Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică de la 15.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în cauza privind pe reclamantul R. A. H. și pârâtul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL.
Cauza se soluționează fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care Curtea, constatând că este competentă să soluționeze cauza, conform art.135 alin.1 din Codul de procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.2599/07.04.2015, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență funcțională în soluționarea cauzei privind pe reclamantul R. A. H. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, reprezentată prin Primar General, declinând competența în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București.
S-a reținut că Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, prevede în art. 4 că dispozițiile sale se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În contextul evoluției legislative în materia procedurii de retrocedare a imobilelor preluate abuziv, reclamantul din prezenta cauză a înțeles să învestească instanța, cu o cerere prin care solicită obligarea Municipiului București, prin Primar la transmiterea dosarului administrativ nr. 1365 conexat cu nr._, constituit în baza Legii nr. 10/2001, către prefect, pentru exercitarea controlului de legalitate, urmare a adresei nr._/P/29.11.2013, prin care prefectul a restituit primăriei dosarul administrativ în vederea efectuării unor verificări și a modificării dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 1 alin. 2 din actul normativ, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare,precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III. Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar conform art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a subliniat că noua procedură a emiterii deciziilor de compensare, chiar și în baza unor hotărâri judecătorești, este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea Lege 247/2005, la baza noului act stând principii diferite de evaluare și compensare, precum și operațiuni administrative distincte. Astfel, conform art.21 din Legea 165/2013, legiuitorul a prevăzut faptul că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte iar, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit iar, în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În acest context, s-a apreciat că întregul litigiu este guvernat de noul act normativ iar în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, s-a reținut incidența prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 35, art.33 și art.21 din Legea nr. 165/2013.
Se arată că, din economia Legii nr. 165/2013, reiese că atât deciziile sau dispozițiile emise de entitățile prevăzute de lege prin care se propune acordarea de măsuri compensatorii (sau după caz, omisiunea de a emite decizia/ dispoziția), cât și deciziile de compensare emise de Comisia Națională (sau omisiunea de a emite decizia în termenul legal) sunt supuse controlului jurisdicțional al secției civile a tribunalului. Cum înaintarea de către entitățile învestite de lege a dosarului administrativ către prefect, pentru efectuarea unui al doilea control de legalitate (urmare a unei restituiri a dosarului către primărie, pentru verificări și modificări ale dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001), constituie o etapă intermediară între emiterea dispoziției prin care se propun măsurile compensatorii de către entitatea prevăzută de lege și emiterea deciziei de compensare de către Comisia Națională, nu poate fi identificat nici un motiv inteligibil pentru care eventuala omisiune a primarului de înaintare a dispoziției și dosarului administrativ completat cu verificările și modificările solicitate către prefect să fie supusă cenzurii unei alte instanțe decât secția civilă a tribunalului. Astfel, legiuitorul a înțeles să creeze o procedură unitară și coerentă prin care să se realizeze controlul jurisdicțional asupra actelor organelor administrative emise în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, procedură care să fie dată, în toate etapele sale, în competența de judecată a unei singure instanțe, specializată în această materie, respectiv secția civilă a tribunalului.
Pentru motivele expuse, instanța de contencios administrativ a apreciat că, deși legea nu o prevede expres, competența de a soluționa cererea reclamantului, prin care solicită obligarea pârâtului să înainteze către prefect dosarul administrativ completat și dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001, prin care se propun măsuri reparatorii în echivalent, este de competența uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București. Chiar dacă reclamantul invocă existența unui refuz nejustificat al pârâtului de a efectua o operațiune administrativă aflată în competența sa – deci a unui act administrativ asimilat – această împrejurare nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, prevalând normele legii speciale în materie – Legea nr. 165/2013, care stabilește competența de soluționarea a cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în favoarea secției civile a Tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IV-a Civilă sub nr._ , iar prin sentința nr.1081/23.09.2015 a fost admisă excepția de necompetență funcțională a secției civile și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal, constatându-se totodată ivit conflictul negativ de competență.
