Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1283/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1283/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1283/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1283
Ședința publică de la 18.09.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant L. C.-Z., împotriva deciziei civile nr. 475 A din 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. E. și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ P. SECTORULUI 3 BUCUREȘTI și AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ P. M. ORADEA.
P. are ca obiect – exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul I. N., în calitate de reprezentant al recurentului reclamant L. C.-Z., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul Prahova, atașată la fila 8 din dosar, avocatul S. M., în calitate de reprezentant intimatei pârâte S. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul București, atașată la fila 23 din dosar, lipsă fiind Autoritatea Tutelară de pe lângă P. Sectorului 3 București și Autoritatea Tutelară de pe lângă P. M. Oradea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului reclamant depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate, sentința civilă nr. 6800 din 11 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2014, precum și o declarație a recurentului L. C.-Z., autentificată sub nr.1.505/10.09.2014 de către Societatea Profesională Notarială D., prin care acesta declară că renunță la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ .
Avocatul intimatei pârâte, de asemenea, depune la dosar declarația autentificată sub nr.1087/15.09.2014 de către Biroul Individual Notarial B. M. F. C., prin care partea declară că renunță la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._, precum și procura prin care intimata a mandat apărătorul ales să susțină în fața instanței de judecată cererea privind renunțarea la judecată.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii principale, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul de a se lua act de renunțarea pârâtei la judecata cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Civilă la data de 14.06.2011, sub nr._ , reclamantul-pârât L. C.-Z. a chemat-o în judecată pe pârâta-reclamantă S. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară S. 3 București, să dispună să-i fie reîncredințat spre creștere și educare minorul S.-L. A., născut la data de 24.11.2005, precum și înapoierea minorului S.-L. A. de la pârâta S. E..
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul-pârât a arătat că în urma unei relații de concubinaj de peste 10 ani cu d-na S. L. a rezultat minorul S.-L. A., născut la data de 24.11.2005. În urma despărțirii, mama minorului a promovat acțiune în instanță, iar prin sentința civilă nr. 4134/2010 a Judecătoriei Târgu M., minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, S. L., în prezent decedată. În cadrul dosarului având ca obiect încredințare minor, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul și, în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare și anume: săptămânal, în fiecare zi de miercuri de la 14.00-19.00, o săptămână în vacanța de iarnă și patru săptămâni în vacanța de vară, în luna iulie, prin luarea minorului la domiciliul său.
Reclamantul-pârât a mai arătat că la data de 02.12.2010 mama minorului a decedat și de atunci minorul a rămas cu bunica maternă, care nu-i permite să-l viziteze pe minor și să aibă legături personale cu acesta. În ceea ce-l privește pe minor, reclamantul-pârât a precizat că a fost născut prematur, prin cezariană, mama sa fiind diagnosticată cu cancer, el fiind acela care a intrat în concediu pentru creșterea copilului, astfel că a avut o relație apropiată cu minorul, mai puțin în perioada desfășurării procesului pentru încredințare, când mama minorului nu i-a permis să aibă legături cu acesta. Mai arată că, după decesul mamei copilului, pârâta-reclamantă nu i-a permis să-l viziteze pe minor, iar când s-a deplasat la domiciliul acesteia din Oradea nu a găsit pe nimeni la domiciliu, fiind nevoit să cheme poliția. Prin intermediul unei mătuși a aflat că minorul locuiește în București și, prin intermediul acesteia, a putut, la data de 8.01.2011, să-și vadă copilul, pentru ca apoi să nu i se mai permită acest lucru. Precizează reclamantul-pârât că a efectuat o . demersuri pentru exercitarea drepturilor părintești, respectiv ridicarea curatelei, înscrierea minorului la un medic de familie din Târgu M. și înscrierea în luna martie 2011 la Grădinița nr. 16 din Târgu M. - Secția Română. Reclamantul-pârât consideră că pârâta-reclamantă, în mod abuziv, îi interzice să aibă grijă de copilul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 98 C.fam., art. 103 alin. 1 C.fam.
La termenul de judecată din data de 16.11.2011, reclamantul-pârât și-a precizat acțiunea, în sensul că a arătat ca înțelege să solicite înapoierea minorului S.-L. A. de la pârâta-reclamantă S. E. și să renunțe la judecarea primului capăt de cerere al acțiunii inițiale.
La același termen de judecată, pârâta-reclamantă a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta-reclamantă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale de cerere reconvențională a solicitat ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare. În motivare, pârâta a arătat că minorul s-a născut prematur având multiple probleme de sănătate, iar în prezent copilul se află în grija sa și urmează multiple terapii complexe în diverse centre de sănătate conform recomandărilor medicilor. Menționează că reclamantul-pârât, de la data încredințării minorului către mamă, nu și-a îndeplinit obligația privind plata pensiei de întreținere și nici nu a contribuit în vreun fel la creștere copilului. Mai arată că reclamantul-pârât mai are un copil dintr-o altă relație, căruia trebuie să-i plătească pensie de întreținere, iar reclamantul-pârât a declarat că realizează venituri de numai 600 lei, pentru a beneficia de alocația de stat pentru copil, pe care însă o cheltuia pe alcool. Mai arată că ar fi în detrimentul copilului să locuiască cu tatăl la adresa din ., întrucât ar fi obligat să facă naveta pentru a merge la grădinița la care l-a înscris tatăl său, iar drumurile către medic pentru tratamentul medical de specialitate l-ar afecta pe minor, întrucât ar fi supus unui stres și unei oboseli de neconceput pentru vârsta lui. Mai arată pârâta-reclamantă că reclamantul-pârât consumă în mod frecvent băuturi alcoolice și are un comportament nepotrivit, iar în ultimul timp a încercat să-și preconstituie probe. Concluzionează pârâta-reclamantă că, în raport de cele expuse, reclamantul-pârât nu prezintă garanțiile materiale și morale necesare creșterii și educării minorului. Pârâta-reclamantă a solicitat ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare, precizând că are posibilitățile materiale necesare, având un venit de peste 1500 lei lunar, deține proprietăți, este profesor de limba engleză și a lucrat o viață în învățământ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm., art. 119 C.pr.civ. și art. 495 C.civ.
La termenul din 06.06.2012, pârâta-reclamantă și-a precizat cererea reconvențională, în sensul că a solicitat stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său.
Prin sentința civilă nr._/13.06.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea principală precizată; a respins cererea reconvențională precizată, ca neîntemeiată; a obligat pârâta-reclamanta să înapoieze reclamantului-pârât pe minorul S.-L. A., născut la data de 24.11.2005, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că minorul S. L. A., născut la data de 24.11.2005, a rezultat din relația de concubinaj a reclamantului-pârât cu fiica pârâtei-reclamante, astfel cum rezultă din certificatul de naștere aflat la fila 8 în dosar.
Prin sentința civilă nr. 4134/29.04.2010, pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._, s-a dispus încredințarea minorului către mama și a fost obligat reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere lunare de 100 lei, calculată de la data pronunțării sentinței și până la majoratul minorului.
Instanța a dispus și stabilirea unui program de vizitare minor în favoarea reclamantului-pârât, în sensul că a încuviințat tatălui să îl viziteze pe minor săptămânal, în fiecare zi de miercuri de la 14-19, o săptămână în vacanța de iarnă și 4 săptămâni în vacanța de vară, în luna iulie, cu ridicarea minorului de la domiciliul reclamantei.
La data de 02.12.2010, mama minorului a decedat, astfel cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 61 în dosar.
Din referatul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară S. 3 la domiciliul pârâtei-reclamante, prima instanță de fond a reținut că minorul se află în prezent în domiciliul și în grija bunicii materne, fiind înscris la Grădinița Joy for Kids.
