Conflict de competenţă. Decizia nr. 75/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 75/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 75 F /2016
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24.05.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR – M. D. L.
GREFIER – V. S.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul I. – Secția Civilă și Judecătoria B., în cauza privind pe reclamantul C. A., cu domiciliul în com. Moara Vlăsiei, ., în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru S. D. de P. asupra Terenurilor Moara Vlăsiei, cu sediul în .. I. și C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor, cu sediul în București ., sector 3.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.09.2015 reclamantul C. A. a chemat in judecata pe pârâții C. L. pentru S. D. de P. Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria Moara Vlăsiei, C. Județeană pentru S. D. de P. Asupra Terenurilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea titlului de proprietate nr._ din 12.07.2001 in sensul radierii de la pozițiile 1 si 6, punctul B suprafețe primite in intravilan, a suprafețelor de 407 mp, . si 913 mp si obligarea comisiei locale să îndeplinească procedurile de modificare a titlului de proprietate in concordanta cu sentința ce va fi data.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că erorile inserate in titlul de proprietate menționat au fost constatate la începutul anului 2004 când, pentru suprafața de teren de 1870 mp reconstituita defunctului C. I M. s-a început întocmirea cadastrului. Astfel, s-a constatat ca suprafața de teren de 1320 mp situata in tarlaua 41, parcelele 1579 si 1580 face obiectul unui alt act de proprietate, respectiv al Ordinului Prefectului nr. 1092/05.08.2009, situație față de care a inițiat procedura de corectare a titlului de proprietate solicitând comisiei locale să corecteze titlul de proprietate, demers rămasa fără rezultat.
In drept au fost invocate dis part 58 din legea 18/1991.
In susținerea cererii s-au depus înscrisuri( filele 6-10).
La termenul de judecata din data de 18.01.2016 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei B. si a reținut cauza in pronunțare pe excepție.
Prin Sentința Civilă nr. 141 din data de 25.01.2016, pronunțată de Judecătoria B.în dosarul nr._ *, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept pe art. 8, 11, 13 din Legea 18/1991 și art. I, II, III din Legea 169/1997, care reglementează cauzele de nulitate absolută titlu de proprietate emis urmare a parcurgerii procedurii speciale prevăzute de legile fondului funciar.
Soluționarea acțiunii în constatare se realizează cu respectarea dispozițiilor procedurale speciale prevăzute de Titlul XIII din Legea 247/2005. aplicându-se în completarea dispozițiile dreptului comun, nefiind prevăzute norme de competență distincte.
Întrucât temeiul juridic al cererii reclamantului rezidă din legile speciale în materie, dosarul a fost înregistrat cu obiectul „fond funciar”.
Codul de procedură civilă de la 1865 reglementa la art. 2 pct. 1 lit. b faptul că nu intră în competența tribunalului „cererile în materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, sau după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”. Urmare a acestei dispoziții, interpretarea generală era aceea că, cererile în materia fondului funciar, indiferent de natura lor, erau de competență judecătoriei, întrucât aceasta era instanța de drept comun care judeca, potrivit art. 1 pct.1 „în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altei instanțe”.
Singura normă de competență prevăzută în legile speciale în materia fondului funciar este cea de la art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 care stabilește că, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile de la comunicare. Competența instanței este stabilită prin trimitere la acest articol și în cazul plângerii împotriva refuzului comisiei locale de înmânare a titlului de proprietate sau de punere efectivă în posesie, după cum prevede art. 64 din Legea 18/1991.
De la . codului de procedură civilă nou, respectiv la data de 15 februarie 2013, judecătoriei îi revin spre soluționare numai cererile expres prevăzute de lege, în vreme ce tribunalul a devenit instanță de drept comun, art.95 statuând că tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altei instanțe.
Întrucât în noua reglementare cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor întemeiate pe art. 53 și 64 din Legea 18/1991, nu mai sunt date de legiuitor în competența expresă a unei instanțe, iar instanța de drept comun este tribunalul, concluzia a fost că acestea trebuie judecate în primă instanță de tribunal.
Față de aspectele de fapt și de drept învederate, instanța a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 03.02.2016 sub nr._ .
În ședința publică din data de 22.03.2016 tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului I. și a reținut cauza în pronunțare.
Prin sentința civilă Nr. 744 din 22 Martie 2016, Tribunalul I. – Secția Civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului I., a declinat competența de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei B., a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, a constatat că reclamantul a solicitat rectificarea titlului de proprietate nr._/12.07.2001 emis de C. Județeană I..
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Astfel, prin „obligație de a face” se înțelege orice prestație pozitivă din partea pârâtului.
De asemenea, se observă că, această normă atributivă de competență pune probleme de delimitare în raport cu cererile care, deși au ca obiect obligații de a face neevaluabile în bani, sunt date de lege în competența altor instanțe. Sub acest aspect, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, se impune a fi stabilit dacă, prin raportare la obiectul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.. Astfel, având în vedere că reclamanta solicită rectificarea unui titlu de proprietate, tribunalul constată că acesta urmărește ca pârâtele să fi obligate să efectueze o prestație în favoarea sa.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
P. aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul a apreciat intemeiata exceptia invocata, pe care a admis-o și, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, a declinat competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care a suspendat din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., a înaintat dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea soluționării conflictului de competență.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B.:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.09.2015 reclamantul C. A. a chemat in judecata pe pârâții C. L. pentru S. D. de P. Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria Moara Vlăsiei, C. Județeană pentru S. D. de P. Asupra Terenurilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea titlului de proprietate nr._ din 12.07.2001 in sensul radierii de la pozițiile 1 si 6, punctul B suprafețe primite in intravilan, a suprafețelor de 407 mp, . si 913 mp si obligarea comisiei locale să îndeplinească procedurile de modificare a titlului de proprietate in concordanta cu sentința ce va fi data.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991.
Analizând obiectul pricinii, Curtea constată că litigiul dedus judecății este consecința aplicării Legii nr. 18/1991, reținând că obiectul cererii de față are legătură cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele și măsurile care trebuie luate de autoritățile competente conform legilor speciale în materia fondului funciar.
Prin urmare, cererea formulată de reclamant de modificare a titlului de proprietate poate fi calificată ca un litigiu de fond funciar, interpretarea dată de Judecătoria B. în sensul că Legea nr. 18/1991 ar da în competența judecătoriei exclusiv plângerile împotriva hotărârilor Comisiei Județene și Comisiei Locale fiind formalistă și îndepărtându-se de esența și spiritul legii, în realitate reprezintă un litigiu de fond funciar supus competenței speciale a judecătoriei și un asemenea litigiu care în esență reprezintă tot o contestație în materie de fond funciar.
P. aceste motive în baza art. 135 alin. (4) Noul C.Proc.Civ. va fi stabilită competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. A., cu domiciliul în com. Moara Vlăsiei, ., în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru S. D. de P. asupra Terenurilor Moara Vlăsiei, cu sediul în .. I. și C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor, cu sediul în București ., sector 3, în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. L. V. S.
Red. M.D.L.
Tehnored. M.D.L.
4 ex./30.05.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 489/2016. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 441/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
