Anulare act. Decizia nr. 154/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 154/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 154 R /2016
Ședința publică din data de 16.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: G. D. F.
JUDECĂTOR: M. D. L.
JUDECĂTOR: Z. D.
GREFIER: V. S.
Pe rol soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorul D. E. D. și de contestatorii M. P. și M. M. R. M., împotriva deciziei civile nr. 1059/14.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. C. D. personal și în calitate de moștenitor al defunctului S. C., P. R., M. București prin Primarul General, . și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul D. E. D. personal, intimatul I. C. D. personal și contestatorii M. P. și M. M. R. M. reprezentați de avocat Ș. V., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații P. R., M. București prin Primarul General, . și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul contestatorilor M. P. și M. M. R. M. arată că este lipsă de procedură cu intimatul ., având în vedere că acesta nu a fost citat pe ..
După deliberare, Curtea constată că în mod oficial sediul intimatul . figurează în ., sector 1, iar în condițiile art. 98 C.pr.civ. o schimbare de domiciliu nu poate fi luată în considerare decât în măsura în care este adusă la cunoștința instanței, iar această modificare de sediu nu a fost adusă la cunoștința instanței și nici măcar nu este oficială, astfel încât pentru acest termen procedura de citare cu intimatul . este legal îndeplinită.
Curtea pune în discuția părților aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă sau a noului Cod de procedură civilă în soluționarea contestațiilor în anulare, pune în discuție cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul D. E. D. dacă se invocă prin aceasta motive care să constituie conform Codului de procedură civilă motive de contestație în anulare și sub acest aspect admisibilitatea motivelor invocate.
În ce privește contestația în anulare formulată de contestatorii M. P. și M. M. R. M., Curtea pune în discuție admisibilitatea invocării motivelor de contestație în anulare referitoare la necercetarea unui motiv de recurs si a unei cereri de recurs, aceasta în raport de obiectul contestației în anulare, care îl constituie o hotarare pronuntata . revizuire și pune în discuție și fondul contestațiilor în anulare.
Contestatorul D. E. D. personal consideră că este admisibilă contestația în anulare pe care a formulat-o, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 503 alin. 2 și 4 N.C.P.C.
Pe fond solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, iar pe cale de consecință să se caseze decizia civilă nr. 1059/14.10.2015, pronunțată în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatorilor M. P. și M. M. R. M. arată că din motivele contestației în anulare reies textele de lege invocate. Solicită a se avea în vedere ca temei juridic și prevederile vechiului Cod de procedură civilă, doar în ipoteza în care s-ar califica această revizuire ca revizuirea unei hotărâri pronunțate în regimul vechiului Cod de procedură civilă.
Să se constate că textele prevăzute în vechiul Cod de procedură civilă, în materia revizuirii și a contestației în anulare, sunt identic preluate în noul Cod de procedură civilă, astfel că nu există nici o incompatibilitate între aplicarea acestora și aplicarea textului nou.
Precizează că cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată, prin ignorarea celor două motive invocate, referitoare la necercetarea aspectelor prezentate de ei și pe o eroare materială, comisă de instanță, care a respins cererea de revizuire ca tardivă pe o prezumție. Consideră că magistrații care au pronunțat această hotărâre nu puteau face o asemenea afirmație. La data de 19 august a fost primul moment în care au consultat dosarul, cu aprobarea președintelui de secție, căreia i s-a adus la cunoștință că au interesul de a verifica aceste documente. Să se constate că în dosarul soluționat de Curtea de Apel București – Secția IX a Civilă, la data de 27 februarie, intimatul I. C. D. a susținut că nu este el proprietar. Pentru prima dată au aflat că I. C. D. nu este proprietarul imobilului.
Solicită ca hotărârea să fie ancorată pe probe reale și nu pe prezumții. Să se constate că au dovedit care este momentul la care au obținut aceste înscrisuri noi în cererea de revizuire, lucru care nu poate fi contestat.
Pe fond, arată că nu se poate să rămână în picioare o hotărâre judecătorească, pronunțată în anul 2007, care este bazată pe minciună și prin inducerea în eroare a instanței de către intimatul I. C. D.. Consideră că nu se poate valida și menține un fals. Pentru aceste motive solicită admiterea contestației în anulare.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul I. C. D. personal arată că în cauză contestatorii își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și 4 N.C.P.C. având în vedere că părții adverse nu i-a convenit decizia pronunțată pe cererea de revizuire a formulat contestația în anulare, prin care se fac afirmații rău voitoare și calomnioase. Să se constate că pe parcursul soluționării cererii de revizuire, contestatorii nu au prezentat nici un document.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestațiilor în anulare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 472/25.01.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a admis acțiunea formulata de reclamantii I. D. C., I. A. și S. C. in contradictoriu cu paratii M. P., M. M. –R.-M., P. R., D. E. D., Consiliul General al Municipiului București și ., constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2919/_/17.01.1997 (cumpărător P. R.), nr. 3205/_/27.01.1997 (cumpărători M. P. și M. M. R.-M.) și nr. 3787/_/24.03.1997 (cumpărători D. I. și D. Eugeniu, prin succesor D. E. D.).
