Partaj judiciar. Decizia nr. 486/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2016 în dosarul nr. 486/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.486R /2016
Ședința publică din data de 23 mai 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR: D. F. B.
JUDECĂTOR: C. M. S.
GREFIER: V. Ș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2321A/29.09.2015 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă în dosarul nr._, în cauza civilă ce are ca obiect: partaj judiciar.
Părțile în prezentul proces sunt: recurenții pârâți C. I., D. T. și B. M. și intimata reclamantă C. G. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți B. M. personal și asistată de avocat Zamora C. B. cu împuternicire avocațială la dosar, C. I., D. T. reprezentați de același avocat și intimata reclamantă reprezentată de avocat B. L. cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar un set de înscrisuri și comunică o copie a acestora și reprezentantei intimatei reclamante.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de către reclamanți.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea dosarului au răspuns recurenții pârâți B. M. personal și asistată de avocat Zamora C. B. cu împuternicire avocațială la dosar, C. I., D. T. reprezentați de același avocat și intimata reclamantă reprezentată de avocat B. L. cu împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți având cuvântul în susținerea recursului arată că recurenții dețin un titlu de proprietate pentru suprafața de 8700 mp, iar în urma expertizei efectuate în cauză a rezultat că recurenții dețin o suprafață de teren de 9010 mp, cu 310 mp mai mult decât era menționat în titlul de proprietate.
Arată că din planul parcelar depus la dosar, și care nu a stat la baza efectuării expertizei, rezultă că suprafața de 310 mp aparține familiei M. D. și precizează că nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întrucât nu a avut cunoștință de existența acestei parcele, iar din conținutul raportului de expertiză nu rezultă că una dintre parcelele expertizate aparține altei persoane.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize ce urmează a avea în vedere actele depuse la dosarul cauzei, iar expertiza să fie avizată de OCPI I., cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei reclamante având cuvântul în combaterea recursului arată că, prin motivele de recurs, instanța nu a fost sesizată cu interpretarea greșită a legii de către instanța de apel, ci cu interpretarea greșită a probatoriului, astfel că se impune nulitatea recursului.
În combaterea recursului arată că, în eventualitatea în care există o suprapunere a unei parcele, nu aceasta este modalitatea de soluționare, având în vedere că, la efectuarea expertizei, expertul a solicitat acte de la Primăria localității pe teritoriul căreia se află terenul în litigiu, cu privire la întinderea și vecinătățile terenului.
Arată că instanța trebuie să analizeze titlurile de proprietate deținute de către părți și precizează că titlu de proprietate deținut de către intimata reclamantă este mai vechi decât titlul recurenților pârâți, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurenților pârâți având cuvântul pe excepția nulității recursului solicită respingerea acesteia ca nefondate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta C. G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. V. și C. I., ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren, de 8700 mp, situate în extravilanul satului B., ./37.
S-a arătat că, în februarie 1999, împreună cu ceilalți moștenitori, au partajat prin bună-învoială, terenul de 13.800 mp, din care face parte și terenul în litigiu. Acest teren a fost împărțit în trei parcele, dar fără a se realiza împărțirea și în materialitatea lui.
Pârâtele au insistat să se rămână în indiviziune și să se vândă terenul în întregul sau, dar mai târziu s-au răzgândit.
Cererea s-a întemeiat pe art.728 cod civil au fost depuse înscrisuri, acte de stare civilă, în susținerea cererii.
Prin întâmpinare, pârâții B. M., C. I. și D. T. au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
S-a arătat în întâmpinare, că prin actul de împărțeală voluntară ce a avut ca obiect terenul de 8700 mp, T18, P 30/37, părțile au stabilit modul în care au înțeles să-și atribuie terenurile.
Prin întâmpinare a fost ridicată excepția inadmisibilității acțiunii, excepție soluționată la termenul din 12.03.2012.
A fost încuviințată pentru părți proba cu expertiza tehnică de specialitate, pentru identificarea terenului și propuneri de lotizare. Expertiza a fost efectuată de către expert Borundel M..
Analizând cererea instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 728 Cod civil „Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune”.
