Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 782/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 782/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 782/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.782
Ședința publică de la 12 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât B. P., împotriva deciziei civile nr. 856 A din 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. Z. și cu intimatele-interveniente B. L. și B. I..
Cauza are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Ț. C., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante B. Z. și al intimatei-interveniente B. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 0505.2014, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-pârât B. P. și intimata-intervenientă B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin registratura instanței, a unei întâmpinări formulate de intimata-reclamantă B. Z., la data de 17.04.2014.
Se mai învederează împrejurarea că recursul nu a fost timbrat cu suma de 4088 lei taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă. Deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 13 din dosar, nu a satisfăcut această cerință.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului pentru netimbrare și acordă cuvântul asupra excepției.
Apărătorul intimatelor solicită anularea recursului ca netimbrat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 06.05.2011, sub nr._, reclamanta B. Z. a chemat în judecată pe pârâtul B. P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv, apartamentul nr. 411, situat în București, . ..7, ., compus din 2 camere și dependințe, evaluat la suma de 185 000 lei, electrocasnice și mobilierul casei, evaluate la suma 5100 de lei, compus din: bibliotecă 800 ron, canapea 300 ron, TV Samsung 600 ron, mobilier bucătărie 600 ron, aragaz 400 ron, frigider 800 ron, mașină de spălat 800 ron, șifonier 600 ron, pat 200 ron.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că fost căsătorită cu pârâtul din 1983 până în 2006, iar în timpul căsătoriei, au dobândit, cu cotă egală de contribuție, apartamentul susmenționat pe care l-au mobilat și utilat corespunzător. În anul 2006, prin hotărârea pronunțată în data 05.12.2006, în dosarul nr. 2-514/06 de Judecătoria Cimișlia, Republica M., a fost desfăcută căsătoria sa cu pârâtul, fiind emis de către autoritățile din Republica M. certificatul de divorț nr. D-IV_.
Reclamanta a mai arătat că în ultima perioadă, pârâtul creează multiple inconveniente pentru a o împiedica să folosească bunurile pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei, iar în februarie 2010 a schimbat încuietorile de la ușa de acces în apartamentul sus-menționat, dată de la care atât ea cât și fiica lor I. nu au mai putut intra în apartament, deși aveau lucrurile personale în acea locuința.
În consecință, reclamanta a solicitat partajarea bunurilor dobândite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei, prin atribuirea către pârât a apartamentului și a bunurilor mobile enumerate și cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare cotei de contribuție a reclamantei la dobândirea acestor bunuri.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 132 Cod proc.civ., art. 6731 și urm. Cod proc. civ.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii principale formulată de reclamanta pârâtă și cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu contribuția sa de 90% și a reclamantei pârâte de 10%.
Cu privire la bunurile mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei pârâtul reclamant a susținut că acestea sunt următoarele: bibliotecă, TV Samsung, șifonier dormitor, pat dormitor, bunuri care se aflau în apartament la momentul achiziționării acestuia. Celelalte bunuri mobile menționate de reclamanta - pârâtă în cererea de chemare în judecată nu fac parte din masa partajabilă, întrucât canapeaua a fost achiziționată de el la data de 19.12.2006, după pronunțarea hotărârii de divorț, aceasta fiind bun propriu, iar aragazul, mașina de spălat și frigiderul sunt cumpărate tot de către el. Bucătăria, a susținut pârâtul reclamant că a fost cumpărată de către fiica lor B. L..
A solicitat ca ieșirea din indiviziune a părților asupra acestor bunuri să se facă prin atribuirea apartamentului și a bunurilor mobile ce intră în masa partajabilă către el, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare către reclamanta pârâtă și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor ocazionate cu judecarea prezentei cauze.
Totodată, pârâtul a solicitat să se constate faptul că are un drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului situat in București, ., .. ., după desfacerea căsătoriei si contravaloarea tuturor impozitelor plătite, pe care le-a evaluat provizoriu la suma de 20.000 lei.
În fapt, pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta - parata B. Z. o perioada de 23 ani, respectiv din anul 1983 până în anul 2006 când căsătoria încheiată a fost desfăcută prin divorț, așa cum rezulta din hotărârea pronunțata in data de 05.12.2006 in dosarul cu nr. 2-514/2006 de Judecătoria Cimișlia Republica M.. Chiar dacă căsătoria a fost desfăcută prin divorț doar în anul 2006, pârâtul a menționat faptul că încă din anul 2002 nu a mai locuit împreună cu reclamanta - pârâtă, fiind despărțiți în fapt. A susținut că, în perioada 14.02._06, a fost plecat să lucreze în Israel, perioadă de muncă care a fost alternată cu scurte perioade de concediu pe care le petrecea împreună cu familia, veniturile realizate în acest mod cumulate cu cele realizate din muzică fiind net superioare celor obținute de reclamanta pârâtă .
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 si 119 din Codul de Procedura Civilă, art. 29 și 30 din Codul Familiei.