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului pârâților prin decizia civilă nr. 307/6.06.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă și irevocabila prin respingerea recursului formulat de aceiași pârâți prin decizia nr. 2566/ 18.11.2003 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 1543/18.2.2004, revizuenții M. P., M. M. R.-M. și D. E. D. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 472/25.01.2002 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 589/24.01.2005, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire ca și excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată. S-au admis cererile de revizuire conexe și drept urmare, s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 472/25.01.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 București, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de I. D. C., I. A. și S. C., în contradictoriu cu M. P., M. M. R.-M., D. E. D., Consiliul General al Municipiului București, P. R. și ., ca fiind promovată de persoane care nu justifică un interes; s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de P. R. împotriva Ministerul Finanțelor Publice ca și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți; s-au menținut celelalte dispoziții consemnate în dispozitivul sentinței civile nr. 472/2002 al Judecătoriei sector 1, iar intimații I. D. C., I. A. și S. C. au fost obligați la 588.000 lei cheltuieli de judecată revizuentului P. R. și la 88.000 lei, revizuenților M. P., M. M. R.-M. și D. E. D.; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de revizuenții M. P., M. M. R.-M. și D. E. D. privind obligarea intimaților la plata contravalorii onorariului de avocat.
Prin decizia nr. 607/4.04.2006, Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate impotriva acestei sentinte de I. D. C., S. C., M. P., M. M. R.-M. si D. E. D., respingând atât cererile apelanților revizuenți cât și a apelanților intimați de plată a cheltuielilor de judecată și dispunând obligarea apelanților intimați I. D. C. și S. C. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. R..
Prin decizia civilă nr.202 R/22.03.2007, Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a admis recursul formulat de recurenții intimați I. C. D. și S. C. impotriva deciziei nr. 607/4.04.2006, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a admis apelul formulat de intimații I. C. D. și S. C., a schimbat în tot sentința civilă nr. 589/24.01.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București și în consecință a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței 472/ 25.01.2002 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/1998.
Împotriva deciziei civile nr.202 R/22.03.2007 au formulat cerere de revizuire revizuenții M. M. R.-M., M. P. și D. E. D., întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod de procedură civilă.
In motivarea cererii de revizuire s-au sustinut, in esenta, urmatoarele:
In dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București Secția V-a Civilă există înscrisuri noi, de a căror existență și conținut au luat cunoștință la data de 19 august 2014 (împrejurare ce rezultă din cererea de consultare, dosar care a sosit imediat la arhiva tribunalului, după redactarea sentinței civile nr.441 din 07.04.2014 - filele 310-314 dosar, vol.2).
Cum originalele acestor acte se află în dosarul nr. 31._ – revizuenții arată că vor indica doar numărul paginii la care se află documentul menționat – solicitând instanței aducerea acestui dosar - spre a fi consultat de toate părțile și a se verifica susținerile lor.
Pricina vizează imobilul din București, sectorul 1, .. 30 - pentru care - loanovici D. C., loanovici A. și S. C. (ce se pretind a fi unicii succesori ai foștilor proprietari - fila 5/191 decizia civilă nr.202/R/2007-au formulat o acțiune de revendicare soluționată de Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr._ din 09 septembrie 1997, dosar nr.5107/1997, definitivă prin neapelare - dar ulterior desființată prin admiterea cererii de revizuire formulată de pârâtul Consiliul General al Municipiului București – decizia civilă nr. 2249/27.11.203 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
De îndată ce au obținut sentința civilă nr._ din 09.09.1997 - cei trei au formulat o acțiune de anulare a actelor de cumpărare la Legea nr.112/1995 încheiate de chiriașii D. E. D., soții M. și P. R. - dosar nr._/1998 - admisă inițial prin sentința civilă nr. 472/25.01.2002 - dar desființată apoi prin sentința civilă nr. 589 din 24.01.2005 - hotărâre menținută prin respingerea apelului formulat loanovici D. C. și S. C. cu decizia civilă nr._ a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Intimații loanovici D. C. și S. C. au recurat decizia civilă nr.607/2006, iar Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă l-a admis prin decizia civilă nr. 202/R/2007, iar decizia din apel a fost modificată în sensul admiterii apelului și pe fond s-a desființat sentința civilă nr.589/2005.
