Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1290/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1290/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1290/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1290 R
Ședința publică de la16 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. R. T.
JUDECATOR - M. STELUȚA C.
JUDECĂTOR - M. D. O.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă S.C. M. G. S.R.L., cu sediul in Z., ., birou nr. 4, județ S. împotriva sentinței civile nr. 568 din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. P. de Fonograme din România - UPFR cu sediul în București, .. 88B, sector 1.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect: „drept de autor și drepturi conexe”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă U. P. de Fonograme din România - UPFR, reprezentată de avocat S. C. C., cu împuternicirea avocațială, . -_/2015, lipsind recurenta - pârâtă S.C. M. G. S.R.L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, în data de 14.12.2015, prin fax și apoi în data de 15.12.2015, prin poștă, recurenta pârâtă S.C. M. G. S.R.L. a depus o petiție prin care solicită termen pentru a-și angaja avocat, cu precizarea că la acest termen nu pot fi prezenți printr-un avocat, datorită distanței mari față de sediul instanței (Z.-București).
Apărătorul intimatei reclamante UPFR solicită respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de recurenta pârâtă, față de data la care a fost formulată cererea de recurs și data la care partea a primit citația pentru termenul de astăzi, respectiv 12.11.2015, având în vedere și dispozițiile art. 222 alin.1 c.pr.civ. consideră că nu există nici un motiv excepțional și nici motive temeinice, care nu sunt imputate recurentei, pentru a se acorda un termen pentru lipsă de apărare.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea recurentei pârâte S.C. M. G. S.R.L. de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, având în vedere citația pentru termenul de azi a fost primită de parte la 12.11.2015, cu mai mult de o lună înainte de termenul de judecată, că cererea nu cuprinde nici un motiv temeinic, nici un motiv faptic care ar fi împiedicat partea să-și pregătească apărarea, văzând și dispozițiile art.222 c.pr.civ. care se referă la împrejurări excepționale și motive temeinice care nu sunt imputabile părții, acestea nu au fost învederate și cu atât mai mult dovedite.
Curtea pune în discuție excepția nulității cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimata reclamantă UPFR și acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante UPFR solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Solicită să se constate că între părți a intervenit o tranzacție, iar ulterior acesteia s-a modificat acționariatul societății recurente pârâte, care nu a mai fost de acord cu tranzacția, astfel că a promovat recurs. În formularea recursului nu s-a indicat nici un motiv de nelegalitate, nici un motiv prevăzut de art. 488 c.pr.civ., mai ales art.488 alin.1 pct. 5 c.pr.civ., având în vedere că litigiul se află într-o situație specială, prevăzută de art. 440 c.pr.civ., în care singurul motiv temeinic ar fi cel al unor aspecte strict procedurale, or în cauză nu a fost invocat nici un aspect de această natură, prin urmare apreciază că se impune sancționarea recursul cu nulitatea, având în vedere dispozițiile art. 486 alin.1 lit. d) și alin.3 c.pr.civ., de asemenea dispozițiile art. 489 alin.2 c.pr.civ. Solicită să se constate că art. 486 alin.3 teza I c.pr.civ. sancționează cu nulitatea recursul care nu cuprinde motive de nelegalitate. Totodată solicită ca instanța să aibă în vedere art. 438 c.pr.civ. și art. 439 c.pr.civ. cu privire la motivele procedurale care sunt prevăzute de art. 440 c.pr.civ. pentru ca singura posibilitate de a se ataca o asemenea hotărâre de expedient în fața instanței de recurs, or ceea ce se critică prin motivele de recurs nu sunt chestiuni procedurale și prin urmare cererea este inadmisibilă din punct de vedere procedural. Pe fond solicită să se aibă în vedere criticile formulate prin întâmpinare și să se respingă recursul și să se mențină hotărârea instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 568/14.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ s-a luat act de tranzacția încheiată între reclamanta U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (UPFR) în contradictoriu cu pârâta S.C. M. G. S.R.L, s-a consfințit învoiala părților cuprinsă în contractul de tranzacție nr._/19.12.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 568/2015 a declarat recurs pârâta . Z., în motivarea căruia a susținut următoarele critici:
Sentința atacata este nelegala fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative care reglementează condițiile de valabilitate a unei tranzacții.
Astfel, administratorul societății comerciale parate nu a avut un mandat special din partea apelantei-pârâte pentru semnarea tranzacției.
