Expropriere. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 542/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 542A
Ședința publică de la 17 decembrie 2014
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți B. C. M. cu domiciliul ales la SCAv. T., în București, .. 152, ., ., M. M. domiciliată în București, ., sector 2 și cu domiciliul ales la SCAv. T., în București, .. 152, ., ., M. S. G. domiciliată în București, ., ..1, sector 5 și cu domiciliul ales la SCAv. T., în București, .. 152, ., sector 1 și apelantul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 împotriva sentințrei civile nr. 1228/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect: expropriere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 15.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 17.12.2014.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 25.10.2010, reclamantele M. M., M. S. G. și B. C. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, suspendarea efectelor hotărârii nr. 76/03.08.2010 sub aspectul transferului dreptului de proprietate către pârâtă de la data consemnării despăgubirilor până la data stabilirii prin hotărâre judecătorească a cuantumului acestora; reclamantele au contestat cuantumul stabilit prin hotărârea atacată de 1.718.121,00 lei pentru exproprierea imobilului din București, ., S+P+..
La data de 08.03.2011, reclamantele au depus cerere precizatoare, solicitând: stabilirea dreptului la despăgubiri și a cuantumului acestora în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1.723.713 euro – valoarea de circulație a imobilului și 150.000 euro daune morale. S-a arătat că stabilirea despăgubirilor nu s-a făcut ținând cont și de daunele morale cauzate de expropriere evaluate la 50.000 euro pentru fiecare reclamant. Cuantumul despăgubirilor stabilite de hotărârea atacată este neconform valorii reale a imobilului care, în luna noiembrie 2010, potrivit unui raport de expertiză extrajudiciară, avea o valoare de circulație de 1.573.713 euro, echivalentul a 6.753.452 lei, raportul fiind întocmit la 14.12.2010.
Prin aceeași cerere, a fost completată acțiunea cu un capăt de cerere prin care reclamantele au solicitat restrângerea efectelor exproprierii numai la suprafața de teren afectată lucrărilor de utilitate publică și menținerea dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de teren ce nu este afectată de lucrările de utilitate publică. Prin cererea depusă la 28.06.2011 reclamantele au indicat suprafața de teren ce o solicită a fi exclusă de la expropriere, anume 241 mp.
La data de 03.05.2012, reclamantele au depus o nouă cerere modificatoare a acțiunii solicitând anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 76/2010.
Prin sentința civilă nr. 1228/19.06.2012, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis în parte acțiunea, a respins, ca neîntemeiate, atât cererea de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 76/03.08.2010 în urma exproprierii terenului în suprafață de 216,74 mp, construcții în suprafețe de: 128,51 mp, 226,88 mp, 296,49 mp, cât și cererea privind dispunerea exproprierii parțiale asupra terenului și a modificat hotărârea nr. 76/03.08.2010 în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate către reclamante în urma exproprierii ca fiind în cuantum de 1.967.874,04 lei. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea daunelor morale, a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu experți.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că M. M., M. S. G. și B. C. M. au fost recunoscute prin Hotărârea nr. 76/03.08.2010 drept beneficiare ale dreptului la despăgubire ca urmare a exproprierii imobilului, pentru suprafața de teren de 216,74 mp (2/3 din 325,11 mp) și pentru suprafața de construcții 434,59 mp (2/3 din 128,51 mp + 226,8 mp + 296,49mp). A fost stabilit un cuantum al despăgubirilor de 1.718.121 lei.
Tribunalul București a constatat că, prin H.G. nr. 590/23.06.2010 a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de proiectul dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzești-Berzei-V. P.-BP Hasdeu-Uranus-Calea Rahovei, potrivit Legii nr. 198/2004.
Tribunalul a reținut că, la data de 22.10.2010, titularele dreptului la despăgubiri au fost încunoștiințate de consemnarea sumei de 1.718.121 lei reprezentând contravaloarea terenului de 216,74 mp și construcții de 434,59 mp (2/3 din 128,51 mp + 226,88 mp + 296,49 mp).