Instanța - în motivarea deciziei civile nr. 202/R/2007 - reține doar că instanțele anterioare ar fi greșit - pentru că au desființat sentința civilă nr.472/2002 (ce anulase cele trei contracte de cumpărare) pe motivul inexistenței interesului celor trei recurenți de a solicita anularea acestor contracte - atâta timp cât sentința civilă nr._/1997 fusese desființată - sentința civilă nr.589/2005 s-a bazat numai pe sentința civilă nr._/1997, considerând că anularea retrocedării - înseamnă și anularea calității lor de proprietari ai imobilului. Or, o astfel de interpretare este greșită.
Actele noi la care fac referire revizuentii, care se regăsesc în dosarul nr._/3/2010 prezintă o situație diametral opusă celei prezentate de loanovici D. C. în dosarul nr._/3/2005 în care s-a pronunțat decizia ce se solicită a fi revizuită .
Astfel, intimatul loanovici D. C. se prezintă în dosarul nr._/3/2010, litigiu pornit în temeiul Legii nr.221/2009 pentru plata de "daune morale pentru persecuția politică suferită de S. C." - în calitate de unic reclamant. În acest dosar, reclamantul loanovici susține că urmare a acestei sentințe penale politice lui S. C. i-ar fi fost "confiscat - ca pedeapsă complimentară" imobilul din . cărui unic proprietar era S. C..
Situația astfel prezentată și susținută este total contrară celei
formulate în dosarul nr._/3/2010 - unde revendicarea este făcută de
trei persoane. Fără a mai aminti și moștenitorii din certificatul de moștenitor 425/1982-încă 4 persoane.
Susțin revizuenții că și dacă s-ar considera reală susținerea lui loanovici D. C., că este moștenitorul lui S. C. (a se vedea testamentul de la fila 18 vol. l), nu există un certificat de moștenitor admis în baza acestuia, lucru constatat și de alte instituții în dosar.
În plus, văzând sentința penală de condamnare politică - se observă că acest imobil nu a fost luat de stat ca măsură a confiscării bunurilor condamnatului.
Mai mult decât atât, sunt depuse la dosar acte de moștenire de la autorii inițiali în baza cărora bunurile acestora revin, în cote procentuale, succesorilor, dar loanovici D. C. vinde aceste cote succesorale (vol. l filele 327 și urm,.)
Notificarea formulată la Legea nr. 10/2001a fost respinsă prin dispoziția PMB, astfel că nici măcar aceasta nu-i conferă vreo calitate a cere restituirea imobilului. (fila 344 vol.l)
Potrivit adresei de la fila 348 vol.l - imobilul din .. 30 = etajul 2, retrocedat inițial, a reintrat în proprietatea statului prin Dispoziția nr.701/2005.
În final, revizuenții solicită a se constata că dacă instanța de recurs - ar fi avut la dispoziție actele din dosarul nr._/3/2010, acte ce se aflau în posesia lui loanovici D. C. anterior datei de 22 martie 2007, dar care cu vădită rea-credință nu le-a prezentat instanței în dosarul nr. 20._ (afirmație conținută în motivarea unei hotărâri din acest dosar), cu totul alta ar fi fost hotărârea adoptată în recurs, astfel că se impune revizuirea deciziei civile nr. 202/R/2007 - care a soluționat cauza în fond.
Prin decizia civilă nr. 1059 din 14.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a respins excepția inadmisibilității si s-a respins revizuirea formulată de revizuenții M. P., M. M. R.-M. Și D. E. D., împotriva deciziei civile nr.202 R/22.03.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-au retinut urmatoarele:
Cât privește admisibilitatea cererii de revizuire, Curtea constata ca, împrejurarea că hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată de o instanță de recurs tot în soluționarea unei cereri de revizuire nu este relevantă sub aspectul în discuție, câtă vreme este îndeplinită cerința prevăzută de art. 322 C.pr.civ. ca decizia pronunțată de instanța de recurs să fi evocat fondul.
Cât privește excepția tardivității formulării cererii de revizuire, Curtea constată că potrivit art. 324 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti… 4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Reține Curtea că cererea de revizuire s-a întemeiat pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ., ce se referă la situația în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Astfel, s-a susținut că decizia civilă nr. 202/07.03.2007 trebuie revizuită ca urmare a situației juridice noi rezultate prin promovarea de către intimatul I. D. C. a acțiunii în pretenții întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, ce face obiectul dosarului nr._/3/2010, acțiune în care intimatul pretinde că imobilul în cauză a fost confiscat de stat ca pedeapsă complimentară la condamnarea politică de la defunctul S. C., care a fost unicul proprietar al acestuia. Or, susțin revizuenții, această situație este diametral opusă celei reținute în dosarul nr._/3/2005, unde revendicarea a fost promovată de trei persoane.
