Anulare act. Decizia nr. 341/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2016 în dosarul nr. 341/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 341-A
Ședința publică de la 20.05.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Z. A. prin mandatar Z. E., împotriva deciziei civile nr.600/09.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ P. C. I., C. C. P. S. D. și A. NAȚIONALĂ P. RESTIUIREA PRORPIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unor note de ședință din partea contestatoarei Z. A., totodată învederându-se faptul că prin motivele contestației în anulare s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin.1 pct. 2 N.c.p.civilă.
Curtea, având în vedere solicitarea contestatoarei de judecare a cauzei și în lipsă, va reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
P. decizia civilă nr.600 A/09.12.2015, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă Z. A., împotriva sentinței civile nr.1066/25.09.2014 și a încheierii de ședință din 18.06.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ P. C. I. și A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR.
P. a pronunța această decizie, Curtea, în prealabil, a notat că apelul declarat de apelanta reclamantă vizează atât sentința civilă nr. 1066/25.09.2014 prin care a fost soluționat fondul contestației, cât și încheierea de ședință de la data de 18.09.2014 prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. 1-5 și art. 16 din Legea nr. 165/2013, dar și încheierea de ședință de la 18.06.2015 prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în încheierea de ședință de la 18.09.2014.
În ce privește criticile aduse de apelantă soluției pronunțate asupra fondului contestației împotriva deciziei de compensare prin puncte emisă de C. Națională pentru C. I., Curtea a constatat că apelanta reia în esență aceleași argumente aduse în primă instanță în sprijinul excepției de neconstituționalitate, pe care le invocă în forma excepției de neconvenționalitate și cea a ultraactivității legii vechi, cu referire la pretenția sa de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 (ambele anterioare Legii nr. 165/2013) sau a dispozițiilor art. 41 alin. 1-4 din Legea nr. 165/2013 pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor la valoarea de piață, cu actualizarea sumei.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că este întemeiată soluția primei instanțe, care a reținut aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în sensul că valoarea despăgubirilor se raportează la procedura compensării prin puncte reglementată de art. 21 din actul normativ menționat, dată fiind statuarea cu caracter irevocabil, ce se bucură de puterea de lucru judecat, din decizia civilă nr.3442/CA/2013 –R/30.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. P. hotărârea menționată s-a dispus obligarea pârâtei C. Națională P. C. I. la validarea dispoziției Primarului Municipiului Oradea, nr. 5964/03.07.2007 și emiterea dispoziției, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
A reținut Curtea că hotărârea judecătorească produce, ca orice act jurisdicțional, efecte obligatorii pentru părțile care au participat la judecata finalizată prin pronunțarea hotărârii, efecte întemeiate pe principiul relativității, dar și efecte de opozabilitate față de terți. Față de caracterul obligatoriu al statuărilor din cuprinsul hotărârii irevocabile menționate, apelanta reclamanta nu mai poate repune în discuție aspectele legate de incidența Legii nr. 165/2013, cu referire la modul de stabilire a despăgubirilor la care este îndreptățită, opunându-se tocmai puterea de lucru judecat al dezlegărilor date prin hotărârea pronunțată într-o judecată anterioară.
Curtea a considerat că invocarea de către apelanta reclamantă a jurisprudenței CEDO în materia apărării dreptului de proprietate nu este de natură a conduce la o altă concluzie, la momentul actual neexistând, inclusiv din această perspectivă, vreun temei care să justifice o altă soluție decât cea adoptată de instanță.
În ce privește apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință de la date de 18.06.2015, Curtea a constatat că nu a fost invocată în dezvoltarea motivelor de apel nicio critică de nelegalitate ori de netemeinicie, astfel încât apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat.
