Succesiune. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 51/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 51
Ședința publică de la 22.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - A. M. G.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, R. (R.) A. M., împotriva deciziei civile nr.2966/08.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 02.06._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. D..
P. are ca obiect – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul G. Oderuc E. C., pentru recurentul-reclamant R. A. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016, eliberată de Baroul București, avocatul V. T., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte T. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unei întâmpinări la data de 15.01.2016 din partea intimatei-pârâte T. D. care a fost comunicată și recurentului-reclamant.
Avocatul recurentului-reclamant face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei care au fost anulate de instanță.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri noi de formulat și probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, potrivit art. 150 C.p.civ. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Din punctul său de vedere, decizia recurată este nelegală, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.civ. întrucât, instanța de judecată, în cadrul dispozițiilor art. 315 alin.1 C.p.civ. nu a respectat indicațiile date de Curtea de Apel București prin decizia de casare, care erau foarte clare, respectiv, evocarea fondului, pășind la discutarea celor două excepții, respectiv, cea a lipsei calității procesuale active a reclamantului, cât și a excepției prescripției dreptului de a accepta succesiunea.
Un alt aspect pe care înțelege să-l învedereze, este faptul că s-a interpretat greșit textul de lege, întrucât acțiunea introductivă de instanță era o petiție de ereditate, astfel că termenul de prescripție era de 3 ani de zile.
Cel de al treilea aspect se referă la faptul că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la acceptarea succesiunii.
Din punctul său de vedere, acceptarea succesiunii poate fi făcută și tacit, nu numai în mod expres. Solicită a se avea în vedere faptul că există nenumărate acte de acceptare tacită a succeisunii, dar că nu se poate reține că acele bunuri pe care reclamantul le-a acceptat și le-a preluat în patrimoniul său sunt lipsite de valoare, având în vedere că unele dintre acelea, au nu numai o valaore sentimentală dar și economic, iar aici se referă la obiectele din argint în posesia cărora se află.
Întrebat de instanță care a fost temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță, avocatul recurentului reclamant arată că au fost invocate dispoziții referitoare la acceptarea succesiuni și la dezbaterea succeisunii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intiamtei-pârâte, T. D. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică, atât a deciziei recurate, cât și a încheierii de ședință.
Consideră neîntemeiată critica recurentului reclamant în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 315 C.p.civ. și anume că tribunalul nu a respectat indicațiile date de către Curtea de Apel București, respectiv, de a sancționa contradicția primei instanțe la soluționarea excepțiilor de prescripție a dreptului de opțiune succesorală și a lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Arată că este indubitabil faptul că dispozițiile Curții de Apel au fost întru-totul respectate, în sensul că mai întâi au fost soluționate excepțiile, iar la termenul următor s-a pronunțat asupra cererii principale și asupra cererii reconvenționale.
Cu privire la susținerile recurentului reclamant privitoare la petiția de ereditate, consideră că acestea sunt străine de natura cauzei, învederând faptul că pârâta nu a invocat niciodată excepția de prescripție a acțiunii ca excepție de procedură, ci, a invocat două excepții de fond, printre care, excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
În ce privește actele de acceptare succesorală, arată că în toate ciclurile procesuale s-a făcut dovada faptului că recurentul reclamant nu a exercitat vreun act, nici tacit și nici expres asupra bunurilor succesorale, care să fie o manifestare a intenției de acceptare pură și simplă a moștenirii.
Astfel, lipsa conduitei de proprietar, rezultă și din faptul că în afara susținerilor privitoare la primirea unor bunuri insignifiante, recurentul reclamant a recunoscut că nu a efectuat nici un alt demers pentru dezbaterea moștenirii; nu a achitat datoriile succesiunii; nu a locuit în imobilul defunctei; nu a plătit impozite; nu a suportat pasivul și consideră că tribunalul a apreciat în mod corect toate probele administrate în cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._, reclamantul R. A. M. a chemat-o în judecată pe pârâta T. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se declare deschisă succesiunea defunctului R. A., decedat la 14 octombrie 1997, să se constate că el este unic moștenitor legal rezervatar al defunctului R. A., să se constate că pârâta nu are calitatea de moștenitor legal, să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma defunctului și să se dispună ieșirea din indiviziune a părților.