Curtea constată că, deși se susține în cuprinsul cererii de revizuire, înregistrate pe rolul Curții de Apel București la data de 18.08.2014, că revizuenții au luat cunoștință de situația nouă ce constituie în opinia acestora motiv de revizuire, situație rezultând din înscrisuri ce există în cuprinsul dosarului nr._/3/2010, la data de 19.08.2014, astfel cum rezultă din cererea de consultare a dosarului pe care au formulat-o, situația de fapt sub aspectul datei la care revizuenții au luat cunoștință de înscrisurile noi este diferită de cea menționată în cererea de revizuire.
Astfel, Curtea constată că, atașat dosarului nr._/3/2005, soluționat prin decizia civilă nr. 202/22.03.2007 de Curtea de Apel București Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, hotărâre atacată cu revizuire în prezenta pricină, se află și dosarul nr._ al aceleiași instanțe, soluționat prin decizia civilă nr. 558R/27.02.2014, prin care s-a soluționat contestația în anulare formulată de revizuenții din prezenta cauză împotriva aceleiași decizii civile nr. 202/22.03.2015.
În cursul judecății în recurs a contestației în anulare, revizuenții din prezenta cauză au formulat mai mute cereri de recuzare împotriva completului de judecată și, ulterior, împotriva tuturor judecătorilor Secției a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a Curții de Apel.
Pentru soluționarea acestei din urmă cereri, dosarul a fost înaintat către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță în fața căreia a fost formulată și o contestație în anulare împotriva încheierii de ședință nr. 3973/23.06.2010 prin care Înalta Curte a respins o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Secției IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală. Contestația în anulare a fost respinsă prin decizia civilă nr. 5689/05.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, dosar care se numără, de asemenea, între dosarele atașate celui în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 202/07.03.2007.
La dosarul amintit, nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, este atașat, la filele 62-63, un memoriu în cuprinsul căruia revizuenții din prezenta cauză M. P. și M. M. R.-M. (în acea cauză având, însă, calitate de intimat și revizuentul D. E. D.) fac cunoscut instanței că au aflat de existența pe rolul Tribunalului București a dosarului nr._/3/2010, având ca obiect acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 formulată de intimatul I. D. C., care a solicitat restituirea imobilului în litigiu ori contravaloarea acestuia.
Memoriul a fost depus la dosar în ședința publică de la data de 05.12.2013, din cuprinsul deciziei civile nr. 5689/05.12.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultând că susținerile orale ale părților au fost în același, acestea depunând la dosar o parte din înscrisurile ce se regăsesc în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, menționat și în prezenta cerere de revizuire.
Astfel, s-au atașat la dosarul Înaltei Curți (filele 65-70), în copie, cererea de chemare în judecată formulată de I. D. C., cerere de completare a cererii inițiale, cerere de restituire a imobilului în litigiu adresată . de S. E. și I. D. C. la data de 24.03.1992, cerere privind soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 de I. D. C., cerere adresată CGMB la data de 02.11.2004, dovada înregistrării acestei cereri la PMB, citativ din dosarul nr._/3/2010, încheiere pronunțată în acest dosar la data de 23.06.2011.
În același dosar, fusese comunicat instanței și atașat la dosar la fila 45, un extras din registrul de deces, privitor la decesul numitului S. C..
Curtea constată, cât privește înscrisurile noi în raport de care s-a formulate cererea de revizuire că, pe de o parte, revizuenții au făcut o referire generală la acestea, în cuprinsul cererii de revizuire, indicând că acestea se găsesc în dosarul nr._/3/2010 și sunt cele din care ar rezulta că intimatul I. Dorul C. se pretinde unic moștenitor al defunctului S. C. și solicită singur restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin cererea precizatoare a cererii de revizuire, formulată la data de 25.02.2015, se indică de către revizuenți ca fiind esențiale în soluționarea cauzei, actele aflate la filele 1,9,11,16,17,18,85, 225-227,327, 328, 329-348 în dosarul nr._/3/2010. La data de 20.05.2015, revizuenții depun la dosar, în copie, înscrisuri din acest dosar, respectiv: cererea de chemare în judecată formulată de I. D. C., cerere adresată . de S. E. și I. D. C. la data de 24.03.1992, notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001 de I. D. C., I. A. și S. C., cerere privind soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, cerere adresată de I. D. C. și de S. C. CGMB la data de 02.11.2004, dovada înregistrării acestei cereri la PMB, Hotărârea nr. 1259/28.02.1991 emisă de Comisia pentru Acordarea unor Drepturi Persoanelor Persecutate din Motive Politice, conform D.-L. nr. 118/1990, certificat de deces al numitului S. C., testament autentificat sub nr. 786/15.0._ la NBP I. G., completare și răspuns la întâmpinare formulate în dosarul nr._/3/2010. La termenul de la 16.09.2015, s-au mai depus la dosar două încheieri pronunțate în același dosar la 24.11.2011 și 30.11.2011, o rezoluție emisă la 23.11.2005 de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Dispoziția nr. 701/14.02.2005 emisă de Primarul Municipiului București, cereri adresate instanței de către I. D. C. la data de 27.06.2011 și 13.06.2012.
