Legea 10/2001. Decizia nr. 62/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 62/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.62 A
Ședința publică de la 8.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. S.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului (după casare) formulat de apelanții reclamanți B. A., P. M. – L. (moștenitorul apelantei reclamante decedate P. E.) și P. M. (moștenitorul apelantei reclamante decedate P. E.), împotriva sentinței civile nr. 898 din 13.05.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI.
Obiectul pricinii – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocatul B. F., în calitate de reprezentant al apelanților reclamanți B. A. și P. M.-L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.01.2016, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilierul juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatei pârâte P. M. București, în baza delegației aflată la fila 9 din dosar,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelanților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să răspundă notificării și să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 166 mp, rămas după demolarea construcțiilor aflate pe acesta.
Menționează că pe suprafața de teren nu există rețele de apă, gaze, electricitate și nu face parte din domeniul public, că autorii reclamanților au depus notificare conform Legii nr.10/2001 la P. M. București, depunând și acte pentru identificare, însă primăria tergiversează în mod nejustificat eliberarea dispoziției de restituire.
De asemenea, arată că prin adresa comunicată de această instituție se arată că dosarul formulat în baza Legii nr.10/2001, urmează a fi înaintat Direcției Evidența Imobiliară și Cadastrală în vederea întocmirii notei de reconstituire.
Reprezentantul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, apreciind că cererea introductivă de instanță astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei să emită dispoziția de restituire în natură a terenului în suprafață de 166 mp, nu poate fi primită.
Totodată, solicită a se avea în vedere materialul probator întocmit în prezenta cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2007, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamanții P. M. și B. A. au chemat-o în judecată pe pârâta P. M. București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să răspundă notificării nr. 4116/22.10.2006, și să emită dispoziția/decizia de restituire în natură a proprietății lor, constând în teren în suprafață de 166 mp, situat în București, .. 112, sector 3, rămas după demolarea construcțiilor aflate pe acesta.
Prin sentința civilă nr. 898/13.05.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondată, acțiunea astfel formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că:
Imobilul situat în București, ..112 Raionul T. V. a făcut obiectul ofertei de donație înregistrată sub nr._/16.11.1966, acceptată de stat, prin decizia nr. 2125 din 29.12.1978.
Atât oferta de donație, făcută de proprietarii P. M. și P. V., cât și decizia de acceptare a donației de către Consiliul Popular al M. București - Comitetul Executiv au îmbrăcat forma autentică, respectându-se cerințele formale prevăzute de codul civil.
Conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică, sunt considerate ca fiind preluate abuziv doar dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, reclamanții din prezenta cauză nu au făcut dovada admiterii acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației, astfel că imobilul a cărei restituire în natură se solicită nu intră în categoria imobilelor preluate abuziv, iar notificatorii nu justifică îndeplinirea condiției de a fi persoane îndreptățite la restituire, în sensul art. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001.
Obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului s-ar fi putut dispune doar dacă s-ar fi obținut de către reclamanți o hotărâre judecătorească de anulare sau constatare a nulității donației.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții P. M. și B. A. au declarat apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat că este greșit punctul de vedere al instanței de fond, având în vedere că demolarea construcțiilor a fost declarată ca fiind abuzivă de toată legislația de după 1989, și că donația terenului, după ce casa a fost demolată, nu îndeplinește condițiile unei donații valabile.
Apelanții au susținut că este evident că autorii lor au fost forțați să doneze statului acest teren, cu atât mai mult cu cât li se demolase casa și, în regimul totalitar de atunci, era un act fără o manifestare de voință liberă.
Mai mult, chiar art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 menționează că numai imobilele donate statului sau altor persoane juridice "încheiate în formă autentică" sunt considerate a fi preluate abuziv doar dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatare a nulității donației. Or, actul prin care statul a intrat în posesia terenului nu are forma autentică, obligatorie pentru valabilitatea unei donații.
Conform art. 1171 Cod civil, actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde se încheie actul (notariat).
Cum Decretul nr. 478/1954 nu cuprinde dispoziții cu privire la modul de acceptare a donațiilor, este evident că forma actului trebuie să fie autentică, conform art. 813 Cod civil.