Prin sentința civilă nr. 6340/2006 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T. D. cu privire la capetele de cerere privind succesiunea defunctului R. A. și a respins capetele de cerere 1, 2, 3, 4, 5 formulate de reclamant, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca inadmisibilă cererea privind succesiunea defunctei R. E., respingând și cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1381A/17.10.2006, Tribunalul București-Secția a V-a Civilă a admis apelurile, a desființat în tot sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/17.07.2012, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale active cu privire la succesiunea defunctei R. E.; a admis excepția lipsei calității procesuale active cu privire la succesiunea defunctului R. A. și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul-pârât a solicitat să se constate că are calitatea de moștenitor de pe urma defunctului R. A., decedat la data de 14.10.1997, iar ulterior și-a modificat și precizat cererea solicitând să culeagă și bunuri care intră în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei R. E., mama pârâtei reclamante, decedată la 5 aprilie 2004 prin reprezentarea defunctului R. A., tatăl reclamantului pârât.
Instanța a reținut că în ceea ce privește succesiunea defunctei R. E., reclamantul pârât nu a acceptat succesiunea, fiind străin de succesiune, pe cale de consecință, acesta nu are calitate procesuală activă.
Prin urmare, reclamantul pârât nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a succesiunii, fapt ce rezultă și din certificatul de moștenitor nr.1/05.01.2005 emis de către BNP V. și Asociații, certificat care atestă atât calitatea de unic moștenitor a pârâtei reclamante, cât și faptul că R. A. este străin de moștenire.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pârât cu privire la cele două succesiuni cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă.
Prin decizia civilă nr.1352/A/23.12.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant R. A. M., a admis cererea de aderare la apel formulată de apelanta pârâtă reclamantă T. D., împotriva aceleiași sentințe civile; a anulat în parte sentința apelată și, rejudecând pe fond cerere reconvențională, a respins excepția prescripției dreptului pârâtei reclamante de a solicita includerea în masa succesorală a pasivului succesoral; a respins cerere reconvențională, ca lipsită de interes, și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul a constatat ca fiind nefondat apelul formulat de reclamantul pârât și ca fiind fondat apelul formulat de apelanta pârâtă reclamantă.
Sub aspectul problemei de drept în discuție, respectiv dacă reclamantul pârât a exercitat acte de acceptare a moștenirii defuncților R. E. și R. A. în termenul de opțiune succesorală, reglementat de art. 700 Cod civil, Tribunalul a constatat că din probele administrate nu rezultă acceptarea tacită a acestor moșteniri, astfel cum pretinde apelantul.
Astfel, din adresa nr._/14.08.2007 emisă de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera (fila 43 din vol. I dosar de fond), rezultă că la data decesului tatălui său R. A. (14.10.1997) apelantul nu se afla în România, revenind în țară la 17 februarie 2003.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta reclamantă, pe calea cererii de aderare la apel, Tribunalul a avut în vedere că aceasta a învestit instanța de fond cu cererea reconvențională formulată la data de 04.10.2005, având ca obiect includerea în masa succesorală de pe urma defuncților R. E. și R. A. și a pasivului succesoral, compus din cheltuieli pentru îmbunătățirea, administrarea și conservarea bunurilor imobile din cele două mase succesorale, cheltuieli notariale făcute cu dezbaterile succesorale și cheltuieli pentru înmormântarea și comemorarea celor doi defuncți.
Prin sentința apelată, instanța de fond a omis să analizeze și să soluționeze și cererea reconvențională.