Curtea constată, în raport de cele arătate anterior referitor la data la care revizuenții au luat cunoștință de înscrisurile invocate drept acte noi și temei al revizuirii deciziei civile nr. 202/22.03.2007, că aceasta trebuie considerată a fi cel mai târziu data la care au susținut în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr._, în ședința publică de la 05.12.2013, că știu de existența dosarului nr._/3/2010 pe rolul Tribunalului București și de obiectul acestuia, depunând la același termen o parte din înscrisurile aflate în acel dosar și pe care prin prezenta cerere de revizuire le consideră acte noi în accepțiunea art. 322 pct. 5 C.pr.civ. (cererea de chemare în judecată formulată de I. D. C., cerere completatoare, cerere adresată . de S. E. și I. D. C. la data de 24.03.1992, cerere privind soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, cerere adresată de I. D. C. și de S. C. CGMB la data de 02.11.2004, dovada înregistrării acestei cereri la PMB).
Așa fiind, trebuie reținut că data de la care începe să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 324 pct. 4 C.pr.civ. este 05.12.2013, acesta fiind momentul la care revizuenții aveau cunoștință de înscrisurile pe care le invocă drept acte noi, ca justificând o situație nouă de care nu s-a ținut seama la pronunțarea deciziei civile nr. 202/22.03.2007.
Mai mult, constată Curtea că despre decesul numitului S. C. (și certificatul de deces al acestuia fiind indicat drept act nou), revizuenții au luat în mod cert cunoștință tot de la aceeași dată, astfel cum s-a arătat anterior.
De asemenea, cât privește Hotărârea nr. 1259/28.02.1991 emisă de Comisia pentru Acordarea unor Drepturi Persoanelor Persecutate din Motive Politice, conform D-L nr. 118/1990 și cererea adresată . de S. E. și I. D. C. la data de 24.03.1992, Curtea constată că acestea erau depusă chiar în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 202/22.03.2007 ce se solicită a fi revizuită, filele 104 și 114, astfel că revizuenții aveau în mod cert cunoștință de acestea la data pronunțării deciziei menționate.
Cât privește celelalte înscrisuri, constând în cereri de amânare ori in încheieri de ședință pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, la datele de 24.11.2011 și 30.11.2011, Curtea apreciază, dată fiind constatarea că revizuenții cunoșteau la data de 05.12.2013 despre existența dosarului, intrând în posesia unei părți din înscrisurile acestuia, că se poate reține, cel puțin pe baza unei prezumții simple, că aveau cunoștință și de celelalte înscrisuri amintite aflate în dosarul nr._/3/2010 și pe care le-au invocat în revizuire drept acte noi.
Așa fiind, față de cele arătate, Curtea constata că cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.09.2014, a fost formulată ulterior datei la care se împlinea termenul de 15 zile prevăzut de art. 324 pct. 4 C.pr.civ., care, raportat la situația de fapt expusă, era 21.12.2014, astfel că urmează a fi respinsă ca tardivă.
Împotriva acestei decizii nr. 1059/ 14.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă au declarat prezentele contestații în anulare contestatorul D. E. D. și contestatorii M. P. și M. M. R. M..
În motivarea contestatiei declarate de contestatorii M. P. și M. M. R. M. ( f. 29 dosar ) se invoca urmatoarele:
Contestația în anulare formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 - 4 NCPC.
Curtea de Apel Secția a III-a respinge revizuirea formulată de contestatori ca fiind tardiv introdusă în raport de faptul că aceștia au cunoscut de existența dosarului_/3/2010 al Tribunalului București, secția V-a civilă anterior datei de 19 august 2014 - când au formulat cererea de consultare a acestui dosar și au reținut piesele importante pentru această revizuire, indicându-le cu nr. filei unde acestea erau în acest dosar - respectiv de la data de 05 decembrie 2013 când în dosarul nostru nr._ al Înaltei Curți de Casație si Justiție - ar fi amintit de existenta acestui dosar_/3/2010 constituit în baza L.221/2009 de către loanovici D. C., pentru persecuțiile politice suferite de S. C..