Tribunalul a constatat că, potrivit sentinței civile nr. 1404/04.12.2009 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, G. L. N. și-a exprimat acordul atât pentru exproprierea cotei de 1/3 din imobil ce i-a fost restituit prin dispoziția primarului, cât și pentru cuantumul stabilit al despăgubirilor de 1.244.401,55 lei.
Tribunalul a constatat că, astfel cum rezultă din expertiză, imobilele au fost demolate iar investiția de utilitate publică este în stadiu final (carosabil și trotuar). Imobilul avea o suprafață inițială totală de 391,12 mp, suprafața utilizată pentru executarea lucrărilor de interes public este de 142,86 mp. Suprafața neutilizată de constructor a fost de 240,11 mp. Expertul P. R. a arătat că terenul rămas neafectat de construcții este neconstruibil (fila 243).
Tribunalul a constatat că raportul de evaluare nu se comunică titularilor imobilelor expropriate, ci se comunică direct hotărârea de stabilire a despăgubirilor, aceștia având doar dreptul, în ce privește despăgubirile, de a le contesta. Referitor la întinderea exproprierii, se vor aplica, după caz, dispozițiile Legii nr. 33/1994 ori ale Legii nr. 255/2010. A fost respinsă, așadar, cauza de nulitate a Hotărârii nr. 76/03.08.2010 invocată, motivată de necomunicarea raportului de evaluare, ca neîntemeiată.
În ce privește solicitarea de a fi dispusă exproprierea parțială în sensul de a se exclude o suprafață de teren de 241 mp pretinsă de reclamante, respectiv 240,11 măsurată de expertul topograf, tribunalul a constatat netemeinicia solicitării. Conform art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală. Legea prevede astfel exproprierea totală în cazul în care exproprierea parțială nu este posibilă, împotriva propunerii făcute de expropriator, acest aspect fiind lăsat la aprecierea instanței. Exproprierea constituie un act de autoritate publică a cărui întindere nu este de natură a fi contestată de expropriat cu singurul caz de excepție prevăzut expres de lege, când expropriatul nu poate solicita decât exproprierea totală. Cererea reclamantelor de limitare a întinderii efectelor exproprierii este astfel neîntemeiată. De altfel, este neîntemeiată cererea reclamantelor a se stabili că le revine în exclusivitate o suprafață de 240,11 mp teren neutilizat pentru lucrarea de utilitate publică, cu justificarea că G. L. a fost deja de acord cu despăgubirile pentru cota sa de 1/3 din imobil.
Tribunalul a considerat că, întrucât autoritatea publică a expropriat întregul imobil, decizia privind întinderea exproprierii nu are a fi reconsiderată ca totală pentru un coproprietar, respectiv parțială pentru ceilalți coproprietari, neputând opera o compensare între despăgubirile primite de primul coproprietar și suprafața pretinsă a fi exclusă de la restituire de ceilalți proprietari expropriați.
În ceea ce privește valoarea despăgubirilor, Tribunalul a constatat că valorile preluate de expert B. A. M. sunt corectate pentru a se stabili o medie corespunzătoare valorii reale a suprafeței de teren, astfel încât a luat în considerare valoarea stabilită de acest din urmă expert. De asemenea, valoarea luată în considerare pentru a se reține valoarea pe mp a clădirii demolate – locuință și spațiu comercial va fi valoarea propusă tot de expertul B. A. M. D..
Cu privire la daunele morale solicitate, tribunalul a reținut că reclamantele nu au probat vătămarea morală pretinsă prin exproprierea imobilului și nici alte prejudicii ce ar fi fost provocate prin exproprierea însăși a imobilului. Reclamantele nu au utilizat imobilul ca locuință proprie, iar una dintre reclamante are domiciliul stabil în SUA. Nu este invocat și probat niciun fapt din care să reiasă că exproprierea ar fi vătămat moral pe reclamante și nici nu este limitată prin lege exproprierea la categorii de imobile ce nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele și pârâtul.
