Legea 10/2001. Decizia nr. 93/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 93/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.93A /2016
Ședința publică din data de 12 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR A. V.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: G. M. V.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1006/ 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în cauza civilă având ca obiect: Legea nr.10/2001.
Părțile în prezentul proces sunt apelantul-pârât P. M. Călărași, cu sediul în Călărași, . județ Călărași și intimata-pârâtă I. F., domiciliată în Călărași, .-2, ., județ Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile din proces.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea având în vedere că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea din data de 20 iulie 2015 și înregistrată sub nr._, reclamanta I. F. a chemat în judecată pe P. M. Călărași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr.1118/17.06.2015 emisă de P. M. Călărași nr.1217/5.11.2001 și să se mențină dispoziția Primarului M. Călărași nr.5624/30.09.2004.
În motivare, a arătat că prin dispoziția nr. 5624/30.09.2004 a fost admisă notificarea nr. 1217/5 noiembrie 2001, a fost stabilită calitatea ei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 52.000.000 lei pentru terenul de 100 m.p. situat în Municipiul Călărași, .. 13.
Ulterior, aceeași unitate deținătoare, prin dispoziția nr. 1118 din 17 iunie 2015, a respins aceeași notificare pe considerentul că nu există dovezi privind calitatea sa de persoană îndreptățită.
Or, în baza art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și a practicii judiciare, dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii are forța probantă a unui înscris autentic și nu poate fi revocată pe cale administrativă, aceasta fiind supusă doar controlului judecătoresc.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, invocând reanalizarea situației reclamantei de către noua comisie constituită, care a constatat că nelegal i s-a admis cererea inițială, fiind încălcate dispozițiile art.23 din lege, întrucât lipsește dovada calității sale de moștenitor al defunctului I. P.-titularul dreptului de proprietate asupra imobilului.
Prin sentința civilă nr. 1006/20.10.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost admisă acțiunea, în sensul că a fost anulată dispoziția nr.1118 din 17 iunie 2015 emisă de pârât și a fost menținută dispoziția nr.5624 din 30 septembrie 2004 emisă tot de către acesta.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din Legea nr.10/2001, reiese că dispoziția de soluționare a notificării este un act juridic de drept civil, ce poate fi desființat numai prin intermediul instanței judecătorești și nu de contencios administrativ, pentru a putea fi revocată de către organul emitent.
Împotriva sentinței a declarat apel Municipiul Călărași prin Primar care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, a pretins că din nici o dispoziție a Legii nr. 10/2001, nu rezultă că unitatea emitentă nu poate emite o altă dispoziție de revocare a primei dispoziții, în situația care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru stabilirea despăgubirilor.
În speță, nu există certificat de calitate de moștenitor eliberat de după defunctul I. P. și nici înscrisuri necesare evaluării pretențiilor în sensul art.23 din Legea nr. 10/2001, care să poată susține prima dispoziție.
În plus, instanța a dat o interpretare greșită prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, prin care se stipulează că numai dispoziția de restituire în natură a imobilului are forța probantă a unui înscris autentic.
Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Astfel, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, a entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate, rezultă că prin acestea a fost stabilită în mod implicit natura juridică a dispoziției de soluționare a notificării, ca fiind una de drept civil, atâta vreme cât aceasta poate fi atacată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării. Unității deținătoare nu i-a fost recunoscută nici măcar calitatea procesuală activă pentru atacarea dispoziției emise, cu atât mai puțin nu i se poate recunoaște dreptul de a-și revoca propria decizie sau dispoziție.
Legea nr. 10/2001 având ca obiect regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, are un caracter special, astfel încât dispozițiile acesteia au prioritate în aplicare în raport de dreptul comun, în speță contenciosul administrativ.
Ca urmare, reclamantul cu nesocotirea dispozițiilor legale susmenționate, a emis dispoziția nr. 1118/17 iunie 2015 a Primarului M. Călărași, prin care și-a revocat propria dispoziție cu nr. 5624 din 30.09.2004, de vreme ce a respins notificarea nr. 1217 din 5 noiembrie 2001, în condițiile în care prin prima dispoziție a admis-o.
Reanalizarea pe fond a notificării nr. 1217 din 5 noiembrie 2001, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, este inutilă în condițiile în care se constată lipsa de competență a Primarului M. Călărași în revocarea primei dispoziții.
Într-adevăr, prin art. 25 alin. 4 din aceeași lege i se recunoaște calitatea de titlu executoriu pentru punerea în posesie, cât și forța probantă a unui înscris autentic doar dispoziției de aprobare a restituirii în natură a imobilului.
Cu toate acestea, nu este posibil ca în cadrul aceleiași proceduri să se tragă concluzia că dispoziția prin care se dispune restituirea în natură a imobilului are forța probantă a unui înscris autentic, în timp ce dispoziția prin care se acordă măsuri reparatorii ar putea avea un alt caracter.
De altfel, prin art. 1171 cod civil se stipulează în mod expres că actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege de un funcționar public care are drept de funcționa în locul unde actul s-a făcut.
Or, dispoziția nr. 5624/30.09.2004 emisă de primar în aplicarea legii nr. 10/2001 are caracterul unui înscris autentic în sensul art. 1171 Cod civil și are deplină credință despre cele constate, conform art. 1173 Cod civil.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de apel, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează ca acesta să fie respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât P. M. Călărași, cu sediul în Călărași, . județ Călărași împotriva sentinței civile nr. 1006/ 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. F., domiciliată în Călărași, .-2, ., județ Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. V. R. P.
GREFIER
G. M. V.
Red. A.V.
Tehnored. T.I.
4 ex./23.02.2016
| ← Anulare act. Decizia nr. 153/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