Este de principiu că proprietatea în majoritatea cazurilor este pură și simplă. Sunt situații când proprietatea este afectată de modalități și prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietății o reprezintă proprietatea indiviză. Această situația nu este întotdeauna avantajoasă și nici favorabilă pentru proprietari, de aceea pentru asigurarea unei bune circulații a bunurilor și în interesul coproprietarilor legea prevede ca indiviziunea să poată lua sfârșit oricând.
Astfel că orice proprietar poate cere ieșirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalți coproprietari să se poată opune.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea și a dispus ieșirea părților din indiviziune conform raportului de expertiză, astfel: A atribuit reclamantei lotul 1 de 1459 mp, așa cum a fost identificat în varianta 1, Anexa 2 din raportul de expertiză. A atribuit pârâtei D. V. lotul 3 de 1459 mp, din varianta 1, anexa 2. A atribuit pârâtei C. I., lotul 2, de 1521 mp, din varianta 1 anexa 2.
Împotriva sentinței civile nr. 7817 din 02.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului și, rejudecând cauza, să se dispună partajarea terenului în suprafața de 8700 mp situat în extravilanul satului B., ./37 către părțile din acest dosar, în felul următor: atribuirea acesteia lotul 1 de 2918 mp. așa cum a fost identificat în varianta 1 anexa 2 din raportul de expertiză, atribuirea moștenitorilor pârâtei D. V., respectiv B. M. și D. T. a lotului 3 de 2918 mp din varianta 1 anexa 2, în cote egale între ei, de câte 1459 mp pentru fiecare în parte; atribuirea către pârâta C. I. a lotului 2 în suprafață de 1521 mp din varianta 1 anexa 2 și menținerea drumului de acces de 1653 mp.
În motivare, apelanta a susținut că soluția este greșită întrucât la un calcul sumar al suprafețelor ce le revin lor, părților din dosar, așa cum a fost stabilit de către instanța de judecată, rezultă o suprafață totală de 4.439 mp, suprafața supusă expertizări fiind de 8.700 mp și nu cea de 4.439 mp.
Apelanta a precizat că s-a atribuit terenul defunctei D. V. și nu moștenitorilor acesteia: B. M. și D. T..
A mai susținut apelanta faptul că judecătorul fondului deși a omologat raportul de expertiză varianta 1 anexa 2, a trecut greșit cifrele de suprafață ale terenurilor din litigiu. Astfel, expertul evidențiază în urma măsurătorilor că „...drumul de acces în indiviziune are 1653 mp iar terenul rămas 7.357 mp... Astfel există 2 parcele de 2918 mp și una de 1521 mp”, aceeași variantă regăsindu-se și în concluziile finale ale raportului de expertiză, câte două suprafețe de 2918 mp și nu una cum greșit s-ar fi reținut. Astfel, apelanta a susținut că judecătorul ar fi trebuit să atribuie fiecărei părți una din cele 3 parcele, respectiv două de cate 2.918 mp și una de 1.521 mp, deși reținând această concluzie, ceea ce se împarte este doar o .: 2 = 1459 mp, lăsând o parcelă de aceeași suprafață neatribuită.
Apelanta a învederat instanței că nu aceasta era soluția corectă în cazul existenței a două parcele egale. În această situație trebuia atribuită câte o parcelă de 2918 mp către fiecare dintre părți, respectiv către aceasta și cealaltă către moștenitori pârâtei D. V..
Apelanta a menționat că în prezent D. V. este decedată, iar moștenitori acesteia sunt pârâții B. M. și D. T. cărora le revine suprafața de mai sus în cote egale. Mai mult chiar, a susținut apelanta, deși a formulat cerere de îndreptare a erori materiale cu privire la atribuirea corectă a tuturor parcelelor, s-a menținut aceeași greșeală a judecătorului fondului care de fapt ar fi soluționat cererea unei alte părți din alt dosar și a respins eroarea materială sesizată. Altfel, acesta s-a pronunțat asupra cererii „petentei I. G. ... în sensul că a fost trecută tarlaua 28 în loc de tarlaua 29”, neexistând nicio parte cu acest nume și nicio discuție de .. Apelanta a sesizat acest aspect, cu atât mai mult cu cât și numărul sentinței civile cerute a se îndrepta este greșit respectiv nr. 1747/2008 față de nr. 7817/02.12.2013.
