Legea 10/2001. Decizia nr. 64/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 64/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 64A
Ședința publică de la 8 februarie 2016
Curtea constituită
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă C. M. cu domiciliul ales în București, .. 118, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 798/12.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, având ca obiect: contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă reprezentată de avocat Aslam E., lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta apelantei reclamante arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante având cuvântul în susținerea apelului arată că, în ceea ce privește art. 50 din Legea nr. 10/2001 la care face referire instanța de fond, prin apariția Legii nr. 368/2013, art.1 pct.1, se revine la sintagma „compensarea cu bunuri oferite în echivalent”, astfel că în mod greșit instanța a reținut că la momentul soluționării cauzei, prin abrogarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013 nu mai reglementează posibilitatea compensării cu alte bunuri în echivalent.
Dezvoltă oral motivele de apel și solciită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea contestației, în sensul anulării Dispoziției nr._/17.02.2014 emisă de Primarul General al Municipiului București și obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții prin care să se atribuie reclamantei, prin compensare, spațiul cu altă destinație, iar pentru diferența de valoare de 5024 Euro solicită emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri compensatorii prin puncte, pentru cota de 7/8 din imobil.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 31.03.2014, contestatoarea C. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General, contestație împotriva Dispoziției nr._ din 17.02.2014 emisă de Primarul General al Municipiului București, solicitând anularea Dispoziției nr._ din 17.02.2014 emisă de Primarul General al Municipiului București și obligarea intimatului să emită o nouă dispoziție prin care să i se atribuie prin compensare spațiul cu altă destinație, situat în București, . . 2, pentru cota 7/8 din imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren și construcții, fosta proprietate a autorilor săi, imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament.
La data de 27.06.2014, contestatoarea C. M., a depus la dosar, în temeiul art. 204 C.proc.civ., cerere precizatoare prin care a arătat că solicită în compensare, pentru imobilul fosta proprietate a autorilor săi, situată în București, ., sectorul 1, compus din teren și construcții, următoarele bunuri: apartamentul nr. 28, . imobilul din .. 7 sector 1, București; spațiu cu altă destinație - fost CEC situat în . Griviței nr. 200 sectorul 1, București și a învederat că își rezervă dreptul de a preciza și alte bunuri pentru a fi atribuite în compensare în cazul în care, din situația juridică a imobilelor precizate rezultă că acestea ar fi grevate de sarcină.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 pct. 7, din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001, art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013 modificată si completată prin Legea 368/2013.
Contestatoarea a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să înlocuiască bunul solicitat în compensare, respectiv apartamentul nr. 28 E. nr. 7 sector 1, București motivat de faptul că acest apartament nu are o situație juridică clară. Prin urmare, a solicitat, în compensare pentru imobilul fosta proprietate a autorilor săi, următoarele bunuri: spațiu cu altă destinație situat în .. 134, ., sectorul 2, București; spațiu cu altă destinație situat în București, .. 136, ., sectorul 2; spațiu cu altă destinație, fost CEC situat în blocul A din Calea Griviței nr. 200 sectorul 1, București.
La termenul de judecată din data de 29.05.2015, contestatoarea C. M. a depus la dosar, în temeiul dispozițiilor 204 alin. 2 pct.2 C.proc.civ. cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege, în raport de concluziile raportului de expertiză evaluatoare, efectuat în cauză, să își restrângă obiectul cererii doar la spațiul cu altă destinație situat în .. 136. . 2, în suprafață de 99,10 mp. Contestatoarea a precizat că valoarea ce corespunde cotei de 7/8 din imobilul fosta proprietate a autorilor săi, ce face obiectul contestației, este de 221.146 euro, iar valoarea spațiului cu altă destinație pe care îl solicită în compensare, situat în .. 136, . 2, în suprafață de 99,10 mp, este de 221.146 Euro, rezultând o diferență de 5.024 Euro, în favoarea bunului fosta proprietate a autorilor contestatoarei. Pentru diferența de valoare de 5.024 Euro, contestatoarea a solicitat acordarea de măsuri compensatorii prin puncte.