Pârâta-reclamantă, împreună cu minorul, locuiesc la adresa din București, .. 29, ., sector 3, într-un apartament format din două camere și dependințe, frumos mobilat, curat întreținut, condiții bune de locuit, proprietatea fiicei acesteia, M. O.-V., care nu locuiește la adresă.
Minorul, a apreciat prima instanță, se bucură de o bună îngrijire din partea bunicii materne, aceasta fiind apreciată la adresă ca fiind o persoană serioasă, liniștită, în relații de bună vecinătate, atașată de nepotul său, de a cărui îngrijire, creștere și educare se ocupă cu pricepere și afecțiune, afecțiunea fiind reciprocă.
Minorul s-a născut prematur, prin cezariană, deoarece mama sa a fost diagnosticată cu cancer. Minorul are probleme grave de sănătate, a avut numeroase internări în spital, în perioada 21.06._11 fiind internat în cadrul Spitalului Clinic Municipal „Dr. G. C.”, în Oradea, cu diagnosticul mononucleoza infecțioasă, hepatită infecțioasă cu virus Ebstein Bar, anemie intrainfecțioasă, adenoidită cronică, infecție amigdaliană cu streptococ, betahemolitic, bronșită acută și eozinofilie.
De asemenea, a reținut instanța de fond, minorul a fost internat la Spitalul Clinic de Recuperare Medicala din Băile F., din data de 06.08.2011 până la data de 27.08.2011, cu diagnosticul retard neuromotor ușor, deficit minor de mers și rinofaringita acută.
La data efectuării anchetei sociale, a reținut prima instanță, minorul a fost găsit la domiciliul bunicii materne, de la care beneficiază de o educație deosebită și este foarte bine îngrijit. Este un copil dezvoltat corespunzător vârstei, vesel, sociabil, comunicativ, cu aspect vestimentar plăcut, îngrijit, atașat de bunica sa.
Din raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului-pârât, instanța a reținut că reclamantul-pârât locuiește în ., împreună cu părinții săi. Locuința este proprietatea bunicilor și este compusă din 3 camere, bucătărie, baie, construcție din cărămidă. Locuința este dotată cu utilități igienico-sanitare și energie electrică, încălzirea se face cu gaz metan, este mobilată cu obiecte de folosință îndelungată și electrocasnice, condițiile de locuit și de igienă sunt corespunzătoare, cu apă curentă și canalizare.
Din adeverința aflată la fila 28 în dosar, prima instanță de fond a reținut faptul că reclamantul-pârât lucrează la Asociația Chinologică a județului M., de unde realizează un venit net lunar de 1586 lei.
Din declarația martorei F. J. E., audiată la cererea reclamantului-pârât, prima instanță a reținut că, în perioada 2006-2007, reclamantul-pârât, minorul și mama acestuia au locuit lângă Târgu M. și că reclamantul-pârât, în această perioadă, s-a ocupat atât de minor, cât și de mama acestuia care era bolnavă. Când mama copilului a decedat, reclamantul-pârât nu se afla în țară, iar copilul se afla la bunica maternă. Reclamantul-pârât a căutat-o pe bunică și a încercat să ia legătura cu copilul.
Martora a arătat că reclamantul-pârât consumă băuturi alcoolice numai ocazional și la petreceri. Reclamantul-pârât este o persoană sănătoasă, nu are probleme psihice și nici de comportament. Reclamantul locuiește împreună cu bunicii paterni și, dacă minorul va fi luat de tată, acesta ar avea la locuința tatălui camera lui, unde ar avea condiții corespunzătoare.
De asemenea, a reținut prima instanță, martora a arătat că tatăl lucrează la Asociația Chinologică și că acolo are un program flexibil, mama reclamantului-pârât ar putea să îl ajute pe acesta să se ocupe de minor. Reclamantul-pârât intenționează să se mute într-o altă localitate apropiată de Târgu M. în ideea de a-l înscrie pe minor la o școală în Târgu M..
Martora, a reținut prima instanță, a mai menționat că a auzit că minorul are ceva probleme de sănătate și este înscris la un centru de sănătate unde urmează niște proceduri, la care este dus de bunica maternă, însă aceste recuperări se pot face și la Târgu M.. Reclamantul-pârât are contacte cu medic psiholog, medic de familie, logoped și dacă minorul va fi trimis la Târgu M. se poate continua recuperarea.
Martora R. P. M. a arătat că minorul locuiește cu bunica maternă de când mama minorului s-a îmbolnăvit și că, până la un an și ceva, în perioada februarie - iunie 2007, minorul a locuit cu bunicii paterni. În prezent, reclamantul-pârât locuiește împreună cu o persoană de sex feminin, într-o localitate aflată la 15 km de Târgu M.. In prezent, bunica maternă se ocupă în mod corespunzător de minor, aceasta s-a internat cu minorul în centrele de tratament, evoluția minorului fiind pozitivă. Tatăl păstrează legătura cu minorul, pârâta permițându-i acest lucru, minorul se bucură de prezența tatălui care îi aduce jucării, dar nu îi spune acestuia tată, ci „nenea cu barbă”. Tatăl s-a implicat în creșterea și educarea minorului doar pe perioada când minorul a stat la părinții lui, timp de 4 luni, însă când minorul se afla la Oradea, tot bunica maternă se ocupa de el. Martora a menționat că tatăl consuma băuturi alcoolice și că, pe acest fond al consumului de băuturi alcoolice, este agresiv verbal. Martora a precizat că a lucrat la Asociația Chinologică condusă de reclamantul-pârât în perioada 2000 până în anul 2008 și că, după acest an, a păstrat legătura doar cu mama minorului.
Din declarația martorei T. L.-I., prima instanță a reținut că reclamantul-pârât a făcut mai multe deplasări la București pentru a se interesa de copilul său. Când a fost la centrul de recuperare, medicul de acolo s-a mirat că minorul are tată, pentru că bunica maternă nu îi spusese acest lucru. Martora a arătat că reclamantul-pârât își construiește o casă lângă Târgu M., la 5 km și că intenționează să se mute în această casă. Martora l-a descris pe reclamantul-pârât ca fiind o persoană activă, echilibrată, responsabilă și foarte bună. Reclamantul-pârât a insistat să îl ia pe minor la Târgu M., însă pârâta-reclamantă s-a opus, nici măcar nu îi mai răspundea la telefon. Martora a arătat că îi cunoaște pe părinții reclamantului-pârât, care sunt niște oameni de treabă si interesați de minor, iar bunica paternă a activat ca profesor. Reclamantul-pârât nu consumă băuturi alcoolice, nu este alcoolic.
Conform art. 507 N.C.C., a reținut prima instanță, daca unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 272/2004, copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile prezentei legi. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
Conform art. 30 din același act normativ, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Părinții au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege. Părinții copilului au dreptul să primească informațiile și asistența de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creșterii și educării acestuia.
Art. 32 din Legea nr. 272/2004, a reținut prima instanță, prevede următoarele: „copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop, părinții sunt obligați:
a) să supravegheze copilul;
b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;
d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului”.
Art. 33. - Copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Prima instanță de fond a reținut că tatăl este o persoană responsabilă, care prezintă suficiente garanții materiale și morale pentru a se ocupa de creșterea și educarea minorului, care s-a interesat de creșterea și educarea minorului în toată această perioadă în care minorul s-a aflat la bunica maternă, în ciuda faptului că bunica a încercat să îl țină departe de minor.
Prima instanță nu a reținut declarația martorei R. P. M., care a arătat că reclamantul-pârât consumă băuturi alcoolice și că, pe acest fond, este violent verbal, în condițiile în care această martoră, din anul 2008, a păstrat legătura doar cu mama minorului, iar martora T. L.-I. a arătat că reclamantul nu consumă băuturi alcoolice.