Simpla decizie a Comitetului Executiv al Consiliului Popular, prin care acesta a acceptat donațiile de la toți proprietarii, cărora li s-au demolat imobilele, nu reprezintă acceptare autentică și act de donație autentic.
În același sens, potrivit art. 9 lit. c din Decretul nr. 377/1960 privind organizarea și funcționarea Notariatelor de Stat, în afara de Notariatele de Stat, Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare Comunale sau Orășenești, din localitățile unde nu funcționează notariate de stat, pot îndeplini numai autentificarea înscrisurilor cuprinzând convenții până la 3000 lei, cu excepția donațiilor de orice fel, constituirile de ipoteci și transmisiunile de terenuri sau clădiri, ceea ce determină concluzia că actul este nul.
Prin decizia civilă nr.882 A/09.12.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, apelul astfel declarat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Prin oferta de donație autentificată sub nr. 6082/1966, numiții P. V. și P. M. au oferit spre donație Statului Român, terenul în suprafață de 166 mp, situat în București, . nr. 112, Raion T. V., oferta de donație fiind acceptată prin decizia nr. 2125/29.12.1978, emisă de Consiliul Popular al M. București – Comitetul Executiv.
În cuprinsul ofertei de donație, donatorii au specificat în mod expres că renunță la formalitățile privind comunicarea acceptării donației, prin derogare de la dispozițiile art. 814 Cod civil, Sfatul Popular al raionului T. V. putând accepta și perfecta donația fără încunoștințarea și prezența lor.
În raport de obiectul al cererii de chemare în judecată, Curtea a apreciat că în mod legal prima instanță a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Din interpretarea acestui text legal, care reglementează categoria imobilelor donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică, în condițiile dreptului comun, rezultă că restituirea acestor imobile este condiționată de admiterea acțiunii în nulitatea sau anulabilitatea donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, aceasta reprezentând premisa comună a cererilor în restituire formulate de persoanele care se pretind îndreptățite, în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată, în ipoteza reglementată de art. 2 alin. 1 lit. c teza finală din acest act normativ.
Apelanții contestatori nu au exercitat, anterior introducerii acțiunii de față, o acțiune în nulitate sau în anulabilitatea ofertei de donație înregistrată sub nr. 1463/1966, autentificată sub nr. 6082/1966 de Notariatul de Stat al Raionului T. V. - București, astfel încât, nefiind îndeplinită una dintre condițiile legale, în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanții P. M. și B. A..
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții P. M. și B. A..
La 20 aprilie 2010, recurenții reclamanți B. A. și P. M. au formulat o cerere de suspendare a judecății recursului, întemeiată pe art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea pricinii având ca obiect cererea de anulare a donației – ofertă de donație autentificată sub nr. 6082 din 26 august 1966 și a deciziei nr. 2125 din 29 decembrie 1978.
Prin încheierea din 20 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția civilă și de Proprietate Intelectuală, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, a suspendat judecata căii de atac până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
La cererea reclamantei recurente B. A., s-a dispus, prin încheierea din 19 februarie 2013, repunerea pe rol a cauzei, constatându-se că dosarul nr._/301/2010 a fost soluționat irevocabil de Tribunalul București.
Față de decesul recurentului P. M., intervenit la 31 martie 2012, s-a admis cererea de introducere în cauză a moștenitorilor acestuia, respectiv P. E. și P. M. L., ale căror calității au fost dovedite cu certificatul de moștenitor testamentar nr. 27 din 3 mai 2012, eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați „M. B.” din Pitești.
Prin decizia civilă nr.2581/14.05.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de casare a reținut în esență că:
În raport de obiectul cererii introductive, de obligare a pârâtei P. M. București de a răspunde notificării nr. 4116 din 22 octombrie 2001, și de a se emite o dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu, situat în .. 112, sectorul 3, instanțele de fond și apel au reținut corect că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, conform cărora imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în forma autentică prevăzută de art. 813 Cod civil, sunt considerate ca fiind preluate abuziv, doar dacă s-a admis acțiunea în nulitatea sau anulabilitatea donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
S-a constatat că, ulterior pronunțării deciziei recurate, s-a îndeplinit condiția menționată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 5240 din 15 aprilie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București (devenită irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului) s-a constatat nulitatea absolută a contractului donație încheiat în urma ofertei de donație autentificate sub nr. l6082 din 26 august 1966 de Notariatul de Stat al Raionului T. V. și a acceptării ofertei de donație prin decizia nr. 2125 din 29 decembrie 1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al M. București.