Cu privire la cererea reconvențională, prin întâmpinarea formulată la data de 17.10.2005, reclamantul pârât a invocat excepția prescripției dreptului pârâtei reclamante de a solicita includerea în masa succesorală de pe urma defunctului R. A. și a pasivului succesoral, motivat de faptul că această acțiune are ca obiect valorificarea unei creanțe supusă dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Analizând această excepție, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată.
Dreptul pârâtei reclamante la acțiune s-a născut la data la care reclamantul pârât a formulat pretenții cu privire la succesiunea celor doi defuncți prin introducerea cererii de chemare în judecată, anterior dreptul pârâtei de a pretinde pasivul succesoral nefiind născut, întrucât ca efect al acceptării și culegerii succesiunilor, operase confuziunea între calitățile pârâtei reclamante de creditor și debitor al succesiunilor menționate.
Prin încheierea din data de 02.06.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a reclamantului - pârât după defuncții R. A. și R. E., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât cu privire la cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată și precizată și a fixat termen de judecată în data de 8 septembrie 2015 pentru când s-a dispus citarea părților.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că pentru a fi în prezența unei acceptări tacite a succesiunii, trebuie dovedită voința succesibilului de a accepta succesiunea și conduita lui (actele sau faptele săvârșite) din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea.
Legea nu definește în mod concret care acte săvârșite de un succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit succesiunea, însă s-a arătat că actele de dispoziție cu privire la unul sau mai multe din bunurile ce alcătuiesc masa succesorală sunt acte neîndoielnice de acceptare voluntară tacită a moștenirii.
Ori, reclamantul-pârât R. (R.) A. M. nu a făcut dovada că a efectuat vreun act de dispoziție asupra unuia sau mai multor bunuri din cele ce alcătuiesc masa succesorală rămasă după tatăl său, R. A. și nici a altor acte sau fapte materiale care pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii.
Tribunalul a constatat că excepția de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a reclamantului-pârât după defunctul R. A. invocată de pârâta-reclamantă T. D. este dată și a fost admisă iar efectul admiterii acestei excepții este constatarea că reclamantul-pârât este străin de succesiunea defunctului R. A. prin neacceptare, având în vedere că stingerea prin prescripție a dreptului de opțiune atrage stingerea chiar a vocației succesorale.
Fiind străin de succesiunea defunctului R. A. prin neacceptare, reclamantul-pârât R. (R.) A. M. nu este titularul dreptului afirmat și nu își justifică calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii prin care a solicitat să se constate că este unicul moștenitor după acesta și că pârâta-reclamantă nu are calitatea de moștenitoare legală rezervatară și nu poate veni la succesiunea tatălui său, să se stabilească masa succesorală a defunctului și să se dispune ieșirea din indiviziune după acesta.
În ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a reclamantului-pârât după bunica sa, R. E., tribunalul a reținut că reclamantul-pârât nu a depus la dosar un act de acceptare a succesiunii, întocmit în formă autentică sau vreun înscris sub semnătură privată întocmit în termenul de șase luni de la deschiderea succesiunii după defuncta R. E. din care să rezulte intenția sa neechivocă de acceptare a succesiunii după aceasta iar adresele pe care le-a făcut la comisiile comunale de fond funciar prin care se interesa de situația terenurilor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate după aceasta nu au semnificația unor acte exprese de acceptare voluntară a succesiunii.
Fiind străin de succesiunea defunctei R. E., reclamantul-pârât nu își justifică calitatea procesuală activă în promovarea capătului de cerere prin care a solicitat să se constate că este și el moștenitor legal rezervatar după aceasta și partajul succesoral al bunurilor rămase după defunctă, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată și precizată.