În drept, dispozițiile art. 287 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 2321A/ 29.09.2015, Tribunalul I. – Secția Civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă în sensul că a admis cererea, a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul – teren în suprafață de 8700 mp situat în extravilanul localității B. conform variantei 1, anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul Borundel M. O. A..
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat ieșirea din indiviziune în ceea ce privește imobilul – teren în suprafață de 8.700 mp situat în extravilanul localității B., județul I., tarlaua 18, . instanță a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la acest teren, în sensul că a atribuit reclamantei lotul nr. 1, în suprafață de 1.459 mp, astfel cum acesta a fost identificat în varianta nr. 1, anexa nr. 2 la raportul de expertiză, pârâtei D. V. i-a fost atribuit lotul nr. 3, în suprafață de 1.459 mp, în timp ce pârâtei C. I. i-a fost atribuit lotul nr. 2, în suprafață de 1.521 mp. Or, din cumularea celor trei terenuri atribuite, tribunalul a constatat că într-adevăr, prima instanță nu a dispus partajul întregii suprafețe de teren care a făcut obiectul cauzei.
Prin încheierea pronunțată la data de 23.02.2016, Tribunalul I. – Secția Civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile în sensul că a atribuit către fiecare parte loturile corespunzătoare variantei 1 anexa 2 din raportul de expertiză.
Împotriva hotărârii judecătorești pronunțată în cauză au formulat recurs în termen legal pârâții C. I., D. T. și B. M., criticând-o pentru nelegalitate.
Se susține că expertul ce a efectuat lucrarea de specialitate la instanța de fond nu a procedat la efectuarea măsurătorilor în baza planului parcelar, indicând în mod greșit vecinătățile lotului nr. 3 din varianta ce a fost omologată de instanța de apel.
Expertul avea obligația, susțin recurenții-pârâți, de a respecta Ordinul nr. 1882/C/12.11.2011 privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare care, la art. 1 alin. 2, prevede că experții au obligația să solicite de la Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară (A.N.C.P.I.) atât planul de amplasament cât și încadrarea în zona unde este individualizat terenul.
Recurenții-pârâți arată că în lotul nr. 3 din varianta nr. 1 a expertizei există o suprafață de 310 mp, această neconcordanță fiind de natură a-i prejudicia în condițiile în care expertul nu a solicitat avizarea lucrării de specialitate de către A.N.C.P.I. I..
În drept, recurenții-pârâți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă solicitând casarea deciziei civile și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea refacerii raportului de expertiză.
Intimata-reclamantă C. G. D. a formulat întâmpinare, invocând, în principal, nulitatea recursului iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, intimata-reclamantă susține că aplicarea greșită a legii de către instanță cu raportare la interpretarea probelor, sunt aspecte care vizează temeinicia deciziei și nu pot fi cenzurate în această cale extraordinară de atac, excedând motivelor de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pe fond, se susține că dovada unei suprapuneri de teren nu este argumentată în nici un fel, ci este doar o opinie a recurenților, întrucât schița atașată la motivele de recurs nu este efectuată de un specialist în domeniul cadastral ci este pur și simplu o schiță de mână cu o presupusă suprapunere de teren. În realitate, nu există nici o suprapunere, nefiind identificată prin măsurători de specialitate terenuri cu proprietari diferiți, pe aceleași dimensiuni de teren, mai mult chiar expertul desemnat în dosarul de fond a obținut avizul de la Primăria B. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I. respectând astfel toate coordonatele de spațiu.
Pentru efectuarea expertizei s-au preluat extrase ORTOFORO 58-53 din zonă, ceea ce face ca dimensiunile celor trei loturi să fie corect constatate.