Deși disp. art.2016 alin 2 cod civil condiționează încheierea unei tranzacții de existenta unei împuterniciri exprese, prima instanța nu a verificat acest aspect procedural extrem de important, luând act de tranzacție fără a se asigura în prealabil ca aceasta reprezintă . a societății, exprimata printr-o împuternicire speciala, cum cere legea.
Cum a putut fi observat, actul prezentat drept tranzacție nu întrunește nici din alta perspectiva exigentele legale cuprinse în art. 2270 Cod civil, reglementând nu numai chestiunile litigioase ci si pretenții viitoare ale reclamantei, care nu au făcut si nu fac obiectul judecații. Astfel, prin art.10 din așa zisa tranzacție se tranșează si raporturi juridice viitoare, adică pretenții ale reclamantei (de altfel neîntemeiate) începând cu luna octombrie 2014, calculate conform Metodologiei în vigoare "care se vor achita "în paralel cu sumele prevăzute în prezentul contract".
Tribunalul a greșit luând act de o tranzacție care tratează raporturi juridice care exced judecății propriu zise, fiind străine de aceasta, contrar textului legal susmenționat care prevede expres ca "Tranzacția se mărginește numai la obiectul ei."
Se va ataca pe dreptul comun tranzacția încheiata, dar aspectele procedurale mai sus invocate afectează legalitatea hotărârii de expedient, sens în care solicită admiterea recursului.
Se va observa cu privire la pretențiile reclamantei următoarele:
Datorită presiunilor și amenințărilor făcute de către U. producătorilor de Fonograme din România UPFR, a procedat la obținerea (solicitarea) licenței neexclusive de utilizare a fonogramelor. Astfel UPFR a acordat societății M. G. SRL licența cu nr. RCTR_0379 la data de 8.10.2013. Ulterior, a întocmit lunar lista pieselor muzicale difuzate la postul local de televiziune prin cablu Sălăjeanul TV. Din aceste liste a reieșit faptul că nu a difuzat niciodată piese muzicale care sa facă obiectul reproducerii unor fonograme. Toate materialele muzicale difuzate la postul de televiziune Sălăjeanul TV sunt producții proprii și se referă la spectacole corale, spectacole de copii, coruri religioase, înregistrări în studioul TV propriu (colinde, cântece patriotice, muzica medievală, etc). Aceste înregistrări nu au adus niciodată un venit societății apelantei, ci au reprezentat respectarea grilei de program aprobate de către Consiliul Național al Audiovizualului.
La data de 21.03.2014 UPFR comunica, prin adresa 5732/21.03.2014, interdicția de a utiliza fonograme la postul TV prin cablu Sălăjeanul TV. Această interdicție vine împreuna cu o noua amenințare și anume ca UPFR va proceda la sesizarea CNA pentru retragerea licenței audiovizuale, ca și cum obținerea licenței de utilizare a fonogramelor (în condițiile în care nu le-a utilizat niciodată) ar condiționa licența audiovizuală, lucru complet incorect. Anexează în copie adresa înaintata de către UPFR.
Cu toate acestea, UPFR solicita în continuare să i se întocmească situații lunare privind veniturile obținute din activitatea de radiodifuzare (atenție, nu a fonogramelor ci a întregii activități, în condițiile în care Sălăjeanul TV este o televiziune generalista, axata pe știri și emisiuni informative) și să i se înainteze playlist lunar. S-au conformat și a înaintat documentele solicitate, tocmai pentru ca UPFR să constate că nu are cui să achite drepturi de autor.
Consideră că în lipsa utilizării fonogramelor de comerț, sumele pe care UPFR le-ar colecta de la societatea sa nu are cui să le distribuie, principalul lor scop fiind acela de a-și întregi (rotunji) veniturile proprii, prin munca și eforturile jurnaliștilor.
În consecință, solicită admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimata-reclamantă U. P. de Fonograme din România a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate, nefiind întemeiata în drept, neindicându-se unul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 NCPC. Față de lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d] si alin. (3) NCPC, înțelege să invoce nulitatea recursului, cerințele expres prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) NCPC nefiind respectate de către recurenta-parata, aspect sancționat de art. 486 alin. (3) teza 1 cu sancțiunea nulității .
Dacă va trece peste aceasta excepție, solicită să aibă în vedere că cererea de recurs este inadmisibilă, în lumina dispozițiilor art. 438 și art. 439 NCPC, ea nefăcând referire la motive procedurale astfel cum în mod expres prevede art. 440 NCPC, ci, eventual la aspecte de fond, care nu pot forma obiectul unei critici întemeiate în conformitate cu textul procedural antementionat.