Apelantele-reclamante au solicitat desființarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii, astfel cum a fost precizată.
În motivarea apelului, apelantele au arătat că despăgubirea trebuie să se compună din valoarea de circulație a imobilului și din valoarea daunelor morale corespunzătoare prejudiciului moral. Deși au solicitat încuviințarea și administrarea probei cu martori pentru dovedirea prejudiciului moral, prin încheierea din data de 28.06.2011, instanța a respins solicitarea lor, fiind puși în situația de nu a putea dovedi prejudiciul moral, ceea ce contravine prevederilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Cu privire la exproprierea suprafeței de 240,11 mp teren care nu este necesară realizării lucrării de interes public, apelantele reclamante au arătat că s-a efectuat un raport de expertiză topografică de către o comisie formată din 3 experți, din care doi experți au concluzionat că suprafața de 240,11 mp nu este necesară exproprierii, iar al treilea expert, fără a contrazice concluziile celorlalți doi experți, a susținut că se impune exproprierea și acestei suprafețe de teren întrucât ar fi neconstruibilă.
Apelantele reclamante au susținut lipsa cauzei de utilitate publică pentru exproprierea suprafeței de 240,11 mp, teren care nu este necesar realizării lucrării de interes public. Același principiu al existenței cauzei de utilitate publică se regăsește în Constituția României și în Legea nr. 33/1994. Întrucât coridorul de expropriere ocupă doar parțial terenul, rămânând o suprafață de 240,11 mp liberă, exproprierea trebuia să fie făcută doar pentru suprafața de teren afectată de lărgirea străzii.
Apelantele reclamante au arătat că exproprierea este o măsură excepțională prin care o persoană este lipsită de proprietatea sa în schimbul unei drepte și prealabile despăgubiri. Fiind o măsură excepțională, o condiție esențială este ca despăgubirea să fie prealabilă. În cazul reclamantelor, a fost emisă Hotărârea nr. 76/03.08.2010 prin care s-a propus o despăgubire în cuantum de 1.718.121 lei, valoare pe care acestea nu au acceptat-o. Apelantele reclamante au considerat că valoarea stabilită la data de 20.05.2012 nu îndeplinește condiția esențială a exproprierii ca despăgubirea să fie anterioară. Apelantele reclamante au susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 33/1994 raportat la Legea nr. 198/2004.
Apelantele reclamante au arătat că, în cazul în care exproprierea se efectuează în baza Legii nr. 198/2004, exproprierea, adică transferul dreptului de proprietate, are loc la data consemnării despăgubirii stabilite prin hotărârea expropriatorului. Pentru a respecta principiul prealabilei despăgubiri, trebuie ca raportul de expertiză efectuat în fața instanței de judecată să stabilească contravaloarea despăgubirii prin raportare la o dată anterioară semnării despăgubirii. În orice altă situație, inclusiv stabilirea valorii de circulație la data efectuării raportului de expertiză, adică ulterior exproprierii, se încalcă principiul prealabilei despăgubiri, iar exproprierea devine abuzivă, adică ilegală.
Apelantele reclamante au considerat că nici suma pe care a stabilit-o instanța de judecată, respectiv 1.967.874,04 lei, nu reprezintă o despăgubire dreaptă. Această sumă stabilită pentru cota de 2/3 din imobilul restituit în baza Legii nr. 10/2001 reprezintă 983.937 lei pentru o cota de 1/3, adică 79% din despăgubirea achitată în 2010 de Primăria Municipiului București către L. N. G., coproprietarul care deținea 1/3 din imobilul restituit în baza Legii nr. 10/2001.
Apelantele reclamante au susținut că un alt motiv pentru care contravaloarea despăgubirii nu este dreaptă este că, în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 33/1994, suma pe care urmează a o stabili instanța de judecată nu poate fi mai mică decât suma propusă de expropriator.