Prima instanță de fond a avut în vedere și ajutorul pe care reclamantul-pârât îl va avea din partea părinților săi, reținând, totodată, faptul că tatăl intenționează să se mute la 5 km de Târgu M., unde îl va înscrie pe minor la școală și îl va duce la recuperare. Faptul că, în prezent, minorul este atașat de bunica maternă și că aceasta se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea minorului, a apreciat prima instanță de fond, nu sunt de natură a-l îndepărta pe tată de copilul său, copilul are dreptul să crească alături de tatăl său. Relația dintre tată și fiul său este o relație specială, reclamantul-pârât reprezentând pentru minor modelul său în viață.
Prima instanță a apreciat că este în interesul minorului să locuiască împreună cu tatăl său, tatăl putându-i asigura toate condițiile corespunzătoare unei creșteri normale, fiind atașat puternic de minor, de care s-a interesat permanent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta-reclamantă, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 08.11.2012, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în consecință, respingerea cererii introductive de instanță, admiterea cererii reconvenționale precizate.
În motivarea în fapt a apelului, apelanta a arătat că sentința instanței de fond este total greșită, întrucât nu are în vedere interesul superior al minorului.
Sub acest aspect, apelanta a precizat că minorul S.-L. A., născut la data de 24.11.2005, prematur și cu multiple diagnostice la naștere, încă de la vârsta de 4 luni, când a fost externat din Maternitatea P. din București, a locuit în mod aproape continuu cu bunica maternă, S. E.. Prematuritatea la naștere a fost cauzată de decizia medicilor de „a se naște” la doar 27 de săptămâni, pentru a-i da posibilitatea mamei - bolnavă de cancer în fază terminală - să poată beneficia de tratament cu citostatice. După cum se poate observa din răspunsurile tatălui la întrebările nr. 1 și 3 de la interogatoriu, a specificat apelanta, acesta nu cunoaște decât faptul că minorul s-a născut prematur și că recomandările medicilor la externare au fost doar de a folosi un lapte special și de a merge la un oftalmolog - unde s-a constat ulterior că minorul nu are probleme de vedere.
Încă de la naștere, a precizat apelanta, tatăl nu a fost interesat de adevăratele probleme ale fiului său, cu toate că știa că trebuie să aibă o legătură profundă cu acesta, întrucât viața mamei era pe sfârșite, așa cum toți medicii indicau. Medicul de familie al minorului, dr. A.-D. P., a luat copilul în evidență încă de la vârsta de 4 luni, în speță de la data de 06.04.2006, când acesta a făcut prima sa vizită la medic, la vârsta de 4 luni. După cum lesne se poate observa, a precizat apelanta, vizitele copilului la medic sunt lunare, așa cum rezultă din fișa de consultații medicale a copilului depusă la dosarul cauzei.
Fișa medicală a minorului, a învederat partea apelantă, contrazice în totalitate răspunsul tatălui de la întrebarea 5 din interogatoriu, unde tatăl arăta că, în perioada mai 2006 - iunie 2008, copilul a figurat ca fiind înscris la un medic de familie din localitatea Crăești, ca ulterior, după separarea de mama minorului, acesta să apară înscris la Oradea.
Întrucât mama minorului, foarte bolnavă, într-o stare avansată de cancer la data nașterii minorului, a precizat apelanta, avea nevoie de chimioterapie în lupta sa cu boala, precum și de tratament medicamentos, minorul a fost dus la bunica maternă, care l-a îngrijit încă de la externare, în cea mai mare parte la Oradea și, în perioada iulie-august 2007, la Târgu M.. A fost recomandarea medicilor ca mama să aibă copilul aproape în timpul tratamentului cu citostatice, considerându-se că, în acest fel, va răspunde mai bine tratamentului administrat.
Fiind însă într-o stare gravă, a precizat apelanta, mama minorului nu mai putea avea grijă de acesta, toate îngrijirile copilului fiind acordate de către bunica maternă, care, pentru perioada iulie-august 2007, a venit cu minorul la Târgu M.. Tatăl minorului, deși a beneficiat de concediu paternal, nu s-a implicat deloc în creșterea și îngrijirea minorului, a învederat partea apelantă, mergând extrem de rar să viziteze minorul la Oradea, vizitele sale fiind foarte scurte, limitându-se la 1-2 ore. De altfel, pentru a beneficia de plata concediului paternal, Asociația Chinologică M., al cărui președinte (persoană decidentă) este reclamantul-pârât, a plătit retroactiv contribuțiile dlui. L. la sistemul de asigurări de stat, fiind penalizați pentru această plată retroactivă. Așa cum a arătat chiar dl. L. în răspunsul său la întrebarea 9 la interogatoriu, a precizat apelanta, acesta a participat, în calitate de arbitru chinolog, la diverse expoziții canine, deci nu avea cum să se ocupe de creșterea și educarea minorului, așa cum în mod eronat a arătat răspunzând la întrebarea nr. 6 din interogatoriu.
Cele doua răspunsuri, a precizat apelanta, se contrazic, ceea ce duce la concluzia că, în mod clar și logic, intimatul nu este sincer în afirmații. Între părinții minorului au intervenit neînțelegeri, care au determinat mama ca, în anul 2008, să solicite încredințarea minorului, fapt care s-a și materializat prin sentința civilă nr. 4134/29.04.2010, pronunțată de Judecătoria Târgu M.. De la data încredințării minorului către mama și până la data când aceasta a decedat, a precizat apelanta, tatăl, obligat la plata unei pensii de întreținere de numai 100 lei lunar în favoarea minorului, nu a plătit decât suma de 400 lei, abia în luna octombrie 2010, suma aferentă a 4 luni de pensie, nerespectând data de la care a fost obligat să plătească această pensie. În acest sens, bunica maternă a făcut plângere adresată Secției 12 Politie, care se află în curs de soluționare la acest moment. Tot in demersurile sale de a ajuta minorul să intre în posesia pensiei de întreținere de la tatăl său, precum și să beneficieze de o pensie mărită de la tatăl său, a menționat apelanta, bunica a formulat cerere de chemare în judecată, care se află pe rolul Judecătoriei S. 3 București, făcând obiectul dosarului nr._/301/2012.
După data decesului mamei minorului, a precizat apelanta, copilul a locuit în mod continuu la bunica maternă, iar tatăl nu a contribuit cu nici o sumă de bani la creșterea și educarea minorului, neplătind pensia de întreținere stabilită în sarcina sa, a încasat în mod constant pensie de urmaș de la Statul Român în favoarea minorului - pe care nu a atribuit-o în nici un fel îngrijirii, creșterii, educării sau recuperării medicale a minorului. În toată această perioadă, a precizat apelanta, de aceste cheltuieli s-a îngrijit bunica maternă, cum chiar intimatul a recunoscut prin răspunsurile la întrebările nr. 7 și 21 din interogatoriu.
În mod public, a precizat apelanta, intimatul a susținut că a depus contravaloarea pensiei de urmaș, încasată în numele minorului după defuncta sa mamă, într-un cont, depunând în acest sens, la termenul de judecată din data de 06.06.2012, un extras de cont de la B.C.R. - Sucursala M., cont în care există suma de 5.858,39 lei și unde titular este S. L. A.. Numai că, a arătat partea apelantă, din acest extras de cont rezultă că transferul în acest cont s-a efectuat la data de 23.05.2012, deci numai cu 13 zile înainte de termenul de judecată din 06.06.2012, deși pensia de urmaș este încasată de intimat încă din luna februarie 2011. Transferul sumei de 5.858,39 lei în acest cont, cu numai 13 zile înainte de data fixată pentru termenul de judecată, a specificat apelanta, duce la concluzia că acest transfer s-a făcut numai pentru a arăta instanței intențiile corecte ale intimatului. Dacă intenția reală a intimatului era ca fiul său să beneficieze de această pensie de urmaș, a învederat partea apelantă, ar fi deschis contul și ar fi transferat lunar acești bani în contul minorului sau, mai bine, ar fi comunicat Casei de Pensii contul minorului și acești bani ar fi fost transferați direct în contul minorului. În mod clar, încă o dată, a arătat apelanta, intențiile intimatului nu sunt tocmai onorabile în ceea ce privește administrarea bunurilor minorului.