De asemenea, s-a mai depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interesul pârâtului-reclamant din partea intervenientei B. L. prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant, în sensul de se constata faptul că B. P. și B. Z. au dobândit bunurile comune în cote de contribuție inegale, respectiv pârâtul - reclamant Barahin P. în cota de 90%, iar reclamanta - pârâtă B. Z. în cota de 10%.
În ceea ce privește bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei intervenieta a solicitat să se constate că acestea sunt reprezentate de un bun imobil, respectiv apartamentul situat în București, ., ., ., sector 6, pe care l-a evaluat provizoriu la suma de 135.000 lei, din bunuri mobile, respectiv biblioteca, TV Samsung, șifonier dormitor, pat dormitor pe care l-a evaluat provizoriu la suma de de 3.000 lei.
Totodată, a solicitat să se constate faptul că pârâtul-reclamant are un drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului situat în Municipiul București, ., ., ., sector 6 după desfacerea căsătoriei și contravaloarea tuturor impozitelor plătite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 și 51 din Codul de Procedură Civilă, art. 29 și 30 din Codul Familiei.
S-a mai depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interesul reclamantei-pârâte Barghin Z. prin care s-a solicitat admiterea cererii reclamantei-pârâte astfel cum a fost formulată în sensul partajării bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr. 411 din ., ., etaj 3, Sector 6, București, precum și electrocasnice și mobilierul casei.
În fapt, petenta a arătat că în timpul căsătoriei părinților săi B. P. și Braghin Z., aceștia au dobândit în România apartamentul sus-menționat și bunurile mobile reprezentând mobilier și electrocasnice.
De asemenea, a mai arătat că părinții săi s-au gospodărit împreună, fără a exista o separare în fapt până la divorț.
Totodată, a precizat că divorțul și separarea în fapt a intervenit în iarna anului 2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 și urm. Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 28.02.2012 s-a depus la dosarul cauzei din partea Asociației de proprietari . o cerere de intervenție în interes propriu prin care s-a solicitat admiterea în principiu a acesteia și totodată, să se dispună obligarea pârâților B. Z. și B. P. la plata sumei de 2109 lei, reprezentând restanțe la cotele de contribuție la întreținere aferente . iunie 2010-decembrie 2011, precum și obligarea acestora la plata cotelor de întreținere.
La data de 23.03.2012 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de intervenție a Asociației de Proprietari ., din partea reclamantei-pârâte B. Z., prin care a solicitat admiterea în parte a acesteia arătând că restanțele pretinse de Asociație sunt acumulate începând cu luna octombrie 2010, perioadă în care a fost lipsită de folosința apartamentului de către pârâtul-reclamant.
Prin sentința civilă nr. 7727/25.09.2012, Judecătoria sectorului 6 București a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă și intervenția accesorie în sprijinul acesteia formulată de intervenienta B. I., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. P. și intervenția accesorie în sprijinul acestuia formulată de intervenienta B. L., a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul – apartament cu două camere, situat în București, ., ., etaj-3, apartament-411, sector 6, evaluat la 179.099,00 lei,: a atribuit pârâtului-reclamant, în întregime și în natură imobilul – apartament, a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte o sultă de 89.549,50 lei, a respins în rest cererea introductivă, intervenția accesorie în sprijinul reclamantei-pârâte, cererea reconvențională, și intervenția accesorie în sprijinul pârâtului-reclamant, ca neîntemeiate, a dispus că reclamanta-pârâtă are obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.372,97 lei, iar pârâtul-reclamant are obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.372,97 lei, în măsura în care, potrivit art.502 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori, cuantumul ajutorului public acordat, acesta fiind obligat să restituie ajutorul public, a compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, părțile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra apartamentului cu două camere, situat în mun. București, ., ., etaj-3, apartament-411, sector 6, așa cum a rezultat din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.232/2 martie 2004 de BNP Siana L. A..
Potrivit art.30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, însă funcție de contribuția acestora la dobândirea bunurilor se apreciază cota fiecărei părți ce trebuie avută în vedere la partajarea bunurilor.
Pe de altă parte contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri, ci și prin munca depusă de femeie în cadrul gospodăriei, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodărești, această activitate fiind de natură să constituie în mod indirect o contribuție la dobândirea bunurilor.
Din declarațiile martorilor audiați coroborate cu răspunsurile părților la interogatorii și cu înscrisurile care dovedesc veniturile părților instanța a reținut că acestea au avut de-a lungul căsătoriei venituri sensibil egale și deci și o contribuție egală la dobândirea bunurilor proprietate comună devălmașă.
Față de cele arătate instanța a admis în parte cererea introductivă și intervenția accesorie în sprijinul reclamantei-pârâte precum și în parte atât cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant cât și intervenția accesorie în sprijinul pârâtului-reclamant și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul – apartament cu două camere, situat în mun. București, ., ., etaj-3, apartament-411, sector 6, evaluat la 179.099,00 lei, conform raportului de expertiză, pe care instanța l-a omologat.