Prin sentința civilă nr. 798/12.06.2015, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a reținut că, la data de 10.10.2001, contestatoarea C. M. a depus, prin intermediul Biroului de executor Judecătoresc P. S., notificarea nr. 2748, în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilul – teren în suprafață de 225 m.p. și construcție demolată situat în București, sector 1, .. 18, constituindu-se astfel dosarul administrativ nr._/2001. La data de 22.01.2014, contestatoarea a depus o precizare în cadrul dosarului administrativ nr._/2001, în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013, prin care a solicitat să i se atribuie în compensare un alt bun din patrimoniul Municipiului București, pentru bunul fosta proprietate a autorilor săi, imposibil de restituit în natură.
Tribunalul a reținut că imobilul a cărui restituire s-a solicitat a fost preluat de către stat de la Steagul R. cu decizia nr. 1784/1963, imobilul fiind demolat în baza Decretului nr. 370/1983 pentru acest imobil figurând cu rol fiscal autorul contestatoarei. Așa cum reiese din adresa emisă de P.M.B – Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană, fostul imobil în suprafață de 225 mp este în prezent afectat în totalitate de elemente de sistematizare: carosabil, alee, acces . blocului.
Tribunalul a considerat că notificatoarea a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 7/8 din imobilul preluat abuziv, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar, conform certificatelor de moștenitor atașate acțiunii introductive.
Tribunalul a constatat că notificarea a fost soluționată prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 7/8 din imobilul situat în București, .. 18, sector 1, compus din teren în suprafață de 225 m.p. și construcție demolată în suprafață de 208 m.p., imposibil de restituit în natură, fiind emisă în acest scop dispoziția nr._ din 17.02.2014.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 50 lit. b din legea 165/2013, orice dispoziție referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă. Sub acest aspect, Tribunalul a reținut că la momentul soluționării prezentei cauze dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu mai prevăd posibilitatea compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent.
Tribunalul a reținut că acțiunea era neîntemeiată și sub imperiul vechii reglementări. Astfel, atât Primăria Municipiului București cât și Administrația Fondului Imobiliar au comunicat că nu există posibilitatea atribuirii unor bunuri sau servicii în compensare, nefiind finalizată operațiunea de inventariere a acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 798/12.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a -IV-a Civilă, și pe fondul cauzei, admiterea contestației așa cum a fost formulată și ulterior precizată, în sensul anulării Dispoziției nr._ din 17.02.2014, emisă de Primarul General al Municipiului București și obligarea intimatului să emită o nouă dispoziție prin care să i se atribuie contestatoarei prin compensare spațiul cu altă destinație, situat în București, .. 136, . 2, în suprafață de 99,10 mp, iar pentru diferența de valoare de 5.024 euro, contestatoarea a solicitat emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri compensatorii prin puncte, pentru cota de 7/8 din imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren și construcții, fosta proprietate a autorilor contestatoarei imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că dispozițiile Legii nr. 368/2013 modifică Legea 165/2013 respectiv art. 1 alin. 2 din această lege și, conform art. 4, dispozițiile acestei legi se aplică cererilor nesoluționate și respectiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată. Prin urmare, aceste dispoziții se aplică și prezentei cauze, făcând posibilă acordarea de bunuri în compensare pentru bunul fosta proprietate a autorilor contestatoarei, imposibil de restituit în natură.
În ceea ce privește art. 50 din Legea 10/2001 la care face referire instanța de fond, apelanta a arătat că, prin apariția Legii nr. 368/2013, art. 1 pct. 1, se revine la sintagma compensarea cu bunuri oferite in echivalent, însă Tribunalul reține în mod greșit că la momentul soluționării cauzei Legea 165/2013 nu mai prevede posibilitatea compensării cu alte bunuri în echivalent.