Decizia nr. 1059 din_ are la bază "prezumpția simplă reținută de curte - că dacă am invocat nr. dos_/3/2010 înseamnă" cu certitudine că s-a cunoscut si conținutul acestuia" - situație consemnată expres în alin. penultim, fila 19 din decizie.
Raționamentul instanței ce a pronunțat decizia civilă 1059/2015 - este vădit eronat si total lipsit de logică - pentru că: momentul " 05 decembrie 2013 " - invocat - este anterior - cu 5 luni față de data s.c. 441 din 07 aprilie 2014 (pronunțată în dosar_/3/2010) - și la peste 9 luni față de momentul în care sentința a fost redactată și dosarul a ajuns în arhiva tribunalului (în jurul datei de 15 august. …. ori, în cele 5 luni până la judecare s-au mai administrat și alte acte în acest dosar pe care nu au avut cum să le cunoasca decât la data de 19 august 2014. Este unanim cunoscut că în perioada redactării sentinței dosarul nu mai poate fi consultat de nimeni, el fiind exclusiv în posesia judecătorului ce 1-a soluționat precum și de faptul că: dosarul poate fi consultat la arhiva instanței - numai de părțile din acel dosar -nu si de persoane care nu sunt menționate în cauza respectivă.
Însăși permisiunea de a consulta dosarul la arhiva tribunalului, secția V-a civilă, la data de 19 august 2014 - le-a fost îngăduită NUMAI după ce au prezentat conducerii instanței — interesul ce-l aveau față de acest dosar, au justificat cu acte acest interes legitim și au prezentat si delegație avocațială de consultare a acestuia.
în plus - revizuienții, au aflat că situația cu care loanovici D. C. s-a prezentat (și a susținut-o, poate chiar a și dovedit-o în dosarul_/3/2010) - este total diferită față de situația invocată acesta si prezentată de el, constant din anul 1998, de când se judecă cu el, și până acum în anul 2014 - din cuvântul lui loanovici D. C. ținut de acesta la termenul din 27 februarie 2014, la Curtea de Apel București, secția IX-a civilă (desființată de a doua zi !!!) când s-a soluționat dosarul._ trimis de I.C.C.J. prin hotărârea acestuia din data de 05 decembrie 2013 mapoi la C. 9 civilă - moment în care - pentru prima dată a arătat că numai S. C. este proprietarul imobilului din .. 30, că el este moștenitorul testamentar a lui S. și că pentru și în numele acestuia a promovat dos._/3/2010 la Legea 221/2009.
Între 27 februarie si 07 aprilie 2014 - acest dosar nu s-a mai aflat vreun moment în arhiva Tribunalului București secția V-a civilă astfel că in orice caz nu ar mai fi putut, în vreun mod, să-l consulte.
în final, revizuentii arata că esențial în soluționarea legala a acestei revizuiri îl constituie faptul că: situația prezentată de loanovici D. C. = ca proprietar al imobilului din .. 30, timp de aproape 16 ani, în litigiile cu ei, era total diferita de cea pretins reala - ca Spâtaru C. este unicul sau proprietar - și acesta este ”actul nou... faptul nou" care schimbă total situația prezentată de loanovici D. C. - si reținută de C.A.B. Secția IX-a în decizia civilă nr. 202 /R /2007 - a cărei revizuire se solicită.
În motivarea contestatiei declarate de contestatorul D. Emanolel D. ( f. f. 34 dosar ) se invoca urmatoarele:
Prin Decizia Civilă 1059 din 14.10.2015 se încearcă pe cele 20 de pagini să se întărească o ilegalitate și un neadevăr care s-a făcut prin Decizia Civilă 202 R din 22.03.2007.
Se face un istoric al situatiei de fapt, cu referire la hotararile judecatoresti pronuntate intre parti, si se arata ca atat prin Decizia Civilă 1059 din 14.10.2015 cât și prin Decizia Civilă 202 R din 22.03.2007 instantele se pronunță greșit și eronat (cu voie sau fără voie) neluând în considerare toate actele de la dosare și mai ales față de o autoritate de lucru deja judecat (Decizia Civilă 2249 A).
Cele două Instanțe, de fapt, au rejudecat pe fond și nu au ținut cont că loanovici D. C. nu mai avea calitate procesuală activă față de imobilul în discuție (nu mai avea titlu).
Se face repetat aluzie la adresa nr. 2677 din 24.03.1992 către ICRAL Herăstrău, unde uimiții loanovici D. C. si S. E., în care se specifică că actele au dispărut dar vor imobilul.
Dumneavoastră ca Instanță ați da (Retroceda) o casă numai pe o adresă, cu alte cuvinte ”dați-ne casa dar nu avem acte"?