În susținerea pretenției privind prejudiciul moral, apelantele-reclamante au arătat că imobilul expropriat a aparținut familiei lor în perioada interbelică. În acest imobil a funcționat restaurantul Cosna Cireșoaia în care au cântat, printre alții, I. R., M. T. și a fost frecventat de intelectualitatea interbelică. După venirea comuniștilor, familia sa a pierdut întregul imobil în dauna Statului. În fața instanței de fond, au solicitat încuviințarea probei cu martori, cerere ce a fost respinsă, fiind astfel în imposibilitate de a dovedi existența prejudiciului moral și le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nedreptate pe care instanța de apel avea posibilitatea de a o îndrepta.
Apelantul-pârât M. București prin Primarul General a solicitat admiterea apelului și, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulate de intimatele-reclamante.
Apelantul reclamant a susținut că, deși instanța de fond a validat în mod corect raportul de expertiză – opinia separată a expertului B. D., reținând valorile stabilite de aceasta, calculul final al judecătorului fondului prezintă unele erori. Rezultatul expertizei indică, în mod evident, faptul că expropriatorul M. București a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirii, fapt confirmat de suma calculată de experți.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apelantul pârât a arătat că, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor procesuale stă culpa procesuală, nici aceasta nu trebuie privită în mod abstract, ci este imperios fie analizată în cazul concret. Având în vedere că pretențiile apelantelor-reclamante nu au fost dovedite, că experții au confirmat cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, în mod greșit a fost admisă acțiunea în parte și a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 76 din 03.08.2010, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus consemnarea despăgubirii în cuantum de 1.718.121 lei stabilită conform dispozițiilor art. 4 alin. 8 și 9 din Legea nr. 198/2004 completată și modificată. În hotărâre s-a arătat că despăgubirea va fi consemnată, de către expropriator cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 198/2004, completată și modificată.
Criticile apelantelor reclamante referitoare la compunerea despăgubirii cuvenite acestora în urma exproprierii, în sensul că, în speță, aceasta trebuie să cuprindă, pe lângă valoarea de circulație a imobilului, și valoarea daunelor morale corespunzătoare prejudiciului moral nu sunt întemeiate.
Astfel, Legea nr. 33/1994 asigură atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor, cât și apărarea dreptului de proprietate privată. Potrivit art. 1 din această lege, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește compunerea despăgubirilor, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Astfel, legea urmărește repararea prejudiciului cauzat proprietarului, având în vedere prejudiciul care este o consecință directă a măsurii exproprierii. Apelantele reclamante au invocat un prejudiciu moral care ar fi fost cauzat prin această măsură, arătând că prejudiciul rezultă din faptul că imobilul a aparținut familiei lor în perioada interbelică iar în acest imobil a funcționat un restaurant frecventat de intelectualitatea interbelică.
În primul rând, este de observat că pentru încălcarea dreptului de proprietate se acordă de regulă daune materiale iar nu daune morale. Totuși, chiar dacă încălcarea unor drepturi patrimoniale are drept rezultat, de regulă, un prejudiciu patrimonial, se poate concretiza și într-un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv. Astfel, daunele morale sunt legate de încălcarea unor drepturi personal nepatrimoniale, însă apelantele reclamante nu au arătat care este dreptul nepatrimonial încălcat, destinația comercială a spațiului expropriat și clientela acestuia, invocate de apelante în susținerea cererii, nereprezentând împrejurări din care să rezulte un prejudiciu de ordin moral. În această situație, întrucât din împrejurările invocate de reclamante în cererea lor nu se poate reține existența prejudiciului moral, nu se poate susține nici încălcarea unui drept la dovedirea acestui prejudiciu prin respingerea probei cu martori, această probă fiind corect respinsă de prima instanță ca nefiind utilă cauzei.
Cererea de suspendare a efectelor hotărârii de expropriere este, de asemenea, neîntemeiată, fiind în mod corect respinsă de prima instanță. Astfel, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa instanței judecătorești competente, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. În consecință, conform legii, contestația asupra deciziei de expropriere nu suspendă efectele hotărârii și transferul dreptului de proprietate.
