Legea 10/2001. Decizia nr. 485/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2016 în dosarul nr. 485/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.485R /2016
Ședința publică din data de 23 mai 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR: D. F. B.
JUDECĂTOR: C. M. SPRÎNCEAN
GREFIER: V. Ș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 29.10.2015 și împotriva sentinței civile nr. 1351/09.11.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în cauza civilă ce are ca obiect: Legea nr. 10/2001.
Părțile în prezentul proces sunt: recurenta R. D. C. și intimatul M. București prin P. general.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de asemenea, că recurenta reclamantă a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 Cod pr. Civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
P. sentința civilă nr.1351 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R. D. C. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin P. G..
S-a reținut că reclamanta nu a putut dovedi amplasamentul imobilului teren pentru care a solicitat să i se acorde drepturi în baza Legii nr.10/2001 și pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile reparatorii ale legii amintite.
Împotriva sentinței civile și a încheierii de amânare a pronunțării a declarat recurs reclamanta, arătând că în mod greșit s-a respins cererea sa de înlocuire a expertului, că a dovedit dreptul său de proprietate prin actele depuse și că lipsa identificării terenului ca amplasament nu constituie un impediment pentru acordarea de măsuri compensatorii.
Recursul este nefondat.
P. cererea inițială formulată de reclamantă s-a solicitat soluționarea notificării depuse de aceasta în baza Legii nr.10/2001 cu privire la drepturile ce i se cuvin asupra imobilului teren în suprafață de 5000 mp situat în fosta comună Ș. V., actual teritoriu al Municipiului București.
Într-un prim ciclu procesual cererea reclamantei a fost respinsă prin sentința civilă nr.726/2011 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă, cu motivarea că nu s-a dovedit dreptul autoarei reclamantei asupra imobilului și nici faptul că acesta a fost preluat abuziv de către autoritățile statale.
P. decizia civilă nr.1819/2011 a Curții de Apel București Secția a III-a Civilă s-a admis recursul, s-a dispus identificarea topografică a terenului și s-a statuat că preluarea abuzivă este prezumată în condițiile în care terenul a intrat în posesia Statului.
Cu ocazia rejudecării s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să identifice amplasamentul terenului pe baza actelor depuse de reclamantă. Expertiza nu a mai fost efectuată pentru că acțiunea a fost considerată prematură prin sentința civilă nr.1212/2013 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă .
Sentința a fost casată prin decizia civilă nr.869/2014 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă, cererea fiind trimisă pentru continuarea judecății.
Cu ocazia rejudecării s-a finalizat raportul de expertiză topografică, expertul arătând că terenul nu poate fi identificat ca amplasament (p.23-25 dosar rejudecare).
Cererea reclamantei de înlocuire a expertului a fost respinsă la termenul din data de 29.10.2015 cu motivarea că și în primul ciclu procesual s-a dispus efectuarea unei alte expertize de identificare a terenului, expertul numit ajungând la aceeași concluzie de imposibilitate a identificării amplasamentului terenului. La acel moment, luând act de concluziile primului expert, reclamanta a renunțat la proba cu expertiză topografică.
În acest context faptic și juridic vom constata că terenul pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri prin măsuri compensatorii în baza Legii nr.10/2001, nu poate fi identificat.
Acest fapt cert conduce nu doar la imposibilitatea restituirii în natură, ci și la imposibilitatea acordării de măsuri compensatorii. Vom achiesa în acest sens la argumentele judecătorului fondului în sensul că legea de reparație instituie regula restituirii în natură și doar în subsidiar, în anumite situații, măsuri compensatorii și că în speță nu pot fi acordate măsuri compensatorii pentru că nu s-a dovedit, prin lipsa identificării, imposibilitatea restituirii în natură.
Vom adăuga însă acestor argumente și pe cel referitor la domeniul de aplicabilitate al Legii nr.10/2001, care vizează preluarea abuzivă de către Stat a imobilelor în perioada 1945 – 1989.
Vom constata astfel că, deși prin prima decizie de casare s-a stabilit că posesia Statului constituie o prezumție a preluării abuzive a terenului, în speță nu s-a putut dovedi dacă terenul a fost sau este posedat/preluat de către Stat ori de către alte entități sau persoane fizice private. Așa fiind, și în lipsa vreunui act expres de preluare, reținem că în cauză nu s-a făcut dovada posesiei de către Stat a terenului pentru ca acesta să poată constitui obiect de reglementare al Legii nr.10/2001.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 c.pr.civ., vom respinge ca nefondat recursul împotriva sentinței, reținând că în mod legal cererea reclamantei de acordare de drepturi pentru terenul în litigiu, a fost respinsă.
Vom respinge, în baza acelorași considerente și criticile privind încheierea de amânare a pronunțării, constatând că în mod logic și legal, cererea de înlocuire a expertului a fost respinsă, în condițiile unei concordanțe de opinii tehnice cu ceilalți experți ce s-au pronunțat în cauză și în condițiile în care reclamanta renunțase inițial la proba cu expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă R. D. C. împotriva încheierii de ședință din 29.10.2015 și împotriva sentinței civile nr. 1351/09.11.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - pârât M. București prin P. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.05.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
| ← Cereri. Decizia nr. 476/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 70/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