Ce face loanovici D. C. în 1997? Dă în judecată Consiliul General al Primăriei Municipiului București în dosarul 5071/1997 și ce să vedeți? în 09.09.1997 Doamna Judecător A. L. dă Sentința Civilă 1011 8 din 09.09.1997 pe: Lipsă de procedură; - Lipsa calității procesuale active ( la termenul din 03.06.1997 Instanța îi pune în vedere să facă dovada calității procesuale active. Președinte S. G. și Judecător V. E.). Lipsa situației juridice a imobilului care se ceruse prin încheierea de Ședință din 23.03.1997.
Culmea, și mai mult de atât. Primăria Municipiului București prin Consilierul Juridic M. I. ce face? Nici mai mult nici mai puțin. Nu declară Apel iar Sentința Civilă_ din 09.09.1997 rămâne pe fond definitivă și irevocabilă prin neapelare și nerecurare.
Ce face loanovici D. C.? Lasă să treacă un an ca să nu se poată face Contestație în Anulare pentru lipsa de procedură, și mă dă în judecată în septembrie 1998. Ca să vedeți!
Insă dosarul 5071/1997 nu s-a putut găsi în arhiva Judecătoriei Sectorului 04.12.2002 (tardiv,
Cât privește excepția tardivității invocată de Instanța care a pronunțat Decizia Civilă 1059 din 14.10.2015 este greșit și eronat, deoarece la dosarul cauzei există data când s-a luat la cunoștință de un alt dosar_/3/2010 al numitului loanovici D. C. în care se specifica că numai S. C. era proprietarul imobilului, iar de la data când s-a înregistrat cererea de solicitare a dosarului și până când s-a cerut Revizuirea, nu a trecut o lună de zile așa cum se specifică în Codul de Procedură Civilă
In drept se invoca disp. art. 317 si 318 Vechiul Cod de Procedură Civilă.
Soluționând contestațiile în anulare declarate, Curtea constată următoarele:
Curtea constată înainte de toate, că aceste contestații sunt supuse Vechiul Cod de procedură civilă, așadar dispozițiilor art. 317 și 318 Cod procedură civilă, iar nu Noul Cod de procedură civilă invocat de contestatorii M., aceasta în raport de data declanșării acestui litigiu si de disp. 3 din Legea nr. 76/ 2012.
În ce privește contestația în anulare formulată de contestatorul D. E. D., Curtea constată că se invocă de către acesta neluarea în considerare a actelor dosarului, autoritatea de lucru judecat a celor stabilite prin decizia civilă nr. 2249A, neluarea în considerare a faptului că I. D. C. nu mai avea calitate procesuală activă, pronunțarea sentinței civile nr._/1997 în condițiile anumitor vicii (lipsă de procedură, lipsă calitate procesualșă activă, lipsa situației juridice), dupa cum se invocă si anumite situații de fapt.
Curtea constată că toate aceste aspecte nu pot întemeia contestația în anulare, în condițiile în care această cale extraordinară de atac este reglementată pentru anumite motive strict determinate în dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, anume, nelegala îndeplinire a procedurii de citare, necompetența instanței, omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs sau greseala materială. Toate aceste susțineri nu pot fi încadrate în niciunul dintre cele patru motive de contestație în anulare reglementate legal și, de aceea, valorificarea unor astfel de susțineri în cadrul acestei căi de atac este inadmisibilă.
Pe de altă parte, Curtea constată că prin această contestație se invocă și greșita soluționare a excepției tardivității cererii, susținere care va fi avută în vedere de către Curte în contextul art. 318 teza 1 Cod procedură civilă, pentru a verifica în ca măsură dezlegarea dată de decizia civilă nr. 1059/2015 exceptiei tardivitatii este rezultatul unei greșeli materiale sub acest aspect.
În ce privește contestația formulată de contestatorii M., Curtea constată că se invocă de către aceștia că raționamentul instanței atunci când admite excepția tardivității este eronat și lipsit de logică, și se invocă, în drept, dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 – 4 din Noul Cod de procedură civilă.
Așa cum am arătat, în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții ale Noului Cod de procedură civilă, ci dispozițiile art. 317 și 318 din vechiul Cod procedură civilă.
Față de motivele concrete dezvoltate de către contestatorii M., Curtea constată că nu se pune în discuție vreunul din motivele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă, iar în ce privește dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, iarăși nu poate fi vorba despre incidența motivului de contestație în anulare referitor la neanalizarea unui motiv de recurs, în condițiile în care obiectul contestației în anulare nu îl constituie o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, ci o hotărâre prin care a fost respinsă ca tardivă o cerere de revizuire. Această soluție, în mod logic, nu a putut semnifica analizarea vreunei cereri de recurs, ca să se poată pune problema omisiunii de cercetare a unui motiv de recurs.