S-a reținut că cererea dedusă judecății are ca obiect o obligație de a face, ca urmare a refuzului pârâtului de a înainta către Instituției Prefectului dosarul constituit în vederea exercitării controlului de legalitate.
Or, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, astfel că dacă în acest interval de timp solicitantul nu primește răspunsul, se poate adresa instanței pentru obligarea autorității la emiterea lui, în termen de șase luni de la data expirării termenului de 30 de zile, potrivit art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul are o Dispoziție emisă de pârât în baza unei hotărâri judecătorești, iar valorificarea drepturile menționate în acea dispoziție se va face cu respectarea dispozițiilor Legii nr.165/2013, fiind instituită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz ,în echivalent, cu respectarea dispozițiilor art.21 din același act normativ.
Dar, prin cererea dedusă judecății, reclamantul nu solicită emiterea unui titlu de despăgubire, ci doar înaintarea dosarului administrativ către Instituția Prefectului pentru exercitarea controlului de legalitate, fiind vorba de o obligație de a face ca urmare a refuzului unui organ al administrației locale de a îndeplini un act.
A fost avut în vedere, totodată, principiul disponibilității care guvernează procesul civil, potrivit art.9 C.proc.civ., obiectul și limitele procesului fiind stabilite de reclamant prin cererea introductivă de instanță și reiterate prin notele de ședință prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile în soluționarea cauzei.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată că în mod eronat s-a apreciat că soluționarea cauzei intră în competența funcțională a secției civile a Tribunalului în condițiile în care obiectul cererii reclamantului îl constituie cenzurarea refuzului, apreciat nejustificat, al Primarului Municipiului București, de a înainta către Prefect, în vederea efectuării controlului de legalitate, dosarul în care a fost emisă Dispoziția nr._/2013.
În cauză nu este pusă în discuție soluționarea, de către entitatea notificată, a cererii formulate în baza Legii nr.10/2001, ci obligația acesteia, stabilită și la art.21 din Legea nr.165/2013, de a înainta, către Prefect, dispoziția emisă în soluționarea notificării, operațiune administrativă obligatorie, ce precede transmiterea acesteia către Secretariatul Comisiei Naționale.
În conformitate cu fraza a II-a a art.21 din Legea nr.165/2013, „Dispozițiile art.11 alin.1 și alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile, astfel că soluționarea cauzei este, indiscutabil, de competența instanței de contencios administrativ, instanța civilă fiind competentă să soluționeze contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de entitatea notificată și a celor emise de C.N.C.I. ori, în cazul nerespectării termenelor prevăzute la art.33 și art.34 din Legea nr.165/2013, fondul notificărilor, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind incidentă în speță.
În consecință, în temeiul art.135 alin.4 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul R. A. H., cu domiciliul ales la SCA C. & C. în București, .. 1 sector 1 și pârâtul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 291 - 293, sector 6, în favoarea SECȚIEI DE C. ADMINISTRATIV A TRIBUNALULUI BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. G. I. A. G.
Red./th.red. AMG
2 ex. – 19.01.2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Palatul de Justiție
Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie | Splaiul Independenței nr. 5, sectorul 4 E-mail:_; _ Web: http://www.cab1864.eu; http://noulportal.just.ro/ Tel: (+4-_; Fax: (+4-_ Operator de date cu caracter personal nr. 2933 |
Dosar nr._ (_ )
Data: ………………….2016
C Ă T R E,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe luate prin sentința civilă nr. ………….F din 15.01.2016, vă înaintăm alăturat dosarul cu nr._ (_ ) al Curții de Apel București –Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind pe reclamantul R. A. H. și pârâtul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, pentru competentă soluționare.
La dosarul nr._ (_ ), se află atașate dos.nr._ al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă (32 file) și nr._ al Tribunalului București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal (vol. I – 1 – 150; vol. II – 151 – 300; vol. III – 301 – 450 și vol. IV – 451 - 562 file).
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. G. I. A. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 117/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1582/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