Prin decizia civilă nr.2966 A/08.09.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul-pârât R. (R.) A. M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă T. D., așa cum a fost modificată și precizată, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, a respins excepția lipsei de interes a pârâtei-reclamante în promovarea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului pârât R. A. M., invocată din oficiu și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. D., împotriva reclamantului-pârât R. (R.) A. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în cazul cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă T. D. prin care aceasta solicita obligarea reclamantului-pârât R. (R.) A. M. la plata pasivului succesoral rămas după defuncții R. E. și R. A., pârâta-reclamantă justifica calitatea procesuală pasivă a reclamantului-pârât în cadrul judecării cererii reconvenționale doar în cazul în care aceasta avea calitatea de moștenitor legal acceptant după aceștia ori, după cum s-a arătat mai sus, acesta este străin de succesiunile celor doi defuncți prin neacceptarea succesiunii în termenul de legal de prescripție al dreptului de opțiune succesorală.
Prin urmare, reclamantul-pârât R. (R.) A. M. nu are calitate procesuală pasivă în cadrul judecării cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă T. D., astfel că excepția invocată a fost admisă, iar cererea reconvențională a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva deciziei civile nr.2966/2015 și a încheierii de ședință din data de 02.06.2015 a declarat recurs reclamantul R. (R.) A. M., prin care a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile instanței de recurs și a analizat din nou cele două excepții invocate de către pârâta – reclamantă T. D. și anume excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a recurentului după defunctul său tată R. A. și după defuncta sa bunică R. E..
Recurentul – reclamant arată că este unicul moștenitor al tatălui său R. A., iar pârâta T. D. a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii de pe urma tatălui recurentului, moment în care s-a deschis dreptul acestuia de a formula petiția de ereditate.
Rezultă fără posibilitate de tăgadă faptul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, pronunțând o hotărâre nelegală.
Arată recurentul – reclamant că preluarea bunurilor din masa succesorală, apreciate ca fiind amintiri de familie, constituie o acceptare fără echivoc a moștenirii.
Având în vedere aceste considerente, trebuie observat că excepția prescripției dreptului de a accepta succesiune este nefondată și nu trebuia admisă de către instanța de judecată.
Analizând întregul material probator, susține recurentul – reclamant că trebuie observat faptul că acesta a acceptat tacit succesiune prin primirea acelor bunuri ale defunctului său tată de la bunica recurentului, prin procura dată de acesta mamei sale pentru a-l reprezenta la dezbaterea succesiunii, cât și prin formularea prezentei acțiuni de dezbatere succesorală.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.02.2016, intimata – pârâtă T. D. a solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea deciziei recurate.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a pretins prin motivele de recurs că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.315 Cod de procedură civilă, soluționând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în urma decesului lui R. A. și a defunctei R. E.. Curtea constată că prin decizia de casare nr.1722/17.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a reținut existența unei contradicții între modul de soluționare a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală ca excepție de fond, cu consecința soluționării excepției lipsei calității procesuale active, ca excepție de procedură, prin încheierile din 17.09.2007 și 08.10.2007 și prin încheierea din 15.11.2005 instanța a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu fondul cauzei.
Față de dezlegarea de drept dată de instanța de recurs, tribunalul prin încheierea de ședință din 02.06.2015 a soluționat excepțiile prescripției dreptului de opțiune succesorală în urma decesului lui R. A. și a defunctei R. E. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pronunțându-se ulterior asupra fondului cauzei, respectiv asupra cererii reconvenționale formulate de pârâta T. D. prin decizia civilă obiect al prezentului recurs.
Constatând că excepțiile au fost soluționate de instanța de apel cu respectarea dispozițiilor art.137 alin.1 coroborat cu art.315 Cod de procedură civilă, Curtea nu a reținut această critică formulată de recurent.
Prin motivele de recurs recurentul a pretins că obiectul cererii sale îl reprezintă o petiție în ereditate și nu cum greșit au soluționat instanțele deschiderea succesiunii defunctului R. A..
Curtea constată că cererea introductivă de instanță formulată de reclamant la 05.04.2005 are ca obiect deschiderea succesiunii defunctului R. A., constatarea calității de unic moștenitor legal rezervatar a reclamantului, să se stabilească masa succesorală și să se dispună ieșirea din indiviziune, constatându-se că pârâta T. D. nu are calitate de moștenitoare a defunctului, cerere ce ulterior a fost precizată și modificată.