Deși la data decesului mamei sale, a învederat apelanta, copilul a suferit o traumă, tatăl nu a fost alături de minor pentru a-l sprijini și a-l alina, găsind de cuviință că nu trebuie să se prezinte la înmormântarea mamei copilului său, menționând când a fost anunțat că, dacă s-ar prezenta la înmormântare, ar pierde banii plătiți pentru un bilet de avion, precum și indemnizația de arbitraj la un concurs canin. Concursul respectiv a avut loc în afara țării și chiar reclamantul- pârât recunoaște, prin răspunsurile la întrebările nr. 25 și 26, că a participat la această expoziție canină. Pasiunea intimatului pentru participarea la concursuri canine, a învederat apelanta, este cu mult mai importantă decât a participa la înmormântarea mamei fiului său și de a fi alături de copilul pe care îl dorea atât de mult în momentul cel mai greu din viața lui.
Apelanta a specificat faptul că tatăl copilului, nici după decesul mamei minorului, nu a făcut eforturi pentru a stabili o relație afectivă cu minorul, tocmai în ideea că era singurul părinte în viață al copilului. A preferat în schimb să pornească o campanie de hărțuire și intimidare a tuturor instituțiilor care s-au implicat, într-un fel sau altul, în ajutorarea minorului orfan. În acest sens, a arătat apelanta, intimatul a recurs la următoarele: a solicitat ridicarea curatelei instituită de P. Oradea pe seama minorului, prejudiciindu-i drepturile la bunurile rămase după mama sa; s-a opus recuperării copilului la Centrul de Sănătate mintală Alfred Rusescu, determinând conducerea I.O.M.C. să suspende aceste cursuri. Minorul a fost primit ulterior la aceste cursuri și fără acordul tatălui său, datorită nevoilor sale speciale; s-a opus școlarizării copilului la grădinița nr. 240, determinând conducerea instituției să nu îl mai primească, fapt ce l-a afectat foarte mult pe copil.
Minorul, a precizat apelanta, are stabilite de către medicii specialiști o . diagnostice, așa cum rezultă în mod indubitabil din documentele medicale depuse la dosarul cauzei, printre care: hipotrofie ponderală; retard neuromotor ușor; deficit minor de mers; prematuritate gradul III; dislalie; hipoacuzie neurosenzorială medie adenoidita hipertrofă.
Tatăl, a specificat apelanta, are o atitudine de negare a acestor diagnostice, considerând că minorul nu are nevoie de îngrijire medicală specială, mai mult decât atât, nici nu cunoaște care sunt aceste diagnostice, acest fapt rezultând din răspunsurile la întrebările la interogatoriu nr. 2 și 13.
Minorul nu cunoaște limba maghiară, limba maternă a tatălui său, a învederat partea apelantă. Or, mutarea sa într-o colectivitate vorbitoare de limbă maghiară, cu școală în limba maghiară, nu ar face decât să îl determine să se simtă marginalizat și neînțeles, tocmai acum când copilul are mai multă nevoie de înțelegere și ajutor pentru a depăși perioada dificilă prilejuită de moartea mamei sale. Chiar tatăl minorului a recunoscut la interogatoriu (întrebarea nr. 29) că, la locul lui de domiciliu, se vorbește limba maghiară în mod curent.
Tatăl minorului, a precizat apelanta, nu are domiciliul stabil și nu locuiește permanent la adresa din ., acolo locuind de fapt mama sa, cu soțul acesteia. De fapt, la acea adresa s-a și efectuat ancheta socială de la „domiciliul tatălui”, întrucât adresa sa din cartea de identitate este la acea adresă. Având in vedere că în nota de investigație depusă la dosarul cauzei se arată în mod clar că reclamantul-pârât locuiește în fapt în comuna Corunca, ., județ M., având o relație cu o persoană de sex feminin - P. M., nemaifiind văzut în localitatea Gălești - unde susține că locuiește împreună cu părinții săi - în ultimii doi ani decât rareori, apelanta a menționat că rezultă că, urmare a încredințării minorului către intimat, de creșterea copilului se va ocupa în mod frecvent bunica paternă, vorbind în fapt de un transfer al minorului de la bunica maternă unde se află în prezent, la bunica paternă, unde va locui în viitor.
Chiar intimatul, a precizat apelanta, a recunoscut prin răspunsul său la întrebarea nr. 12 că vrea să se bazeze pe ajutorul părinților săi în creșterea minorului. Părinții intimatului, care ar urma să se ocupe de creșterea și educarea minorului, formează o familie, însă soțul mamei nu este și tatăl intimatului, acesta neavând legături de sânge cu minorul A.. Nu în ultimul rând, a precizat apelanta, ultima dorință a mamei minorului, așa cum rezultă din declarațiile autentice depuse la dosarul cauzei, a fost ca A. să crească în continuare în familia unde a fost crescut, în speță la bunica maternă.
Probele testimoniale administrate în prezenta cauză, coroborate cu datele ce rezultă din anchetele sociale, precum și rapoartele întocmite în cauză cu privire la situația minorului, a învederat apelanta, constată în mod corect relația tensionată a intimatului cu minorul, precum și echilibrul psihic precar în care se găsește copilul, ca urmare a decesului mamei, survenit în urmă cu un an jumătate.
În ceea ce privește pretinsa atitudine a bunicii materne de a nu permite vizitarea minorului de către tatăl său sau inocularea unor resentimente ale minorului față de acesta, apelanta a învederat că reclamantul-pârât, prin martorii propuși, nu a dovedit aceste aspecte dincolo de orice dubiu, probele sale fiind contrazise de probele propuse de pârâta-reclamantă.
În ceea ce privește condițiile materiale pe care bunica le poate oferi minorului, apelanta a menționat că aceasta deține un imobil în proprietate - în Oradea - și locuiește în București într-o locuință pusă la dispoziția acesteia de către cealaltă fiica a sa, care este, împreună cu soțul acesteia, nașa minorului A.. În acest fel, sunt asigurate condiții decente de locuit pentru copil și bunica maternă, fie că aceștia ar locui în Oradea sau în București. De altfel, a precizat apelanta, din actele întocmite de autorități cu privire la situația minorului rezultă că acesta este bine îngrijit de bunică și de rudele sale, fiind educat în mod corespunzător, aspecte confirmate de martori.
Din actele menționate anterior și depuse la dosarul cauzei, a precizat apelanta, rezultă că minorul a traversat o perioadă dificilă din punct de vedere psihic, ca urmare a decesului mamei sale, perioadă ce a fost depășită într-o oarecare măsură în prezent, ca urmare a eforturilor bunicii materne și a nașilor săi. Psihologii care l-au consultat au apreciat că, prin încredințarea minorului la tată, cu care nu are o relație constantă și armonioasă, ci, din contră, refuză contactele cu acesta, copilul ar putea fi afectat în mod negativ, putând suferi o traumă.
Apelanta a precizat că este adevărat că, potrivit legii, în cazul decesului unui părinte, copilul rămâne în grija celuilalt, în majoritatea cazurilor, însă, în speță, ne aflăm într-o situație de excepție, în care trebuie să primeze interesul superior al minorului, consacrat de art. 6 din Legea nr. 272/2004, față de particularitățile cauzei.
Nu pot fi trecute cu vederea sentimentele copilului, a specificat apelanta, copil care preferă să fie cu bunica maternă decât să locuiască cu tatăl său – „domnul cu barbă”. Indiferent de cauzele relației tensionate dintre minor și tată (despărțirea părinților, lipsa de contact sau atitudinea rudelor), a precizat apelanta, nu se poate ignora voința minorului, care este puternic manifestată în sensul arătat. De asemenea, nu pot fi ignorate efectele negative pe care o măsură în sensul solicitat de reclamantul-pârât le-ar putea avea asupra psihicului unui copil cu o vârstă fragedă, deja puternic încercat de decesul mamei, cu consecințele greu de înlăturat în viitor.