Se invocă că justificare a unei noi probe, un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 452/14.03.2011, mai exact o explicație a faptului că proprietarii acestui teren alăturat vândut au "intabulat suprafața de teren de 988 mp cu o deschidere la DE 91 pe o latură de 9 ml". Prin această a operațiune susțin recurenți-pârâți, ar fi prejudiciați întrucât deschiderea terenului lor este afectată pe o latură de aproape 3 ml, fiind lipsiți de această suprafață. Or, câtă vreme actul de vânzare-cumpărare invocat de recurenți, a fost întocmit anterior efectuării expertizei în cauză, expertul în mod sigur 1-a avut în vedere, fiind obligat să respecte terenurile învecinate, nefiind nici o obiecție pe acest aspect din partea nici uneia dintre părți. De altfel, expertul a delimitat terenul formând loturi cu referire strict la suprafața de teren din titlul de proprietate și nu după suprafața de teren găsită la măsurători. Recurenți-pârâți sunt în eroare când susțin că expertul a avut în vedere o suprafață de teren care nu le-ar aparține lor, părților din acest dosar.
De menționat că recurenți-parați nu au avut nicio obiecțiune la momentul când s-au făcut măsurătorile și s-au identificat și format loturile.
Terenul în litigiul nu a fost încă intabulat, așa că nu se pune problema unei suprapuneri peste un teren deja intabulat, așa cum se pretinde în motivele de recurs, nefiind efectuate noi măsurători cadastrale, care să justifice acest aspect.
În cadrul probei cu înscrisuri încuviințate de Curte la termenul de judecată de la 18.04.2016, recurenții-pârâți au depus un extras din planul cadastral al localității B. și adresa nr. 7729C/18.05.2016 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I..
În baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, excepție ce este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare:
Critica formulată de recurenții-pârâți se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și vizează aspecte de nelegalitate a deciziei civile atacate, referitoare la modul de întocmire a raportului de expertiză, și nu de netemeinicie, așa cum susține intimata-reclamantă.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de critica și apărările formulate cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 1882/C/12.11.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (A.N.C.P.I.) prin oficiile de cadastru și publicitate imobiliară (O.C.P.I.) avizează tehnic, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, expertizele judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.
Art. 2 alin. (1) din acest act normativ prevede că avizarea tehnică a expertizei judiciare constă în recepția tehnică a planului de amplasament și delimitare a imobilului ce face obiectul expertizei și se acordă în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) lit. e) și ale art. 13 alin. (3) lit. h) din Regulamentul de avizare, verificare și recepție a lucrărilor de specialitate din domeniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei, al fotogrammetriei și al cartografiei, aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 108/2010.
A.. (2) al art. 2 prevede că planul de amplasament este însoțit de memoriu tehnic, planul de încadrare în zonă și extrasul de carte funciară.
Aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către instanțele de judecată, respectiv de instanța de fond care a administrat proba cu expertiza de specialitate topografie, cadastru și geodezie, fără a solicita expertului avizarea tehnică de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I. a lucrării științifice și, de asemenea, fără ca expertul numit în cauză să stabilească valoarea loturilor atribuite părților, chiar dacă expertul a precizat că nu se impune acordarea de sulte pentru egalizarea loturilor.
Instanța de apel, deși a fost investită cu critici vizând modul de atribuire a loturilor, nu a dispus o nouă expertiză și, admițând apelul, a atribuit bunurile imobile părților conform variantei 1 din raport fără a solicita lămuriri de la expert sau avizarea tehnică a expertizei.
De asemenea, instanța de apel nu a observat că instanța de fond a formulat adresă către expert în vederea formulării de propuneri concrete de partajare însoțite de schițe și sulte fără ca expertul să răspundă și să completeze raportul de expertiză în acest sens.
Procedând în acest mod, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă ce consacră caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 312 alin. (3) în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, expertiza efectuată în cauză fiind proba principală.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul I., fiind necesară completarea raportului de expertiză tehnico-științifică în sensul avizării tehnice de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I. conform art. 1 și 2 din Ordinul nr. 1882/C/12.11.2011 precum și cu indicația pentru expert de a stabili valoarea terenurilor ce compun loturile formate și eventual sultele corespunzătoare egalizării loturilor conform dispozițiilor art. 6735 alin. (2) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți C. I., D. T. și B. M. împotriva deciziei civile nr. 2321A/29.09.2015 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. G. D..
Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.05.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. PS 2 ex.
03.06.2016
Jud. apel: R. V. A.
M. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 341/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 473/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