Față de aceste considerente, s-a constatat că, în temeiul art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, se impune casarea deciziei recurate, având în vedere că s-a soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului.
În consecință s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului reclamanților.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 05.07.2013, sub nr._ .
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, de dezlegările instanței de casare, pre4cum și în raport de prevederile art. 295 alin. 1 coroborat cu art. 315 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Premergător analizării criticilor susținute prin cererea de apel, Curtea apreciază necesar a fi precizate câteva aspecte care interesează cadrul procesual în care se realizează judecata în această etapă a rejudecării apelului.
Ulterior promovării căii de atac, a survenit decesul apelantului reclamant P. M., consecința fiind aceea a introducerii în proces – la data de 19.02.2013 - a moștenitorilor acestei părți, respectiv legatarii P. E. și P. M. L..
În etapa rejudecării apelului, a decedat și apelanta P. E., iar ca urmare a acestui deces s-a dispus – prin încheierea de ședință din data de 10.03.2015 – introducerea în cauză a moștenitorilor legali indicați de coapelanta B. A., respectiv a numiților P. M. L. și P. M..
Apelanta B. A. a invocat, prin raportare la acte de transmisiune nou depuse în etapa rejudecării apelului, împrejurarea că dreptul numitei P. E. de a culege – în calitate de moștenitoare a reclamantului apelant P. M. – drepturile privind imobilul care formează obiect al litigiului pendinte era limitat la atributul uzufructului viager, și, ca o consecință acestei limitări în timp a respectivului drept, nu se putea realiza transmisiunea calității procesual active în prezenta cauză către cei doi moștenitori ai acestei defuncte.
Acest incident procesual a fost soluționat pin încheierea de ședință din data de 22.09.2015, în sensul constării lipsei unei transmisiuni a dreptului de uzufruct viager pe care apelanta decedată l-a avut cu privire la imobilul în litigiu, consecința fiind aceea a admiterii excepției lipsei calității procesual active a apelantului P. M. (parte ce a fost introdusă în proces exclusiv în considerarea raportului succesoral în care s-a aflat cu unul dintre moștenitorii reclamantului decedat). În privința moștenitorului P. M. L., legitimarea procesual activă în procesul pensite este determinată de calitatea sa de succesor în drepturi al reclamantului apelant P. M., astfel că își păstrează calitatea procesual activă chiar dacă nu a dobândit drepturi relative la imobilul în litigiu de pe urma defunctei P. E..
În ce privește fondul apelului, Curtea reține următoarele:
Apelanta reclamantă B. A. și reclamantul (decedat în timpul procesului) P. M. au formulat - în condițiile Legii 10/2001 – notificarea nr. 4116/2001, către P. mun. București, solicitând restituirea în natură a imobilului teren situat în București, .. 112, sector 3.
Această notificare nu era soluționată de entitatea notificată la data promovării acțiunii, după cum a rămas nesoluționată până la data pronunțării prezentei hotărâri..
Având în vedere, pe de o parte, faptul că emiterea dispozițiilor de soluționare a notificărilor primite în condițiile Legii 10/2001 constituie o obligație imperativă - ce icumbă entităților notificate - pentru a cărei îndeplinire a fost instituit și un termen legal scurt (de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare), și, pe de altă parte, împrejurarea că legea nu impune o soluție determinată a dispoziții emise într-o atare procedură, Curtea apreciază că pârâta a rămas în mod nejustificat în pasivitate în ce privește obligația de soluționare a notificării reclamanților. Chiar în ipoteza în care aprecia că notificatorii nu sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, pârâta avea posibilitatea soluționării efective a notificării prin emiterea unei dispoziții de respingere a solicitării respective, dând astfel posibilitatea notificatorilor să conteste în justiție actul emis și, în acest cadru procedural, să își susțină pretențiile opunând entității notificate argumente contrare soluției cuprinse în actul emis.