De asemenea, cât privește criticile pe care apelanta le-a formulat împotriva încheierii pronunțate în ședința de la 18.09.2014, prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, Curtea a constatat că nu sunt fondate, având în vedere că tribunalul a sesizat instanța de contencios constituțional cu privire la toate dispozițiile legale la care apelanta reclamantă a făcut referire, în plus fiind de remarcat că motivarea excepției de neconstituționalitate a fost înaintată Curții Constituționale, fiind cuprinsă în chiar încheierea prin care Curtea a fost sesizată.
Împotriva deciziei civile nr.600 A/09.12.2015 a formulat contestație în anulare contestatoarea Z. A., prin care a invocat o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată și care se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii care se atacă.
Intimatele C. Națională pentru C. I. și A. Națională pentru R. Proprietăților au formulat întâmpinări cu conținut identic, apreciind că în cuprinsul contestației în anulare contestatoarea a reiterat aspectele legate de eroarea materială, aceasta dorind în realitate o rejudecare a fondului, cererea neîndeplinind niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile art.317 – 318 Cod de procedură civilă.
Precizează că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza P. contra Republicii M. nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
Examinând contestația în anulare, Curtea constată următoarele:
Având în vedere conținutul contestației în anulare, Curtea a reținut că demersul judiciar extraordinar promovat de contestatoare se axează pe prima ipoteză a art. 503 alin.2 pct.2 C.pr.civ., mai precis asupra motivului care vizează situația când dezlegarea dată în decizia atacată este rezultatul unei erori materiale.
P. evaluarea contestației în anulare, Curtea observă cu titlu general că, instanța de contencios european al drepturilor omului (CEDO), pronunțându-se în cauza M. împotriva României, cererea nr._/03, prin hotărârea din 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele s-au a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.
În absența unor circumstanțe excepționale - situații numite de CEDO „defecte fundamentale" ale hotărârii (e.g. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich împotriva Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko împotriva Rusiei) – nu se poate justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
În ceea ce privește motivul contestației în anulare, Curtea reține că prin eroare materială se înțelege o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Altfel spus, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, în acest sens, legea procesuală are în vedere greșeli de ordin material cu caracter procedural, greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Or, contestatoarea prin demersul judiciar de față, deși nu determină efectiv eroarea materială tinde de fapt la o rejudecare a pricinii și o reanalizare a probelor. Cererile sale au fost analizate de instanța de apel, atât motivele de netemeinicie invocate împotriva sentinței civile nr.1066/25.09.2014, prin care a fost soluționat fondul contestației, cât și criticile îndreptate împotriva încheierilor de ședință din 18.09.2014, prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale și criticile împotriva încheierii de ședință din 18.06.2015, prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în încheierea de ședință de la 18.09.2014.
Curtea reamintește faptul că, potrivit art.503 C.pr.civ., contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac de retractare strict circumstanțială la motivele expres și limitativ prevăzute de norma legală, iar eventualele căi de aplicare extensivă a motivelor de admisibilitate expres și limitativ prevăzute de lege nu pot fi în niciun fel validate, având în vedere și considerentele hotărârii CEDO mai sus expuse.
A admite în sens contrar, s-ar pune problema încălcării principiului securității juridice și a încălcării prezumției absolute a lucrului judecat.
De altfel, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate (CEDO cauza Brumărescu c. României, § 61).
P. respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea, mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66).
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea urmează ca în temeiul art.508 C.pr.civ. să respingă contestația în anulare, ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea Z. A., CNP_, prin mandatar Z. E., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ./C, ., județ Bihor, în Oradea, ., ., județ Bihor și cu domiciliul ales la CA D. V.P., în Oradea, ..1, ., județ Bihor, împotriva deciziei civile nr.600 A/09.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ P. C. I., C. C. P. S. D. și A. NAȚIONALĂ P. RESTIUIREA PRORPIETĂȚILOR, toate cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
8 ex./09.06.2016
C.-S.3 – M.G.R.; D.A.B.
T.B.-S.5 – E.Pnaite-J.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 401/2016. Curtea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 486/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