Prin toate cererile depuse la dosar: declarația de apel din 12.10.2008, cererea formulată la 07.11.2011, prin care a solicitat pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, notele de concluzii depuse în fața instanței fondului la 12.07.2012, cererea de recurs din 19.08.2014 și susținerile orale în fața instanțelor, reclamantul, prin apărător, a solicitat ieșirea din indiviziune în urma decesului defuncților R. A. și R. E. și în constatarea calității sale de unic moștenitor.
D. prin motivele de recurs formulate în prezentul dosar la 30.10.2015 recurentul invocă „dreptul său privitor la introducerea acțiunii de petiție de ereditate”.
În prezentul recurs sunt aplicabile dispozițiile art.294 coroborat cu art.316 Cod de procedură civilă, limitele devoluțiunii fiind stabilite prin cererile formulate de părți, în cadrul căii de atac fiind aplicabile două reguli fundamentale: efectul devolutiv este limitat la ceea ce s-a atacat prin cererea formulată de parte și cea de-a doua limită a efectului devolutiv privește ceea ce s-a judecat în primă instanță. Această din urmă regulă, consacrată de alin.1 al art.294 Cod de procedură civilă, înseamnă interdicția pentru părți de a schimba cadrul procesual, de a se folosi de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate în primă instanță, în motivarea căii de atac ori prin întâmpinare și, de asemenea, interdicția schimbării calității părților, a cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată, precum și a formulării de pretenții noi.
Pe cale de consecință, în recurs recurentul nu poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, instanța fiind investită cu soluționarea unei cereri de ieșire din indiviziune în urma constatării calității de moștenitor a recurentului, atât în urma decesului tatălui său, cât și al bunicii paterne, recurentul indicând prin cererile depuse la dosar ca temei juridic al cererii sale art.651 și următoarele Cod civil.
Cu privire la modul de soluționare al excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală în urma decesului lui R. A. și a defunctei R. E., Curtea pornește de la premisa caracterului nondevolutiv al căii de atac a recursului. Pe cale de consecință, Curtea în prezenta cauză va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Cum situația de fapt a fost stabilită de cele două instanțe de fond și s-a reținut că nu s-a făcut dovada unor acte de acceptare tacită a moștenirii, în accepțiunea art.689 alin.1 și art.681 Cod civil, în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.700 alin.1 Cod civil, recurentul este străin de succesiunea defunctului R. A. prin neacceptare, astfel că nu justifică calitatea procesuală activă în promovarea unei acțiuni prin care să se constate că este unicul moștenitor al acestuia și nu se poate dispune ieșirea din indiviziune.
În cadrul administrării probelor în fața instanței de fond a rezultat că recurentul nu a făcut dovada efectuării unor acte sau fapte materiale, în accepțiunea art.689 alin.1 și art.681 Cod civil, în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.700 alin.1 Cod civil, din care să rezulte intenția sa neechivocă de acceptare a succesiunii bunicii sale, R. E., astfel că excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în urma decesului defunctei R. E. a fost soluționată corect, constatându-se lipsa calității procesuale active a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost modificată și precizată.
De altfel, în urma decesului defunctei R. E., la 06.03.2004, a fost emis certificatul de moștenitor nr.1/05.01.2005 – fila 69 din dosarul de fond, certificat de nu a fost contestat și nu s-a solicitat anularea lui, astfel că acesta produce efecte depline, constatând calitatea de unic moștenitor a pârâtei T. D. și masa succesorală.
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant R. (R.) A. M., împotriva deciziei civile nr.2966/08.09.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 02.06._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. D..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimata – pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. A. M. G.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./09.02.2016
TB-S.5 – E.L.V.; A.R.B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 154/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 77/2016. Curtea... → |
|---|