Față de aspectele mai sus menționate, apelanta a precizat că instanța de fond a pronunțat totuși o sentință prin care s-a hotărât ca pârâta-reclamantă să înapoieze minorul către reclamantul-pârât. Din motivarea sentinței pronunțate, apelanta a precizat că instanța de fond a indicat o . articole de lege pe care le-a redat ad literam, fără să fi avut în vedere interesul suprem și actual al minorului.
Deși potrivit art. 495 alin. 2 N.C.C., instanța ar fi putut respinge cererea reclamantului-pârât, dacă înapoierea era vădit contrară interesului superior al copilului, instanța de fond, în mod cu totul eronat, a reținut o situație de fapt nedovedită, respectiv că „relația dintre tată și fiul său este o relație specială, reclamantul reprezentând pentru minor modelul său în viață”.
Soluția, a precizat apelanta, a fost pronunțată după ce instanța de fond totuși a reținut în expozitivul sentinței că minorul este bine îngrijit la bunica maternă; că minorul are grave probleme de sănătate și a avut numeroase internări în spital, în perioada 21.06._11 fiind internat în cadrul Spitalului Clinic Municipal „Dr. G. C.”, în Oradea, cu diagnosticul retard neuromotor ușor, deficit minor de mers și rinofaringita acută; că la data efectuării anchetei sociale minorul a fost găsit la domiciliul bunicii materne, de la care beneficiază de o educație deosebită și este foarte bine îngrijit; că în perioada februarie - iunie 2007 (4 luni), copilul a locuit cu bunicii paterni la Târgu M..
Apelanta a arătat că instanța de fond, în mod netemeinic, a reținut anumite aspecte, fără a corobora situația existentă cu nevoile reale ale minorului, ceea ce ar fi trebuit în mod primordial să facă. Astfel, a arătat apelanta, instanța a reținut faptul că reclamantul-pârât lucrează la Asociația Chinologică a Județului M., de unde realizează un venit net lunar de 1586 lei, însă nu a luat în calcul faptul că, în realizarea funcției sale, reclamantul-pârât este nevoit să participe la diverse concursuri interne și internaționale, acestea necesitând deplasări destul de dese și lungi ca durată, în tot acest timp neputându-se ocupa de minor.
Mai mult decât atât, a arătat partea apelantă, din venitul realizat de reclamantu-pârât, în sumă de 1586 lei net lunar, acesta este nevoit să plătească pensie alimentară unei minore dintr-o căsnicie anterioară, să se întrețină pe sine și să mai întrețină minorul cu toate cheltuielile necesare acestuia de creștere, educare și învățătură, precum și de recuperare medicală.
Instanța fondului, a precizat apelanta, a mai reținut ca reclamantul-pârât locuiește împreună cu părinții - în fapt, doar mama sa fiind bunica paternă, aceasta fiind căsătorită cu un bărbat care nu este bunic patern pentru minor, precum și faptul că mama reclamantului l-ar putea ajuta să își crească copilul. Totuși, a specificat partea apelantă, instanța nu a pus problema că minorul, în această situație, nu ar face decât să fie mutat de la bunica maternă, de care este profund atașat și cu care a locuit în mod aproape constant de la naștere, la bunica paternă, în concluzie tot nu ar crește alături de tatăl său.
Mai mult, a precizat apelanta, bunica paternă este o persoană bolnavă de diabet, care face zilnic injecții cu insulină - așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, care nu poate avea grijă în mod permanent de un minor de 6 ani, cu nevoi speciale.
Apelanta a precizat că instanța de fond a mai reținut din depoziția martorei F. J. E. că reclamantul-pârât intenționează să se mute lângă Târgu M., într-o localitate apropiată, în ideea de a-l înscrie pe minor la școală în Târgu M.. Rezultă, a specificat apelanta, că instanța reține ce intenționează să facă reclamantul-pârât și nu se raportează la situația reală, existentă la momentul de față, situație în care reclamantul-pârât, în momentul de față, se presupune că locuiește cu părinții săi, în ., această localitate fiind la o distanță de 25 km Târgu M., așezată în câmp, la mare distanță de case învecinate (2,5 km de casele din satul Bozeni).
Apelanta a mai arătat că, după finalizarea fondului, a propus reclamantului-pârât o tranzacție, pe care i-a trimis-o prin poștă, cu confirmare de primire, tranzacție conform căreia minorul urmează să beneficieze de relații personale cu tatăl său, conform unui program ce reiese din cuprinsul tranzacției, însă nu a primit niciun răspuns din partea reclamantului-pârât.
Apelanta a învederat că a înscris minorul în clasa pregătitoare din cadrul Liceului Vocațional Greco-catolic „I. M.” din Oradea, unde, în momentul de față, minorul urmează cursurile clasei 0. În continuarea acțiunilor sale împotriva tuturor persoanelor și instituțiilor care încearcă să ajute acest minor, a învederat apelanta, intimatul a făcut plângere penală împotriva apelantei la I.P.J. M. - Secția 5 Poliție Rurală Miercurea Nirajului, tocmai pentru că a înscris minorul la scoală.
Apelanta a precizat și faptul că s-a adresat printr-o cerere Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, prin care a solicitat plasamentul minorului S. L. A., cerere înregistrată sub nr._/05.11.2012 la această instituție. Intenția apelantei, a precizat această parte, a fost încă de la bun început să solicite plasamentul minorului, însă primul avocat care a reprezentat-o la judecarea fondului a omis să o facă până la prima zi de înfățișare și, astfel, a solicitat pe cale separată.
Față de aspectele mai sus menționate, apelanta a solicitat tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să decidă în funcție de interesul suprem și actual al minorului, care este în sensul de a rămâne în mediul actual, în care se simte protejat și iubit, unde este îngrijit corespunzător și se fac eforturi pentru recuperarea sa fizică și psihică, urmând ca toate părțile să conlucreze pentru ameliorarea relației dintre tată și fiul său, lucru ce este, de asemenea, în interesul copilului.
Practica instanțelor de judecată în cazul apariției unor astfel de cazuri, a arătat partea apelantă, trebuie să se bazeze în exclusivitate pe principiul interesului superior al copilului, conform art. 263 C.civ., care arată că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Sub acest aspect, apelanta a atașat decizia civilă nr. 761/R/17.08.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara într-o speță absolut similară.
În virtutea acestui principiu, coroborat cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, a precizat apelanta, instanța judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului. Dacă interesul superior al copilului o reclamă, potrivit art. 495 alin. 2 N.C.C., instanța poate respinge cererea reclamantului-pârât dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282-298 C.pr.civ., art. 263 din Noul cod civil coroborat cu art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 399 alin. 1 și art. 495 alin. 2 din Noul Cod civil.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.475/26.04.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă; a schimbat în tot sentința civilă nr._/13.06.2012, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea principală; a admis cererea reconvențională și a stabilit domiciliul minorului S.-L. A., născut la data de 24.11.2005, fiul lui L. C.-Z. și al lui S. L.-E., decedată la data de 02.12.2010, la bunica maternă, apelanta-pârâtă-reclamantă S. E., în mun. Oradea, .. 5, ..
Analizând sentința apelată prin raportare la motivele de apel, din perspectiva probei cu înscrisuri administrată în aceasta etapă procesuală la cererea părților, tribunalul a reținut în fapt că minorul S.-L. A. s-a născut la data de 24.11.2005, fiind fiul intimatului-reclamant-pârât L. Z. și al fiicei apelantei-pârâte-reclamante, S. L. E..