În ceea ce privește critica referitoare la o presupusa încălcare a dispozițiilor art. 2270 C.civ., raportându-se la recursul promovat de ., aceste dispoziții de drept substanțial nu pot fi primite ca întemeiate, deoarece nu vizează aspectele procedurale ale emiterii hotărârii de expedient, ele nefiind incidente la judecarea prezentului recurs. Pentru toate aceste argumente solicită respingerea recursului .. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208, art.438-440, art.486 alin.1 lit. d și alin.3, art.496 alin.1 Noul Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul de față este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după ., deci după data de 15 februarie 2013, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 4/2013.
Dosarul de față a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 15.10.2014, prin urmare îi sunt aplicabile dispozițiile din Noul Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Potrivit art. 489 alin. 2 C.pr.civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C.pr.civ.
De asemenea, potrivit art. 440 C.pr.civ. hotărârea care consfințește tranzacția intervenită între părți poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanța ierarhic superioară.
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că se va aplica sancțiunea nulității recursului, atunci când dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ., potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Din analiza motivelor de recurs Curtea constată că acestea nu fac posibilă încadrarea lor în cazul de nelegalitate al încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității.
Astfel, în ceea ce privește prima critică, potrivit căreia sentința atacată este nelegală întrucât administratorul societății comerciale pârâte nu a avut un mandat special din partea apelantei-pârâte pentru semnarea tranzacției, sens în care recurenta-pârâtă invocă încălcarea dispozițiilor art. 2016 alin. 2 din Codul civil, Curtea constată că nu se încadrează în pct. 5 al art. 488 C.pr.civ. deoarece nu reprezintă încălcarea unei norme de procedură, ci a unei norme de drept substanțial.
Prin critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 2016 alin. 2 din Codul civil care reglementează întinderea mandatului în cazul încheierii unui contract de tranzacție - în sensul necesității unei împuterniciri exprese a mandatarului -, recurenta-pârâtă susține încălcarea unei condiții esențiale de validitate a contractului, respectiv lipsa capacității de a contracta.
În acest sens, Curtea reține că tranzacția trebuie să îndeplinească, pentru încheierea sa valabilă, aceleași condiții de validitate ca și celelalte contracte, iar cerința referitoare la capacitatea de exercițiu necesară pentru încheierea unui contract de tranzacție (condiție ce este prevăzută expres în Titlul IX - contractele speciale, la art. 2271 Cod civil, dar și în partea generală, la art. 205-224 Cod civil) reprezintă o condiție de valabilitate a contractului (conform art. 1179 pct. 1 Cod civil) a cărei nesocotire este sancționată cu nulitatea contractului de tranzacție, în conformitate cu dispozițiile art. 1246 Cod civil coroborate cu cele ale art. 2273 Cod civil.
În consecință, critica referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 2016 alin. 2 Cod civil nu se încadrează în motivul de recurs privind nerespectarea regulilor de procedură edictate de codul de procedură civilă pentru pronunțarea hotărârii de expedient, ci reprezintă un motiv de nulitate al contractului, motiv ce nu poate fi valorificat de către recurenta-pârâtă decât prin formularea unei acțiuni în nulitate.
De asemenea, cea de-a doua critică referitoare la faptul că actul de tranzacție nu întrunește exigențele legale cuprinse în art. 2270 Cod civil nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ.
Prin art. 2270 din Codul civil este reglementat obiectul contractului de tranzacție, or obiectul contractului este de asemenea una din condițiile esențiale pentru încheierea valabilă a unui contract, a cărei nerespectare este sancționată cu nulitatea contractului de tranzacție, în conformitate cu dispozițiile art. 1246 Cod civil și art. 2273 Cod civil.
În ceea ce privește criticile ulterioare invocate prin motivele de recurs - prin care se susține faptul că nu a difuzat piese muzicale, că materialele muzicale difuzate pe postul de televiziune sunt producții proprii, că acestea nu au adus recurentei nici un venit, sau criticile referitoare la condițiile obținerii licenței audiovizuale - Curtea constată că este întemeiată apărarea intimatei-reclamante conform căreia nu pot fi primite, în condițiile încheierii unei tranzacții între părțile litigiului, înțelegere de care prima instanță a luat act prin hotărârea recurată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. M. G. S.R.L., cu sediul in Z., ., birou nr. 4, județ S. împotriva sentinței civile nr. 568 din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. P. de Fonograme din România - UPFR cu sediul în București, .. 88B, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. R. T. M. Steluța C. M. D. O.
GREFIER
G. – C. A.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ/2 ex./15.01.2016
Jud. fond – S. O.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2016. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 12/2016. Curtea de... → |
|---|