Pe de altă parte, Curtea constată că dezvoltările contestatorilor M. referitoare la modul de soluționare a excepției tardivității pot fi analizate în condițiile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă, cu raportare la motivul de contestație în anulare constând în săvârșirea unei greșeli materiale.
Așadar, vor fi analizate aceste critici ale tuturor contestatorilor referitoare la modul de soluționare a excepției tardivității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă.
Curtea constată că, în condițiile art. 318 teza 1 din vechiul Cod procedură civilă, contestația în anulare poate fi formulată atunci când soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, prin greșeală materială în contextul acestui text legal înțelegându-se reținerea greșită a unor date materiale, importante, din dosarul cauzei, a unor aspecte de fapt.
Acest text are, asadar, în vedere situația unor greșeli evidente, constand in confundarea sau omiterea unor elemente sau a unor date materiale, importante, din dosarul cauzei, a unor aspecte de fapt, iar nu eventualele dezlegări sau aprecieri greșite făcute de instanța de recurs asupra chestiunilor în discuție în cauză, nu modalitatea de interpretare a probatoriului si modalitatea de interpretare si aplicare a unor dispozitii de drept material sau substantial la speta.
Curtea constată că soluția dată prin decizia nr. 1059/2015 asupra excepției tardivității s-a întemeiat pe aprecierea judecătorilor asupra momentului la care revizuenții au avut cunoștință de actele invocate ca înscrisuri noi drept temei al cererii de revizuire. Aceasta apreciere a fost motivata de instanta prin invocarea inscrisurilor administrate si prin retinerea anumitor prezumtii judecatoresti.
Asa fiind, această apreciere a fost chiar rezultatul deliberării instanței de judecată asupra aspectelor de fapt existente în cauză și este concluzia modului în care instanța a interpretat probele dosarului și situația de fapt, este chiar rezultatul acestei aprecieri a materialului probatoriu administrat făcută de instanță.
Prin contestațiile în anulare formulate la acest moment cei trei contestatori nu pun propriu-zis în discuție existența unei greșeli materiale în cele reținute de instanță prin decizia atacată, ci pun în discuție însuși modul în care instanța a apreciat asupra materialului probator și a extras concluzia reținută.
Or, această chestiune nu mai reprezintă o greseală materială în înțelesul art. 318 teza 1 Cod procedură civilă, ci susținerile contestatorilor vizează deja în mod direct săvârșirea unei greșeli de judecată de către instanță, ceea ce nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
Nu se poate proceda pe calea contestației în anulare la o reapreciere a probatoriului sau la o reinterpretare a situației de fapt pentru a ajunge la o altă concluzie, contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară pentru motive prevăzute limitativ de lege.
Pentru aceste motive, vor fi respinse cele două contestații în anulare, întrucât, așa cum s-a dezvoltat mai sus, pe de o parte, se invocă de la bun început situații care exced dispozițiilor art. 317 – 318 Cod procedură civilă, iar în ce privește singura critică ce poate fi analizată în condițiile acestor texte legale, mai exact, ale art. 318 teza 1 Cod procedură civilă, această critică este nefondată, întrucât nu suntem în prezenta unei greșeli materiale, ci contestatorii invocă deja o greșeală de judecată.
Curtea constată că decizia civilă nr. 1059/2015 conține, într-adevăr, o greșeală materială în alin. 3 și ultim din pagina 19, atunci când face referire termenul de 15 zile prevăzut de art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă, în realitate, termenul legal fiind de 30 de zile, astfel cum se arată chiar în decizia atacată în pagina 17 alin. 6. Contestatorii nu au invocat in prezentele contestatii in anulare aceasta greseala materiala, însă oricum Curtea constată că această greseala materială nu a afectat raționamentul expus prin această decizie și nici nu i-a schimbat concluzia, căci, chiar având în vedere faptul că termenul legal pentru formularea cererii de revizuire era de o lună, calculând acest termen de la data reținuta prin decizia contestată ca fiind momentul de la care revizuenții au cunoscut actele invocate drept acte noi (05.12.2013 si 22.03.2007), termenul de revizuire era oricum împlinit.
În concluzia celor expuse, în baza art. 317 și urm. Cod procedură civilă, vor fi respinse contestațiile în anulare formulate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorul D. E. D. și de contestatorii M. P. și M. M. R. M., împotriva deciziei civile nr. 1059/14.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. C. D. personal și în calitate de moștenitor al defunctului S. C., P. R., M. București prin Primarul General, . și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. F. M. D. L. Z. D.
GREFIER
V. S.
Red. G.D.F.
Tehnored.T.I./PS 2 ex.
25.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