Copilul s-a născut prematur, la 27 de săptămâni, datorită deciziei medicilor, pentru a-i da posibilitate mamei, bolnavă de cancer în faza terminală, să urmeze tratamentul cu citostatice. După externare din maternitate, în luna aprilie 2006, copilul a locuit cu bunica maternă, apelanta S. E. la Oradea. După împlinirea vârstei de un an, copilul a locuit împreună cu părinții săi la domiciliul lor din localitatea Crăiești, până în vara anului 2007, când a intervenit separarea părinților și a copilului la domiciliul apelantei din Oradea. De atunci și până în prezent copilul a locuit împreună cu mama și bunica maternă la Oradea și, pentru anumite perioade, la București. Potrivit dispozițiilor sentinței civile 4134/29.04.2010, pronunțate de Judecătoria Târgul-M. în dosarul nr._, minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare, tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar și a fost stabilit programul de vizitare a minorului de către tată.
Mama copilului a încetat din viață la data de 02.12.2010, iar de atunci bunica maternă s-a ocupat de creșterea și educarea minorului. Situația deosebită a copilului de la naștere a determinat ulterior stabilirea unor diagnostice (hipotrofie ponderală, retard neuromotor ușor, deficit minor de mers, dislalie, hipoacuzie neurosenzorială medie) care au impus acordarea constantă a unor îngrijiri speciale, sub aspect medical și educațional.
Sentința menționată și depozițiile martorilor audiați relevă că mama copilului s-a ocupat efectiv de creșterea sa, împreună cu bunica maternă, oferindu-i afecțiunea, grija și sprijinul de care avea nevoie, precum și mijloacele materiale îndestulătoare pentru dezvoltarea fizică și psihică. Astfel cum apelanta a susținut, necontestat de intimat, copilului i-au fost necesare și a beneficiat de ore de logopedie, kinetoterapie, educație specială și evaluări periodice, în întreaga perioadă mama și, apoi, copilul și bunica maternă fiind semnificativ sprijiniți afectiv și financiar de către mătușa maternă.
După separarea părinților, mama copilului nu s-a opus exercitării dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul, iar tatăl a solicitat în repetate rânduri permisiunea de a vizita copilul la Oradea, însă acest lucru nu a fost întotdeauna posibil în fapt dată fiind împrejurarea că părinții locuiau în localități diferite, iar programul de lucru al tatălui presupunea deplasări în străinătate ori muncă la sfârșit de săptămână. Pe durata procesului de încredințare, tatăl a contribuit cu suma de 2.000 lei la cheltuielile legate de creșterea și educarea copilului, iar ulterior cu suma de 400 lei. Totodată, pensia de urmaș de pe urma mamei, încasată de tată, în sumă de 5858,39 lei, a fost transferată într-un cont al cărui titular este minorul, la data de 23.05.2012.
În prezent, datorită eforturilor susținute ale apelantei, continuă recuperarea psiho-motrică a copilului, prin implicarea lui în activități extrașcolare (karate, engleză) și programe recuperatorii specifice, astfel cum rezultă din raportul de anchetă phsiho-socială a copilului efectuat de DGASPC Bihor.
În categoria textelor de lege ce implică a apreciere a judecătorului în cadrul demersului de aplicare a lor în concret se include și art. 505 alin. 2 cu referire la art. 400 alin. 3 C.civ., care conține o dispoziție de principiu în sensul că în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
Criteriul pe care instanța trebuie să îl aibă în vedere pentru a decide cu privire la încredințarea unui copil este interesul superior al acestuia, conform art. 263 C.civ. Noțiunea de „interes superior al copilului” are un caracter complex, fiind în funcție de factori multipli care se apreciază de către instanță. În situația specifică a speței, în vederea stabilirii domiciliului copilului, tribunalul are obligația să aprecieze cu privire la profilul social și moral al apelantei și al intimatului, la modul în care își exercită îndatoririle față de copil, la starea sănătății lor și a copilului, la posibilitățile materiale pe care le au pentru asigurarea creșterii și educării copilului, precum și la orice alte date care ar fi de natură să aibă o influență asupra soluției.
În aplicarea acestui textului de lege evocat și în considerarea datelor situației de fapt, tribunalul a apreciat că este în interesul minorului să îi fie stabilită locuința la apelantă.
Astfel, apelanta este profesoară de limba engleză pensionară, fiind demonstrate posibilitățile sale de a asigura copilului în acest moment cele mai bune condiții materiale de creștere și educare, prin raportare la cele de care dispune intimatul. Acest criteriu, în sine, nu este decisiv în aprecierea interesului superior al minorului, însă situația stării de sănătate și a istoriei personale a copilului îi conferă în speță caracter primordial. Apelanta locuiește într-un oraș cu statut de centru cultural și de civilizație, care asigură accesul la toate facilitățile educaționale și medicale. Cu ajutorul asumat și necontestat al mătușii materne, copilul beneficiază de cea mai bună îngrijire și educație, precum și de un mediu familial adecvat celei mai bune evoluții. Este totodată esențială disponibilitatea apelantei de a se ocupa personal de creșterea și îngrijirea copilului și de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia în mod permanent, fără restricții, pentru că interesul copilului este să-i fie asigurate cele mai bune condiții de creștere și educare, pentru a surmonta, în timp, dificultățile situației sale deosebite și pentru a ameliora consecințele acesteia.
Astfel cum rezultă din caracterizarea psihopedagogică, alături de apelantă copilului îi sunt asigurate condiții de locuit foarte bune, o alimentație sănătoasă, relații interfamiliale organizate, bazate pe dragoste și înțelegere, favorabile creșterii și dezvoltării echilibrate, o atmosferă destinsă și o preocupare deosebită pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere. Apelanta se îngrijește de tratamentul de recuperare al copilului, îl duce la medic, la gimnastică, este interesată de instruirea și educarea copilului, merge des la școală în timpul activităților de învățare, ține zilnic legătura cu școala. În efortul de integrare și reabilitare a sănătății lui A., apelanta a colaborat în mod susținut cu învățătoarele copilului, fiind totodată receptivă la fiecare problemă de sănătate sau educațională și a convenit la implementarea, urmărirea și respectarea unor modalități concrete de sprijin. Pentru găsirea celor mai bune soluții, au fost stabilite ședințe săptămânale de consiliere a minorului cu consilierul școlar, iar apelanta ia legătura cu învățătoarele zilnic și cu consilierul cel puțin o dată pe lună, la nivelul clasei a fost realizat un plan educațional individualizat, integrat în programul comun al elevilor, fișa de evaluare a comportamentului în clasă a fost constant prezentată apelantei. Asemenea eforturi sunt posibile și datorită condițiilor optime și nivelului înalt de performanță școlară asigurate de unitatea de învățământ frecventată de copil.
Intimatul nu a dovedit că ar fi întreprins vreodată demersurile necesare pentru a locui permanent cu copilul său, în primul rând în perioada de boală a mamei ori la debutul perioadei preșcolare. Activitatea sa profesională presupune deplasări la sfârșit de săptămână și în străinătate, iar în prezent locuiește într-o casă nou edificată, într-o comună din zona metropolitană a orașului Târgu M., așadar în condiții total diferite celor asigurate în prezent copilului, care urmează cursurile școlare la Liceul greco-catolic I. M., situat în centrul orașului Oradea și în apropiere de locuința apelantei.
Inconvenientele generate de schimbarea mediului nu pot fi depășite cu ajutorul tatălui, care locuiește împreună cu actuala sa parteneră de viață, într-o altă localitate decât bunica paternă al cărui sprijin constant ar fi astfel greu de acordat. Mediul complet nou, diferit, faptul că tatăl se exprimă obișnuit într-o limbă pe care copilul nu o cunoaște reprezintă motive puternice pentru care copilul nu ar putea să se adapteze, chiar schimbarea în sine fiind un factor negativ puternic în contextul în care survine, cel al pierderii mamei.