Apelanta a considerat că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 alin 5 din Legea nr. 10/2001, ignorând faptul că legiuitorul a prevăzut, cu 10 ani în urmă, prin O.U.G. nr. 209 din 22.12.2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății aprobată prin Legea 263 din 27.06.2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 572 în data de 03.07.2006, în articolul unic la pct. 1: „ După alin (4) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (5) cu următorul cuprins: Primarii sau, după caz, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor, au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz serviciile care pot fi acordate în compensare". Faptul că pârâtul nu a întocmit și nu a afișat lista cu bunuri, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, echivalează cu refuzul vădit al acestei instituții deținătoare de a acorda în compensare bunuri persoanelor îndreptățite în temeiul Legii 10/2001. Nu poate fi imputabilă persoanelor îndreptățite întrucât acestea nu sunt culpabile pentru neîndeplinirea obligațiilor legale imperative de către primărie și conducătorul său.
Apelanta a arătat că legiuitorul, prin dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 26 alin 1 din Legea 10/2001, art. 1 alin 2 din Legea 165 modificată prin Legea 368/2013, HG 89/2014, a stabilit o ordine de preferință a tipurilor de măsuri reparatorii, în ipoteza în care restituirea în natură nu mai este posibilă, prevalând acordarea de bunuri în compensare.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr._ din 17.02.2014, Primarul General a municipiului București a soluționat notificarea formulată de apelanta C. M., acordând măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 7/8 din imobilul situat în București, .. 18, sector 1, compus din teren în suprafață de 225 m.p. și construcție demolată în suprafață de 208 m.p., imposibil de restituit în natură
În prezenta cauză, apelanta reclamantă critică această decizie, solicitând acordarea în compensare a unui bun din patrimoniul municipiului București.
Oferirea de bunuri în compensare este o măsură reparatorie prevăzută de legea specială, respectiv de art. 1, art. 11 alin. (8) și art. 26 din Legea nr.10/2001, precum și de Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 368/2013, dar acordarea acestei măsuri nu este lăsată de legiuitor la aprecierea discreționară a entității sesizate cu soluționarea notificării.
Astfel, primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare, astfel cum prevede art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 209/2005.
În consecință, acordarea în compensare de bunuri este o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a persoanei care a formulat notificarea, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Din dispoziția art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 rezultă o anumită obligație în sarcina autorităților dar reprezintă, în același timp, o etapă preliminară pe care persoanele îndreptățite nu o pot eluda și care, în speță, nu a fost parcursă.
Etapa respectivă are scopul de a asigura, în mod nediscriminatoriu, accesul tuturor persoanelor îndreptățite care ar intenționa să solicite bunuri în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001, la măsura respectivă, egalitatea de tratament pentru toate persoanele îndreptățite putând fi asigurată numai cu respectarea procedurii prevăzute de lege pentru acordarea unor bunuri în compensare.
În speța de față însă, un atare tabel cu bunuri care pot fi acordate în compensare nu există. Noțiunea de disponibil nu a fost detaliată în cuprinsul textului legal, situație în care nu poate fi reținută o interpretare a textului numai în sensul că trebuie verificat dacă terenul este liber și neafectat de amenajări de utilitate publică și nu este revendicat de foștii proprietari, ci trebuie acceptată și poziția pârâtului, care, din considerente inclusiv instituțional subiective de protejare a patrimoniului său, poate declara, sub protecția unui text legal nerestrictiv, că nu are bunuri disponibile pentru compensare.
În contextul expus, Curtea constată că soluția primei instanțe este corectă, măsura atribuirii unor bunuri în compensare nefiind posibilă în speță. În consecință, reținând că motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, văzând și prevederile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă împotriva sentinței civile nr. 798/12.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă C. M., domiciliată în București, ., ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor în București, .. 118, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 798/12.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul–pârât M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291 - 293, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. F. B. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.B.
Tehnored. T.I.
4 ex.
Jud. fond:
A. T. E.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 166/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
