Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4 F
Ședința publică de la 12.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR: Z. G. L.
GREFIER: V. S.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a III a Civilă și Judecătoria Sector 1 București, în cauza privind pe creditoarea U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu debitorul R. R. T., cu domiciliul în București, ., sector 6.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 18.12.2014, reclamanta UCMR - A. a chemat în judecată pe pârâtul R. R. T., solicitând obligarea acestuia, pe calea ordonanței de plată, la plata sumei de 62 lei remunerație drept de autor pentru utilizarea operelor muzicale prin servicii online de oferire spre ascultare (streaming) pentru site-ul www.radiomillenium.ro, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 68, 47 lei.
Prin sentința nr. 484/8.04.2015, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că întrucât acțiunea privește plata drepturilor de autor în sumă mai mică de 200.000 lei, potrivit art. 94 lit. j din Codul de procedură civilă, competența materială a soluționării cauzei revine judecătoriei în circumscripția căreia își are sediul pârâta.
Prin sent.civ. nr._/11.11.2015, Judecătoria sectorului 1 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și a constatat ivit conflictul negativ de competență, sesizând Curtea de Apel București în vederea soluționării sale.
În esență, judecătoria a reținut că numai litigiile civile de drept comun sunt supuse criteriului valoric reglementat de art. 94 lit.j) NCPC, ceea ce rezultă din referirea legii la calitatea părților, de profesioniști sau neprofesioniști, litigiile de proprietate intelectuală, supuse unor legi speciale, judecate și anterior de tribunale și pentru care la judecătorii nu există complete specializate fiind supuse prevederilor art. 95 pct. 1 NCPC.
Analizând sesizarea, Curtea constată următoarele:
În cauză există conflict negativ de competență, Tribunalul București – secția a III-a civilă și Judecătoria sectorului 1 București declinându-și reciproc competența, iar Curtea de apel București este competentă să-l soluționeze (art. 133 pct. 2, art. 135 alin.1 NCPC).
Litigiul de față are ca obiect plata sumei de 62 lei remunerație drept de autor pentru utilizarea operelor muzicale prin servicii online de oferire spre ascultare (streaming) pentru site-ul www.radiomillenium.ro, precum și plata penalităților de întârziere în cuantum de 68, 47 lei, fiind vorba despre remunerații pentru o formă de utilizare a operei, protejată prin dreptul de autor (comunicarea publică).
Acest litigiu are natura unui litigiu în materia proprietății intelectuale, întrucât izvorăște din pretinsa încălcare a unor drepturi conexe dreptului de autor, așadar, a unor drepturi de proprietate intelectuală reglementate de legea specială privind dreptul de autor și drepturile conexe, respectiv Legea nr. 8/1996.
De asemenea, se reține că este vorba despre o cerere evaluabilă în bani, față de caracterul patrimonial al dreptului subiectiv dedus judecății, iar acesta nu a fost infirmat de niciuna dintre instanțele care și-au declinat competența reciproc.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare din data de 15.02.2013, nu prevede competența tribunalului de soluționare în primă instanță a litigiilor în materia proprietății intelectuale, însă din examinarea formelor succesive ale Noului Cod, art. 93 din forma sa inițială reglementa expres materiile date în competența tribunalului (contencios administrativ, expropriere, proprietate intelectuală etc.), în vreme ce art. 95 pct.1 NCPC în forma sa finală, modificată prin Legea de aplicare nr. 76/2012, comprimă toate aceste ipoteze într-o formulare unică, cuprinzătoare, potrivit căreia tribunalul este instanța cu plenitudine de competență în primă instanță, dacă legea nu prevede expres altfel. Procedând astfel, legiuitorul Noului Cod a urmărit ca toate litigiile de proprietate intelectuală să rămână în competența tribunalului, fiind de altfel contradictoriu ca printr-un Cod care instituie tribunalul ca prima instanță de drept comun să fie diminuată competența acestuia în materii date, în vechea reglementare, doar în competența sa.
Judecătoria sectorului 1 a observat de altfel foarte bine că în această materie funcționează complete specializate la tribunale, curți de apel și instanța supremă, iar nu la judecătorii.
După cum rezultă din expunerea de motive a proiectului legii privind NCPC, prin adoptarea noii reglementări s-a intenționat reașezarea competenței materiale, astfel încât să conducă atât la apropierea justiției de cetățean, cât și la o justiție previzibilă prin unitatea soluțiilor jurisprudențiale. În acest context, s-a avut în vedere ca judecătoria să judece cauzele de valoare mică și/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvență în practică.
Față de intenția legiuitorului exprimată în motivele care au justificat crearea unui nou cadru legislativ în materia procesului civil, rezultă că enumerarea expresă din art. 94 a materiilor care atrag competența judecătoriei vizează cauzele civile stricto sensu, respectiv cele reglementate de Cod civil, dovadă în acest sens fiind materiile indicate la pct. 1 lit. a) – i), care, într-adevăr, sunt susceptibile de a fi considerate ca fiind frecvente în practică și având un grad redus de complexitate.
Nu au fost avute în vedere acele materii care, fără a fi propriu – zis civile, sunt reglementate, de regulă, prin legi speciale, ale căror dispoziții se completează cu legislația civilă și/sau procesual civilă. Este vorba despre acele materii în care se pot înființa secții specializate sau complete specializate în cadrul secțiilor civile, în temeiul art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a NCPC, coroborat cu normele din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, incidente în funcție de gradul instanței. Corect a remarcat judecătoria că formularea art. 94 lit.j) NCPC (devenită lit.k) în urma republicării NCPC din 2015), referindu-se la litigiile între profesioniști și neprofesioniști, are în vedere litigiile de drept comun, iar nu litigiile de proprietate intelectuală.
Competența de primă instanță în materia proprietății intelectuale aparține așadar tribunalului, ca instanță de drept comun, indiferent de valoarea obiectului cererii, chestiune care face, deja, obiectul unei jurisprudențe constante a Curții de apel.
Materia proprietății intelectuale se încadrează în categoria celor care nu pot fi considerate ca fiind atribuite prin lege în competența judecătoriei, motiv pentru care litigiile în această materie sunt de competența de primă instanță a tribunalului, în aplicarea art. 95 pct. 1 NCPC.
Aceeași soluție se impune și în condițiile în care prezenta cerere a fost formulată pe calea ordonanței de plată, de vreme ce potrivit art. 1016 NCPC, competența materială și teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză competența de soluționare revine Tribunalului București, căruia îi va trimite cauza, potrivit art. 135 alin.4 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea.
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu debitorul R. R. T., cu domiciliul în București, ., sector 6 în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER
G. L. Z. S. V.
Red.ZGL/14.01.2016/4ex.
| ← Marcă. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1290/2015.... → |
|---|