Pe de altă parte, un alt criteriu care trebuie luat în considerare pentru stabilirea interesului superior al copilului este opinia sa, percepția situației în care se află reprezentând un indicator semnificativ al impactului emoțional al unor eventuale modificări ale acesteia. Ca urmare, în speță, poziției exprimate de minor urmează să i se acorde o importanță majoră, care se adaugă celor enumerate anterior, în condițiile în care beneficiază de suficientă maturitate pentru a aprecia asupra aspectelor principale ale vieții sale, fiind în vârstă de șapte ani la momentul audierii. Acest aspect este reliefat de consecvența cu care este exprimată dorința de a se afla în continuare alături de bunica sa, la a cărei prezență se raportează constant, afectiv și emoțional. Totodată, distanțarea față de tata este ferm exprimată, atitudinea copilului, deși subiectivă, relevând totala absență a unei relații cu o evoluție firească.
După pierderea mamei, schimbarea figurii de referință în gestionarea cotidiană a modului său de viață, care nu poate fi înțeleasă în mod rațional de către copil, este de natură să îi producă un dezechilibru emoțional major, prin generarea unor sentimente de abandon și neliniște, iar consecințele negative ale suferinței separării de bunica sa nu pot fi obiectiv estimate.
Acestor considerente li se adaugă concluziile raportului de anchetă efectuat în cauză în prezenta etapă procesuală, conform cărora în scopul menținerii stabilității psiho-emoționale a copilului este recomandabil ca acesta să rămână în îngrijirea bunicii materne, între cei doi existând o puternică relație de atașament. Formarea și consolidarea relațiilor cu tatăl se poate realiza numai printr-un efort constant și susținut, care presupune participarea responsabilă a ambelor părți.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul L. C.-Z., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize psihologice întocmită cu respectarea dispozițiilor Legii nr.213/2004, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei apelate și pe fond menținerea ca legală a sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei sectorului 3 București.
În motivare, recurentul susține că hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu Autoritatea tutelară P. Sectorului 3 București, deși acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu aceasta, iar audierea minorului în faza procesuală a apelului s-a făcut în prezența unui psiholog desemnat de la reședința anterioară a minorului, respectiv Sectorul 3 București.
Pe fondul recursului, recurentul – reclamant arătă că instanța de apel pronunța soluția prin raportare la disp. art. 505 alin.2 cu referire la art. 400 alin.3 NCC., dispoziții care privesc modul de exercitare al autorității părintești pentru situația copilului din afara căsătoriei, si nu potrivit disp. art. 448 prin raportare la art. 400 alin.3 NCC, in condițiile in care recurentul este singurul părinte care exercita autoritatea părintească, dat fiind ca celalalt părinte - mama minorului - a decedat - art. 507 NCC.
De altfel, si intimata - apelanta și-a întemeiat motivele de apel pe disp. art. 399 alin.1, dispoziții care se refera la exercitarea autorității părintești de către alte persoane si nu la dispozițiile privind stabilirea locuinței minorului la alte persoane pentru copilul din afara căsătoriei.
Astfel, instanța a admis apelul, in sensul in care a stabilit locuința minorului la intimata - apelanta, bunica materna a acestuia, fără ca in cauza să fi fost analizate dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 448 NCC prin raportare la disp. art. 400 alin.3. NCC.
Totodată, față de faptul ca art. 400 NCC prevede modalitatea de stabilire a locuinței minorului după divorț, atunci prin raportare la art. 448 NCC se poate dispune ca locuința unui minor să fie stabilita si la bunici, in cazul de față la intimata - apelanta.
Instanța de apel pronunța soluția având in vedere normele legale pentru exercitarea autorității părintește, autoritate care in cazul de față este exercitata doar de către recurent -art. 507 NCC, ce nu a fost, de altfel, contestata de către intimata - apelanta.
Pe acest aspect, hotărârea este nemotivată, atâta timp cât in considerente nu sunt evocate normele procedurale incidente si aplicarea lor in speța, astfel ca soluția exprimata prin dispozitiv rămâne nesusținuta si pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
D. fiind ca o astfel de hotărâre devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea spre rejudecare.
Recurentul-reclamant apreciază totodată că soluția este lipsita de temei legal, având in vedere că niciun moment instanța de apel nu analizează si dispozițiile legale in aceasta materie - Legea nr.272/2004 coroborata cu normele NCC ce au fost reținute, de altfel, de instanța de fond.
In acest sens, menționează art.4-5, art. 30 și 33 din Legea nr.272/2004, arătând că din coroborarea acestor texte de lege rezulta in mod indubitabil ca interesul superior al copilul este acela de a creste alături de părinții săi, fapt ce reprezintă regula in materie si numai in cazuri excepționale copilul poate fi separat de părinții săi.
Si normele Codului civil prevăd ca o cerere de înapoiere a unui minor poate fi respinsa in situația in care este vădit contrara interesului superior al copilului.
Recurentul-reclamant consideră că instanța de apel ar fi trebuit să analizeze si, totodată, să aprecieze nu dacă intimata - apelanta întrunește condițiile pentru creșterea si educarea minorului, ci in ce măsura cererea de înapoiere a minorului către recurent este vădit contrara intereselor acestuia, având in vedere că cel care are obligația de a-și exercita drepturile si de a-și îndeplini obligațiile față de copil este părintele si nu bunica.
Ca atare, in vederea stabilirii interesului superior al minorului, instanța de apel reține in considerente cum că recurentul nu ar fi dovedit că a întreprins vreodată demersurile necesare pentru a locui permanent cu copilul lui, in primul rând, in perioada de boala a mamei ori la debutul perioadei preșcolare.
In opinia recurentului, din probele administrate la instanța de fond, pe care acesta le prezintă în cererea de recurs, rezulta contrariul.
Deci, este cert că recurentul a întreprins o . demersuri pentru a fi împreuna cu copilul sau, inclusiv două termene acordate la instanța de fond pentru ca părțile să se înțeleagă, însă acestea au fost paralizate de intimata - apelanta.
In ceea ce privește faptul că recurentul asigura minorului alte condiții decât cele pe care acesta le are in prezent, respectiv o casa nou edificată in zona metropolitană a orașului Târgu M., acestea nu sunt de natura sa fie contrare interesului superior al minorului, ancheta sociala întocmita la locuința acestuia fiind in sensul ca întrunește condițiile materiale si garanțiile morale necesare creșterii si educării fiului.
In final, instanța apreciază că mediul complet nou, si ținând cont ca recurentul se exprima într-o alta limbă decât cea pe care o cunoaște copilul reprezintă un factor negativ in contextul in care survine după pierderea mamei, însă instanța nu analizează in niciun fel mutările la care a fost supus minorul după decesul mamei de către intimata - apelanta: de la Oradea la București si înapoi la Oradea cu consecința schimbării grădinițelor, a școlii, a medicilor - minorul are si probleme medicale.
Deci, creșterea minorului de către tată este un factor negativ pentru ca acesta locuiește in Târgu M., unde minorul a si locuit până in 2007 împreuna cu tatăl si mama sa, in schimb mutările intimatei dintr-un oraș in altul nu.
Totodată, aprecierea instanței cu privire la faptul ca recurentul se exprima într-o alta limbă nu este dovedită de nicio proba administrata in cauza si, chiar dacă așa ar fi, recurentul-reclamant apreciază ca o cerere nu poate fi respinsă pe un criteriu de discriminare.
In opinia sa, instanța de apel pronunța de fapt soluția raportat nu la interesul superior al minorului, ci la cele declarate de minor cu ocazia audierii, sens in care retine ca urmează sa i se acorde o importanță majora poziției exprimate de minor, in condițiile in care beneficiază de suficienta maturitate pentru a aprecia asupra aspectelor principale ale vieții sale, fiind in vârsta de șapte ani la momentul audierii.
Ca atare, instanța retine ca „acest aspect este reliefat de consecvența cu care este exprimata dorința de a se afla in continuare alături de bunica sa, la a cărei prezență se raportează constant efectiv si emoțional."