Solicitarea apelantelor reclamante în sensul ca o suprafață de 241 mp să fie exclusă de la aplicarea măsurii exproprierii a fost corect respinsă de prima instanță. Astfel, exproprierea parțială este reglementată de art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994, conform căruia, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală. Astfel, legea prevede expres cazul în care instanța poate aprecia asupra întinderii măsurii exproprierii. În speță însă, ipoteza premisă pentru aplicarea acestui text legal nu este îndeplinită, respectiv expropriatorul nu cere exproprierea parțială. Pe de altă parte, în procesul verbal nr. 80/3.08.2010, s-a consemnat că apelantele reclamante nu au fost de acord cu valoarea despăgubirii, fără însă a contesta caracterul de utilitate publică a exproprierii unei părți din teren în condițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994. În consecință, în cadrul procesual al prezentei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, apelantele reclamante nu pot invoca lipsa caracterului de utilitate publică a măsurii în privința unei părți din teren.
Susținerile apelantelor reclamante privind încălcarea principiului prealabilei despăgubiri nu sunt întemeiate. Astfel, prin hotărârea contestată, expropriatorul a procedat la consemnarea sumei de 1.718.121 lei reprezentând despăgubiri, consemnare care a avut loc anterior aplicării măsurii.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, Curtea va avea în vedere raportul de expertiză întocmit în prezenta fază procesuală, cu respectarea prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în temeiul acestei prevederi legale, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Având în vedere că art. 25 din Legea nr. 33/1994 impune ca stabilirea despăgubirilor să fie realizată de o comisie de experți, Curtea va avea în vedere faptul că această comisie, în majoritate, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 2.027.937 lei.
Curtea va lua în considerare opinia majoritară a experților pentru următoarele argumente: comisia de experți a fost formată din trei experți atestați pentru dominiul expertizat; doi dintre cei trei experți au avut o opinie iar cel de-al treilea a formulat opinie separată.
Având în vedere că instanța a dispus efectuarea expertizei tocmai pentru că în domeniul tehnic respectic nu are abilitarea necesară pentru a aprecia, nici o eventuală cenzură a judecătorului asupra opiniilor diferite exprimate de experți nu este posibilă. În aceste condiții, analog situației unui complet de judecată care decide cu majoritate, Curtea apreciază că singura opțiune legală de a omologa raportul de expertiză o constituie omologarea opiniei majoritare a comisiei de experți.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, va admite apelul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 1228/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, pe care o va schimba în parte, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamantelor sunt în cuantum de 2.027.937 lei RON, pentru imobilul expropriat.
Față de împrejurarea că, în faza procesuală a apelului, a fost administrată din nou proba cu expertiza tehnică judiciară, criticile apelantului pârât referitoare la modul de calcul al despăgubirilor efectuat de instanță în baza opiniei separate a expertului desemnat în primă instanță sunt lipsite de obiect. De asemenea, întrucât pretențiile reclamanților au fost considerate întemeiate în parte, în mod corect a fost obligat în consecință pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală rezultând din împrejurarea că a căzut în pretenții. În consecință, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât M. București prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1228/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantele-reclamante B. C. M., cu domiciliul ales la SCAv. T., în București, .. 152, ., ., M. M., domiciliată în București, ., sector 2 și cu domiciliul ales la SCAv. T., în București, .. 152, ., ., și M. S. G., domiciliată în București, ., .. 1, sector 5 și cu domiciliul ales la SCAv. T., în București, .. 152, ., ..
Admite apelul reclamantelor formulat împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința în sensul că despăgubirile cuvenite reclamantelor sunt în cuantum de 2.027.937 lei RON, pentru imobilul expropriat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. F. B. I. P.
GREFIER,
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. DFB/PS 8 ex.
18.12.2014
Jud. fond: R. M. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1100/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