În temeiul art.6739 Cod procedură civilă, deoarece pârâtul-reclamant locuiește în imobil, iar reclamanta-pârâtă este plecată din România, a partajat bunul comun dobândit de părți în timpul căsătoriei astfel: a atribuit pârâtului-reclamant B. P., în întregime și în natură imobilul – apartament cu două camere, situat în mun. București, ., ., etaj-3, apartament-411, sector 6, care a fost obligat să achite reclamantei-pârâte B. Z. suma de 89.549,50 lei.
Deși instanța a propus părților să se administreze o expertiză tehnică judiciară mobiliară, acestea nu au vrut și nici nu au depus înscrisuri din care să rezulte proveniența și existența bunurilor mobile a căror partajare s-a solicitat, situație în care, instanța a apreciat că se impune respingerea acțiunilor cu privire la aceste bunuri, ca neîntemeiate.
Deoarece în procesul de partaj bunuri comune, ambele părți au calități ambivalente, reclamantul fiind în același timp pârât și pârâtul, reclamant, instanța a compensat în întregime cheltuielile de judecată făcute de fiecare dintre părți, în temeiul art.274, 277 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, pârâtul B. P., apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă la data de 16.01.2013, sub nr. de dosar_ .
Apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat; desființarea in parte a sentinței civile apelate; pe fondul cauzei, rejudecând cauza, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei prin atribuirea apartamentului si a bunurilor mobile ce intră în masa partajabilă către B. P., cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare valorii bunurilor supuse partaj arii; ; sa se constate; faptul ca apelantul si intimata - reclamanta - pârâtă au dobândit bunurile comune in cote de contribuție inegale, respectiv apelantul - pârât - reclamant B. P. in cota de 90%, iar intimata - reclamanta - pârâtă B. Z. in cota de 10%; să se constatate faptul ca apelantul are un drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului situat in Mun, București, ., ., ., sector 6 după desfacerea căsătoriei si contravaloarea tuturor impozitelor plătite; compensarea sumei datorate de către intimata - reclamanta - parata cu titlu de contravaloare a îmbunătățirilor aduse apartamentului si contravaloarea taxelor si impozitelor achitate cu valoarea sultei pe care B. P. o datorează acesteia; obligarea intimatei - reclamante - parate la plata cheltuielilor ocazionate cu judecarea prezentei cauze, respectiv onorariul de avocat, din următoarele considerente:
Intimata B. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si păstrarea sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală .
Prin decizia civilă nr. 856/25.09.2013 Tribunalului București Secția a III a Civilă a respins apelul ca nefundat
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că probele administrate nu demonstrează contribuția majoritara a apelantului la dobândirea bunurilor comune, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut, în raport de prezumția instituită prin art. 30 din codul familiei, cote egale de contribuție ale părților .
Cu privire la bunurile mobile, tribunalul a considerat că în mod corect acestea nu au fost incluse în masa bunurilor comune, în condițiile în care, prin cererile formulate părțile indicau valori diferite ale acestora, nu s-au depus la dosar înscrisuri doveditoare si nu s-au administrat alte probe care să ateste că unele bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei, iar altele au fost achiziționate de către apelant după pronunțarea divorțului.
Cu privire la apartament s-a reținut că valoarea acestuia stabilită în apel, prin expertiză de specialitate este aceeași cu cea de la fond, situație în care și acest motiv de apel a fost găsit nefondat .
In ceea ce privește obligarea intimatei la plata impozitului plătit la Administrația Financiară, tribunalul a constatat că, de la momentul cumpărării imobilului, bunul fiind coproprietatea soților, aceștia aveau obligația suportării în cote egale până la momentul finalizării partajului si atribuirii unuia dintre soți, însă apelantul nu a făcut dovada că numai el a achitat aceste impozite. Mai mult, cererea sa este formulată generic, fără a indica suma solicitată, perioada la care se referă si a face dovada achitării acestor sume.
In temeiul art. 274 Cod proc.civ., reținând cupla procesuală a apelantului, tribunalul a obligat apelantul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la dosar.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul reclamant B. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, iar pe fond să se constate cota sa de contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune, dreptul său de creanță asupra masei partajabile, constând în contravaloarea impozitului pe care l-a achitat pentru apartamentul în litigiu după despărțirea părților, compensarea sultei pe care o datorează reclamantei pârâte cu contravaloarea impozitului datorat de aceasta pentru apartament.
La termenul de judecată din data de 12.05.2014 Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția nulității recursului pentru netimbrare, excepție pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:
În drept, potrivit art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, recurentul, deși a fost citat cu mențiunea timbrării recursului cu o taxă de timbru în sumă de 4.088 lei, calculată conform dispozițiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 146/24.07.1997, respectiv 0,5 lei timbru judiciar – dovadă filele 13 și 14 – acesta nu a făcut dovada plății pentru termenul de judecată acordat, motiv pentru care instanța va admite excepția și va anula recursul ca netimbrat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța va fi obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurentul-pârât reclamant B. P., împotriva deciziei civile nr. 856 A din 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă B. Z. și cu intimatele-interveniente B. L. și B. I..
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.R.L.
2 ex./17.06.2014
TB-S.3 - D.A.D.; C.A.T.
Jud.S.6 – D.Gh.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