Din raportul întocmit cu ocazia audierii minorului, psihologul precizează ca minorul știa motivul audierii si consecințele posibile, ceea ce dovedește influența intimatei asupra psihicului minorului.
Dacă, . apel soluționa cauza in interesul superior al minorului, atunci după audierea minorului, chiar daca niciuna dintre părți nu a solicitat sau s-ar fi împotrivit administrării unei noi probe, in temeiul disp. art. 138 C.pr.civ. coroborat cu art. 129 alin. 5 C.pr.civ. dispunea efectuarea unei expertize psihologica judiciara pentru aflarea adevărului.
Apreciază recurentul-reclamant ca aceasta expertiza psihologica contribuia la diminuarea riscului unei erori judiciare in clarificarea si interpretarea acțiunilor si motivațiilor pentru aprecierea reala a comportamentului minorului impus de o situație emoționala dificila.
De altfel, modalitatea in care este întocmit raportul de ancheta psihosociala a copilului demonstrează ca aceasta expertiza era necesara, utila si concludenta cauzei, in condițiile in care concluzia acestui raport este ca minorul sa rămână in îngrijirea bunicii materne numai in urma deplasării la domiciliul intimatei - apelante si a discuțiilor purtate cu aceasta si minorul.
Potrivit disp. art. 487- 489 NCC, elementele de ordin psihologic expertizate in cadrul unei anchete psihosociale sunt, stadiul de dezvoltare psihica si intelectuala a minorului si părților, vocația si aptitudinile copilului, vocația si aptitudinile recurentului si intimatei, starea emoționala a minorului si părților, abilitățile de comunicare ale acestora, starea psihosociala clinica a copilului si părților.
Deci, in lipsa acestor elemente din raportul de evaluare psihosociala, se impunea o expertiza psihologica realizata in mod independent, conform Legii nr.213/2004, care să aibă la baza o evaluare psihologica complexa si detaliata ce trebuie sa se finalizeze prin formularea unei opinii de specialitate, bine susținute din punct de vedere științific, concludente si pertinente, utile instanței de judecata.
In acest sens, trebuie avuta in vedere si practica CEDO in materie - in cauza Amanalachioai împotriva României, publicata in Monitorul Oficial, Partea l nr. 720 din 26.10.2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a motivat hotărârea si pe faptul ca instanțele de judecata din România nu au solicitat realizarea unui raport de expertiza psihologica într-un proces ce viza încredințarea minorului, citează: "87. In ceea ce privește pretinsul comportament violent al reclamantului, Curtea observa ca toate hotărârile fac referire doar la incidentul ce a avut loc la data de 28 august 2001 (...) care nu a dat naștere unei (...) anchete specializate pentru a evalua comportamentul reclamantului, in acest sens. Curtea nu poate decât sa constate ca din dosar reiese ca, in niciun stadiu al procedurii si in ciuda obiectului litigiului, instanțele naționale nu au considerat necesar sa solicite un raport specializat referitor la starea psihologica a tatălui si copilului, la raporturile existente între ei sau, ținând cont de vârsta tânăra a copilului, la influentele pe care mediul in care trata le putea exercita asupra sa."
Precizează recurentul-reclamant faptul ca in speța prezentata au fost realizate mai multe anchete psihosociale de către funcționarii de specialitate din cadrul instituțiilor publice, numai ca CEDO a considerat irelevante aceste acte in raport cu necesarul speței, curtea considerând ca in aceste cazuri instanțele de judecata trebuiau să solicite realizarea unei expertize psihologice independente, in urma căreia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui expert psiholog.
Deci, instanța a schimbat hotărârea instanței de fond doar pe baza audierii minorului, influențat, in mod cert, de către intimata-apelanta si a unui raport întocmit de Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Bihor care nu stabilește stadiul de dezvoltare psihica si intelectuala a minorului si părților, vocația si aptitudinile copilului, vocația - aptitudinile recurentului si intimatei, starea emoționala a minorului si părților, abilitățile de comunicare ale acestora, starea psihosociala clinica a copilului si părților.
Pe un ultim aspect, recurentul-reclamant menționează ca soluția instanței de apel a fost data si cu încălcarea disp. art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor si a Libertăților Fundamentale, atâta timp cât s-a dispus că este in interesul superior al minorului ca locuința acestuia sa fie stabilita la intimata - apelanta, în condițiile in care între recurent si minor s-a făcut dovada unei legături efective.
Acest fapt a fost reținut si de către instanța de fond in considerente, menționându-se că tatăl este puternic atașat de minor de care s-a interesat in permanență, aspect dovedit de probele administrate si necontestat in apel.
Or, atâta timp cât din probele administrate in apel, având in vedere ca instanța de fond a admis acțiunea recurentului, nu rezulta ca înapoierea minorului la tată este vădit contrara interesului acestuia, in mod nelegal, s-a admis apelul, in sensul in care acțiunea recurentului a fost respinsă si s-a admis cererea intimatei - apelante de stabilire a domiciliului minorului la bunica materna.
Față de acestea, recurentul-reclamant solicită, in principal, admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize psihologice întocmita cu respectarea disp. Legii nr.213/2004, iar, in subsidiar, admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei apelate si pe fond menținerea ca legala a sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei sectorului 3 București.
Intimata-pârâtă S. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, așa cum a fost formulat, menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică, și, pe cale de consecință, respingerea cererii introductivă formulată de reclamantul-pârât L. C. Z. de înapoiere a minorului S. L. A. către tată, această dispoziție nefiind în interesul suprem al minorului; solicită admiterea cererii reconvențională precizată formulată de pârâtă prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorului la pârâta-reclamantă S. E., cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta.
In ședința publică din data de 18.09.2014 părțile au depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 6800 din 11 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2014 având ca obiect consfințire acord mediere,definitivă, o declarație a recurentului L. C.-Z., autentificată sub nr.1.505/10.09.2014 de către Societatea Profesională Notarială D., prin care acesta declară că renunță la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._, precum și declarația autentificată sub nr.1087/15.09.2014 de către Biroul Individual Notarial B. M. F. C., prin care initimata-pârâtă declară că renunță la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ - părțile, prin apărători, solicitând instanței de recurs să ia act de aceste declarații referitoare la prezenta cauză.
Examinând cauza în raport de actele sus-menționate înfățișat de părți și de dispozițiile art. 246 C.proc.civ., Curtea constată că, în conformitate cu declarațiile autentificate depuse la dosar în faza recursului, părțile au înțeles să renunțe la judecata cererii principale, respectiv, la judecata cererii reconvenționale, cereri cu care au înțeles inițial să învestească prima instanță, stingând în aceste condiții raportul litigios ce formează obiectul acestui dosar.
Având în vedere mențiunile declarațiilor prezentate anterior, Curtea, analizând actele dosarului și decizia recurată exclusiv prin prisma manifestării de voință a părților astfel exprimată, din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 246 C.proc.civ. rap. la art. 298 și 312 C.proc.civ., în aplicarea principiului disponibilității procesuale, urmează să admită recursul formulat de recurentul-reclamant și să modifice în tot decizia recurată în sensul că, schimbând în tot sentința apelată, se va lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii principale și de renunțarea pârâtei la judecata cererii reconvenționale.
Urmează a fi menținută, în mod corespunzător, dispoziția deciziei recurate privind admiterea apelului exercita împotriva sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant L. C. Z. împotriva deciziei civile nr.475 A/26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. E., Autoritatea Tutelară - P. M. ORADEA și Autoritatea Tutelară - P. S. 3 BUCUREȘTI.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că, schimbând în tot sentința apelată, ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii principale și de renunțarea pârâtei la judecata cererii reconvenționale.
Menține dispoziția deciziei recurate privind admiterea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehdact.R.L./M.A.N.G.
2 ex./
TB-S.4 – C.C.I.; E.A.
Jud.S.3 – G.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