Față de aceste caracteristici ale conduitei adoptate de către pârâtă în legătură cu îndeplinirea obligației legale ce îi revin, și ținând seama de dreptul corelativ al notificatorilor de a beneficia de soluționarea cererii pe care au formulat-o cu respectarea rigorilor legii speciale pentru acordarea măsurilor reparatorii, Curtea constată că, în lumina dezlegărilor obligatorii date de instanța supremă prin decizia nr. XX/2007 pronunțată în procedura recursului în interesul legii, acțiunea pendinte are valențele contestației reglementate prin art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, și, în acest context, instanța urmează a analiza fondul notificării, suplinind astfel atribuțiile ce reveneau entității notificate ce a rămas nejustificat în pasivitate.
Având în vedere că, prin decizia pe care instanța de casare a pronunțat-o în speță, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat în sensul că era necesar ca, pentru a se stabili caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului pentru care reclamanții au formulat notificarea nr. 4116/2001, să se fi pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate nulitatea sau anulabilitatea donației prin efectul căreia s-a realizat preluarea respectivă, iar o astfel de hotărâre este reprezentată de sentința civilă nr. 5240/15.04.201 a Judecătoriei sector 3 București, devenită irevocabilă prin respingerea recursurilor, ținând seama și de prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 10/2001, Curtea constată că este dovedită preluarea abuzivă de către stat a terenului în litigiu.
Cum preluarea respectivă s-a realizat de la notificatorul P. M. și de la numitul P. V., iar notificatoarea B. A. este unica moștenitoare a acestuia din urmă, urmează a se constata că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 24 din Legea 10/2001 apelanții (succesori ai foștilor proprietari în ce privește drepturile asupra imobilului la care se referă notificarea analizată) reclamanții au justificat calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 166 m.p. situat în București, .. 112, sector 3.
În ce privește solicitarea apelanților în sensul de a le fi restituit în natură terenul menționat, Curtea apreciază că nu poate fi privită ca fondată în condițiile în care acest teren este afectat de o investiție de utilitate publică realizată de P. sectorului 3 – astfel cum reiese din relațiile comunicate de P. de sector prin adresa aflată la fila 95 -, respectiv de amenajarea unui loc de joacă, iar această amenajare a avut loc în cursul anului anul 2008 - moment la care autoritatea publică locală deținea bunul imobil în baza unui titlu (actul de donație) care beneficia de prezumția de regularitate atâta vreme cât validitatea sa nu fusese contestată în justiție de către reclamanții notificatori.
În acest sens, Curtea are în vedere prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 10/2001, conform cărora „ În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
De asemenea, Curtea apreciază că sunt relevante, în determinarea lipsei de temeinicie a solicitării de restituire în natură a terenului, și prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007, potrivit cu care „În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică”.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul fondat al apelului, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296 alin. 1 din C.pr.civ., admiterea acestei căi de atac.
Se va dispune schimbarea în integralitate a sentinței civile apelate, în sensul că va fi admisă contestația.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001 coroborat cu art. 1 alin. 2 și art. 16 din Legea 165/2013, va fi obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii, conform prevederilor legii 165/2013, pentru imobilul la care se referă notificarea nr. 4116/2001.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți B. A., cu domiciliul ales la SCA „B. & Asociații”, în București, ..8, ., . și P. M.-L. (moștenitorul apelantului – reclamant P. M.), domiciliat în Cluj N., ..123, județ Cluj, împotriva sentinței civile nr.898/13.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6.
Schimbă în tot sentința în sensul că:
Admite contestația.
Obligă pârâtul să emită dispoziție cu propunere de măsuri compensatorii conform Legii nr.165/2013 pentru imobilul în suprafață de 166 mp situat în București, ..112 (fost 110), sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. S. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
_ ex.
C.-S.3 – M.V.; B.E.Ț.
TB-S.5 – D.M.G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 92/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
