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, T. A., T. K. și S. A., toți cu domiciliul ales la SCA Drakopoulos și Asociații în București, .. 7, sector 2
Anulează în tot sentința civilă nr. 816/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ .
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. A..
Admite acțiunea.
Obligă pe M. București prin Primar General să soluționeze pe fond notificarea nr. 1153/03.08.2001 și notificarea nr. 3473/14.11.2001.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Z. D. F. G. S. V.
Red. DZ
Tehnored. DZ/PS 10 ex.
Jud. fond: E. P.-J.
| ← Succesiune. Decizia nr. 135/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 127/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
